Talentaţi şi mediocri

Lumea este plină de scriitori. Bibliotecile sunt pline de romane, de poezie, de milioane şi milioane de opere ce oglindesc atâtea veacuri şi epoci… S-ar părea c-am ajuns la un nivel de saturaţie în arta cuvântului scris. Aşa şi este dacă îi avem în vedere pe acei „scriitori de duzină” de ale căror opere suntem sătui… Dar niciodată nu ne săturăm de cuvintele care sunt aşezate rânduri-rânduri de către pana unui scriitor iscusit. Astfel de cuvinte ne aduc căldură în suflet, ne înviorează, ne hrănesc. Produc în noi trăiri atât de frumoase! De aceea, aşa scriitori să tot fie…

Lumea este plină şi de pictori. Sunt atâtea muzee, atâtea expoziţii! Atâţia oameni îşi trăiesc viaţa în faţa unor coli de hârtie şi nu pricep de ce opera lor nu este la fel de apreciată ca a altora. Ce nu înţeleg aceşti „pictori de duzină” este că noi îi preferăm pe cei care-şi trăiesc viaţa nu în faţa, ci în nişte coli de hârtie… În opera acestor maeştri este ceva greu de explicat, o scânteie care ne atrage privirea. Şi nu trebuie să vină un critic de artă să ne explice ce reprezintă combinaţia de culori folosită. Este acel fior care explică totul inimii noastre…

De asemenea, trăim într-o lume plină de compozitori şi cântăreţi. În autobuz muzică, în magazine muzică, în parcuri muzică, peste tot muzică… Nu ştiu voi, dar eu m-am săturat de „hituri” de-o vară, de lălăieli pe note muzicale „ce din coadă au să sune”, de melodii pe care le auzi azi şi mâine nimeni nu-şi mai aduce aminte de ele. În schimb, nu mă mai satur de Bach, de pildă. Trecut-au sute de ani şi omenirea nu s-a săturat de el şi de atâţia alţii. Apoi, nici cu maeştrii de azi la ale căror compoziţii ni se ciulesc urechile nu mi-e ruşine… De ce nu ne săturăm de ei? Pentru că notele lor ne acordează sufletele, produc în noi adevărate simfonii de trăiri!

La fel stau lucrurile nu doar în artă, ci în toate celelalte domenii ale vieţii. Sunt oameni foarte buni în ceea ce fac, dar şi mediocri. Poate am fost prea dur cu acei artişti pe care i-am considerat a fi „de duzină”… Nu, nu este meritul unora că sunt foarte talentaţi şi nici neapărat vina altora că sunt mediocri în unele domenii. Ce frumos arată în acest sens Biblia: „Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7)! 

Pur şi simplu unora li s-a dat mai mult, iar altora mai puţin. Şi chiar dacă noi oamenii judecăm şi apreciem după cât talent au unii, Dumnezeu nu procedează aşa, ci se uită să vadă ce facem cu ceea ce avem, mult sau puţin, pentru că abia aceasta depinde cu adevărat de noi. Să nu ne măgulim deci c-am primit mai mult decât alţii, ci mai degrabă să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult” (Luca 12:48).

Am ales să vorbesc în mod deosebit despre artişti, pentru că în opera lor se văd cel mai uşor talanţii pe care i-a pus Dumnezeu în ei. Ce minunat să vezi cât har le-a dat Dumnezeu unora dintre ei şi totuşi, ce trist să constaţi că mulţi nu sunt conştienţi c-au primit ceea ce au de la Dumnezeu, că sunt ceea ce sunt datorită Lui…

Ascultam un imn creştin pe youtube şi am fost curios să văd părerile din comentarii. Mulţi au apreciat muzica, dar au criticat versurile. Ar fi preferat să fie despre patrie, despre „iubiri de-o vară”, despre „bani şi duşmani” poate, despre orice altceva, dar numai nu despre Mesia, „Mielul lui Dumnezeu care a ridicat păcatul lumii”. Ca ei sunt mulţi alţii prea orbiţi de întunericul lumii acesteia ca să vadă că abia astfel de artişti şi-au găsit adevărata menire făcând ceea ce trebuie cu talanţii lor, adică preamărind şi lăudând pe Creatorul, Făcătorul tuturor văzutelor şi nevăzutelor.

Să ne ajute Domnul să nu fim dintre cei orbi, ci dintre aceia care îl preamăresc pe Dumnezeu cu talanţii, mulţi sau puţini, pe care i-au primit de la El!

Voi ataşa în încheierea acestei postări acel imn de slavă despre care v-am vorbit.

Imaginile au fost preluate de pe mymodernmet.com.