Se pot spune multe lucruri frumoase despre viaţă, dar nimeni nu poate nega faptul că viaţa este o luptă, un război în care am intrat fără voia noastră şi din care vom ieşi la fel, fără a ni se cere acordul dinainte… Se vede treaba, deci, că în viaţă nu există nonbeligeranţi: dacă ne-am născut, dacă trăim, n-avem încotro, trebuie să luptăm! Totuşi, un lucru ne este dat să alegem, şi anume tabăra în care ne înrolăm. Acestea sunt Binele şi Răul. Doar două! Oricât de mult ne-am minţi că am putea fi neutri sau că am putea fi şi de partea Binelui, dar şi de partea Răului, în funcţie de „împrejurări”, adevărul este că ori vom fi ostaşii Binelui, ori mercenarii Răului. Nu se poate altfel!
Ferice de cei care aleg tabăra Binelui! Ferice de ei, deşi vor avea de luptat cu mult mai mult! Răul va căuta întotdeauna să „trişeze”, să-i înşele, să folosească metode neconvenţionale, să trimită asupra lor „terorişti” şi „piloţi kamikaze”… Va căuta cu orice preţ să câştige, dar cine îşi va pune încrederea în Bine, va fi invincibil!
Este atât de frumos să vezi oameni luptând împreună în tabăra Binelui! Ei pot înainta cu curaj, liniştiţi, pentru că ştiu că au lângă ei oameni care îi „acoperă”, care veghează unul asupra altuia, oameni care vor plânge şi se vor bucura alături de ei… Ostaşul Binelui va înţelege, deci, că nu este niciodată singur! Va avea parte întotdeauna de un zâmbet, de o bătaie uşoară pe umăr, de o vorbă bună, de încurajare… Şi oricât de greu i-ar fi, Binele va avea grijă să-i dea acea stare de mulţumire, de linişte sufletească. Să ai pace în inima ta, chiar dacă te afli într-un război, poate fi ceva mai preţios?
În schimb, mercenarul Răului este tratat mai rău decât un vierme. Dacă nu ştie încă, va înţelege mai târziu că n-a fost decât „carne de tun”… Este atât de urât să vezi oameni luptând în tabăra Răului! Ei n-au parte de linişte, pentru că ştiu că au lângă ei oameni care îi „descoperă”, care uneltesc unul împotriva altuia, oameni care se vor bucura când ei vor plânge şi vor plânge de ciudă când ei se vor bucura… Şi mercenarul Răului va înţelege, deci, că nu este niciodată singur! Va avea parte întotdeauna de un rânjet, de grele lovituri, de o vorbă rea, de descurajări… Şi oricât de greu i-ar fi, Răul va avea grijă să-i facă viaţa şi mai grea. Să poţi avea pace în inima ta, dar să alegi războiul, poate fi ceva mai trist?
Drag cititor, nu ştiu în ce tabără te afli sau crezi că te afli. Vestea bună pe care ţi-o pot da este că şi de-ai fi în tabăra Răului, cât încă mai trăieşti, mai există speranţă. Nimeni nu te poate obliga să rămâi mercenar! Dacă vrei, poţi să devii ostaş al Binelui. Este loc şi pentru tine în tabăra Binelui! Dar grăbeşte-te! Nu ştii când războiul se va încheia pentru tine, iar odată încheiat să nu crezi că, deşi n-ai luptat alături de ostaşii Binelui, vei fi trecut şi tu alături de ei în rândul învingătorilor. Aşa ceva nu se face!
Nu înţelegi ce vreau să spun prin tabăra Binelui?
Într-o zi, un tânăr bogat s-a apropiat de Isus şi L-a întrebat: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” ( a se vedea Evanghelia după Matei 19:16-26). Îmi place foarte mult răspunsul dat de Mântuitor: „De ce mă întrebi: ‘Ce bine?’ Binele este Unul singur”. Celelalte Evanghelii aprobă că Se referea, fireşte, la Dumnezeu…
Binele este, deci, Dumnezeu…
Lumea lui Teonymus 
Mereu cautam binele in tot felul de idei abstracte ori fiinte supranaturale, si mai putin in noi insine. Poate ca de aceea lumea in care traim arata asa cum arata… Istoria cunoaste tot felul de „armate ale binelui” in care oamenii s-au inregimentat pentru a fi de partea acestui „bine”, adica a lui D-zeu, cum spuneti dvs. Apoi si-au dat unii altora in cap ca nebunii, in numele „binelui”, si-al D-zeului fiecaruia.
Nu putem găsi nimic în noi dacă n-am pus ceva acolo sau n-a fost pus de către Altcineva. Pe de altă parte, pentru mine, a căuta Binele în noi n-are sens. De ce zic asta? Pentru că acela care va avea Binele în el va şti întotdeauna asta. Nu va mai trebui să „scotocească” în el pentru a da de acest Bine. Dacă îl are, îl va simţi aşa cum îşi simte bătăile inimii. Dacă nu îl are, nu-l va simţi. Simplu…
Cât despre acele armate ale binelui despre care vorbiţi, oare mai este nevoie să comentez de vreme ce dvs. înşivă aţi folosit ghilimelele?
Nu cred că patru litere în plus pot fi o atât de mare povară încât să folosiţi prescurtare. De aceea, vă rog ca dacă veţi mai scrie pe aici să scrieţi Dumnezeu, nu D-zeu…
Teonymus, mulțumesc pentru rândurile scrise. De mult doream să aud asemenea vorbe, care și mie îmi circulă adesea printre gânduri. Te postez pe Facebook pentru treaba asta! 😀
Îmi place foarte mult exprimarea creștinească, adică imperativul lui Dumnezeu : „Alege Binele ca să trăiești”. Majoritatea religiilor prezintă reguli multe, chiar și cele înscrise în religia creștină, având pretenția că acestea înseamnă Binele. Între timp Dumnezeu cere ascultarea de El, cea care dă viață sufletului.
Mulţumesc pentru aprecieri! Se vede treaba că tu ai înţeles la ce mă refer şi fără acea explicaţie din final. 🙂
După cum au observat cu siguranţă şi alţii, n-am făcut decât să spun prin alte cuvinte ceea ce Biblia spune de atâtea şi atâtea ori.
Mai adaug, pentru meditaţie, următoarele pasaje biblice:
„15. Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.
19. Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta” (Deuteronomul 30, versetele 15 şi 19).
„7. Şi anume [Dumnezeu] va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea,
8. şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.
9. Necaz şi strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
10. Slavă, cinste şi pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
11. Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.
12. Toţi cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, şi toţi cei ce au păcătuit având lege vor fi judecaţi după lege.
13. Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi.
14. Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege,
15. şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele.
16. Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.” (Romani 2:7-16).