Alătură-te celorlalți 466 de abonați.
Cu excepţia unor articole cu caracter ştiinţific, istoric sau teologic, unde ideile (ideile, dar nu şi forma în care sunt expuse) ar putea fi regăsite în lucrări sau site-uri de specialitate, toate textele de pe acest blog îmi aparţin.
Chiar dacă sunt un anonim, mă aştept să-mi fie respectate drepturile de autor. Dacă vă place ceva de aici şi vreţi să preluaţi, aveţi consimţământul meu, dar numai dacă specificaţi sursa, numele blogului şi linkul aferent.
Vă mulţumeşte de înţelegere gazda acestui blog, T.G. a.k.a. Teonymus!
Lumea lui Teonymus 
Albert Einstein a murit la 76 de ani 😀
Consider ca este adevarata afirmatia ta, mai exact ca geniile ,,trăiesc, în tot atâţia ani, mai mult decât ceilalţi…” Dar nu toate geniile mor tinere, ci doar o parte din ele. 😀 Tu ai fost destul de categoric spunand ,,geniile”, nu ,,o parte din ele”. Te tachinez nitelus, ca sa mai zambim. 🙂
Albert Einstein este excepţia care confirmă regula. 😀 Desigur, mai sunt multe alte exemple de genii care au trăit până la adânci bătrâneţi. Cei mai mulţi, însă, părăsesc destul de prematur această lume.
Într-adevăr, întrebarea a fost destul de categorică. Dar fii atentă la răspuns! Am reparat acolo folosind construcţia „de obicei”. Deci, se înţelege că am avut în vedere şi excepţiile. 🙂
adica cum ‘traiesc, in tot atatia ani, mai mult decat ceilalti’? Fat-Frumos crestea intr-un an cat altii in zece, dar cu geniile ce se intampla? 🙂
ei experimenteaza, cunosc, percep intr-un an cat noi in alte vieti? :))
De multe ori, privind realizările marilor minţi ale omenirii, stau şi mă întreb cum de au reuşit atât de multe într-un timp atât de scurt. Fiindcă tot l-am dat ca exemplu pe Mozart, în doar 30 şi ceva de ani a compus cât alţii în n vieţi. La fel şi Beethoven, şi da Vinci, şi Nikolo Tesla etc. au realizat cât alţii în mai multe vieţi. De ce se întâmplă aşa? Pentru că, spre deosebire de cei mai mulţi dintre noi, geniile nu irosesc nici un minut din viaţă. La ei orice secundă este foarte bine contabilizată, fiind folosită pentru scopuri precise. În comparaţie cu geniul, ceilalţi irosim destul de mult din viaţă, că dacă n-ar fi aşa, n-am mai avea timp să ne „plictisim”, de pildă. 😀
La urma urmei, ce înseamnă a trăi? Pentru mine, a trăi înseamnă mai mult decât a respira, înseamnă să-ţi foloseşti viaţa pe care ai primit-o. Dacă ai viaţă, dar n-o foloseşti, înseamnă că nu „trăieşti” în aceeaşi măsură în care dacă ai mâncare, dar nu te hrăneşti, înseamnă că nu „mănânci”. 🙂 Sper că ai înţeles ce am vrut să spun, şi anume că nu contează cât trăieşti, ci cum trăieşti. După acest criteriu ar trebui măsurată viaţa, nu în funcţie de durata ei. Durata este irelevantă. Au demonstrat-o geniile, dar nu numai ele…
Da, Teo, insa cat m-as stradui, clipa de clipa sa o valorific, nu as reusi in modul in care acesti oameni au reusit. Imi lipseste ‘sclipirea de geniu’. Pe ei ‘ii chinuie talentul’, nu le da pace, ii consuma, sunt ‘posedati’. Si au ceva special, dincolo de ‘normal’.
Aşa este! Geniul are ceva în plus cu care, pe de o parte, se afirmă, care îl ajută, pe de altă parte nu-i dă pace, îl chinuie. De aceea nici nu prea pot fi fericiţi…
Am scris mai pe larg despre asta AICI.
așa cred și eu, trăiesc mai intens și se consumă mai repede ….
Exact…