Matematicianul

A ajuns, în sfârşit, în parc. Dar nici bine nu se aşezase, că creierul a şi început să-i dea raportul:

De la casa lui şi până aici sunt fix 1437 de paşi. 1437 este divizibil cu 1, 3, 479 şi 1437. 1×3×479×1437=2064969. De când a ieşit în stradă şi până s-a aşezat pe bancă a trecut pe lângă 204 oameni: 96 bărbaţi şi 108 femei, printre care 71 copii (32 băieţi şi 39 fete). 204×96×108-32×39=2113824. Hm, 2113824 e cu doar 48855 mai mare decât 2064969…

Asta i-a fost doar „încălzirea”! „Raportul” a continuat cu felul în care era îmbrăcat fiecare dintre acei oameni, culoarea hainelor, încălţămintea, câţi aveau peste 1,70 m dintre bărbaţi şi 1,60 m dintre femei, câţi aveau ochi albaştri şi câţi aveau ochi căprui etc. etc., urmând ca pe baza acestor informaţii să facă nişte calcule după o logică doar de el ştiută. După ce a terminat cu trecătorii, a luat la rând clădirile pe lângă care a trecut. După ce a terminat şi cu clădirile, a continuat cu pomii…

„Raportul” conţinea astfel sute de informaţii pe care nici măcar un robot nu le-ar fi putut reda cu o atâta acurateţe. Totuşi, după doar câteva minute, fiindcă totul s-a derulat cu viteza gândului, şirul informaţiilor şi şirul calculelor bazate pe ele s-au încheiat, iar matematicianul tresări speriat de fatidica întrebare:

-Şi-acum ce fac??

a44xN6w_700b

Creierul său nu se sătura niciodată, iar el n-avea încotro, trebuia să-i dea de lucru. Mereu şi mereu… Vruse, deci,  să mai facă o plimbare, dar chiar în acel moment se aşezaseră pe banca din faţa sa doi tineri. Erau doi îndrăgostiţi… Ai ce citi de la astfel de oameni! Apoi, este adevărat, creierul său nu oboseşte, dar picioarele sale, da…

-Iubito, zise tânărul, am un vis!

„Iubito, am un vis!”, gândi matematicianul. „Frumoasă propoziţie: are mai multe vocale decât consoane.  Sunt, deci, 13 litere, 7 vocale şi 6 consoane, 13×7×6×21 (mai mult ca sigur are vreo 21 de ani)=11466”.

-Ce vis? întrebă ea.

„Ce vis?”, îşi spuse, „Doar 5 litere? Asta e prea simplă. Să vedem răspunsul tânărului!”.

-Ţi-l voi spune după ce mi-l vei împlini!

„Ţi-l voi spune după ce mi-l vei împlini!”, gândi plăcut surprins. „Chiar nu mă aşteptam la un astfel de răspuns: conţine fix 30 de litere. 30 este un număr atât de frumos! Se împarte la 2, la 3, la 5, la 6, la 10, la 15…”.

A continuat acest joc până când tânărul i-a spus iubitei sale că este cea mai frumoasă femeie din lume. Când auzi una ca asta, matematicianul sări ca ars:

-Minte de îngheaţă apele, domnişoară! îi strigă acesta.

Domnişoara se înroşise toată. Era, într-adevăr, frumoasă. Înţelegea, însă, din cuvintele acestui străin că este, de fapt, urâtă, foarte urâtă. Îşi dăduse seama şi matematicianul că ar putea fi înţeles greşit, aşa că încercase să se explice, adresându-se de data aceasta îndrăgostitului:

-În lume sunt miliarde de femei. Le-ai cunoscut dumneata pe toate de vă permiteţi să faceţi această afirmaţie? Nimeni nu le poate cunoaşte pe toate! Asta este o sfidare a adevărului, a ştiinţei care…

Ar fi vrut să spună mai multe, dar cei doi au crezut că au de a face cu cineva căruia îi lipseşte o doagă şi l-au lăsat singur. Nu era prima dată când alţii credeau despre el asta. Dar şi ceilalţi, şi aceşti tineri se înşelau crunt. Lui nu-i lipsea nici o „doagă”. Problema lui era că avea prea multe…

-Vă supăraţi dacă mă aşez lângă dvs.? îl întrebă cineva chiar când se pregătea să plece.

-Depinde, îi zise. Nu vă supăraţi, îmi puteţi spune cât fac 8×7?

Străinul râse sănătos:

-56, fireşte!

„Măcar ştie tabla înmulţirii”, gândi şi se pregăti să-i dea lovitura de graţie:

-Dar 56×49?

Străinul îi zâmbi, apoi răspunse:

-2744.

-Dar 2744×3246?

-8907024.

Matematicianul era uluit. Nu mai întâlnise pe nimeni care să calculeze atât de rapid. Gândi că acest străin trebuie să fie ca el! Însă, din nefericire pentru el, îl cercetă cu atenţie şi-şi dădu seama că se înşeală. Străinul zâmbea, deci nu era ca el

-Dar chiar vă rog! Luaţi loc! se dezmetici în cele din urmă.

-Sufletele tuturor, zise străinul după ce se făcuse comod, sunt nişte puncte pe care dragostea le uneşte, formându-se astfel linii, figuri, corpuri geometrice, toate acestea făcând posibilă matematica vieţii, fără de care n-am mai exista… Ca matematician -înţeleg că sunteţi matematician, de vreme ce m-aţi supus la un astfel de test-, nu este frumos să priviţi cum dragostea uneşte puncte şi le duce spre infinit?

aZWm4jz_460s_v1

Străinul se referea, fără doar şi poate, la acel episod de mai înainte, în care interlocutorul său a vorbit aspru unor îndrăgostiţi.

-Nu vă lăsaţi înşelat de aparenţe, domnule! îi zise matematicianul. Numai Dumnezeu ştie cât de mult îi invidiez pe aceşti oameni! Vedeţi dvs., eu nu ştiu ce înseamnă iubirea. Am crezut că o voi cunoaşte la un moment dat, că-i voi afla tainele. Dar au trecut zeci de ani şi… nimic. Dar de ce mă plâng acum de lipsa iubirii faţă de o femeie? Nici măcar dragostea, cea despre care aţi vorbit, dragostea care face posibilă matematica vieţii, dragostea faţă de părinţi, faţă de fraţi şi surori, faţă de aproapele, în sfârşit, dragostea faţă de oameni, n-o cunosc. Şi fiindcă n-o cunosc pe ea, nu cunosc nici fericirea. Sunt condamnat să fiu un punct care nu se va uni niciodată cu nici un alt punct, cu nimeni. M-am resemnat deja cu asta…

9bab53bb141843604373153870_700wa_0                               Via 9gag.com

-Eu sunt un punct, i se răspunse, iar dvs. un altul. Nu văd de ce nu am putea uni aceste puncte!

-Motivul este zâmbetul vostru. Dvs. sunteţi un om fericit. Se vede asta de la o poştă. Eu sunt un om trist. Se vede asta de la mai multe poşte. În fine, nu ştiu de ce vă spun aceste lucruri. Este prima dată când mă destăinui astfel cuiva…

Matematicianul căzu pe gânduri. Era, într-adevăr, ciudat că poate să-şi mărturisească suferinţele unui străin. Dar nu era un străin oarecare. Era singurul care a trecut „testul”, iar asta îl făcea să simtă că este înţeles. În orice caz, străinul îi inspira încredere. Deci, a decis să continue:

-Eu cunosc doar lumea rece a numerelor. Orice aş face, cifrele îmi vin obsesiv în minte. Mereu şi mereu… Nici măcar în vis nu mă lasă în pace. De pildă, astăzi m-am trezit lac de sudoare. Am avut un coşmar: se făcea că am calculat 227342×423573 şi mi-a dat 96295932976, când, de fapt, face 96295932966… Vă spun sincer, câteodată îmi vine să-mi curm suferinţa şi gata. Dar nu pot. Cred în Dumnezeu…

Străinul se întristă. Ştia că tot ce spune acest om este adevărat. Îşi regăsi însă buna dispoziţie şi-l întrebă pe un ton de glumă:

-Dacă vi s-ar putea îndeplini o singură dorinţă, oricare, care ar fi aceasta?

-Întrebarea voastră mi-a adus aminte de unul care a cerut înţelepciune şi, după ce a primit, a spus că totul este deşertăciune şi goană după vânt, inclusiv înţelepciunea. Nu ştiu dacă i-ar fi plăcut lui Dumnezeu o astfel de cerere (probabil că nu), dar eu, în locul lui Solomon, aş fi cerut fericire. Da, asta vreau. E singura mea dorinţă: să pot să zâmbesc şi eu, să râd, să mă simt bine, fără să am nevoie numaidecât de un motiv anume, ci aşa, pur şi simplu. Pentru fericire aş renunţa la înţelepciune, la tot…

-Sunteţi sigur că asta vă doriţi? îl întrebă străinul, dar de data aceasta pe un ton serios.

Matematicianul îl privi în ochi şi-i spuse:

-Niciodată n-am fost mai sigur de ceva!

………………………………………………………………………………………………………………………………….

-Cine este acest pacient? întrebă râzând doctorul cel nou pe una dintre asistente. Dumnezeu să mă ierte, dar n-am mai întâlnit niciodată un râs şi un zâmbet atât de molipsitoare.

-E domnu’ matematician. Dacă aţi şti ce om a fost înainte să ajungă la noi! Calcula mai repede decât un calculator. Trecea pe lângă o clădire şi ar fi fost în stare să-ţi spună şi numărul de cărămizi cu care a fost construită. Dacă nu mă credeţi, vizitaţi-i casa! Are vitrine întregi cu diplome şi medalii. Se pare însă că prea multa ştiinţă l-a înnebunit până la urmă… Într-o zi a ieşit la plimbare şi s-a întors un alt om, omul de aici. Or fi fiind molipsitoare râsul şi zâmbetul său, dar nu pot să mă molipsească şi pe mine, fiindcă mi-aduc aminte ce om a fost. Ce om!

La auzul acestor cuvinte, doctorului îi pierise zâmbetul. Clătină din cap şi spuse doar atât:

Păcat, mare păcat…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Creaţii literare, Dialoguri și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Matematicianul

  1. Mihu zice:

    În final pe cine mai poți împăca în ziua de azi? Dacă ajungi să fii fericit, te vor considera unii nebun. Iar dacă nu ești fericit, .. nici așa nu scapi de vorbele lor.

    Formule ale dragostei sigur știa și matematicianul, asemenea elevilor conștiincioși care memorează formulele de fizică și matematică. Totuși majoritatea nu știu să le aplice.

    • Teonymus zice:

      Unii inventează formule ale dragostei, dar nu pot să le aplice. Alţii le aplică fără să le cunoască. Ciudată mai este lumea în care trăim! 🙂

      • Marian zice:

        ” Unii inventeaza formule ale dragostei ” iar dumneata { sau eroii dumitale } inventezi un nou gen de abordare al algebrei elementare si asta – fara suparare – doar ca sa-ti iasa matale …. LOVE 😉 ! Acea ” The Love Formula ” …de unde ai scos-o ….mai precis ce cauta acel 3 deasupra radicalului ? Insa schema …mi-este cunoscuta insa….dracu mai stie cand am avut de-a face cu ea si cu ce ocazie !!! ” All You Need is Love ” , asta nu era o melodie a turbatilor aia de The Beattles ?

      • Teonymus zice:

        Deşi mi-a plăcut matematica, am urmat un liceu cu profil uman, filologic. Deci, îi las pe cei care au studiat matematică intensiv să vă răspundă la întrebarea: „ce caută acel 3 deasupra radicalului?”. 🙂
        În orice caz, acele „formule” nu trebuie luate mai în serios decât e cazul. Sunt doar nişte jocuri ale unor pasionaţi de matematică, în nici un caz „formule ale dragostei” în adevăratul sens al cuvântului.
        De ce le-am postat aici? Pentru că mi s-au părut interesante şi se potriveau oarecum cu textul.
        „All you need is love” este, într-adevăr, o piesă a formaţiei The Beatles…

  2. lorelad zice:

    Si zici ca zambea si radea fara motiv? 🙂
    Si credea in Dumnezeu.
    Nu sunt lamurita… referitor la final. Era fericit sau nebun? sau in sfarsit se indragostise! ….de asistenta? 🙂

    • Teonymus zice:

      Matematicianul a cerut fericire, dar fără să păstreze şi înţelepciunea. Cu alte cuvinte, a făcut un schimb: a dat înţelepciunea pe care o avea, pentru fericirea pe care n-o avea. Ar fi putut să ceară să fie un om „normal”, să aibă şi una şi alta cu moderaţie, dar chinuit zilnic de prea multa sa înţelepciune (de fapt, este vorba mai degrabă de inteligenţă, de geniu), a ajuns s-o urască. Nu degeaba „străinul” l-a mai întrebat o dată dacă îşi doreşte doar fericire (subliniez cuvântul „doar”, fiindcă excludea înţelepciunea). L-a întrebat, pentru că ar mai fi existat şi opţiuni mai puţin radicale.
      Cum este considerat un om fără înţelepciune, fără raţiune, care mai şi râde din senin? De cele mai multe ori este considerat nebun. Deci, a fost dus la un ospiciu. Un lucru este cert, pe când alţii îi plângeau de milă, el era în sfârşit fericit, se simţea fericit, râdea şi zâmbea fără motiv. Nu mai avea însă înţelepciune, raţiune. Poate n-am subliniat acest aspect mai evident, dar exact asta a cerut matematicianul când a zis că pentru fericire ar renunţa la înţelepciune.
      Cât despre „îndrăgostire”, nu m-am gândit atât de departe! 😀 Se pare că acea asistentă simte doar milă pentru el, dar nu se ştie niciodată. 🙂
      Ce am vrut să spun prin acest text? Că, de multe ori, invidiem persoane fără să avem habar cum e să fii în locul lor. Îi invidiem pe genii, fără să realizăm chinurile lor. La rândul lor, geniile poate ne invidiază pe noi, cei simpli, fiindcă putem iubi, putem să ne bucurăm de lucruri care n-au nici un efect asupra lor. Apoi, le plângem de milă celor săraci cu duhul, celor cărora le lipseşte raţiunea sau, în orice caz, nu prea au fost înzestraţi la acest capitol. Dar dacă nu sunt conştienţi de starea lor (că depind de alţii etc.), ei sunt fericiţi pur şi simplu, fără nici un motiv, în vreme ce noi, avem motive şi câteodată tot nu suntem fericiţi.
      Extremele nu sunt bune niciodată! Geniul suferă, omul fără o raţiune sănătoasă îi face pe alţii să sufere. Din fericire, cei mai mulţi dintre noi suntem undeva la mijloc. Nouă viaţa ni se înfăţişează în toate aspectele sale: ne arată fericirile, dar şi tristeţile sale, apoi ne lasă să alegem dintre ele. E mare lucru că putem alege!
      În concluzie, avem motive să-I mulţumim lui Dumnezeu că ne-a făcut aşa cum suntem, chiar dacă, uneori, simţim că ne-ar fi mai bine dacă am fi mai inteligenţi, mai nepăsători faţă de grijile ce ţin de această lume ş.a.m.d…. 🙂

      • lorelad zice:

        Ce sa mai, cum o dam, cum o percepem ‘fericirea dureaza doar trei zile!’ 🙂
        cu sau fara motiv.

      • Teonymus zice:

        Am auzit despre minuni că durează doar 3 zile. Mai nou, şi fericirea durează doar atât? Sau vrei să spui că şi fericirea este tot o minune? 🙂

      • lorelad zice:

        De fapt, ai dreptate…
        Cat dureaza fericirea???

      • Teonymus zice:

        Depinde de tine. Atâta vreme cât eşti mulţumit şi te bucuri de orice clipă din viaţă, nu te laşi afectat (prea mult) de ceea ce nu poţi schimba şi obsedat de ceea ce poţi schimba, fericirea n-are termen de valabilitate.

      • Marian zice:

        @lorelad …Bine mai frate ….cu Teonymus iti pui mintea in materie de cat dureaza fericirea unora ? Pai d e unde sa stie saracu om ca-i singur ????

      • lorelad zice:

        Atunci, am decis: sa fim fericiti! 🙂

      • lorelad zice:

        Da, fericirea poate insemna pentru fiecare ceva diferit. Teonymus probabil stie ce il face pe el fericit. Si, daca tot interactionam prin intermediul acestui blog, consider o sursa de cunoastere si inspiratie parerea sa si a cititorilor sai.

    • Marian zice:

      @lorelad Sa-ndragostit d e asistenta ca ala din ” Floarea de cactus ” 😉 .Era nebun fireste , dracu a mai vazut matematician sanatos la minte ?

  3. Pingback: Elogiu dragostei divine | Lumea lui Teonymus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s