Moto: „I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste” (Osea 11:4)
Toată viaţa ai visat să dai lovitura şi să te îmbogăţeşti. La urma urmei, ce-i rău în a avea bani? Să poţi să cumperi tot ce vrei, să conduci orice maşină vrei, să te duci şi să vezi cu ochii tăi tot ce are mai frumos planeta Pământ… Ce e greşit în toate acestea? Fie, poate nu chiar unul din topul celor mai bogaţi oameni din lume, dar măcar aşa, un bogat local. Măcar să poţi să-ţi faci planuri de viitor, planuri normale, nimic extravagant, fără să te temi că poate nu vei avea cu ce să le realizezi… Sau, ca să nu ceri prea mult, măcar să ai suficienţi bani încât, zici tu, să scapi pentru totdeauna de grija zilei de mâine şi să te bucuri cu adevărat de viaţă… Ai visat şi te-ai luptat o viaţă având acest scop. Rezultatul? Este adevărat, nu mori de foame, dar banii abia îţi ajung să plăteşti pentru un acoperiş modest deasupra capului şi pentru mâncare. Şi asta nu că n-ai avea potenţial să faci avere, alţii au reuşit având o bază mult mai slabă decât tine din toate punctele de vedere. Pur şi simplu ţie nu-ţi iese oricât de mult te străduieşti şi asta îţi produce multă frustrare şi durere…
Sau poate ai visat să ieşi din anonimat, să devii celebru. Toată lumea să ştie cine eşti şi să aprecieze ceea ce faci, fie că este vorba de artă sau ştiinţă. Ai avut acest ţel încă din copilărie şi toată viaţa n-ai făcut decât să încerci să spargi cumva gheaţa. Rezultatul? După ani şi ani, gheaţa a rămas tot acolo. Nu că n-ai avea talent, ai poate chiar şi geniu… Nu că n-ai munci suficient, numai tu ştii câte sacrificii, câtă trudă, cât suflet… Pur şi simplu nu reuşeşti şi pace. O grămadă de mediocri au devenit celebri şi sunt stimaţi oriunde se duc, în vreme ce pe tine nu te bagă nimeni în seamă. Eşti nevoit să-ţi iroseşti potenţialul în diverse joburi modeste şi asta te doare. Te doare pentru că ai un foc lăuntric, o luminiţă care poate face o diferenţă, dar oricât de mult te străduieşti, nimeni n-o vede sau, în fine, o văd mult prea puţini…
Poate ai avut nişte părinţi prea protectivi. „Nu te du acolo, nu face aia, nu asta, nu cealaltă”- pe bune, te-ai săturat de atâtea interdicţii! Ce e rău în a sta cu prietenii după ora 22? Ce e greşit, ca fată, în a avea un iubit la vârsta de 14 ani? De ce atâta rigiditate? Prietenii tăi fac tot ce vor, părinţii lor cum pot avea încredere în ei? Mama şi tata chiar nu ştiu ce au crescut? De ce nu te înţeleg? Lasă că o s-ajungi major, o să te duci departe de ei şi-o să faci tot ce vrei! Şi te-ai dus… Te-ai dus tot mai mult la fund şi cu durere ai înţeles în final că toate acele interdicţii de acasă aveau sens. Ai înţeles, dar ai înţeles prea târziu…
Am enumerat aici trei cazuri destul de comune, dar poate tu personal nu te regăseşti în nici unul dintre ele. Tu poate n-ai avut părinţi prea protectivi, n-ai visat să fii bogat şi nici celebru… Cu toate acestea, poate şi tu ai neîmpliniri… Şi tu ai avut visuri, ai făcut planuri şi a fost atât de dureros când ai văzut că nu le poţi îndeplini. Nici ţie poate nu-ţi merge prea bine în aceste momente… Şi asta te macină pe dinăuntru… Parcă o forţă nevăzută ţine cu tot dinadinsul să se opună fericirii tale… Oare chiar aşa să fie?
Într-adevăr, după atâtea şi atâtea eşecuri, cei mai mulţi intuim asta: pur şi simplu nu ne este dat. Că o fi vorba de destin sau nu, cert este că da, de multe ori o forţă nevăzută se opune planurilor noastre. Dar oare acele planuri ne-ar aduce cu adevărat fericire, aşa cum credem noi?
Am văzut, mai nou, că s-au inventat „hamuri de siguranţă” şi curele de încheietură anti-pierdere pentru copiii mici. Poate unii s-ar simţi revoltaţi să vadă părinţi cu copii în „lesă” prin parcuri, dar nimeni nu poate nega că acei părinţi au procedat aşa pentru că nu vor ca să se întâmple ceva rău odraslelor lor…
Şi uite aşa mi-a căzut fisa: exact la fel procedează şi Dumnezeu cu copiii săi! Mărturie stă acel verset luat ca moto, dar şi altele…
Dacă eşti iubit de Dumnezeu, aşteaptă-te, drag cititor, să fii legat de El cu „funii de dragoste”. Aşteaptă-te să trăieşti eşecuri, aşteaptă-te să fii îngrădit, aşteaptă-te să vezi cum de multe ori planurile îţi vor cădea la pământ… Nu te întrista, nu plânge, bucură-te, fiindcă asta înseamnă că Domnul, cu siguranţă, are ceva mai bun pentru tine…
Ştie Dumnezeu de ce nu te-a lăsat să fii bogat sau celebru. Te iubeşte atât de mult şi nu vrea să te piardă… Ai părinţi prea protectivi? Bucură-te, ei sunt funii de dragoste cu care Dumnezeu vrea să te ferească de pericole pe care tu nu le vezi acum. Eşti dezamăgit fiindcă viaţa ta nu este aşa cum ai fi vrut? Nu mai fi, ci caută mai degrabă să vezi cum ar trebui să fie… Acceptă aceste funii! Nu te mai smuci, nu vezi că faci astfel să te doară mai tare? Nu căuta să scapi de ele! Vai de cel pe care Dumnezeu îl lasă în voia minţii lui…
Nu mai privi mereu şi mereu la funii. Priveşte spre Cel care le ţine… Cu cât drag vrea să te îndrume, cu câtă iubire te opreşte să te împiedici şi să te loveşti! Cu câtă tristeţe însă te priveşte şi ori de câte ori plângi ca un copil neştiutor, supărat că tatăl nu l-a lăsat să pună mâna pe o plită încinsă…
Lumea lui Teonymus 