Alătură-te celorlalți 466 de abonați.
Cu excepţia unor articole cu caracter ştiinţific, istoric sau teologic, unde ideile (ideile, dar nu şi forma în care sunt expuse) ar putea fi regăsite în lucrări sau site-uri de specialitate, toate textele de pe acest blog îmi aparţin.
Chiar dacă sunt un anonim, mă aştept să-mi fie respectate drepturile de autor. Dacă vă place ceva de aici şi vreţi să preluaţi, aveţi consimţământul meu, dar numai dacă specificaţi sursa, numele blogului şi linkul aferent.
Vă mulţumeşte de înţelegere gazda acestui blog, T.G. a.k.a. Teonymus!
Pfff…’Iarna nu-i ca vara’, hai sa ne zambeasca… clopoteii…:))
Se mai vede şi iarna soarele. E tot acolo, sus. Nu „hibernează”! 😀
De fapt, dacă mă gândesc la orele de geografie, iarna Soarele este chiar mai aproape de Pământ decât vara. Singura diferenţă ar fi că în timpul iernii are obiceiul să ne arate „dinţii” când zâmbeşte… 🙂
da, asa e! si puterea de a zambi este recunostinta noastra.
Iar recunoştinţa, mulţumirea, aduc cu ele şi fericirea. 🙂
si cand nu mai ai putere si nici soare nu e???
E şi atunci! Cel mai important e să ai dragoste. Dacă o ai, e de ajuns. 🙂