Dragostea faţă de aproapele

Puţine lucruri îl pot mişca pe om mai mult decât dragostea care îi este arătată de un străin… Să lupţi din toate puterile şi să nu biruieşti, să fii trântit la pământ, să te ridici şi să cazi iarăşi, să crezi că totul s-a sfârşit pentru tine şi să renunţi, dar să-ţi apară aşa, de nicăieri, o mână întinsă de care să te prinzi şi să te salvezi. Şi nu este mâna părinţilor tăi, nu este mâna rudelor tale, este mâna unui străin… Ar fi putut să-şi vadă de drum ca atâţia alţii, are şi el bătălii de dus şi numai Dumnezeu ştie cum de mai poate sta în picioare… Dar nu, s-a oprit în dreptul tău şi te-a ajutat să te ridici şi fiindcă a văzut că nu te poţi descurca singur, te-a ajutat şi să-ţi continui drumul. Tu ai mai plâns şi după ce ai fost ridicat din locul în care zăceai, dar lacrimile n-au mai fost produse de suferinţă, ci de altceva, ai plâns pentru că ai fost pătruns de dragostea care ţi-a arătat-o acel străin…

Îmi place atât de mult „Pilda samariteanului” din Evanghelia după Luca 10:25-37! Da, o astfel de dragoste am fost chemaţi să arătăm semenilor noştri! Dar unii dintre noi ne lăudăm că suntem creştini şi de multe ori „ne facem că plouă” când vedem „focul” din sufletul aproapelui nostru. Poate ne împăcăm cu gândul că abia ne putem îngriji de cei dragi, iar ei sunt doar nişte străini… Dar Biblia ne mustră ori de câte ori citim această pildă şi multe alte versete de acest fel…

Curios este că, de multe ori, cei care nu sunt creştini ne dau unora dintre noi lecţii unde, în teorie, am trebui să fim „cei dintâi”- mă refer, desigur, la dragostea faţă de aproapele- că doar nu degeaba creştinismul a mai fost supranumit „religia iubirii”! Am trebui să fim „cei dintâi”, numai că în practică suntem aşa cum suntem…

Spun acestea fiindcă am fost mişcat de povestea a doi tineri din China. Unul dintre ei suferă de distrofie musculară, dar a putut să urmeze o şcoală fiindcă celălalt, un coleg de-al său, s-a oferit voluntar să-l care în spate vreme de trei ani, în fiecare zi… Nu numai că l-a cărat până la şcoală şi înapoi, dar i-a fost „picioare” pe tot parcursul timpului cât se afla în acea instituţie şcolară, cei doi nelipsind de la nici un curs, fiind de altfel dintre studenţii de top ai acelei şcoli! Este drept, faptul că cei doi sunt chinezi nu înseamnă automat că sunt necreştini. Dar şi creştini de-ar fi, asta nu invalidează afirmaţiile mele de mai sus. Din nefericire…

Şi fiindcă se spune că o poză face cât o mie de cuvinte, voi ataşa în final câteva imagini cu cei doi tineri despre care v-am vorbit. Ele au fost preluate de AICI şi AICI.