Moto: „Dumnezeu vorbeşte însă când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.” (Iov 33:14)
-Buna-Ziua! răspunse domnişoara operator după ce îşi drese puţin vocea. AloTVNet suntem. Cu ce vă putem ajuta?
-Alo! se auzise vocea de la celălalt capăt al firului. Am o problemă cu semnalul la TV. Nu mai pot vedea nici un program…
-Contractul este pe numele dumneavoastră? îl întrerupse elegant aceasta. Să-mi spuneţi, vă rog, adresa.
Clientul îi răspunse, iar tânăra oftă după ce verificase locaţia. Era pentru a patra oară în aceeaşi zi când suna acest client.
-Stimate domn, v-am mai explicat şi în celelalte dăţi, din păcate există o avarie destul de mare pe traseu şi va mai dura. V-am spus că în termen de maxim 48 de ore vom rezolva problema. Ne cerem scuze. Vă rugăm să înţelegeţi…
-Nu puteţi trimite pe cineva mai repede totuşi? insistă clientul. Vă rugăm frumos! Dumneavoastră nu înţelegeţi… Noi nu putem trăi fără televizor! Copiii plâng că nu pot vedea desenele lor, nevastă-mea s-a trezit de dimineaţă cu faţa la cearşaf, pentru c-a pierdut un episod din serialul ei preferat, iar eu, doamnă, eu chiar nu pot să pierd meciul de diseară! Vă rog frumos!
Urmă o scurtă tăcere. Domnişoara operator, chiar dacă mai auzise de la acest domn aceste cuvinte şi în celelalte convorbiri, tot nu ştia ce să-i răspundă. Oftă din nou şi se strădui să încheie cât mai elegant convorbirea:
-Vă asigur că ne dăm toate silinţele. Vă rugăm doar să aveţi puţină răbdare. Repet, în termen de maxim 48 de ore, situaţia va fi remediată. Nu mai sunaţi, vă rog! Ţineţi linia ocupată… Vă mulţumim pentru apel. Vă dorim o zi frumoasă! „Chiar şi fără televizor” îşi zise în sine aceasta.
N-apucase însă bine să închidă convorbirea, că un alt client suna cu insistenţă.
-Bună ziua! AloTVNet suntem. Cu ce vă putem ajuta?
-Alo! aproape că urlă clientul. Să ştiţi că eu chiar o să reziliez contractul. Voi chiar vă bateţi joc de oameni! Nu se mai poate aşa ceva!
Neobişnuită cu un astfel de ton, inima domnişoarei începu să-i bată mai tare.
-Ne pare rău, răspunse cu un glas puţin tremurat, dar atât de clar si feminin totodată. Nu înţeleg… Cu ce vă putem ajuta?
-Îmi cade netul, doamnă, se mai linişti puţin acesta după ce realizase că are de a face totuşi cu o femeie. Eu vă dau vouă bani pentru net, mai plătesc şi la site-uri de streaming şi când vreau si eu să mă uit la un film ca tot omul, nu pot! Nu se mai poate aşa ceva!
Din fericire, a fost vorba de o problemă comună, care a putut fi rezolvată cu uşurinţă. Dacă ar fi fost un domn, clientul i-ar fi mulţumit şi şi-ar fi cerut scuze pentru tonul său, dar i-a închis telefonul în nas imediat ce s-a văzut cu sacii în căruţă.
Aşa e viaţa de operator… Credea că se va obişnui cu timpul, dar a trecut destul de mult şi tot nu putea să fie ca ceilalţi colegi, pe care convorbirile cu clienţii îi lăsau rece. Pe ei părea că nu îi deranjează nimic, nici tonul unora, nici ameninţările lor, nici măcar înjurăturile lor grosolane uneori. Dar ea suferea: De ce pot fi oamenii atât de răi chiar şi cu persoane care nu numai că nu le-au făcut nimic, dar nici măcar nu le cunosc? Cu ce i-a greşit ea personal? De ce îi vorbesc astfel? Nu se gândesc că şi ea încearcă aşa ca şi ei să pună o pâine pe masă… Ş-apoi, astea sunt motive să jigneşti pe cineva? Că nu îţi mai merge televizorul? Că paginile la net ţi se încarcă mai greu? Chiar nu mai poate fi concepută viaţa fără TV şi net?
Gânduri şi gânduri o năpădise şi lacrimi îi curse pe obraz. Visul ei a fost să ajute oamenii, iar acum de multe ori are impresia că nu este decât un provider care se asigură că clienţii nu rămân fără drog.
-Alo! o ajutase să se adune un apel.
-Bună-ziua! AloTVNet suntem. Cu ce vă putem ajuta?
-Bună-ziua, doamnă. Am o problemă cu conexiunea…
-Continuaţi, îl încurajă aceasta cu vocea ei caldă, ca de copilă şi totuşi atât de feminină.
-Nu ştiu ce se întâmplă. Îi vorbesc fiului meu şi nu mă înţelege. Am impresia că nici el nu mă înţelege pe mine… Vă rog să mă ajutaţi. Sunt abonatul dumneavoastră…
-Să înţeleg că aveţi probleme cu reţeaua noastră de telefonie? întrebă aceasta uşor confuz.
-Ce probleme cu reţeaua de telefonie să am? se arătă şi clientul la rândul său confuz.
-Doar aţi sunat la AloTVNet. Noi numai cu asta ne ocupăm, încercăm să rezolvăm problemele pe care clienţii noştri le au cu serviciile noastre de net, televiziune şi telefonie…
-Doamnă, vă rog frumos, suspină interlocutorul. Ajutaţi-mă, vă rog frumos! Nu mai sunt pe aceeaşi lungime de undă cu fiul meu… Fiul meu… Îmi iubesc atât de mult fiul! Eu ştiu că în adâncul sufletului său a rămas acelaşi băiat bun. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar nu ne mai înţelegem… Vorbim, strigăm chiar unul la altul şi tot nu ne auzim. Doamnă, ce să fac? Ajutaţi-mă, vă rog, sunt abonatul dumneavoastră…
Domnişoara operator a rămas pur şi simplu blocată. Habar n-avea ce să îi răspundă şi cum să iasă din situaţia asta.
-Ce doreşte? o întrebă supervizorul, care observase că este, într-un fel, depăşită de situaţie.
-A, domnul, domnul are probleme cu conexiunea la internet…
Nici ea nu ştia ce vorbeşte. Era, se pare, pe pilot automat…
Supervizorul îi luă pur şi simplu telefonul din mână şi preluase el convorbirea:
-Buna-ziua. Am înţeles că aveţi probleme cu conexiunea la internet. Încercaţi să daţi un restart la modem şi reveniţi după aceea dacă problema persistă.
Domnişoara operator rămase la fel de blocată, uitându-se cum acesta îi închide apoi telefonul în nas clientului. „Despre ce modem vorbim aici?” gândi ea. „Săracul client”…
-Te rog să închei mai repede convorbirile, îi ceruse acesta. Mai sunt o mulţime de clienţi care au probleme şi aşteaptă să le răspundem…
Această cerere o întristase profund, deşi nu o arătase. O mulţime de întrebări începu s-o năpădească: despre ce „probleme” vorbeşte supervizorul? Astea sunt „probleme”? Că nu mai poţi vedea filmul din seara asta, pe care oricum l-ai văzut şi revăzut de zeci de ori? Sau că nu mai poţi vedea meciul de pe alt canal, de care oricum nimănui nu îi va mai păsa peste 100 de ani? Astea sunt „probleme”? Probleme adevărate sunt cele pe care le are acest client căruia i-a fost închis telefonul în nas…
Sursă foto-Alo! răsună în sfârşit o altă voce la celălalt capăt al firului.
-Bună-ziua! răspunse aceasta ca întotdeauna, cald şi feminin. AloTVNet suntem. Cu ce vă putem ajuta?
-Bună-ziua, doamnă. Am o problemă. Îmi lipsesc câteva canale din grila de programe…
-Ce canale, mai exact?
-De pildă, canalul iertării, doamnă, îmi lipseşte canalul iertării. De fapt, dacă mă uit bine, văd că întreg pachetul Dragostei îmi lipseşte…
-Nu înţeleg, domnule, îi răspunse aceasta cu sinceritate.
-Doamnă, eu nu pot să iert. Sunt lucruri pe care ar trebui să le las în urmă, să le uit, dar nu pot… Şi asta mă roade, doamnă… Asta mă împiedică să am bucuria de a trăi. Vă rog frumos, ajutaţi-mă. Nu mai pot trăi aşa!
Domnişoara operator suspină uşor şi o lacrimă îi curse pe obraji:
-V-aş ajuta, domnule, daca aş putea. Dar noi aici ne ocupăm doar cu problemele pe care clienţii le au cu serviciile noastre de net, telefonie şi TV…
-Vă rog frumos, doamnă, o întrerupse acesta cu atâta durere în glas. Sunt abonatul dumneavoastră…
Nu ştia ce să îi mai spună, dar nici nu vroia să rişte o nouă intervenţie a supervizorului, aşa că se adunase şi cu multă durere în suflet, îi închise telefonul după ce rostise aceste cuvinte:
-Îmi pare rău… Ştiu că sunteţi abonatul nostru, dar problemele de această natură ne depăşesc. Vă rugăm să înţelegeţi. Ne pare rău…
Cu ochii în gol, vru să ducă sticla la gură ca să bea apă, dar sunetul unui alt apel nu o lăsase.
-Bună-ziua! AloTVNet suntem. Cu ce vă putem ajuta?
-Alo! Bună-ziua, doamnă. Am o problemă cu motorul de căutare. Dacă mă puteţi ajuta…
-Ce problemă mai exact?
-Nu mi se încarcă unele pagini în motorul de căutare…
-Ca de exemplu? Detaliaţi, vă rog…
-De pildă, răspunse acesta după o mică pauză, pagina fericirii, doamnă, nu mi se încarcă pagina fericirii. De câte ori cred c-o găsesc, încerc s-o deschid şi nimic. La alţii merge, la mine nu… Error 403 Forbbiden, doamnă, Error 403 Forbbiden…
-Of, nu şi dumneavoastră, domnule! îi spuse tânara operatoare cu lacrimi în ochi. Îmi pare rău, nu vă pot ajuta. Îmi pare foarte rău…
Şi îi închise… Nu mai avea puterea să-l asculte. Şiroaie de lacrimi îi curgeau pe obraji şi îi era atât de greu să le ascundă…
Bău puţină apă şi încercă în final să se adune. Trebuia să fie puternică! Până acum o durea când vedea cât de mult suflet pun unii în lucruri de nimic, iar acum când au sunat-o oameni cu probleme adevărate, n-ar trebui să fie acesta un semn bun la urma urmei? Ba da. Oamenii par că se trezesc la realitate, iar ea poate să facă ceea ce a visat dintotdeauna, să încerce să-i ajute.
Pe când gândea astfel, telefonul începuse să din nou să sune.
-Buna-ziua! răspunse cu curaj domnişoara operator. AloTVNet suntem. Cu ce vă putem ajuta?
-Alo! Buna-ziua, doamnă! Mă recunoaşteţi? zise clientul cu un glas care trăda bucuria şi entuziasmul. Sunt clientul cu problemele cu conexiunea. Am făcut cum mi-aţi spus dumneavoastră şi a funcţionat! Doamnă, vă mulţumesc din suflet. Nu am cuvinte…
-Dar nu înţeleg, domnule, despre ce vorbiţi…
-V-am spus că nu mă mai înţeleg cu fiul meu. Am făcut cum mi-aţi spus: am dat un restart, am uitat tot ce a fost şi am dat un nou început relaţiei noastre şi a funcţionat. E atât de frumos acum. Mă simt atât de fericit… Vă mulţumesc din suflet!
-Dar noi… încercă să explice tânăra, dar o lăsă aşa. Era şi ea fericită. Obrazul îi era din nou umed, dar acum erau lacrimi de fericire. Era cu adevărat fericită…
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
-Alo! Beep! Beep! Beep! Nu iau eu un ciocan şi vă fărm tot echipamentul? Beep! Chiar acum când trebuie să văd filmul vă treziţi să luaţi semnalul, nenorociţilor? Beep!
„Bine ai revenit în lumea reală, somnoroaso!”- gândi cu amărăciune domnişoara operator, încercând fără succes să-şi calmeze interlocutorul. „Cum am putut să aţipesc? Bine că de când cu pandemia, lucrez de acasă şi nu a observat nimeni, dar totuşi…”
„Ce vis ciudat! Câtă tristeţe… De-ar fi lumea aşa ca în vis. Dar nu… Toţi sună dacă le cade netul, dar câţi sunt la fel de supăraţi şi vor rezolvată cât mai repede problema când pierd conexiunea cu cei dragi sau mai rău, nu mai au semnal cu Cerul?”…
Lumea lui Teonymus 