Îţi mulţumesc, Parinte

„Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău. Nu sunt ele scrise în cartea Ta?” (Psalmul 56:8).

Aş vrea atât de mult să pot
să-Ţi mulţumesc, Părinte!
Din suflet vreau şi mă silesc,
deschid gura să vorbesc,
dar în toata lumea asta eu
nu găsesc cuvinte…

Ma doare atât de mult că tac…
Fiori pătrund în mine…
Deodată însă iată,
ochii care văd câte-ai făcut,
cât ai lucrat şi-ai susţinut,
ajută gura mută…

Picuri de cuvinte cad rânduri-rânduri
înaintea Ta, Părinte.
Tu Singur poţi a le citi,
ştiu sigur că le vei primi,
că-n toată viaţa-mi de pribeag,
o literă Tu n-ai lăsat
să fie pierdută…

Cu picuri de cuvinte, Îţi mulţumesc!
Îţi mulţumesc, Părinte…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Creaţii literare, Religie, Toate postările, Viaţă și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s