Orice lovitură doare. Dar una e să te aştepţi, precum un boxer în ring, să mai încasezi câteva dintr-o parte sau alta şi cu totul altceva este să stai relaxat, liniştit şi de nicăieri, când ţi-e lumea mai dragă, să primeşti o lovitură puternică fulgerătoare. Şi când simţi că zâmbetul ţi s-a transformat instantaneu în grimasă, că peste privirea ta s-a lăsat ceaţa şi întreaga ta fiinţă a devenit ca o trestie plecată la pământ, mai ridică-te dacă poţi, suflete…
Ce rămâne de făcut, atunci? Vei rămâne acolo jos întrebându-te toată viaţa: De ce eu? Vei ridica pumnul către Dumnezeu şi vei aştepta cu înfrigurare să se tragă odată cortina şi peste piesa vieţii tale, care deşi a început bine, s-a dovedit una proastă? Sau vei accepta că Dumnezeu „face rana şi tot El o leagă; El răneşte şi mâna lui tămăduieşte” (Iov 5:18), vei accepta asta şi cu credinţă îţi vei aştepta tămăduirea?
Astăzi vă voi prezenta pe cineva care, într-un final, a ales cea de-a treia „soluţie” şi Dumnezeu, după Cuvântul Său, nu i-a rămas dator, ci i-a oferit tămăduirea.
Sergiu Nichescu, că despre el este vorba, a rămas fără ambele mâini în urma unui accident stupid. Avea doar 10 ani atunci şi vreme de 17 ani n-a încetat să se roage lui Dumnezeu pentru mâini, fiind pe deplin convins că Dumnezeu poate să i le dăruiască. De ce 17 ani? Pentru că, după cum el însuşi declară, minunea s-a produs: „După 17 ani de rugăciuni fierbinţi în care m-am rugat la Dumnezeu pentru mâini, am primit răspunsul. Mâinile mele sunt soţia mea, care m-a acceptat aşa cum sunt”. Ba încă Dumnezeu i-a oferit mai mult decât ceruse: este tatăl a trei copii, o fată şi doi băieţi…
M-a impresionat foarte mult modul în care Dumnezeu a lucrat în viaţa acestui om şi a soţiei sale. Personal, am avut ocazia să le ascult mărturiile în Biserica din care fac parte. Sunt multe de zis, dar îi las pe ei să vorbească. Pentru cei interesaţi, îi pot asculta pe youtube, printre altele, AICI şi AICI.
În Sergiu Nichescu, la fel ca în acel orb despre care Isus le spunea ucenicilor că „s-a născut aşa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu” (Ioan 9:2), se arată cu adevărat lucrările Creatorului! Pe lângă că reuşeşte să se descurce singur în ceea ce priveşte cele mai elementare lucruri, având nevoie de ajutor doar la îmbrăcat şi spălat, a învăţat să scrie şi să picteze cu gura, lucrează la calculator scriind cu nasul şi folosind mouse-ul cu piciorul, manevrează telefonul mobil apăsând tastele cu nasul… Este pictor, cântăreţ, un bun orator, dar mai presus de toate, este copil şi slujitor al Dumnezeului Atotputernic…
Cu adevărat, „mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă, şi mărimea lui este nepătrunsă” (Psalmul 145:3)…
Lumea lui Teonymus 
Am ascultat și eu mărturia fratelui Sergiu Nichescu și a soției sale când au venit la noi la Biserică. Am rămas fără cuvinte. De prea multe ori ne plângem înaintea lui Dumnezeu, deși suntem sănătoși bine-mersi. Cu adevărat Dumnezeu lucrează prin această familie și cred că El vrea să ne dea tuturor cel puțin o lecție.
Aşa este! Prin astfel de oameni, Dumnezeu încearcă să ne spună ceva fiecăruia dintre noi. Bine ar fi să ne mai oprim din iureşul acestei vieţi, să ascultăm şi să luăm aminte…
Orice handicap poate deveni o provocare, dacă ai ambiția să-l depășești și chiar să performezi. E o încercare pentru a demonstra că suntem oameni, nu doar ființe.
Şi asta este adevărat. Privind din altă perspectivă, ştim că Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce… Conform mărturiei sale, Sergiu Nichescu a înţeles că i s-a întâmplat lui ceea ce i s-a întâmplat şi nu altuia, pentru că Dumnezeu a văzut că el poate, este în stare să poarte această povară. Şi când înţelegi acest adevăr, indiferent ce se întâmplă, tu mergi tot înainte fiindcă ştii că, odată cu încercarea, ai primit şi puterea s-o biruieşti. Trebuie doar să foloseşti această putere…