Motto: „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul şi ştiinţa sfinţilor este priceperea” (Pildele sau Proverbele lui Solomon 9:10)
Oamenii sunt ca frunzele care fie unele încă verzi, toamna tot cad…
Ateul: Omul este ca o frunză care se desprinde din creanga unui pom, pe care vântul o poarta pe tărâmuri necunoscute, o înalţă şi o coboară când nici nu se aşteaptă, până când o lasă la pământ, de unde nimeni n-o mai ridică. Nu frunza a vrut sa se desprindă, nu ea a vrut sa rămână la pământ. Totul a fost atât de frumos, dar totul a durat atât de puţin…
Creştinul: Nu uita că sfârşitul frunzei despre care vorbeşti nu este la pământ…
Unii copaci se usucă cu totul dacă le tai o singură creangă, în schimb, în cazul altora, poţi să îi tai de tot, vor înfrunzi din nou, atât timp cât rădăcina absoarbe seva din sol. Ceea ce este minunat este că Dumnezeu a vrut să-i protejeze pe cei mai firavi, de aceea nu vor fi găsiţi alături de cei care sunt expuşi atâtor pericole, vor avea un alt climat, un alt sol, specific supravieţuirii lor. La fel sunt şi oamenii…
Când nu mai ai nici o speranţă în îndreptarea unui om, adu-ţi aminte că până şi cel mai sterp pom poate da rod dacă îi pui altoi…
Stelele sunt florile care împodobesc câmpia universului. Ce tablou! Dar mai presus de toate, ce Artist!
Mulţi compară omul cu vremea, uitând că vremea, datorită dezvoltării meteorologiei, a devenit previzibilă, în timp ce omul a rămas acelaşi, imprevizibil…
Oamenii sunt ca nişte fulgi de zăpadă, singuri nu pot face mare lucru, dar uniţi pot produce adevărate avalanşe…
Focul inimii, spre deosebire de orice alt foc, nu poate fi stins cu apă. De aceea lacrimile nu-l sting…
Priveşte înălţimea munţilor şi te vei simţi în centrul lumii. Priveşte marea şi ascultă valurile ei şi vei simţi cum inima îţi bate mai tare plină de bucuria vieţii. Priveşte înaltul cerului şi vei simţi că poţi să zbori. Priveşte stelele şi îţi vor străluci ochii ca şi ele… Însă toate acestea pot fi simţite şi dintr-o singură privire: E zâmbetul persoanei pe care o iubeşti…
Iubirea nu este atunci când simţi că ai fluturi în stomac, ci când acei fluturi ajung pe buze şi de acolo zboară neîncetat spre floarea dragă inimii tale…
E mai uşor să faci pe cineva să râdă decât să plângă. Pentru a fura măcar un zâmbet de pe faţa cuiva, uneori este de ajuns să-i spui o singură glumă pe care oricum o ştia. Lacrimile, în schimb, vin în urma unei încărcături emoţionale mai puternice, care nu poate fi produsă la fel de facil, cel puţin nu atât de rapid. Cu toate acestea vedem că de multe ori noi, ca oameni, preferăm lucrurile mai complicate…
Oricât de multe virtuţi s-ar afla pe unul din talerele balanţei vieţii tale, dacă pe celălalt se află mândria, este de ajuns ca acea balanţă să se dezechilibreze, înclinându-se în partea celei din urmă…
Iluziile sunt ca un castel de nisip: oricât de frumoase ar fi, este de ajuns un singur val ca totul să se facă una cu pământul…
Cu toţii ne naştem, dar câţi avem puterea să renaştem în loc să privim resemnaţi cum murim puţin câte puţin?
Nu te opreşti din visat doar că ai avut un coşmar… (Capul sus, continuă să speri!)
Orgoliul este oglinda sufletului, aşa că nu este de mirare că arată sufletul invers de cum ar trebui să fie un suflet…
Viaţa omului se duce cum zboară puful unei păpădii, totul durează foarte puţin, dar pentru cine ştie să privească, este atât de frumos…
Cerul este o oglindă în care doar sfinţii se pot privi…
Există trei categorii de scriitori: cei care scriu de plăcere, cei care scriu pentru bani şi cei care scriu fiindcă nu pot trăi altfel…
Ce bine că mai există persoane care ne aduc aminte că suntem oameni atunci când uităm…
Lumea lui Teonymus 
Mulţumesc pentru rândurile astea! E nevoie de speranţă!
Așa este! Cu toții avem nevoie de speranță, mai ales în vremurile astea în care trăim…