Toamna

Mă gândesc de multe ori, mai ales în preajma Crăciunului, la iernile copilăriei mele… Luni întregi când ieşeam din casă nu vedeam altceva decât zăpadă. Peste tot fulgi de nea, copii şi sănii, râsete şi acea stare de bine pe care facerea unui aşa-zis „om de zăpadă” i-o poate aduce unui copil. Acum, în schimb, iarna în adevăratul sens al cuvântului s-a redus la doar 2-3 săptămâni, uneori nici măcar atât. Şi fiindcă iarna nu-şi face treaba, parcă nici primăvara, chiar şi vara câteodată, nu mai sunt ceea ce au fost. Pur şi simplu am ajuns vremuri în care nu te mai poţi baza prea mult pe calendar… Şi totuşi, mai există încă un anotimp care se încăpăţânează să rămână mereu şi mereu la fel ca în anii copilăriei mele…

Eu m-am schimbat, este adevărat, dar toamna a rămas aceeaşi. Aceleaşi frunze căzătoare, aceleaşi culori, aceeaşi melancolie, şi toate acestea nu în august, nici în decembrie, ci atunci când trebuie.

Toamna, ce anotimp minunat! Stau şi mă întreb de ce, cu tot farmecul ei, tot mai dragă îmi este primăvara. Să fie aşa pentru că ştiu că ea este ultima zvâcnire a naturii înainte ca iarna să îngheţe totul în cale? Dar tocmai de aceea ar trebui să fie iubită toamna, pentru că ea ne învaţă să murim frumos…

O, de ar fi şi toamna vieţii noastre cum este toamna fiecărui an! De am aduce şi noi roadele la vreme aşa cum toamna ni le aduce în fiecare an! De am aştepta apoi senini iarna la fel cum toamna aşteaptă îngheţul ştiind că şi-a îndeplinit raţiunea de a fi! Dar despre ce vorbesc aici? Pe mulţi ne prinde iarna fără ca măcar să fi ştiut că am avut o toamnă a vieţii. Am ignorat căderea frunzelor, n-am băgat de seamă că vremea se răceşte, ci ne-am minţit cu ideea că la noi va fi numai o primăvară şi o vară. Iar când iarna totuşi a venit, cu ceea ce am strâns, cu aceea am rămas, adică nimic…

Drag cititor, nu ştiu în care anotimp al vieţii te afli. Nici măcar tu nu poţi şti sigur asta. Pentru că viaţa, vezi bine, spre deosebire de natură, nu urmăreşte un tipar fix. De pildă, la unii iarna vine la 80 de ani, la alţii însă aceeaşi iarnă poate veni la 20 de ani. Un lucru este cert, calendarul după care merge viaţa ta nu înşeală niciodată. La fel cum ai avut o primăvară, sigur va veni şi o iarnă şi asta exact la momentul fixat pe acel calendar. Eşti pregătit?

Nu zice că e încă vară şi este timp pentru roade mai târziu! Şi vară să fie încă în viaţa ta, cum ar fi dacă natura şi-ar aduce roadele doar toamna? Dar nu, ne bucurăm de roade şi vara, iar unele plante ne bucură cu gustul lor chiar şi primăvara… La fel suntem chemaţi să rodim şi noi. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

„Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod.” (Ieremia 17:7-8)

Am tot vorbit despre roade, dar cum anume poate „rodi” un om?

„Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:4-5)

Şi care sunt mai exact acele roade pe care Dumnezeu aşteaptă să le găsească la noi?

„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” (Galateni 5:22-23)

Acum că am clarificat toate aceste lucruri, nu-mi mai rămâne decât să vă doresc tuturor celor care citiţi aceste rânduri, la fel cum îmi doresc şi mie, să rodim pentru slava şi gloria lui Dumnezeu. Dacă vom face aşa, n-are sens să ne mai temem de iarnă. De ce? Ţin să închei cu gândul cu care am început: iarna nu mai este ceea ce a fost altădată…

„Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” Boldul morţii este păcatul şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Corinteni 15:53-57).

Să aveţi o toamnă binecuvântată!

Imaginile au fost preluate de AICI şi AICI.