Despre dilemele civilizaţiei occidentale

Probabil aţi aflat despre atacul terorist din Paris. Dacă nu, am să rezum pe scurt: ieri, doi musulmani extremişti au intrat în sediul site-ului satiric „Charlie Hebdo” şi au ucis 12 persoane, majoritatea jurnalişti, alte 11 fiind rănite. Curios din fire, am vrut să văd acele caricaturi de la care a pornit totul. Nu vă recomand să le căutaţi, sunt nişte mizerii, o bătaie de joc penibilă. Dar să omori pe cineva din cauza lor, să crezi că astfel îţi „răzbuni” profetul, asta este deja „noaptea minţii”! Absolut oribil, regretabil şi condamnabil ce s-a întâmplat la Paris!

Atât la TV, cât şi pe net, pe reţele de socializare sau bloguri, s-a discutat intens în ultimele ore despre libertatea presei. Nu despre asta mi-am propus să scriu şi eu în această postare, ci să încerc puţin să analizez problema fenomenului islamic în Europa, mai ales a celui fundamentalist/extremist.

Noi, cei ai secolului XXI trăim vremea „ciocnirii civilizaţiilor”. Niciodată până acum, civilizaţii cu valori atât de diferite n-au intrat în contact atât de mult una cu alta. În ceea ce priveşte civilizaţia occidentală (Europa de Vest+SUA), ea a căutat să le domine pe celelalte, să-şi răspândească valorile peste tot în lume (democraţia, drepturile omului etc.), dar a eşuat lamentabil. Grupuri, altădată finanţate de CIA, au devenit teroriste, oameni care se bucură de realizările lumii occidentale în materie de tehnologie, cer acum moartea acesteia şi mulţi o fac, culmea, de pe Twitter sau Facebook… E clar că civilizaţia occidentală le-a subestimat pe celelalte, iar acum este nevoită să suporte consecinţe.

Pentru ţările vest-europene a venit vremea plăţii tributului pentru vechea lor politică colonială. Şi aici mă refer mai ales la Marea Britanie şi Franţa, ţări cu comunităţi foarte mari de musulmani. De asemenea, mai sunt musulmani destul de mulţi şi în Germania, Belgia, Spania, ţările nordice şi, contrar aşteptărilor europeanului, n-are loc un proces de „europenizare” a musulmanilor veniţi în Europa, ci mai degrabă unul de „islamizare” a Europei. Este şocant pentru Europa să afle că unii, pur şi simplu, nu doresc drepturi, egalitate, libertate, democraţie, că nu dau nici doi bani pe valorile bătrânului continent… Au spus-o clar şi concis şi nu o dată: „Freedom can go to hell!”

Sursă foto

Deja se preconizează că în 100 de ani, ţări europene, creştine prin tradiţie, riscă să ajungă musulmane. De ce se poate întâmpla asta? Din cauze demografice (creşterea populaţiei musulmane pe fondul unui spor natural scăzut al populaţiei creştine autohtone), dar şi din cauza -asta este părerea mea- acelui aşa-zis „political correctness”.

Musulmanii veniţi în Europa au ajuns să cunoască valorile europenilor şi se bucură din plin de ele. Ştiu foarte bine cât de sensibil este subiectul discriminării aici, a urii rasiale, a xenofobiei şi pot miza oricând pe această carte. Chiar zilele acestea am citit că în câteva şcoli din Suedia a fost interzis steagul ţării, repet, steagul ţării, pe motiv că unii s-au simţit „ofensaţi” de el! Şi în Franţa, în preajma Crăciunului, am înţeles că în unele locuri publice au fost interzise (e drept, în mod neoficial) ieslele simbolice şi brazii împodobiţi, tot pentru a nu fi „ofensaţi” unii! Sunt ţări în care s-a ajuns până acolo încât oamenii au fost îndemnaţi să nu mai amintească de natura religioasă/creştină a Crăciunului, ca nu cumva să fie „rănite” sentimentele celor de altă religie! Ce se mai poate spune în faţa unor astfel de absurdităţi?

Dar cei ce sunt creştini, nu pot fi „ofensaţi” de sărbătorile, crezurile, valorile celor de altă religie? Nu pot fi, argumentul „ofensei” funcţionează doar într-o singură direcţie. Dacă majoritatea se declară „ofensată” de către minoritate, este catalogată drept „intolerantă”, iar asta contravine valorilor europene. Să nu se înţeleagă că m-aş referi aici doar la minorităţile musulmane din unele ţări europene! La fel se întâmplă şi în cazul altor minorităţi, religioase sau de altă natură. Poftim echitate!

Europa pare că se împleticeşte în propiile ei principii. Ţine atât de mult să fie „politically correct” cu cei care nu-i împărtăşesc valorile încât ajunge să fie „incorrectly” cu ai săi. Nicăieri, nici măcar în ţările lor de origine, imigranţii musulmani nu s-au bucurat de atâtea drepturi ca în lumea occidentală. Dar unii n-au nevoie de aceste drepturi, ei nu vor „Bill of Rights”, nu vor „liberté, égalité, fraternité„, ci vor „Sharia”. Pentru asta au început deja să recurgă la metodele „clasice”, atentatele.

Fireşte, nu trebuie condamnată întreaga comunitate musulmană din Europa din cauza unor acţiuni ale câtorva care se declară membrii ei. Cert este că, odată cu mărirea acestei comunităţi, riscă să crească şi numărul de fundamentalişti/extremişti, care vor încerca să distrugă „unitatea în diversitate” europeană pentru a o înlocui cu o unitate doar islamică, după modelul: „cine nu este cu noi, este împotriva noastră!”.

În concluzie, atentatul de ieri i-a adus aminte Europei că se află în mijlocul unei dileme. Cum ar trebui să procedeze? Dacă ia măsuri îndreptate exclusiv împotriva comunităţilor musulmane, îşi încalcă valorile în care crede (principiul nediscriminării sau egalitatea tuturor în faţa legii, toleranţa). Dacă nu ia nici o măsură, riscă „islamizarea”… Mai există, totuşi, o variantă, dar şi aceea vine în contradicţie cu principiile pe care civilizaţia europeană le promovează, şi anume sacrificarea libertăţii tuturor, fără deosebire, după deviza: „o libertate mai mică pentru o securitate mai mare”.

Voi cum vedeţi lucrurile în legătură cu acest subiect?