Poetul naţional al României, Mihai Eminescu, în nuvela sa intitulată „Sărmanul Dionis”, îşi punea următoarea întrebare: „Cine știe dacă nu trăim într-o lume microscopică și numai făptura ochilor noștri ne face s-o vedem în mărimea în care o vedem?”. Având în vedere cunoştinţele pe care le deţinem în prezent, cred că ar fi legitimă şi următoarea întrebare: „Cine ştie dacă nu trăim într-o lume extrem de mare şi numai făptura ochilor noştri ne face s-o vedem în mărimea în care o vedem?”. Cel puţin, pentru microorganisme fiecare dintre noi este un „microunivers umblător”. Ce vreau să spun voi arăta în cele ce urmează:
Corpul uman este compus din aproximativ 100 de trilioane de celule (1014) şi 7 x 1027 atomi. Pe toată suprafaţa pielii, care este de aproape 2 metri pătraţi, se găsesc circa 5 milioane de fire de păr, din care circa 100000 se găsesc pe pielea capului. Dacă am pune cap la cap toate vasele de sânge care alcătuiesc sistemul nostru circulator, am obţine un cordon lung de 100000 de km, suficient pentru a putea înfăşura Pământul de două ori. Organismul uman conţine 2 milioane de glande sudoripare. Fiecare centimetru pătrat de piele conţine 6 metri de vase de sânge, 3,5 metri de nervi, 1300 de celule nervoase, 100 de glande sudoripare şi 3 milioane de celule. Acelaşi centimetru pătrat de piele mai conţine şi cel puţin 32 de milioane de bacterii, cele mai multe dintre ele fiind inofensive. Un creier adult are circa 100 miliarde de neuroni. Aceşti neuroni generează într-o zi mai multe impulsuri electrice decât toate telefoanele mobile din lume la un loc. Recent, cercetătorii japonezi au realizat o simulare a activităţii creierului uman folosind unul dintre cele mai puternice calculatoare care există în prezent, un supercomputer cu 705024 de nuclee de procesare şi 1,4 milioane de GB de RAM. I-au trebuit acestui calculator 40 de minute să imite o singură secundă din activitatea neuronală a creierului uman!
Ar mai fi multe de zis despre corpul uman, dar mă opresc aici. Ar fi multe de zis şi despre planeta noastră, dar deja m-am întins destul de mult şi mi-am propus să nu fie o postare prea lungă. Aş mai vrea să părăsim un pic orbita terestră pentru o mică „excursie” în spaţiul cosmic. 🙂
De multe ori, numărul stelelor de pe cer a fost comparat cu numărul boabelor de nisip de pe Pământ. Însă, ultimele cercetări au arătat că numărul stelelor este de aproape 1000 de ori mai mare decât numărul boabelor de nisip din toate plajele şi deşerturile din lume (7000 x 1018 stele versus 7,5 x 1018 boabe de nisip). Şi totuşi, tot aceşti savanţi susţin că acest număr de stele poate fi egalat de numărul moleculelor cuprinse în doar 10 picături de apă! Nu este aceasta minunat?
Şi fiindcă tot v-am propus să facem o mică „excursie” în spaţiu, ar cam trebui să mă ţin de cuvânt. 🙂 De aceea, voi ataşa în final câteva imagini realizate cu ajutorul telescopului spaţial Hubble. Imaginile respective au fost preluate de pe mymodernmet.com. Recomand celor pasionaţi de astronomie să intre acolo pentru denumiri şi alte detalii tehnice. Cât despre informaţiile ştiinţifice folosite în această postare, ele au fost preluate de AICI, AICI, AICI şi AICI.
Interesant articolul. Undeva am auzit intrbarea: cine vede numerologia ochii sau mintea?
Dacă te referi la numere şi nu la „numerologie” ca pseudoştiinţă/ştiinţă ocultă, aş zice că depinde de numere. De pildă, numere precum cele din postare (7000 x 1018 de exemplu), nu pot fi văzute cu ochii. Până şi cu mintea le „vedem” cu greu. Începe să ne doară capul de la atâtea zerouri… 😀