Vanitas vanitatum et omnia vanitas

Când omul se naşte face primul pas în viaţă, dar şi înspre moarte. Orice bucurii ar avea el, cu nici un chip nu-l pot opri din drumul către moarte, ba chiar acele bucurii, culmea, îl fac să alerge şi mai tare într-acolo. Mă refer, desigur, la Albert Einstein cu a sa teorie a relativităţii, potrivit căreia, deşi este vorba despre acelaşi interval de timp, momentele frumoase par că trec mult mai repede decât cele indezirabile. De aceea, orele fericite ni se par minute, zilele pline de bucurii ore, anii cei mai frumoşi ai vieţii noastre doar zile…

b92c133e5f92665278fcca852fa0d7ab

Dar şi fără să le comparăm cu stările de tristeţe, bucuriile acestei lumi chiar durează puţin! Visezi o viaţă întreagă să fii cineva, ajungi la un moment dat aşa cum ţi-ai dorit, te simţi fericit o vreme, eşti plin de entuziasm, apoi te simţi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat… Visezi să ai o casă a ta, o maşină, o afacere profitabilă, un serviciu care să-ţi permită să trăieşti cum numai un mic procent din cele 7 miliarde de oameni îşi permite, le obţii în final, te bucuri la început, pentru ca apoi să te simţi ca şi mai înainte… Până şi despre iubirea în cuplu se spune că durează doar 3 ani!

ope

Dacă aşa stau lucrurile, ce rămâne de făcut? Orice am face, clepsidra nevăzută, care a fost răsturnată când am văzut pentru prima dată lumina zilei, nu se va opri… Atunci, mergem pe mâna romanilor cu al lor dicton: „Carpe diem!”.

Dar nu toţi înţelegem acelaşi lucru prin acest îndemn. Unii dintre noi am crezut că asta înseamnă că trebuie să trăim ca şi cum totul ar fi permis. Ce moralitate, ce decenţă, ce păcate? Nu există „a păcătui”, există doar „a experimenta”! Deci, să ne „distrăm”, să „experimentăm”, să facem orice ne produce plăcere, că doar o viaţă avem!

Care a fost rezultatul? De la alcool şi până la droguri le-am încercat pe toate, dar nici una n-a reuşit să umple golul din sufletul nostru, ba l-a adâncit şi mai mult. Chiar să nu existe nici o bucurie care să dureze toată viaţa? Tristeţi care nu se sfârşesc de ce există? De ce este viaţa atât de nedreaptă?

AlexTimmermans2

Ne punem astfel de întrebări, apoi zâmbim trişti. Cică „carpe diem”! La noi a fost „carpe noctem” în toată regula… Ridicăm din umeri resemnaţi şi nu ne mai rămâne decât să spunem şi noi ca înţeleptul Solomon: „O, deşertăciune a deşertăciunilor, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!” (Eclesiastul 1:2; 12:8).

Nu te cunosc, drag cititor, dar dacă te-ai regăsit în ceea ce am scris, îţi dau o veste bună: există Cineva care poate umple golul din sufletul tău. El a lăsat acel gol atunci când ai fost creat, de aceea doar El îl poate umple! Numele Lui este Isus Hristos. Dacă vei crede în El, golul acela se va umple…

Nu crezi în Dumnezeu? Fii sincer cu tine şi caută până în străfundurile sufletului tău şi vei găsi acolo măcar fărâme din sentimentul că există sau că trebuie să existe ceva şi după moarte! Nu te mai chinui să crezi că într-o zi existenţa ta va dispărea în neant! Îmi imaginez că este un demers destul de greu ceea ce încerci, pentru că acelaşi autor de la care am preluat titlul acestei postări, spunea foarte frumos în Eclesiastul 3:11: „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor [a fiilor oamenilor] chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu”. 

kasiaderwinskaartphoto9

De ce să rătăceşti aşa, fără nici o ţintă, când poţi să mergi spre lumină şi să te bucuri de ea?

hosseinzare6

Imaginile au fost preluate de pe mymodernmet.com.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Meditaţii, Religie și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Vanitas vanitatum et omnia vanitas

  1. Un articol adevărat şi frumos! Felicitări! 🙂

  2. Teonymus, de ce aproape de fiecare dată când îți citesc articolele simt că Dumnezeu îmi vorbește?
    Fii binecuvântat! 🙂

    • Teonymus zice:

      Chiar vrei să afli „secretul”? 🙂 Mi-am făcut un obicei ca înainte să mă apuc de scris, să cer inspiraţie şi ajutor de la Dumnezeu. Mă bucură mult ceea ce îmi spui, fiindcă asta îmi arată că rugăciunile mele au fost ascultate. Slăvit să fie El!
      Dumnezeu să te binecuvinteze şi pe tine, Dorothea! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s