Un om

Sunt un om, doar un om…
Azi trăiesc, mâine poate nu voi mai fi,
Dar mă port ca şi cum veşnic aş trăi.
Trăiesc aşa… sau ca un muritor…

Om sunt, adică suferinţă într-un trup de carne.
Loviturile pe care le-am primit,
M-au făcut o fiară, m-au înrăit…
Sau m-au ajutat să fiu o fiinţă iubitoare…

Repet, sunt doar un om…
De când mă nasc şi până moartea mă răpune,
Se dau atâtea bătălii în mine,
Iar eu le pierd… sau sunt învingător…

Un om… ce poate face-un singur om?
Când răul, ura, nedreptatea ameninţă,
El se alătură, nu vrea să intervină…
Sau se opune lor…

Cine sunt eu? După unii, Homo Sapiens,
După alţii, urmaş al lui Adam.
De unde vin şi unde merg, habar n-am…
Sau am descoperit al vieţii sens…

Sunt pământean, pentru că pe Pământ îmi duc traiul.
Aici sunt locuri cu bune şi cu rele,
Dar pot să fac un colţ de rai din ele…
Sau să le fac precum infernul…

Cât trăiesc, timpul şi spaţiul mă ţin înrobit,
Nu pot schimba ce a trecut, nu ştiu ce va urma,
Mă resemnez cu soarta mea…
Sau evadez în infinit…

Sunt doar un om… şi cât valorez eu?
O mână de ţărână, un nimic,
Nu merită nici preţul cel mai mic…
Dar pentru om S-a dat un Fiu de Dumnezeu…

Eşti om, atât şi nimic mai mult!
În tine se află binele sau răul,
Dragostea sau ura, pacea sau războiul…
Întregul Univers poate sta într-un chip de lut.

De vei ajunge precum un înger sau un demon,
Depinde doar de tine!
Alege, deci, să faci binele
Şi să nu uiţi că eşti… doar un om…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Creaţii literare și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Un om

  1. lorelad zice:

    ‘Am şi-un defect un păcat:
    iau în serios iarba,
    iau în serios leii,
    mişcările aproape perfecte ale cerului.
    Şi-o rană întâmplătoare la mână
    mă face să văd prin ea,
    ca printr-un ochean,
    durerile lumii, războaiele. ‘ Nichita Stanescu, Sunt un om viu

  2. LyllY zice:

    Pentru ca inima isi are salasul in sufletul omului, postez si eu o poezie cu ea!

    Inima

    Inima, nu esti de piatra!
    Caci tu bati in asta viata
    De e zi, sau de e noapte,
    Ca un ceas vechi de pe masa.
    Caci n-ai voie s-obosesti
    Caci n-ai voie sa-te-odihnesti.
    Caci de soarta ai fost aleasa
    Sa nu te opresti vreodata.
    De tu bati incetinel
    Ca un clopot de otel,
    Omul se agita, iata!
    Ca sa bati ca altadata.
    Inima, nu esti de piatra!
    Caci in versuri esti citata
    Si toti cei care iubesc
    Tot mereu te pomenesc.
    Caci in asta perioada
    Bati mai tare ca niciodata.
    Dar de te-ai inbolnavit
    Si mai bati: un pic….., un pic,
    Vine vremea sa te-opresti
    Caci de-a pururi, nu traiesti!

  3. ilussoria zice:

    „Homo sum , nihil humani a me alienum puto” , cum spunea Terentius (Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain) M-am gandit la acest citat cand am citit poezia ta, si da, e chiar memorabila .Imi place stilul tau !

  4. vivemk zice:

    Chiar imi place! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s