Sunt un om, doar un om…
Azi trăiesc, mâine poate nu voi mai fi,
Dar mă port ca şi cum veşnic aş trăi.
Trăiesc aşa… sau ca un muritor…
Om sunt, adică suferinţă într-un trup de carne.
Loviturile pe care le-am primit,
M-au făcut o fiară, m-au înrăit…
Sau m-au ajutat să fiu o fiinţă iubitoare…
Repet, sunt doar un om…
De când mă nasc şi până moartea mă răpune,
Se dau atâtea bătălii în mine,
Iar eu le pierd… sau sunt învingător…
Un om… ce poate face-un singur om?
Când răul, ura, nedreptatea ameninţă,
El se alătură, nu vrea să intervină…
Sau se opune lor…
Cine sunt eu? După unii, Homo Sapiens,
După alţii, urmaş al lui Adam.
De unde vin şi unde merg, habar n-am…
Sau am descoperit al vieţii sens…
Sunt pământean, pentru că pe Pământ îmi duc traiul.
Aici sunt locuri cu bune şi cu rele,
Dar pot să fac un colţ de rai din ele…
Sau să le fac precum infernul…
Cât trăiesc, timpul şi spaţiul mă ţin înrobit,
Nu pot schimba ce a trecut, nu ştiu ce va urma,
Mă resemnez cu soarta mea…
Sau evadez în infinit…
Sunt doar un om… şi cât valorez eu?
O mână de ţărână, un nimic,
Nu merită nici preţul cel mai mic…
Dar pentru om S-a dat un Fiu de Dumnezeu…
Eşti om, atât şi nimic mai mult!
În tine se află binele sau răul,
Dragostea sau ura, pacea sau războiul…
Întregul Univers poate sta într-un chip de lut.
De vei ajunge precum un înger sau un demon,
Depinde doar de tine!
Alege, deci, să faci binele
Şi să nu uiţi că eşti… doar un om…
Lumea lui Teonymus 
‘Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
iau în serios leii,
mişcările aproape perfecte ale cerului.
Şi-o rană întâmplătoare la mână
mă face să văd prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, războaiele. ‘ Nichita Stanescu, Sunt un om viu
Foarte binevenită abordarea lui Nichita Stănescu! 🙂
Pentru ca inima isi are salasul in sufletul omului, postez si eu o poezie cu ea!
Inima
Inima, nu esti de piatra!
Caci tu bati in asta viata
De e zi, sau de e noapte,
Ca un ceas vechi de pe masa.
Caci n-ai voie s-obosesti
Caci n-ai voie sa-te-odihnesti.
Caci de soarta ai fost aleasa
Sa nu te opresti vreodata.
De tu bati incetinel
Ca un clopot de otel,
Omul se agita, iata!
Ca sa bati ca altadata.
Inima, nu esti de piatra!
Caci in versuri esti citata
Si toti cei care iubesc
Tot mereu te pomenesc.
Caci in asta perioada
Bati mai tare ca niciodata.
Dar de te-ai inbolnavit
Si mai bati: un pic….., un pic,
Vine vremea sa te-opresti
Caci de-a pururi, nu traiesti!
Şi aceste versuri sunt binevenite!
Mulţumesc pentru vizită şi pentru ele! 🙂
„Homo sum , nihil humani a me alienum puto” , cum spunea Terentius (Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain) M-am gandit la acest citat cand am citit poezia ta, si da, e chiar memorabila .Imi place stilul tau !
Da, foarte frumos acel citat din Terentius! Mă bucur că ţi-au plăcut şi versurile mele. 🙂
Chiar imi place! 🙂
Mă bucur că vă place! 🙂