Promisiuni

Privesc în jurul meu şi constat cu tristeţe că mulţi nu mai ştiu ce înseamnă verbul „a promite”. Nici nu mă mir, dat fiind faptul că până şi cuvântul „jur”, un cuvânt atât de puternic, a ajuns în gura unora un fel de tic verbal… Dacă aşa stau lucrurile, să ne aşteptăm ca pe viitor strănepoţii noştri să deschidă DEX-ul şi să afle că „a promite” înseamnă „a minţi frumos”, „a aburi”, „a spune ceva doar de dragul de a vorbi”? Că doar „uzul stabileşte norma”, nu-i aşa?

Recunosc, când spun toate acestea mă gândesc în primul rând la „promisiunile electorale”. În politică, pentru un mandat, unii ar fi în stare să-ţi promită şi luna de pe cer. Numai dacă eşti naiv, după atâţia ani de alegeri democratice, nu ştii că asta urmează după: cel care ţi-a promis luna de pe cer se face că e eclipsă… Dar nu numai politicienii se joacă cu verbul „a promite”. Cu el se mai joacă şi alţii, din prea multă „iubire”: azi promit unei persoane c-o vor iubi mereu, mâine promit alteia acelaşi lucru şi tot aşa… Ne jucăm cu cuvântul „promit” din atâtea şi atâtea alte motive. Chiar nu ne mai pasă de sensul lui? Chiar atât de străin ne este acest adevăr: „Mai bine să nu faci nici o juruinţă decât să faci o juruinţă şi să n-o împlineşti” (Eclesiastul 5:5)?

Într-adevăr, sunt destui care au uitat ce înseamnă o promisiune şi şi-au făcut un obicei din a-şi da cuvântul fără să caute apoi să se ţină de el. Dar, slavă Domnului, mai sunt şi oameni care dacă promit ceva, fac tot ce le stă în putinţă să aducă la îndeplinire acele cuvinte. Totuşi, chiar şi în cadrul acestei categorii de persoane sunt cazuri în care unele promisiuni rămân neîndeplinite. Şi nu ne dor toate promisiunile încălcate de către toţi demagogii acestei lumi cum ne doare o singură promisiune care n-a fost adusă la îndeplinire de către cel în care am crezut! Ne doare, deşi ştim foarte bine că n-a fost ceva ce a ţinut de el, de voinţa lui…

De unde era să ştie el, când îi promitea ei că n-o va părăsi niciodată, c-o va face destul de repede, lovit de o moarte nemiloasă? De unde poţi şti dacă vei trăi şi mâine când promiţi că mâine vei face aia şi aia? De unde atâtea pretenţii de la omul muritor? El poate să promită, este adevărat, să-şi dea toate silinţele, la fel de adevărat, dar rezultatul final depinde de o sumedenie de factori, ce nu sunt sub controlul său. Cel care le are pe toate sub control este Unul Singur, Dumnezeu…

Tu, drag cititor, în cine te încrezi? Te încrezi în oameni, în proiecte politice? Sper că vei înţelege că, procedând astfel, te vei condamna singur la dezamăgire şi vei alege să te încrezi în Cel care nu te va dezamăgi niciodată. Ferice de tine va fi de vei face aşa şi asta n-o spun eu, ci Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu:

„Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!” (Psalmul 84:12).

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Meditaţii, Religie, Toate postările, Viaţă și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Promisiuni

  1. Mă încred în oameni, nu în politică. Şi desigur, nu în toţi oamenii. Despre El nu vorbesc pe bloguri aşa că mă opresc la oameni 😉

    • Teonymus zice:

      Dar ce, pe bloguri nu se poate vorbi despre El? 🙂
      A nu se înţelege din rândurile mele că e rău să ai încredere în anumite persoane. Fiindcă tot suntem în preajma alegerilor, postarea face trimitere mai ales la încrederea pe care şi-o pun unii în oamenii politici.
      Ca să fiu mai clar, când vorbesc despre oameni care se încred în oameni mă refer la cei care-şi pun încrederea în oricine, numai nu în Dumnezeu. Că dacă-ţi pui încrederea în Dumnezeu ştii că de la El pornesc toate şi la El se sfârşesc toate şi nu omul îţi dă sau îţi aduce ceea ce-ţi doreşti, ci Dumnezeu prin acel om. „Nihil Sine Deo”, cum spune deviza latinească… 🙂

      • Îmi cer iertare dacă am deranjat, nu se va mai întâmpla.
        Nu am spus că e interzis, am spus că alegerea mea e să nu vorbesc pe bloguri despre El.
        Eu pot avea încredere şi în El şi în oameni. Am înţeles părerea şi am înţeles exact textul dar eu vorbeam de oameni la modul general, nu m-am rezumat la cei politici.
        Încă o dată, îmi cer scuze!
        Seară frumoasă!

      • Teonymus zice:

        Nu m-aţi deranjat deloc, staţi liniştită! Nu m-am exprimat prea bine când am ales cuvântul „interzis”, aşa că am revenit asupra textului. Am înţeles că este doar alegerea dvs., dar tot am vrut să vă „provoc” puţin. 🙂 Îmi pare rău dacă v-a deranjat acest lucru…
        O seară frumoasă!

      • E in regula! Nu m-ati deranjat, ma bucur ca nu am deranjat! Toate cele bune! 😉

  2. Lorely zice:

    La mulți ani Domnule Gur”ă de aur.:)
    Ferice de oamenii care vă cunosc și care vă citesc zi de zi faptele curate și sunt zidiți de înțelepciunea dvs.!

    • Teonymus zice:

      Nu vă luaţi după Facebook! 🙂 Aş fi vrut să las rubrica aia goală, dar nu puteam deschide contul fără să pun acolo o dată de naştere. Am ales deci 29 februarie, cu gândul că dacă tot nu scap să mi se aducă aminte că am îmbătrânit, măcar să mi se întâmple asta nu în fiecare an, ci numai o dată la 4 ani. 🙂 Se pare însă că n-a ţinut figura, tot mai primesc mesaje şi pe 28 februarie.
      A nu se înţelege că prin asta vreau să arăt că nu apreciez sinceritatea gestului dvs.. A fost doar o mică clarificare…
      Vă mulţumesc pentru urări şi aprecieri şi vă doresc la rândul meu o viaţă binecuvântată!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s