Dragostea faţă de aproapele

Puţine lucruri îl pot mişca pe om mai mult decât dragostea care îi este arătată de un străin… Să lupţi din toate puterile şi să nu biruieşti, să fii trântit la pământ, să te ridici şi să cazi iarăşi, să crezi că totul s-a sfârşit pentru tine şi să renunţi, dar să-ţi apară aşa, de nicăieri, o mână întinsă de care să te prinzi şi să te salvezi. Şi nu este mâna părinţilor tăi, nu este mâna rudelor tale, este mâna unui străin… Ar fi putut să-şi vadă de drum ca atâţia alţii, are şi el bătălii de dus şi numai Dumnezeu ştie cum de mai poate sta în picioare… Dar nu, s-a oprit în dreptul tău şi te-a ajutat să te ridici şi fiindcă a văzut că nu te poţi descurca singur, te-a ajutat şi să-ţi continui drumul. Tu ai mai plâns şi după ce ai fost ridicat din locul în care zăceai, dar lacrimile n-au mai fost produse de suferinţă, ci de altceva, ai plâns pentru că ai fost pătruns de dragostea care ţi-a arătat-o acel străin

Îmi place atât de mult „Pilda samariteanului” din Evanghelia după Luca 10:25-37! Da, o astfel de dragoste am fost chemaţi să arătăm semenilor noştri! Dar unii dintre noi ne lăudăm că suntem creştini şi de multe ori „ne facem că plouă” când vedem „focul” din sufletul aproapelui nostru. Poate ne împăcăm cu gândul că abia ne putem îngriji de cei dragi, iar ei sunt doar nişte străini… Dar Biblia ne mustră ori de câte ori citim această pildă şi multe alte versete de acest fel…

Curios este că, de multe ori, cei care nu sunt creştini ne dau unora dintre noi lecţii unde, în teorie, am trebui să fim „cei dintâi”- mă refer, desigur, la dragostea faţă de aproapele- că doar nu degeaba creştinismul a mai fost supranumit „religia iubirii”! Am trebui să fim „cei dintâi”, numai că în practică suntem aşa cum suntem…

Spun acestea fiindcă am fost mişcat de povestea a doi tineri din China. Unul dintre ei suferă de distrofie musculară, dar a putut să urmeze o şcoală fiindcă celălalt, un coleg de-al său, s-a oferit voluntar să-l care în spate vreme de trei ani, în fiecare zi… Nu numai că l-a cărat până la şcoală şi înapoi, dar i-a fost „picioare” pe tot parcursul timpului cât se afla în acea instituţie şcolară, cei doi nelipsind de la nici un curs, fiind de altfel dintre studenţii de top ai acelei şcoli! Este drept, faptul că cei doi sunt chinezi nu înseamnă automat că sunt necreştini. Dar şi creştini de-ar fi, asta nu invalidează afirmaţiile mele de mai sus. Din nefericire…

Şi fiindcă se spune că o poză face cât o mie de cuvinte, voi ataşa în final câteva imagini cu cei doi tineri despre care v-am vorbit. Ele au fost preluate de AICI şi AICI.

Zhang7

Zhang1

Zhang2

Zhang5

Zhang6

china-friends-4

china-friends-8

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Meditaţii, Religie și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Dragostea faţă de aproapele

  1. amymohorea zice:

    La cele scrise sincer parca imi e rusine..nu vreau ca in urma celor citite sa arat catre cineva cu degetu..vreau ca acel deget sa fie indreptat catre mine…ce am fac ut eu, ce fac eu, ce voi face eu, cind voi face eu,……si de ce ma pling cind vine nori si ploi in viata mea cind stiu ca dupa acesti nori si aceasta ploaie va triunfa un soare maret ?Multumesc prieten drag pt mustrarea care a pasit in inima mea…o mustrare si-o trezire

    • Teonymus zice:

      Nu întâmplător obişnuiesc să-mi scriu postările la persoana I plural. Ele sunt o mustrare, un îndemn, o încurajare în primul rând pentru mine. Apoi, le las aici ca să fie şi altora ce mi-au fost mie. Dumnezeu să ne ajute pe fiecare dintre noi să luăm aminte la Cuvântul Său şi să devenim mai buni sau, mai bine zis, să ne pocăim!

  2. Mihai zice:

    Mai rar, mai rar așa ceva! Am și eu un prieten în situația asta și nu sunt întocmai ca băiatul din imagine. Doar cuvintele mele nu-l pot ridica din pat și nu-l pot ajuta prea mult. Hmm.. Mulțumesc pentru gânduri.

  3. mcooper801 zice:

    este minunat ce ai scris…la simpla citire doar parca intra in tine ceva de „mai bine”….sunt clickuri care deseori le uitam prinsi in rutina zilnica …zi minunata

  4. Sunt foarte rare sufletele cu adevarat mari, dar din fericire mai sunt, si asta e un lucru minunat! Poate incetul cu incetul ne vom da seama pana la urma de adevarata menire pe Pamant!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s