Am dus multe polemici cu susţinătorii teoriei evoluţioniste, dar nimeni n-a reuşit să-mi răspundă satisfăcător, argumentat, la următoarele întrebări:
Dacă oamenii au evoluat din „maimuţe” (în română „ape” se traduce prin maimuţă, asta ca să evit discuţii cum că nu e vorba de „maimuţe”), de ce n-au evoluat toate „maimuţele” în oameni?
De ce nu mai continuă evoluţia? Adică de ce nu mai evoluăm din oameni în altceva? Fără supărare, dar nu pot lua în serios răspunsul cum că, de fapt, mai „evoluăm” încă. Să nu confundăm ştiinţificul cu fantasticul, totuşi…
Pe ce vă bazaţi când susţineţi existenţa unor animale „intermediare” în „lanţul evoluţiei”? De ce nu admiteţi ca acestea să fi fost specii de sine stătătoare care au dispărut în decursul istoriei?
Evoluţioniştii susţin că dinozaurii au dispărut acum 65 de milioane de ani şi n-au trăit concomitent cu oamenii. Atunci, cum vă explicaţi răspândirea pe tot globul a legendelor cu balauri sau dragoni? Cum vă explicaţi desenele „preistorice” din peşteri care înfăţişează creaturi asemeni dinozaurilor? Cum vă explicaţi descoperirea unor urme umane lângă urme de dinozauri?
Cum explicaţi altruismul din perspectiva teoriei evoluţioniste?
Cum vă explicaţi apariţia religiilor? Ideea nemuririi? Dacă noi suntem de aici şi am apărut întâmplător, atunci de ce simţim că locul nostru nu e aici, că mai există ceva după viaţa noastră?
Dacă darwiniştii susţin că şi oamenii sunt de fapt tot nişte animale, de ce doar oamenii au raţiune? De ce nu avem sentimentul apartenenţei de „rasă” cu nici unul dintre ele, nici măcar cu maimuţele despre care evoluţioniştii cred că ne sunt „rude”? Cum este posibil ca omul, care este foarte slab si firav în comparaţie cu alte animale, să le domine pe toate? (raspunsul „din accident” nu îl consider valabil).
Deschid această polemică invitându-vă să vă spuneţi părerile. Pe ce poziţie vă situaţi? Aştept cu nerăbdare să vă cunosc argumentele.
Lumea lui Teonymus 
Da, bun argument impotriva evolutionismului. Sa fiu sincera, nu m-am gandit la o asemenea argumentatie posibila. Vreau sa sparg cumva gheata cu primul comentariu de pe aceasta pagina si sper sa se mai alature si alte opinii pro sau contra. De ce nu cred in evolutionism? Pentru simplu fapt ca istoria ne spune si o dovedeste chiar cu probe stiintifice ca acum mai bine de 2000 de ani Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu a venit in lume – 100% om – 100% Dumnezeu. Nu prea mai intra si maimutele in acest procent. Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemenea LUI. Tocmai de aceea ar fi penibil sa cred ca si Hristos impreuna cu Dumnezeu Tatal au evoluat din maimuta, ca sa ne aduca noua astazi mantuirea prin sacrificiul lui Hristos la cruce. Hai sa fim seriosi!!! Daca Biblia vi se pare inca o poveste de adormit copii si sunteti pe deasupra evolutionisti educati si convinsi de aceasta teorie, atunci va invit sa recititi biblia si sa continuam apoi discutia pe acest forum. Poate va razganditi! Doamne Ajuta!!!
Bine aţi venit pe blog şi vă mulţumesc că v-aţi exprimat poziţia în legătură cu acest subiect!
Sunt bune şi argumentele biblice, dar pentru majoritatea evoluţioniştilor biblia e doar o „simplă” carte. Tocmai de aceea m-am străduit să aduc mai ales argumente logice şi din domenii în care ei cred. Poate că pe astea le vor lua în considerare. Eu îi aştept.
Pentru argumentul biblic, am scris un articol special pe care vi-l recomand: https://teonymus.wordpress.com/2013/11/08/cateva-provocari-pentru-evolutionisti-si-ateisti/
Mie asemănările dintre univers şi corpul uman îmi sunt de ajuns să cred în Creaţie. Sunt dovada supremă că atât noi, cât şi universul suntem opera unui acelaşi Creator.
De asemenea, pentru evoluţionişti, mai recomand un articol de pe blog la care încă mai aştept replici din partea lor: https://teonymus.wordpress.com/2013/11/18/un-rationament-pentru-oameni-de-stiinta-si-evolutionisti/
Isus nu este personaj istoric! Iar răstignirea nu se făcea pe cruce, ci pe 2 lemne in forma literei T! Eu încă mai aștept o relatare istorică contemporană cu presupusa existență a lui Isus! De invenții si povești sunt sătul!
Asta-i bună: Isus nu este considerat de unii personaj istoric, în condiţiile în care istoria înseşi se împarte în două ere, ele fiind separate de naşterea Mântuitorului.
Dacă Isus nu este acceptat de unii ca personaj istoric, la fel de bine trebuie să-i trateze şi pe Alexandru Macedon, Iulius Caesar, pe Burebista, chiar pe Ştefan cel Mare şi pe orice altă personalitate istorică. Ar trebui să respingă întreaga istorie cunoscută şi ar da-o în bălăriile teoriei conspiraţiei.
Ca să nu spuneţi că aţi aşteptat degeaba o relatare contemporană despre existenţa lui Isus, vă las aici 6.
Iosif Flaviu, care s-a născut doar la câţiva ani de la răstignirea Domnului Isus, consemnează în cartea sa „Antichităţi iudaice”:
„În acel timp a trăit Isus, un om înţelept care era făcător de minuni, învăţător al oamenilor care primesc bucuroşi adevărul. El a tras la sine pe mulţi Iudei şi păgâni. El fost Mesia. Şi când Pilat, în urma pârii fruntaşilor noştri, L-a osândit la răstignire, cei care-l iubiseră mai înainte nu s-au lepădat de el, căci a treia zi li s-a arătat din nou, viu, precum prezisese despre el aceasta şi multe alte lucruri minunate, dumnezeşti, proorocii. Şi nici acum nu a încetat neamul acela care se numesc după el creştini”.
În aceeaşi lucrare, Iosif Flaviu mai consemnează că un oarecare Ananus „a convocat judecătorii Sanhedrinului şi a adus înaintea lor un bărbat pe nume Iacov, fratele lui Isus care era numit Hristosul şi pe câţiva alţii”
Pliniu cel Tânăr scrie la începutul secolului II d.Hr. o scrisoare în care precizează următoarele: „creştinii obişnuiesc să se adune înainte de răsăritul soarelui, ei cântâ un imn lui Hristos pe care Îl socotesc Dumnezeu, apoi făgăduiesc că nu vor fura, nu vor ucide, nu se vor desfrâna, bunurile încredinţate lor nu le vor tăgădui”.
Istoricul Corneliu Tacit, care a trăit între secolele I-II d. Hr., în Analele sale, precizează: „creştinii pe care i-a prigonit Nero, au fost numiţi aşa de la Christ care a fost condamnat la moarte de către Pontius Pilat în timpul domniei lui Tiberiu”.
În aceeaşi perioadă, Suetonius în „Viaţa celor 12 Cezari”, afirmă: „Claudiu a expulzat din Roma pe evrei din cauza unor tulburări pe chestia unui oarecare Chrestus” (prin Chrestus se referea, fără îndoială, la Isus Hristos).
Lucian de Samosata, satiric al secolului al II-lea, în „Peregrinul trecător”, face aluzie la Hristos ca fiind „omul care a fost răstignit în Palestina pentru că a introdus acest nou cult în lume…Ba mai mult, primul lor legiuitor i-a convins că erau fraţi între ei după ce păcătuiseră odată lepădându-se de zeii grecilor şi închinându-se aceluiaşi sofist crucificat şi trăind după legile lui”.
Mara-Bar-Serapion, o scrisoare aflată la British Museum, care datează puţin după anul 73 d. Hr., consemnează următoarele: „ce avantaj au avut atenienii prin faptul că l-au omorât pe Socrate? Foametea şi nenorocirea a venit ca pedeapsă asupra lor, ca pedeapsă pentru crima lor. Ce folos au avut oamenii din Samos că l-au ars pe Pitagora? Într-o clipă ţara lor a fost acoperită de nisip. Ce au câştigat iudeii prin executarea înţeleptului lor Împărat. Imediat după aceasta împărăţia lor a fost abolită. Dumnezeu I-a răzbunat pe aceşti trei oameni înţelepţi: atenienii au murit de foame, cei din Samos au murit de mare, iudeii ruinaţi şi alungaţi din ţara lor trăiesc complet împrăştiaţi. Însă Socrate nu a dispărut pentru totdeauna, el continuă să trăiască prin învăţătura lui Platon, Pitagora nu a dispărut pentru totdeauna, el continuă să trăiască prin statuia lui Hera. Nici Înţeleptul împărat nu a dispărut pentru totdeauna, el continuă să trăiască în învăţătura pe care a dat-o”.
V-am adus aceste mărturii vrednice de crezare, fără să mai amintesc că până şi Talmudul face aluzii, este adevărat, blasfemitoare, calomniatoare, la adresa Mântuitorului.
Cât despre modul în care avea loc răstignirea condamnaţilor de către romani în secolul I d. Hr., sunt mai multe opinii. Dar, la urma urmei, ce importanţă are lucrul acesta? Important e că Hristos a murit într-adevăr pentru păcatele noastre. Deci, da, Scriptura este confirmată şi din exterior, de relatări istorice. Isus a existat cu adevărat, a trăit 33 de ani şi a fost răstignit pentru păcatele întregii omeniri. Preţul s-a plătit, nu ţine acum decât de noi să credem în El şi să obţinem ceea ce ne-a fost promis în Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Daca Dumnezeu ne-a creat dupa chipul lui, de ce exista si sex feminin si sex masculin???
Bine aţi venit pe blog!
Evident, adevărul revelat în cartea Genezei cu privire la creația omului, și anume că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, trebuie înțeles la un nivel mai profund. De pildă, omul nu este nici omnipotent, nici omniprezent, nici omniscient, ca să enumăr doar câteva dintre atributele divine, la fel cum nici Dumnezeu nu este parte feminină și parte masculină, ci este așa cum afirma Hristos la un moment dat, Duh. Cu toate acestea, omul poartă chipul Său în lume.
Cum anume? Putem vedea asta uitându-ne la om și apoi la toate celelalte viețuitoare de sub soare. Nici una nu seamănă cu omul! Omul are rațiune, omul are imaginație, omul este capabil de empatie, omul are spirit creator, atâtea frumuseți pot ieși din mâna lui, dar ce-i drept și „urâciuni” şi asta pentru că tot omul şi doar el dintre toate vieţuitoarele de pe Pământ are libertate de a alege, adică liber-arbitru ş.a.m.d. Toate aceste calităţi îl aseamănă cu Creatorul.
Pe scurt, fiindcă nu este timp să aprofundez mai mult, întrebarea dvs. porneşte de la nişte premise greşite. A semăna cu cineva, nu înseamnă a fi acel Cineva. A semăna cu cineva, nu înseamnă a avea toate atributele acelei persoane. De multe ori, este suficient să le ai doar pe câteva, ce-i drept din categoria celor mai importante, ca să se poată spună că semeni cu acea persoană.
În concluzie, omul poartă chipul lui Dumnezeu în lume, „seamănă” sau mai bine spus, ar trebui să semene cu Dumnezeu, dar omul nu este Dumnezeu.
Pentru că trebuia să ne înmulțim și asta se face cu ambele sexe nu doar cu unul. Asta se aplică și la oameni și la animale. Daca pui întrebarea gândidu-te ca Dumnezeu e de sex masculin , te înșeli . Dumnezeu este duh , nu este făcut din carne și oase că noi .
Ne-a creat cu calitati asemanatoare lui Dz.:iubire,dreptate,putere.intelepciune,chiar daca nu la nivelul lui Dz.
Se vede că in Romania educația științifică este varză
Am cautat in dictionarul englez -roman si culmea ….ai dreptate , englezii au doua definitii pentru maimute : monkey si ape . Problema este ca nici macar ei nu folosesc termenul de ” ape” decat foarte , foarte rar si de regula este vorba despre acele maimute , acele primate cunoscute sub denumirea de urangutani sau despre gorille dar , mai rar in cazul acesteia din urma . Este foarte dur atacul lansat la adresa evolutionismului si a evolutionistilor sau a celor ce mai cred in aceasta ….aiureala . Deci este absolut evident ca a existat cineva { ” nu spun cine …persoana insemnata da’ becher ” 😉 !} care s-a ” jucat ” cu ADN-ul uman insa ….in nici un caz n-a fost , DOAR UNUL !!! Au fost minim cinci insi si fiecare si-a facut de lucru prin diferitele parti ale Pamantului cu acest ADN fiecare facand OM dupa chipul si asemanarea lui . De aceea se si spune in Biblie { iar Biblia nu minte ca… de ce s-o faca !? } : ” Am facut OM dupa chipul si asemanarea NOASTRA ” . Aceasta-i explicatia logica si pentru culorile pielii si mai ales pentru ….religiile omenirii ! Adica cam la fel cum spun si acei oamnei ce sant numiti in total dispret : ATEI , adica fara Dumnezeu . Dimpotriva , acestia { am mai spus-o chestia asta si sper sa binevoiesti ati aminti } , CRED in ceva iar acest ceva se numeste ADEVAR . Ateii cred inclusiv in existenta unui tip numit Isus Cristos care si-a jertfit viata pentru ca oamenii sa lase deoparte neintelegerile de orice natura , sa devina mai buni , sa se unesca intr-o mare comunitate in care toti sa fie frati unul celuilalt , in care fiecare sa fie gata oricand pentru a se jertfi pentru oricare dintre ei si mai ales pentru binele comunitatii . S-a jertfit degeaba dupa cum bine s e vede . In timpul guvernarilor ” comunismului ” totalitar , oamenii au invatat ca de Craciun si de Paste se manaca pana te ia Dracu sau SMURD-ul , s e bea …se umfla matzul si din belsugul tau de mancare …sa dai si amarastenilor { de regula acestia erau milogii profesionisti ce-si faceau veacul prin cimitire sau pe langa usile bisericilor desi…pe acolo era ceva mai dificil de supravietuit caci exista Har Domnului ….Militie pe atunci } ,ca o dovada de bunatate sufleteasca dar….DOAR ATUNCI . Cei ce au trait in tarile unde regimul politic era mai social democrat , mai liberal, in tarile democratice , au invatat ca Pastele sau Craciunul sint zilele in care crestinii sarbatoresc izbanda Domnuli Isus Cristos in lupta cu Moartea sau Nasterea Sa si….atunci ” sa fim mai buni ” dar….DOAR ATUNCI si d e multe ori …nici macar atunci . Este posibil ca darwinistii sa aiba dreptate in ceea ce sustin ei , poate ca omul este totusi doar un animal { inzestrat fireste cu ratiune …cine poate contesta asta ? } , comparativ cu cei sositi din ” alte zari ” , din alte lumi { lumi … ” necazute in pacat ” } , reprezentanti ai unor alte specii si al caror nivel de civilizatie de tehnologie a produs …GENEZA . Da’ care-i treaba , Mihaela Stanciu n-a mai revenit de n-ai luat-o inca in tarbaca polemicii ? Asta-i bigota cu B mare ! Te-am urmarit fara sa doresc asta neaaparat …mai mult din tastarea aiurea sau a unor click-uri tot asa d e aiurea a unor ” adrese ” de bolguri insa sincer sa fiu chiar pe nicaieri n-am observat ca dumneata sa fi afirmat ca : ” Biblia este o poveste d e adormit copii ” deci… Parerea mea , pentru ca tot spuneai ceva despre o polemica …este ca omul n-a evoluat prea mult nici azi de la stadiul fiinta primitiva . Argumente pentru asta …cu duiumul insa….parca vad ca n-ai sa ti cont d e ele deoarece asi fi in stare sa-ti dau exemple care precis nu-ti vor cadea bine la stomac 😉 ! Nu-ti vor parea suficient d e …” stiintifice ” , dumitale licentiatului , omului de cultura . O seara cat mai buna in continuare !
Eu nu am „lansat” nici un atac dur la adresa evoluţionismului, ci doar le-am pus nişte întrebări. La urma urmei fiecare e liber să creadă ce doreşte.
Ştiu, dvs. v-aţi mai spus punctul de vedere în legătură cu acest subiect. Dar şi atunci v-am arătat că atunci când biblia menţionează „să facem om după chipul şi asemănarea Noastră”, se referă la Trinitate şi nu la „mai mulţi” dumnezei. Explicaţia culorii pielii la om, adusă de dvs., mi se pare comică. E de la sine înţeles că ea a apărut cu timpul din cauza a diferiţi factori, fie ei genetici sau de mediu (dar prin asta nicidecum nu dau dreptate evoluţionismului).
Cât despre sărbători, am scris câteva articole pe blog pe această temă şi din păcate aveţi în multe cazuri dreptate.
Lăsaţi-o pe dna Mihaela Stanciu în pace, dumneaei şi-a exprimat punctul de vedere. Nu cred că la mine s-a referit când a zis că pentru unii „biblia e o poveste de adormit copiii”, ci la viitorii evoluţionişti care vor „binevoi” să poposească pe această pagină 🙂 .
Oricum, ca să nu mai creez viitoare confuzii, declar că sunt „adept” al creaţionismului biblic.
Daca am reusit sa te fac sa zambesti , daca am reusit sa te amuz cu ” explicatia ” mea …cu atat mai bine : rasul este mai bun decat orice medicament si poate fi folosit inclusiv impotriva …. obstinatiei cu care unii continua sa poarte ochelari de cal !!! Chestia cu explicatia acelui pasaj din Biblie in care este folosit prenumele personal pers.a I-a plural de asemenea mi-am mai spus parerea inclusiv la dumneata pe blog : este vorba despre folosirea acelui pronume pentru a onora majestatea Creatorului si a Creatiei sale . ATENTIE : aceasta-i doar parerea mea ca ….liber cugetator si nu implica nici macar ateii sau ateismul ! Pot fi d e acord insa ca au fost ….TREI , adica acea TRINITATE . Atunci pentru ca tot te dai mare aparator { de data aceasta si nu numai } a perceptelor si versetelor din Biblie explica-mi rogu-te …. cu umilinta si respect te rog sa-mi explici care-i motivul pentru care culoarea pielii oamenilor difera { chestia cu „factorii genetici sau de mediu ” , te roaga fratele matale in Cristos 😉 ….las-o balta ca …chiar nu tine ! } atat de mult si sant patru culori absolut distincte si mai spune-mi rogu-te …cu aceeasi umilinta si respect te rog …. pentru ce unii ” oameni ” au ochii oblici { adica de regula asiaticii : coreenii , chinezii , vietnamezii , japonezii etc….adica 😉 „prietenii ” dumitale } iar altii au ochii …hai sa le spunem …normali , asa ca dumneata sau …dumneaeu 😉 ? Este cumva vorba despre o gluma a Creatorului sau presupunand ca a fost vorba intr-adevar doar despre TREI … adica TRINITATEA BIBLICA , acestia au creeat si alti oameni , diferiti de primii ….eventual ca unii sa poata fi folositi strict pentru ceva anume , in functie de culoarea pielii sau dispunerea ochilor si sa poata fi recunoscuti mai usor , fie de catre cei ce i-au ” construit „, fie de catre altcineva interesat de anume ” servicii ” pentru care aceste „creatii ” umanoide trebuiau folosite si sa fie un fel de mod de identificare a felului in care trebuiesc ” folositi ” acestia ??????? Pe dracu’ n-ai lansat un atac dur la adresa darwinistilor … chestia asta o poate inghitii altcineva dar in nici un caz eu !!!!!!!!!!! Mihaela Stanciu ….chiar asi fi fost al dracului de interesat sa urmaresc un ” duel ” intre dumneata si dinsa pe tema Bibliei . Nici eu nu cred ca la dumneata s-a referit atunci cand a spus chestia cu ” povestea de dormit copii ” care ar reprezenta-o Biblia dar…ai vazut cum am sarit sa-ti iau apararea ? Pai spune-mi cu mana pe inima : unde mai gasesti dumneata un prieten { chiar si virtual } asa ca mine 😉 🙂 !?! Declari ca esti ” un adept al creationismului biblic „…. 🙂 uite cum incet , incet ” dai din casa ” 😉 ?! Iar despre ” sarbatori „…de ce esti zgarcit …ce dai de la dumneata ????? ” Din pacate aveti in multe cazuri dreptate ” 😦 😦 ??? De ce nu spui : AVETI IN TOTALITATE DREPTATE IN TOT CE A-TI SPUS REFERITOR LA ” SARBATORI ” ?????? Ce te costa ? Dai din buzunarul matale laudele ??? Faci vre-un credit bancar 😉 pentru asta ????De ce-mi rapesti placerea de-a ma da rotund la …carciuma din coltul strazii ???
Culoarea pielii umane este dată de melanină. Problema e că la rasa caucaziană, melanina aproape că nu se produce, pe când la cea negroidă este într-o cantitate destul de mare. De aici şi diferenţele.
Legat de ochii asiaticilor, ei sunt mai oblici din cauza unui ligament care trage pleoapa din jos. Acel ligament este prezent inclusiv şi la nou-nascutii europeni, dar se retrage dupa o anumita perioadă. Dar există foarte rar cazuri şi la europeni de ochi oblici, la fel cum sunt foarte rari şi la asiatici ochi specifici caucazienilor.
Deci, cum spuneam, diferenţele sunt date de gentica „subiectului”.
Sunt destule studii care au tratat acest aspect. Unul dintre ele îi făcea chiar pe Adam şi Eva cu o piele mai închisă decât îi imaginam noi 😀 .
Eu nu îmi permit să generalizez, să bag pe toţi „în aceeaşi oală”. Nu de alta, dar nu încap toţi 😀 .
Cu privire la Trinitate te contrazic,Inteleg ca asa ai mostenit(si eu, dar cand am luat mai in serios Biblia,am inteles ca trinitatea este un concept pagan,preluat de filozofi asazisi crestini de la Platon parca.Dz.nu este egal cu Fiul sau Isus,logic nici un fiu nu este egal cu tatal sau(Ioan 14:28-mai sunt multe versete biblicae care dovedesc falsitatea acestei dogme,preluate de la mai vechile religii pagane).Spiritul sfant este forta,puterea prin care dz.lucreaza,si a creat totul.Iata si cateva dovezi extrabiblice,sunt convins ca mai gasesti pe net multe altele:
Dr.ALVAN LAMSON,in cartea The Church of the First Three Centuries: originea doctrinei Trinitatii este complet straina de Scripturile ebraice si cele crestine;ea a fost introdusa in crestinism de catre parintii Platonicieni(clerici apostati fascinati de filozofia pagana a lui Platon).
În Prefaţa cărţii History of Christianity de Edward Gibbon, se poate citi: „Dacă este adevărat că creştinismul a triumfat asupra păgânismului, nu este mai puţin adevărat că păgânismul a reuşit să corupă creştinismul. Biserica din Roma a înlocuit deismul pur al primilor creştini (…) prin incomprehensibila dogmă a Trinităţii”;
The New Catholic Encyclopedia,1967 vol.XIII,pg.575,si Vol VIX,pg.296:”Majoritatea textelor din Noul testament vorbesc despre sp.sfant al lui Dz.”ca despre ceva,nu ca despre cineva”.
Matei 28:19, 2 Corinteni 13:14- Cyclopedia of Biblical,theological,and Ecclesiastical Literature 1981 vol X,pg.552 de McClintock si Strong: Acest text luat ca atare,nu arata in mod categoric nici personalitatea celor trei subiecti mentionati,nici egalitatea,nici divinitatea lor
Andrews Norton afirmă în A Statement of Reasons: „Noi putem să reconstituim istoria funestei doctrine şi să descoperim originea sa nu în revelaţia creştină, ci în filosofia lui Platon (…). Trinitatea nu este o doctrină predată de Cristos şi apostolii săi, ci o născocire datorată platonicienilor târzii”.
Bine ați venit pe blog!
Observ din ceea ce ați scris că ați preluat pur și simplu, fără să cercetați să vedeți dacă chiar așa stau lucrurile, toate aceste idei anti-trinitariene. Și asta e păcat, fiindcă dacă ați fi căutat sincer în Scripturi, ați fi aflat că Biblia vorbește clar despre un singur Dumnezeu care se manifestă în trei Persoane distincte: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Cum anume este posibil așa ceva omul nu poate înțelege, că de aceea omul este om și Dumnezeu este Dumnezeu, omul nu are cum să poată explica cu mintea lui limitată Nelimitatul. În concluzie, nu voi căuta să vă explic cum anume poate exista un Dumnezeu Triunic, ci doar voi arăta că acesta este un adevăr conform Sfintelor Scripturi.
Cum veți proceda după ce veți parcurge aceste dovezi biblice pe care vi le voi aduce, asta vă privește, dar vă previn că dacă veți mai insista cu afirmația că Hristos nu este și Dumnezeu, nu voi mai continua dialogul cu dvs.
Ca și creștini, nu am fost chemați să convingem pe oameni de adevăr, asta o face doar Duhul Sfânt. Noi am fost chemați doar să propovăduim Evanghelia. Mai departe depinde de cel care o aude: „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.” (Marcu 16:16)
Desigur, să dăm „vina” pe Platon!
Vă voi arăta în acest comentariu că Platon chiar nu are nici o treabă cu doctrina Sfintei Treimi, din moment ce argumente în sprijinul Trinității pot fi găsite până și în Geneza, carte scrisă cu sute de ani înainte de Platon. Vă voi arăta asta imediat.
Păcat că ați luat de bun tot ce v-a spus o grupare religioasă, cel mai probabil așa-zișii „martori ai lui Iehova”. N-ați căutat în Scripturi, ați căutat în altă parte. Asta e unul dintre cele mai grave erori pe care le poate face un om care se pretinde a fi un slujitor al Domnului.
Ați adus în discuție Ioan 14:28 care spune că Tatăl este mai mare decât Fiul.
Vă propun un exercițiu de logică: să zicem că eu lucrez într-o companie. Eu în acea companie sunt inferior șefului meu, cu alte cuvinte acolo șeful meu este „mai mare decât mine”. Asta înseamnă că nu sunt și eu om la fel ca șeful meu, fiindcă el este „mai mare” decât mine? Oare nu avem amândoi aceeași natură umană? Nu suntem egali în fața legii? Ba da, suntem, când am zis că el e mai mare decât mine m-am referit doar la ierarhia, organizarea firmei.
Așa și în cadrul Trinității există o ierarhie, dar aceasta nu înseamnă că Fiul și Duhul Sfânt nu au aceeași natură divină, aceleași atribute divine cu Tatăl. Pur și simplu Fiul, deși egal Tatălui, se supune Tatălui, iar Duhul Sfânt, deși împărtășește aceeași natură divină cu Tatăl și Fiul, Se supune Tatălui și Fiului.
Biblia arată aceste lucruri tuturor celor care au ochi să vadă.
Dacă Duhul Sfânt n-ar fi fost o Persoană distinctă de Tatăl, n-ar fi avut nici un sens să se vorbească despre El în mod separat de Tatăl. Sunt chestiuni de logică elementară. Vă aduc ca studiu de caz un singur verset:
„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” (Matei 28:19)
Cum ar suna acest verset dacă am înlocui Sfântul Duh cu „forța prin care lucrează Dumnezeu”, așa cum dvs. înțelegeți a fi de fapt Duhul Sfânt? Așa ar suna: Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și a „forței prin care lucrează Tatăl”.
Dacă zici să fie botezați în numele Tatălui, nu se înțelege prin Tatăl și forța prin care lucrează Tatăl? Ce rost ar avea să se repete asta după? N-ar avea nici o logică!
Pe mine nu mă interesează nici o așa-zisă dovadă „extrabiblică”. Mă interesează doar ce susține Biblia, căci ea este Cuvântul lui Dumnezeu și după ea trebuie să se ghideze omul lui Dumnezeu. Așa trebuie să procedați și dvs. dacă vă considerați un om al lui Dumnezeu.
Vă voi aduce deci în continuare dovezi biblice în favoarea existenței Sfintei Treimi. Vă invit să aveți o biblie la îndemână. Poate să fie și așa-zisa traducere a Lumii Noi. Organizația „Martorii lui Iehova” a tot încercat să „cosmetizeze” după crezurile ei pasajele „incomode” pentru ea din Noul Testament, dar chiar și cu o astfel de traducere subiectivă, rău-intenționată, vă pot arăta că acest concept al Sfintei Treimi nu este o invenție omenească, ci este o realitate pe paginile Sfintelor Scripturi.
Deschideți deci Biblia și urmăriți argumentele pe care vi le voi aduce în continuare.
În primul rând, așa cum spuneam mai sus, dovezi ale Sfintei Treimi putem găsi încă din primele pasaje ale Biblie.
Iată ce spune Cuvântul lui Dumnezeu în Geneza 1:26: „Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră”.
Dumnezeu folosește aici pronumele la persoana I, plural. Asta înseamnă că este vorba despre mai multe Persoane, nu doar de una. Cu cine Se asociază? Cu îngerii? În nici un caz, îngerii sunt și ei creați, nu pot fi puși pe aceeași treaptă cu Creatorul. Dumnezeu Tatăl Se asociază deci cu Fiul și Duhul Sfânt, Biblia arată clar că toate aceste trei Persoane ale Trinității au creat împreună toate lucrurile. Dacă Fiul și Duhul Sfânt ar fi avut o natură diferită, inferioară Tatălui, această asociere n-ar fi avut loc.
Și să nu credeți că puteți explica acest plural „Noi”, „Noastră”, ca niște simple formule ale majestății. Știm că în zilele noastre în cazul regilor, dar chiar și a altor persoane importante, se folosește în semn de respect pronumele de politețe, care este totdeauna o formă de plural.
Însă acest stil de adresare a apărut în istorie mult mai târziu. În vremea în care a trăit Moise, care a scris Geneza, nu se folosea așa ceva în vorbire.
Să vă mai aduc în vedere un aspect important.
În Exodul 33:20, Dumnezeu îi declară următoarele robului Său Moise: „Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!”
Deci dacă omul nu poate vedea fața lui Dumnezeu, cum a fost posibilă următoarea întâmplare relatată tot în cartea Exodul, capitolul 24:10-11:
„Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăţia lui. El nu Şi-a întins mâna împotriva aleşilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu, şi totuşi au mâncat şi au băut.”
Dacă veți încerca să vă eschivați, obiectând că pasajul nu spune expres că acei oameni au văzut fața lui Dumnezeu, adaug și acest verset:
„Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi, Moise se întorcea în tabără, dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul cortului.” (Exodul 33:11)
Mai sunt și alte astfel de pasaje în care Dumnezeu, adică Iahve sau Iehova dacă vreți, Se descoperă omului.
Voi toți cei care nu credeți în Sfânta Treime aveți o mare problemă în a explica aceste versete care par contradictorii la prima vedere. Și știți bine că Biblia nu poate fi desființată!
Pentru toți ceilalți însă, care cunosc că Dumnezeu este Triunic, totul capătă sens. Dumnezeu Tatăl este Duh, El nu poate fi văzut cu ochi de carne, dar Fiul este Dumnezeu Întrupat și El poate fi văzut și a și fost de către cei cărora a vrut să i Se descopere:
„El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte” (Evrei 1:3)
Mai adaug aici 2 Corinteni 4:4, Coloseni 1:15 și Filipeni 2:6, care toate declară clar că Hristos este chipul Dumnezeului celui nevăzut.
Rămânem la Vechiul Testament și vă aduc ca studiu de caz capitolul 6 din cartea Isaia. Nu dau copy/paste aici, pentru cine vrea să ne urmărească, poate citi acest pasaj biblic dând click AICI.
Dacă ați terminat de citit, vreau să vă pun niște întrebări. Pe cine a văzut Isaia în Templu? E clar din acest capitol că pe Domnul, Iehova cum traduce Biblia „martorilor”.
Bun, acum vă rog să citiți și următoarele două pasaje din Noul Testament care fac referire la aceeași descoperire pe care a avut-o Isaia atunci:
„De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: „Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.” Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El”. (Ioan 12:39-41)
„Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinţii voştri, când a zis: ‘Du-te la poporul acesta şi zi-i: «Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.»”(Faptele Apostolilor 28:25-27)
Isaia susține deci că L-a văzut pe Domnul (Iahve/Iehova), evanghelistul Ioan afirmă că Isaia a văzut „slava Lui”, adică pe Hristos, fiindcă Hristos este subiectul acelor versete din Ioan, iar apostolul Pavel spune că Duhul Sfânt a vorbit prorocului Isaia atunci.
Punând cap la cap toate aceste pasaje înțelegem că lui Isaia i S-a descoperit un Dumnezeu Triunic: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. De aceea găsim iar pronumele la persoana I, plural: „Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8)
Sugestivă poate fi în acest sens și formula de închinare folosită de către serafimi, unde cuvântul „sfânt” este repetat de 3 ori: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui” (Isaia 6:3b)
Ca să vă demonstrez că traducerea Lumii Noi, versiunea folosită de „martorii lui Iehova”, este o traducere în care multe pasaje incomode pentru crezurile acestei grupări au fost pur și simplu modificate, forțate, „ciopârțite” chiar, vă aduc ca exemplu Evrei 1:10-11:
„Şi iarăşi: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină”
Autorul epistolei către Evrei citează aici din psalmul 102.
V-am spus că puteți să mă urmăriți și cu traducerea Lumii Noi. Vă întreb deci: cine este subiectul acestui pasaj din psalmul 102? Clar că Iehova. Atunci, oare de ce în Evrei 1:10, „martorii” au folosit cuvântul „Doamne” și nu „Iehova” așa cum au obiceiul?
Pentru cei care nu știu, cuvântul Iahve/Iehova apare în original în Vechiul Testament, traducerile clasice ale Scripturii folosind acolo unde el apare cuvântul „Domnul”, dar nu mai apare și în Noul Testament, acolo folosindu-se grecescul „Theos”, adică Dumnezeu sau „Kyrie”, adică „Domnul”.
Practic Iahve/Iehova nu mai apare în original în Noul Testament, dar în traducerea „martorilor” mai este folosit și acolo, dar nu și în acest pasaj. Oare de ce aici nu a mai fost folosit? Fiindcă nici măcar ei nu pot nega că subiectul din Evrei 1:10 este Isus Hristos, în vreme ce în psalmul 102 este Iehova, or a-L echivala pe Hristos cu Iehova nu se potrivește dogmei lor.
Se vede treaba că „martorii” se bazează pe faptul că mulți se ghidează după deviza „crede și nu cerceta”. Cine caută însă referința chiar în traducerea lor din Psalmul 102 va înțelege că Hristos este Dumnezeu. Un înger sau un om nu poate fi echivalat niciodată cu Dumnezeu Tatăl, Iehova.
Mai aduc:
Isaia 44:6: „Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi, afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.”
Apocalipsa 22:13: „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul”.
Cum ar fi posibil ca Hristos, Cel care vorbește în Apocalipsa 22:13, să-Și asume aceleași atribute divine ca Tatăl dacă nu ar fi Dumnezeu? Așa ceva n-ar fi posibil, ba chiar ar fi fost blasfemie dacă Hristos ar fi fost doar un înger, adică ceva creat, și și-ar fi asumat aceste atribute.
Dar iată ce spune Însuși Isus despre El:
„Eu şi Tatăl una suntem.” (Ioan 10:30)
„Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’? (Ioan 14:9).
Dacă îngerul care i-a arătat lui Ioan vedeniile Apocalipsei de două ori a refuzat închinarea pe care Ioan a vrut să i-o ofere (Vezi Apocalipsa 19:10 și 22:8-9), din evanghelii observăm că Hristos n-a refuzat închinarea care I S-a oferit în multe rânduri. Cu siguranță că dacă nu era Dumnezeu, ar fi refuzat la fel cum a făcut acel înger.
De asemenea, Hristos Și-a demonstrat din plin natura divină prin minunile pe care le-a făcut. A certat furtuna, a mers pe mare, a iertat păcatele, a făcut lucruri pe care numai Dumnezeu le poate face.
Nu mai are rost să mai continui, pentru cine este sincer și bine intenționat, este suficient doar pasajul din Ioan 1:1:
„La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu”.
Desigur, „martorii” realizând și ei că Ioan vorbea despre Hristos acolo, au mai adăugat ceva la textul original rezultând după ei că acest Cuvânt nu era Dumnezeu, ci „un dumnezeu”. Dar peste tot Biblia afirmă că există un singur Dumnezeu, nu ai cum să afirmi „Cuvântul era un dumnezeu”, fiindcă s-ar înțelege automat că ar exista mai mulți dumnezei. Iată cum îți poți prinde singur urechile dacă crezi că tu ești mai deștept decât tot restul lumii, că știi mai bine chiar și decât apostolii.
Am vorbit în acest comentariu în special despre Hristos ca Dumnezeu. Dar și despre Duhul Sfânt Biblia spune nu numai că este o Persoană, nu o forță, ci că este și Dumnezeu.
De ce este o Persoană? În primul rând pentru că doar o persoană are sentimente, o forță nu se „întristează”, nu „mângâie”, nu dă daruri așa cum Scriptura afirmă că face Duhul Sfânt.
Că Duhul Sfânt este Dumnezeu se afirmă printre altele aici:
„Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 5:3-4)
Privind la acest pasaj biblic, oricine poate realiza că apostolul Petru consideră Duhul Sfânt ca fiind Dumnezeu.
Ma opresc aici cu dovezile biblice pentru Sfânta Treime. Aș fi putut să vă aduc o mulțime de alte versete care vorbesc despre natura divină a lui Isus, dar știu că ele sunt modificate cu nonșalanță de „martori”. Tocmai de aceea, am ales să vă vorbesc astfel încât și dacă m-ați urmări cu traducerea Lumii Noi, tot să puteți realiza că doctrina Sfintei Treimi este o realitate, nu o născocire a unor oameni, așa cum vi s-a spus.
Consider deci că am adus aici dovezi suficiente pentru cineva sincer, care caută cu adevărat răspunsuri, fără să se lase influențat de tot felul de manipulări ale unora sau altora.
Sper măcar să vă fi pus pe gânduri ce v-am scris aici, să începeți de undeva. Dacă faceți parte din gruparea „martorilor lui Iehova”, chiar vă îndemn să vă reevaluați crezurile.
Biblia afirmă clar că mântuirea se capătă prin credința în Hristos, dar nu în orice fel de hristos, ci doar în Acela care ne-a fost arătat în Sfintele Scripturi, în Hristosul Dumnezeu-Om.
A respinge divinitatea Lui înseamnă automat a lua din valoarea jertfei Lui, or numai printr-o jertfă perfectă, a Singurului Fiu al lui Dumnezeu, Aceluia care este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, s-a făcut posibilă mântuirea omului.
S-avem grijă deci! E în joc soarta noastră eternă…
Multumesc pentru raspunsul tau.
In Biblie nu exista nici un verset(cel putin nu am gasit eu,si am citit-o cu atentie de cateva ori),care sa spuna clar „este un singur Dz.ce se manifesta in trei persoane distincte. Apoi eu nu am spus ca Dz.si Isus nu au aceiasi natura divina,am spus doar ca nu sunt egali.A fi de aceiasi natura nu inseamna a fi si egali.Asa cum un fiu si un tata pamanteni sunt de aceiasi natura-umana,dar nu egali.Si Crezul ortodox spune ca Fiul e nascut din Tatal(corect,e prima creatie),deci nu pot fiegali,Creatorul cu creatia).V.coloseni 1:15,16. Intr-adevar Isus este chipul lui Dz.Tatal,asa cum si tu esti chipul tatalui tau,adica semanati,dar nu esti egal cu el. Biblia foloseste multe simboluri(Apocalips 1:1),viziuni,relatari figurative.Cand spune ca cineva l-a vazut pe Dz.inseamna ca l-a vazut intr-o viziune(citeste si contextul versetului. De asemenea nu am afirmat ca Platon a fost filozof crestin,ci ca unii filozofi asazisi crestini au preluat de la el conceptul trinitatii.Citeste mai atent comentariul meu.
Efeseni 3:3-Dz.a dezvaluit in Biblie tot ce e necesar ca noi sa stim ptr.a lucra la salvarea noastra.De ce ar fi lasat o taina,Trinitatea,pe care omul sa nu o poata intelege? Am analizat atent dovezile tale,versetele,din pacate toate pot fi interpretate,nu e nimic clar in ele care sa sustina Trinitatea,sau sa dovedeasca ca Dz.Tatal este egal cu fiul sau.
Ioan 1o:30-Eu si tatal una suntem.Isus a reiterat acest adevar de mai multe ori,dar nu a sugerat aici ca ar fi Tatal.Afi una cu cineva nu inseamna a fi egal cu el,ci a actiona in unitate,armonizandu-se unul cu altul.In Ioan 17:21-23 mai spune ceva in acest sens:Discipolii sa fie „una”,sau in unitate cu Cristos si cu Dz.Inseamna ca ei fac parte din Trinitate?Bineinteles ca nu,toti gandesc si actioneaza in unitate,armonios.
1Corinteni 15:24-La sfarsitul miei de ani,Isus va preda Imparatia de 1000 ani Tatalui sau,evident cuiva superior.
1 Cor. 11:3-Dumnezeu este capul lui Cristos,Cristos e capul barbatului….Asa cum Cristos este superior barbatului,si Dz.e superior lui Cristos.
Ioan 14:6-Nu ne putem apropia de Dz.decat prin Cristos,care este intermediarul intre noi si Dz.Fiind a doua personalitate din Univers,Dz.i-a incredintat lui aceasta responsabilitate.
Iasaia 43:11-Iehova,Dz.Atotputernic este SINGURUL SALVATOR al omenirii,dar salveaza prin intermediul lui Cristos,pe care l-a jertfit ptr.noi.
Matei 28:18 MI-A FOST DATA TOATA AUTORITATEA,sigur de catre cineva mai mare decat el.
Matei 20:23 Dz.decide cine sa stea in cer langa Isus,nu decide Issus,ptr. ca Dz.are autoritatea suprema.
Matei 24:36; Marcu 13:32-numai Dz,autoritatea suprema, stie cand va fi declansat Armaghedonul.De ce nu stie si Isus daca este egal cu tatal?
Ioan 6:38; Ioan 7:16.-Am venit sa fac voia Tatalui meu……Invatatura pe care o predau nu este a mea,ci a Tatalui meu….
Matei 15:31; Marcu 2:12-Dupa fiecare miracol,cei prezenti il slaveau pe Dz.,nu pe Isus.Erau constienti ca Isus actiona doar cu puterea primita de la Tatal sau.
Geneza 17:1; Exod 6:3; Iov 8:3; Isaia 13:6; Apocalips 1:8;Apoc 11:17;Apoc 16:14; -Dz.Atotputernic,unul singur.Nicaieri Biblia nu spune asa ceva despre Isus,dimpotriva in Isaia 9: 6 il numeste Dz.Puternic.Biblia vorbeste de mai multi dumnezei,inclusiv Satan,evident nici unul nu se putea apropia de valoarea lui Isus.
Geneza 1:26-Nu spune cate persoane ar fi prezente aici.Sigur au fost doua:Dz.si Isus pe care Dz.l-a folosit ca ajutor la creerea tuturor lucrurilor.V.si Proerbe 8:22-30.
Ioan 17:3-SINGURUL DZ.ADEVARAT,si Isus,o persoana distincta.A treia „persoana”nu apare!!
Fapte 7:35,36-Stefan a vazut in viziune doar doua persoane,pe Dz.si pe Isus.
Ioan 1:1-Apar tot doua persoane,Dz. si Isus, Cuvantul.Alte traduceri spun „Cuvantul era Dz.”,dar ERA CU Dz.,nu era Dumnezeu.
2 COrinteni 4:4; Coloseni 1:15; Filipeni 2:6; nu scrie ca Isus era egal cu Tatal sau,ci ca era asemenea,adica semana cu Tatal,asa cum un copil seamana cu tatal sau.
Isaia cap.6-Unde scrie ca in viziune a vazut trei persoane?
Evrei 1:10-Esti culmea,MI nu au folosit intr-un verset numele Iehova,inseamna ca ce??Cerceteaza niste manuscrise mai apropiate de original sa vezi cum scria acolo.
De unde reiese din Psalmul 102 ca Isus e Dz.atotputernic? B.Cornilescu foloseste in acest Psalm cuv.DOMNUL,si explica in prefata ca in acele versete trebuia sa fie IEHOVA.
Isaia 44:6-DOMNUL este Iehova,vezi B.Cornilescu.
Apoc. 22:13-Alfa si Omega este Dz.Atotputernic.Vezi si Apoc.1:8.Nu e vorba de Isus.
Spiritul(Duhul) sfant,nu este o persoana:
Fapte 2:1-4-o persoana nu poate intra in alte persoane.
Matei 3:11-Isus va va boteza cu Spirit sfant si cu foc.Nici sp.sf.,nici focul nu sunt persoane.
Ioan 14:26-Sp.Sf. este un ajutor.E vorba de o personificare,la fel ca in Luca 7:35-nici sp.sf.nici intelepciunea nu sunt persoana,ci personificari.La fel Intelepciunea il personifica pe Isus in Cap.8 din Proverbe..
Fapte 1:8 Isus asociaza sp.sf. cu o putere care va veni de la Tatal sau.Si a venit la Penticosta din 33e.n.
Luca 11:13-Dz.le da sp.sf.celor care il cer.Dz.are control asupra sp.sf.pe care il da cui vrea,deci sp.sf.nu poate fi o persoana,egala cu Dz. Da,Biblia spune ca sp.sf.are sentimente:se intristeaza,mangaie.De fapt acestea sunt sentimentele lui Dz.,de la care provine sp.sf.
Da,sunt Martor al lui Iehova,dar nu am ce fel de crezuri sa imi reevaluez.Cand am inceput sa acord mai multa atentie Bibliei,am inceput sa imi reevaluez crezul din ortodoxie,deoarece in Biblie nu am gasit radacina dogmelor ortodoxe.Si reevaluarea am facut-o in lumina cuvintelor lui Cristos dinMatei 7:17-20,adica dupa roadele lor.Am reevaluat nu doar roadele ortodoxiei,ci ale intregii crestinatati.Ce roade?
-Instigare la razboi-vezi razboiul de 30 ani,si altele
-Cruciadele,inclusiv cruciada copiilor
-Inchizitia
-Indemnul dat enoriasilor de asi omora fratii de credinta(de aceiasi religie) in razboi.v.cele 2 R.Mondiale,razboiul din Ucraina,etc.
-Imoralitatea crasa ce bantuie crestinatatea.Cred ca mai stii si tu destule.
HG Gubelling,profesor de filozofia si etica religiei a scris in Cartea „Belief in god and intelectual honesty”: Onestitatea intelectuala este dispozitia de a analiza in mod detaliat ceea ce considera cineva ca este adevarat,dispozitia de a acorda suficienta atentie si altor dovezi existente”
Am vazut tu nu acorz atentie decat dovezilor trinitarienilor,nu si altele.Sigur e dreptul tau si il respect,nimeni nu te poate condamna ptr.asta.
Scuzați, inițial am înțeles greșit afirmația dvs., dar am revizuit mai apoi. Se pare că mi-ați răspuns înainte să corectez.
Nu doar Trinitatea este o taină, sunt atâtea alte taine pe care omul nu le poate pătrunde. De ce? Fiindcă așa este natura umană, limitată. Dar slăvit fie Domnul că nu va fi totdeauna așa pentru cel mântuit:
„Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.” (1 Corinteni 13:12)
Aici vă înșelați. Biblia de la un capăt la celălalt afirmă că există un singur Dumnezeu. Însuși Dumnezeu afirmă:
„Eu sunt Domnul, şi nu mai este altul; afară de Mine, nu este Dumnezeu. Eu te-am încins înainte ca tu să Mă cunoşti” (Isaia 45:5)
Este adevărat că apostolul Pavel vorbește în 2 Corinteni 4:4 despre „dumnezeul veacului acestuia”, dar prin această sintagmă el nu confirmă existența unui alt dumnezeu în afară de Cel adevărat, ci se referă doar că mulți au ales un alt subiect al închinării, pe care-l consideră dumnezeu. Dar faptul că ei îl consideră așa nu înseamnă că și e așa.
Știm bine că același Pavel afirmă într-un alt context următoarele:
„Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos” (1 Timotei 2:5)
În concluzie, da, dumnezei falși sunt mai mulți, dar doar Unul este Dumnezeu adevărat.
V-am arătat că Domnul folosește iar în acel pasaj persoana I, plural:
„Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8).
La cine se referă pronumele „Noi”? V-am arătat clar că Se referă la Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Mai citiți atent Ioan 12:39-41 și Faptele Apostolilor 28:25-27 și veți realiza că în acea viziune apar atât Tatăl, cât și Fiul și Duhul Sfânt.
Așa arată Biblia și Biblia nu poate fi desființată.
V-am arătat că „martorii” nu respectă textul original când folosesc numele Iehova în Noul Testament. Tocmai de asta v-am adus în atenție acest pasaj, ca să vă arăt modul perfid cum au distorsionat textul biblic ori de câte ori nu se potrivea ideilor lor.
Nu cunosc un alt exemplu în care când evangheliștii și apostolii citează din Vechiul Testament și este vorba de „Domnul”, „martorii” să nu-și ia de la sine libertatea să folosească cuvântul „Iehova”, în loc de „Domnul”.
Acest caz este o excepție interesantă. Serios acum, nu vi se pare suspect?
De ce au folosit de data aceasta „Doamne”, în loc de „Iehova” v-am arătat clar: fiindcă pasajul din Evrei îl are ca subiect pe Hristos, or asta ar fi însemnat să-L echivaleze pe Hristos cu Iehova, deci să recunoască faptul că e Dumnezeu. Dacă erau obiectivi, trebuiau să folosească și aici numele Iehova: psalmul 102, de unde autorul epistolei către Evrei citează în versetele 10-12 Îl are ca subiect pe Iehova. Puteți verifica oricând cu traducerea Lumii Noi și veți vedea că nu vă mint, numele Iehova apare în acel psalm încă din primul verset.
Originalul spune pur și simplu așa:
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” (Ioan 1:1)
Oare de ce credeți că „martorii” au simțit nevoia să adauge acolo cuvântul „un” și să rezulte: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era un dumnezeu”? Fiindcă în mod clar originalul declară divinitatea lui Hristos, iar organizația „Martorii lui Iehova” contestă acest adevăr.
Repet însă, indiferent de ce credem noi, Biblia nu poate fi desființată.
Serios? Hristos chiar nu declară despre Sine că este Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă? Repede la Scriptură, așa cum încă o aveți, până nu modifică „martorii” și aceste versete, fiindcă se pare că le-au scăpat:
„Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.” (Apocalipsa 1:17-18)
Nu aveți cum să negați că Hristos vorbește aici despre Sine, El a fost mort și a înviat, nu Dumnezeu Tatăl!
Hristos deci își asumă aceleași atribute ca și Dumnezeu Tatăl. Asta arată că este Dumnezeu!
O persoană fizică nu poate fi în altă persoană, dar una spirituală poate.
„Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17:21)
Observ că dvs. pur și simplu nu pricepeți înțelesul termenilor. Tocmai, prin faptul că voi cei din gruparea „martorii lui Iehova” Îl considerați pe Hristos un înger, o ființă creată, îi negați natura divină. Dacă Hristos n-ar fi Dumnezeu, n-ar avea cum să aibă aceeași natură ca Tatăl. Ce înseamnă a fi de aceeași natură divină? Înseamnă a avea aceleași atribute. Dacă Tatăl este nemuritor, Fiul trebuie să fie la fel. Dacă Tatăl este atotputernic, la fel trebuie să fie și Fiul. Orice face Tatăl, trebuie să poată face și Fiul ca să poți spune că are aceeași natură. Or, niciodată nu poți să spui că cineva creat are aceeași natură cu cineva care n-a fost creat. Simplul acest fapt îi deosebește.
Da, crezul spune că Fiul a fost născut din Tatăl, dar asta nu înseamnă că a avut un început. Unde era Fiul înainte să Se fi născut din Tatăl? Era în Tatăl! Din veșnicie în veșnicie existau Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
V-am mai spus, noi cu mintea noastră nu putem pătrunde această taină, fiindcă noi suntem limitați și suntem programați să gândim limitat. Noi nu putem percepe eternitatea în care trăiește Dumnezeu, un mediu care să existe dintotdeauna, să n-aibă început și nici sfârșit.
De aceea, ca să înțelegem relația dintre Persoanele Sfintei Treimi, iubirea Tatălui pentru Fiul, Isus a fost prezentat ca Fiu, dar asta nu înseamnă cum înseamnă la om un fiu, adică o persoană care apare ulterior nouă în timp. Trebuie să privim duhovnicește lucrurile, atât cât ne-a fost dat să putem privi, fiindcă au apărut în istorie tot felul de erezii, așa cum sunt mormonii, care cred că Dumnezeu Tatăl a avut soții, din moment ce este numit Tatăl, pentru că, nu-i așa, omul nu poate fi tată fără ajutorul unei femei.
Biblia explică însă într-un context de ce Hristos S-a numit Fiul lui Dumnezeu:
„Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.” (Luca 1:35)
În concluzie, dacă admiteți că Hristos are aceeași natură cu Tatăl, trebuie să recunoașteți că și Hristos este Dumnezeu. Nu puteți altfel!
Nimeni nu poate avea aceeași natură cu Dumnezeu dacă n-ar fi Dumnezeu, la fel cum se înțelege când spui că cineva este de natură umană că automat este om. Logic!
Am văzut că ați adus tot felul de versete. Să stau și să vă arăt pentru fiecare în parte că ele nu spun de fapt ce vreți să arătați, ar fi prea mult, mai ales că m-am întins deja serios în acest comentariu.
Vreau doar să vă explic mai clar Trinitatea, fiindcă am observat că n-ați înțeles-o. Sfânta Treime cuprinde 3 Persoane divine: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt reprezintă Divinitatea, Dumnezeirea. Prin faptul ca toate trei sunt Dumnezeu, înseamnă că au aceleași atribute. Nu există ca o Persoană a Sfintei Treimi să aibă o putere în Sine Înseși mai mare decât alta. Au deci puteri egale. Dar asta nu înseamnă că toate Trei le exercită așa, în mod haotic. Puterea Fiului se supune puterii Tatălui, nu fiindcă Fiul n-ar avea aceeași putere ca Tatăl, ci fiindcă așa alege să o facă:
„El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor”. (Filipeni 2:6-7).
Există deci în cadrul Sfintei Treimi o ierarhie, pe care nu o neagă nimeni. În cadrul acestei ierarhii, Fiul Se supune Tatălui, iar Duhul Sfânt Tatălui și Fiului. Dvs. mi-ați adus versete care arată asta, de parcă ele ar respinge realitatea Trinității. Nici vorbă, ele doar atestă o ierarhie care nu afectează cu nimic natura divină a celor Trei Persoane.
Repet ilustrația folosită în comentariul anterior: eu dacă la job accept autoritatea unui șef, asta nu înseamnă că am o natură diferită de el, asta nu înseamnă automat că dacă aș vrea n-aș putea face ce face el. Pur și simplu respect ierarhia care este acolo.
Eu nu susțin doctrina Sfintei Treimi doar că alții o susțin. Am cercetat mult și am înțeles că deși nu pot pătrunde cum poate exista un Dumnezeu Triunic, Acesta este Dumnezeul adevărat. Așa arată Cuvântul lui Dumnezeu și așa cred.
Nu am de ce să țin cont de obiecțiile unitarienilor. Într-o astfel de problemă nu există o zonă gri, nu există ca ambele tabere să aibă dreptate. E una, ori alta. Iar eu știu că Trinitatea există.
Și în celălalt comentariu, ca și în cel de față, am căutat să vă arăt cât am putut mai bine că Biblia acordă lui Hristos și Duhului Sfânt o natură divină. Acum nu trebuie să găsiți undeva scris negru pe alb acest adevăr: „Există un singur Dumnezeu ce se manifestă în trei Persoane distincte”, ca să-l validați. E suficient să găsiți că Biblia afirmă că există un singur Dumnezeu și totodată afirmă divinitatea a trei Persoane distincte: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, care sunt una în manifestarea lor. E suficient să găsiți astfel de dovezi, pe care ulterior să le puneți cap la cap.
De ce am investit atât de mult timp să vă arăt toate aceste lucruri? Fiindcă am simțit că sunteți un om de bună-credință. Ați recunoscut că faceți parte din gruparea „Martorii lui Iehova”. Poate chiar v-ați alăturat acestei mișcări în mod sincer. Se vede că nu sunteți conștient de manipulările celor care conduc pe membrii grupării. Se vede că n-ați verificat cu Cuvântul toate învățăturile care se propagă acolo.
Vă declar că Biblia este singura autoritate a creștinului, nu „turnul de veghe” sau mai știu eu ce. De aceea v-am sfătuit să vă reevaluați crezurile. Puneți-le în lumina Scripturii, căci doar așa veți afla cu adevărat lumina!
Eu vă cred că ați căutat adevărul, că ați plecat din ortodoxie pentru că ați simțit că aveți nevoie de mai mult. Dar sunt însă câteva lucruri în creștinism care nu se pot negocia, nu se pot anula. Unul dintre acestea este doctrina Sfintei Treimi.
V-am mai spus, a nega divinitatea lui Hristos înseamnă a lua din valoarea jertfei Lui. Or fără jertfa Lui putem noi să facem orice, să trăim după tot felul de precepte, dintre cele mai sănătoase, nu există mântuire!
Vreau să cred că dvs. sunteți un om înțelept. Ați zis că ați pătruns critic realitatea lumii creștine de astăzi. Sunt sigur că sunteți capabil să faceți la fel față de ideile pe care le propagă organizația „Martorii lui Iehova”.
V-am arătat deja exemple când au distorsionat în mod voit textul biblic, demonstrând că nu sunt de bună-credință. Sunt lucruri care ar trebui să vă pună pe gânduri.
V-ați dorit să aflați adevărul, văd că ați căutat lumina. Dumnezeu vrea să onoreze căutarea dvs., dar depinde de dvs. dacă veți avea curajul să pășiți dincolo, să cercetați Cuvântul și să-l luați așa cum este, fără să-l cerneți prin sita „martorilor” sau a altora.
Nici eu nu le știu pe toate. Iau însă Cuvântul lui Dumnezeu așa cum este.
Am încercat să vă răspund cum pot mai bine la întrebările dvs.
Domnul însă să fie Acela care să vă aducă lumină!
Repet,nu ai adus nimic nou,nici o dovada,clara,ni un verset clar ,in favoarea Trinitatii.Aceleasi speculatii,interpretari.Ti-am oferit niste versete clare,ce nu pot fi interpretate,insa tu ai spus ca nu te intereseaza dovezi clare,biblice,doar asazise dovezi neclare care ar sustine Trinitatea.
De data asta o sa fiu mai scurt. Reiau cateva cateva versete,desi stiu ca ptr.tine nu au nici o relevanta deoarece arata ca trinitatea e falsa.
Ioan 1:1-indiferent cum ar fi corect,”Cuv.este Dz.” sau „Cuv.este UN Dz.”e vorba tot de spre doua persoane,nu de trei.Exista un singur Dz.Atotputernic,si adevarat,asa cum spune Biblia,si e logic sa fie o singura persoana Atotputernica,suverana.Isus are si el titlul de Dz.,este de esenta divina,dar numaai puternic.Si este prima creatie,creat direct de Dz.,restul a fost creat de Dz.tatal prin intermediul Fiului(Coloseni,cap.1).Este un inger,cel mai mare pesste ingeri,Arhanghel,singurul Arhanghel,nu doi(si Gabriel)cum sustin unele religii.
Isaia 6:8/Geneza 1:26/Ioan 1:1/Ioan 17:3/Fapte 7:56-in toate este vorba de doua persoane,numai tu si trinitarienii vedeti trei.
Explicatia ta cu privire la Sf.Treime:cele trei persoane sunt egale,au aceiasi putere,si atribute,dar puterea fiului se supune puterii tatalui,este cam hilara.Unde este logica aici,pentru ca Biblia este logica,indiferent ce sustin multi.
Un ultim verset:Luca 11:13-Dz.da spirit sfant celor care il cer.Daca Spiritul sfant este o persoana egala cu Dz.Tatal,au aceleasi atribute,aceiasi putere,de ce nu se duce direct la cei care il cer,de ce trebuie sa fie trimis?
Avand in vedere ca te-ai exprimat clar ca nu te intereseaza dovezile biblice,nici macar sa le analizezi,consider ca nu mai are rost sa dialogam,astfel de discutii nu duc la nimic bun(1 Timotei 6:4,5).
Inchei copiindu-te:Dumnezeu sa fie acel care sa iti aduc lumina Sa.Pe mine m-a luminat.Dar trebuie sa te lasi luminat de el.Insa sunt cateva calitati pe care sa le aiba cei care vor sa fie luminati de eEl,printre care umilinta si onestitatea.
Toate cele bune!
Oricine poate vedea aici că v-am adus dovezi foarte clare, v-am provocat să gândiți și singur, dar din păcate se vede treaba că vă place ca alții să gândească și pentru dvs.. Practic atât ați făcut, ați tot repetat niște versete scoase din context și interpretate arbitrar.
Chiar nu v-am adus nimic nou? Oricine poate vedea, de pildă, că ați negat că Hristos își asumă împreună cu Tatăl titlul de „Alfa și Omega, Cel Dintâi și Cel de pe urmă”. Asta spune multe. Când cineva neagă adevărul Scripturii, doar fiindcă nu se potrivește cu dogmele sale e o problemă gravă. Dar vreau să cred că la dvs. e vorba doar de neștiință.
Isaia 44:6: “Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi, afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.”
Apocalipsa 1:17-18: “Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.”
Și să știți că nu aveți dreptate, nu doar în vedenii se spune de-a lungul Scripturii că unii L-au văzut pe Dumnezeu. Uitați, de pildă, ce spune Domnul aici:
„Numeri 12:6-8: „Şi a zis: „Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri greu de înţeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-aţi temut deci să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?”
Toți cei care respingeți doctrina Trinității, pur și simplu nu puteți pune în acord pasaje de genul acesta cu ceea ce spune Domnul despre Sine în Exodul 33:20: „Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!”
Dar când știi că Hristos este „chipul lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4:4) și că „cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:9), atunci totul capătă sens.
Și nu uitați, Scriptura nu poate desființată! Că ne place sau nu, că îl înțelegem sau nu, Cuvântul lui Dumnezeu rămâne totdeauna în picioare!
Oricine poate vedea că nu sunteți onest aici! Comentariile noastre rămân postate și le poate vedea oricine. Unde am zis că nu mă interesează dovezile biblice pentru o idee? Dimpotrivă, de la început am ținut să vă atrag atenția că asta mă interesează, argumente biblice, nu ceea ce dvs. ați numit la un moment dat „dovezi extrabiblice”.
Problema e că ceea ce ați încercat dvs. aici să aduceți nu sunt dovezi, sunt pur și simplu niște păreri ale unor oameni și câteva versete scoase din context. Ba unele versete sunt în mod perfid modificate de către gruparea religioasă din care faceți parte.
Și nu e vorba doar de Ioan 1:1. E vorba și de Coloseni 1:15-18, la care văd că ați făcut referire. Iată ce spune apostolul aici:
„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel Întâi Născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El.”
Vă întreb: De ce au adăugat „martorii” cuvântul „celelalte”, rezultând „prin El au fost create toate celelalte lucruri din ceruri și de pe pământ”? Chiar vă rog să mă verificați! Nu vă mint! Oricine poate verifica și vedea că nu există cuvântul „celelalte” în original.
„Martorii” au modificat pentru a sugera erezia lor că și Hristos a fost creat.
Aveți grijă! Există un mesaj pentru toți cei care au tupeul să corecteze până și pe apostoli, că au impresia că știu ei mai bine după mii de ani:
„Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” (Apocalipsa 22:18-19).
Aceste versete nu contrazic Trinitatea. V-am explicat destul de clar, ceea ce ați adus dvs., ca de pildă Ioan 14:28 și altele, arată doar că în această Trinitate există o ierarhie, o subordonare. Dvs. v-ați comportat de parcă aș nega aceasta. M-am străduit cât am putut mai bine să vă explic ce înseamnă doctrina Sfintei Treimi. Dacă nu vreți să înțelegeți, asta e, aveți liber-arbitru.
Nu cred că realizați ce bazaconii spuneți aici. V-am mai arătat doar, Biblia declară că există un singur Dumnezeu. Creștinismul este o religie monoteistă, nu politeistă! Nu există un dumnezeu mai mare și niște dumnezei mai mici. Biblia arată că există un singur Dumnezeu și punct!
Ce spuneți dvs. despre Isus e pur și simplu un nonsens. Pe de o parte afirmați că este de esență divină, „are titlul de Dumnezeu”, iar pe de altă parte afirmați că a fost „creat”.
Chiar nu realizați că un „dumnezeu creat’ reprezintă pur și simplu un oximoron? Dumnezeu nu poate fi creat. Dacă spui Dumnezeu înțelegi automat că este vorba despre o Persoană fără început și fără sfârșit. Prin simplul fapt că pui un început unei persoane, poate fi oricum, dar numai Dumnezeu nu! Logic!
Tocmai vorbeam de logică. Ce logică ar fi avut ca Dumnezeu să creeze mai întâi pe cineva, ca apoi prin acel cineva să creeze toate celelalte? Nu putea direct să creeze toate?
Nu este nici logic ce afirmați aici și nici biblic. V-am arătat mai sus că acel capitol 1 din Coloseni nu spune ceea ce doriți dvs. să spună. Dimpotrivă, arată contrariul, tocmai de aceea „martorii” l-au modificat.
V-am arătat logica, dar dvs. refuzați s-o vedeți. Dacă la un job cineva se supune unui șef, asta nu înseamnă automat că șeful e mai puternic, mai inteligent, mai bun etc.. Nu doar că cineva poate avea aceleași calități ca șeful său, dar în lumea noastră uneori unii angajați sunt chiar mai capabili decât șefii lor, dar tot respectă ierarhia firmei.
Biblia arată că Hristos își asumă aceleași atribute ca Tatăl, Duhul Sfânt de asemenea este pus alături cu Tatăl și Fiul. Că toți trei sunt Dumnezeu, sunt egali ca putere și totuși există o anumită ierarhie în această Trinitate, nu e nimic hilar în asta sau ilogic.
V-am spus de ce, fiindcă Duhul Sfânt Se supune Tatălui. Dar dvs. nu vreți să înțelegeți…
După cum am spus, oricine poate vedea că mințiți aici. Nu am spus nicăieri că nu mă interesează dovezile biblice pentru ceva anume. Ba dimpotrivă, eu totdeauna am cerut de la interlocutorii mei argumente.
Problema e că ceea ce considerați dvs. „dovezi biblice” pentru ideea că nu există Sfânta Treime, că Hristos ar fi în schimb ba un „dumnezeu mai mic”, ba un înger, nu sunt dovezi.
De ce nu am luat toate versetele pe care le-ați citat pe rând? Fiindcă am considerat că le pot explica pe toate deodată și am și făcut-o prin realitatea existenței unei ierarhii în cadrul acestei Trinități.
Nu știu de ce ați simțit nevoia să citați din 1 Timotei 6:4-5. Dacă tot ați făcut-o, nu trebuia să omiteți și versetul 3, începutul acelui paragraf. Îmi pare rău să vă spun, dar în cazul acesta nu noi creștinii, ci „martorii” învață pe oameni „învățătură deosebită”, diferită de cea a apostolilor.
Cine are lumina, nu este nevoie să spună altora că o are, se va vedea că o are.
Nu eu am venit cu versete modificate față de original, nu eu am simțit nevoia să aduc pentru un crez „dovezi extrabiblice”, nu eu am negat adevăruri biblice…
Nu vreau să las impresia că am vreun merit al meu. Mulțumesc Domnului că El m-a luminat! Mulțumesc că va continua să mă lumineze! Și asta nu că eu aș fi mai bun decât dvs. Recunosc că nu sunt. Dar Dumnezeu a fost bun cu mine și știu că poate fi bun și cu dvs. De fapt, sunt sigur că Domnul vrea să vă lumineze, că altfel nu mai aveam discuția aceasta. Problema e că dvs. încă nu vreți.
Îmi imaginez că după ce ați plecat din ortodoxie, fiind poate nemulțumit de unele învățături sau tradiții, realități ale ei, vă este greu să vă deziceți de ceea ce credeți acum, chit că Biblia vă arată altfel.
Bine spunea cineva: e mai ușor să înșeli pe cineva decât să-l convingi că a fost înșelat.
Nu zic că nu mai este loc de smerenie, dar vă spun că dacă aș fi fost un om mândru, nu mi-aș fi pierdut atâta timp cu dvs. Pe bune, doctrina Sfintei Treimi că vă place sau nu, face parte din ABC-ul creștinismului. Pare lipsit de sens să insistăm atât pe ea, dar uite că mai e nevoie pentru unii.
Cât despre onestitate, nu mai zic nimic. V-am atras deja atenția nu o dată că mă acuzați fără motiv că aș fi spus că „nu mă interesează dovezile clare, biblice”.
Eu am spus de la început că scopul meu nu este să vă conving de ceva. Și dacă aș încerca, n-aș reuși, fiindcă doar Duhul Sfânt îl poate convinge pe om, doar El dă lumină.
Am încercat totuși să vă determin să gândiți singur. Sunt atâtea versete în Scriptură care vorbesc despre divinitatea lui Hristos și a Duhului Sfânt, dar nu le-am adus dvs. De ce? Fiindcă din prima am intuit că faceți parte din gruparea „martorilor lui Iehova”. Voua vi se impune ce să gândiți cu privire la doctrină și „turnul de veghe” s-a asigurat ca toate aceste versete să fie răstălmăcite și acolo unde este cazul, chiar modificate. Desigur, dvs. veți spune că nu este așa, dar v-am arătat exemple concrete și nu le puteți nega.
De aceea, fiindcă am știut că ați fost manipulat să credeți într-un anumit fel acele versete incomode pentru voi, am vrut chiar și fără să fac apel la ele, să vă arăt că doctrina Sfintei Treimi stă oricum în picioare. Da, chiar și cu traducerea Lumii Noi se poate demonstra că există un singur Dumnezeu format din trei Persoane distincte.
Dar acum voi lăsa aici și aceste versete. Dacă nu pentru dvs., poate vor fi de folos altora:
Geneza 1:26: „Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”
Geneza 3:22: „Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.”
Geneza 11:7 : „Haidem să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!”
Isaia 6:8: „Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”
Isaia 48:16 „Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi! De la început, n-am vorbit în ascuns, de la obârşia acestor lucruri am fost de faţă. Şi acum, Domnul Dumnezeu M-a trimis cu Duhul Său.”
Matei 28:19: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”
2 Corinteni 13:14: „Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin.”
1 Petru 1:2: „după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite!”
Psalmii 45:6-7: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic; toiagul de domnie al Împărăţiei Tale este un toiag de dreptate. Tu iubeşti neprihănirea şi urăşti răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi de slujbă.”
Ca să nu credeți că noi creștinii am interpretat greșit aceste versete, avem autoritatea autorului Epistolei către Evrei:
Evrei 1:8-9: „pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate. Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.”
Ioan 1:1-4: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.”
Romani 9:5: „patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!”
Coloseni 2:9: „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.”
1 Ioan 5:20: „Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.”
Faptele apostolilor 5:3-4: „Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
1 Corinteni 3:16: „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?”
1 Corinteni 2:10: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.”
1 Ioan 5:7: „(Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt.)”
Zaharia 12:10:”Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut.”
Aici Iahve/Iehova Se identifică cu Hristos și invers.
Alte exemple de acest gen:
Apocalipsa 1:11: „care zicea: „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Ce vezi scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.”
Apocalipsa 1:17-18: „Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.”
Apocalipsa 22:13: „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.”
Apocalipsa 5:13: „Şi pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri le-am auzit zicând: „Ale Celui ce şade pe scaunul de domnie şi ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!”
După cum se poate vedea, Dumnezeu Tatăl este asociat cu Fiul. Dacă Fiul nu ar fi Dumnezeu, una cu Tatăl acest lucru ar fi imposibil, căci iată ce spune Dumnezeu (Iahve/Iehova) în Isaia 42:8: „Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor.”
Hristos primește închinarea, ceea ce numai Dumnezeu o face:
Ioan 9:38: „„Cred, Doamne”, I-a zis el; şi I s-a închinat.”
Luca 24:52: „După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.”
Ioan 20:28: „Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
Ioan 10:30: „Eu şi Tatăl una suntem.”
Ioan 5:18: „Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea, astfel, deopotrivă cu Dumnezeu.”
2 Corinteni 4:4: „a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”
Tit 2:13: „aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.”
Ioan 17:5: „Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.”
De aici rezultă că Hristos nu face parte din creație, ci este Creatorul.
Matei 18:20: „Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”
Hristos este omniprezent, deci este Dumnezeu.
Luca 5:20-21: „Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate Cărturarii şi fariseii au început să cârtească şi să zică în ei înşişi: „Cine este acesta de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?”
Ioan 14:9: „Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’?”
Ioan 8:24: „De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre, căci , dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.””
„Eu sunt” este sensul numelui „Iehova”.
Mai sunt multe alte versete, dar mă opresc aici. E mai mult decât suficient pentru un om sincer, care nu vrea decât să cunoască adevărul.
Există însă o realitate de care trebuie să ținem cont și anume:
„nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.” (1 Corinteni 12:3).
Da, „martorilor”, dacă ați fi consecvenți, ar trebui să traduceți și aici „Domnul” cu „Iehova”. Mare adevăr, nimeni nu poate declara că Hristos este Dumnezeu (Iahve/Iehova) decât prin Duhul Sfânt.
Numai bine vă doresc și eu! Domnul să aducă lumină în viețile noastre!
Esti nebun ? Faci garagata de mine ? 😦 Pai te citez : ” de ce nu continua evolutia ” ? ” SCRIPTA MANNENT” ! Pe unde scoti camasa desteptule ? Cunosc { din nefericire pentru mine deoarece astfel de ” cunostiinte ” ma pot compromite definitiv si irevocabil in fata … propriei mele personalitati 😉 } cel putin… doua ” persoane de culoare ” { adica NEGRII ce locuiesc si traiesc in Romania de mai bine de douazeci de ani} , si inca cel putin pe atatea ” persoane de culoare „ce locuiesc si traiesc de mai multe generatii in ….SUA sau Europa …de ce oare nu si-au pierdut organismele lor capacitatea de a produce melanina , aud ? Si pentru care motiv de atatea sute de generatii acel ” ligalment ce le trage pleoapa in jos ” asiaticilor { ce le mai iei apararea galbejitilor…. 😦 } nu s-a remediat intre timp ? Si te roaga fratele matale …nu confunda { caci eu unul chiar nu-l confund 😦 ! } sindromul Down cu ….vrajala pe care incerci sa mi-o bagi referitor la pozitionarea si forma ochilor asiaticilor !!!! Despre Adam si mai ales despre Eva….acum mai ramane sa-mi spui ca tipii erau de fapt …negri ! Adica mai romaneste spus…..Dumnezeu a fost NEGRU , el si TOATA TREIMEA RESPECTIVA ?????????????????????
Nu am studiat aspectul în detaliu, dar cred că melanina e o trăsătură genetică şi nu este afectată de mediu. Deci schimbarea mediului nu are importanţă în cazurile aduse de dvs.
Sunt explicaţii pentru toate nelămuririle avute de dvs., dar nu sunt din domeniu. Aş putea să mă informez şi să vă dau un răspuns clar la toate, dar cred că asta o puteţi face şi dvs, nu-i aşa? Mai ales că nu cu dvs. vreau eu să mă „războiesc” în idei pe această pagină, că aţi recunoscut că nu sunteţi evoluţionist.
Adam nu a fost Dumnezeu, deci „pe româneşte” nu poţi să spui nimic din ce spuneţi dvs. 😀 .
Dar de unde apelativul acesta nou „deşteptule”? Pănă ieri eram „onorabil”, iar acum am ajuns „deştept”, e clar, se pare că „evoluez” în faţa dvs. Sau „involuez”? 😀
Doamne fereste ! Ce-ti venii ? Chiar nu sti de gluma ? Era vorba despre o chestie prieteneasca , amicala ! Un apelativ ce este folosit in mod curent intre prieteni in cadrul discutiilor dintre ei insa….fireste aceste discutii avand loc tete a tete . In mod evident ” discutiile ” purtate prin intermediul unor masinarii , a unor aparate electronice chiar daca acestea fac parte din gama electronicelor IT…. sant distursionate ca inteles . Ce dracu mai frate …chiar ma invatasem sa te percep ca pe un tip destupat la minte , pentru ce vrei sa ma faci sa-mi schimb impresia ? Fireste daca te simti jignit { ce esti domnisoara de pension sau 😉 femeie la menopauza sa te simti … jignit ? } , daca te consideri jignit eu iti cer scuze si-ti prezint ….regretele mele eterne 😉 ! Pentru mine ramai in continuare, acelasi tip respectat si stimat … de mine si de amicii mei de la …carciuma din coltul strazii 😉 ! Si apropo de neintelegerea de care dau eu dovada { neintelegere sau nestiinta ar cam fi cazul sa precizezi care din doua } vis -a -vis d e „trasatura genetica ce nu este afectata de mediu ” , poate-mi luminezi dumneata nestiinta sau neintelegerea asupra acestor fapte concrete spunandu-mi pentru care motiv pielea nici macar a unui singur negru { fireste Michael Jackson 😉 🙂 constitue o ….exceptie } nu s-a albit nici macar putin de sute de ani de cand traiesc in zone temperate sau chiar reci ? Sau acei negrii ce muncesc in mine de carbuni sau …subterane de orice fel ….pentru care motiv crezi matale onorate domn ca n-au devenit brusc ….albinosi ? Fii frate serios : au fost mai multi creatori sau grupe de creatori ai umanitatii si …fireste avand fiecare culoarea lor { a pielii sau a „costumului ” pe care-l purtau la ora aceea 🙂 } pe care au dat-o pe veci si creaturilor lor …fiecare dupa chipul si asemanarea ….Lui ! N-asi recunoaste nici macar in fata plutonului de executie cum ca sant antievolutionism sau …antievolutionist ! Cum ai ajuns la o asemenea concluzie ? Am afirmat clar si nu o singura data si nu doar la matale pe blog ca : ” am mari rezerve asupra corectitudinii si infailibilitatii teoriei lui Darwin ” , atat si nimic in plus . Speciile se dezvolta , se specializeaza in lupta pentru supravietuire si continuitatea speciei respective cu asta chiar pot fi de acord insa…cam atat . Oamenii , fiintele umane …nu prea dau dovada c-ar fi cuprinse in acest proces evolutionist ci …dimpotriva . Cat despre Creationism…ce pretentie poti avea de la un liber cugetator cu ” simpatii ” ateiste ?! Si refertor la …Adam , chiar am avut neplacerea sa -mi fie prezentat in cadrul unei reuniuni a familiei cumnatului meu un tip ” de culoare ” { NEGRU CA TACIUNELE frate ce zic eu de… ” culoare ” !!!!!} al carui nume era …Adam Parfait 😉 deci chiar n-asi fi prea mirat daca si acel Adam creat de catre un Dumnezeu de culoare neagra ar fi fost la randu-i … negru 😉 !! A-mi permit sa-ti urez in continuare o seara cat mai linistita si fireste un week-end cat mai placut cu putinta .
Nu înţeleg ce nu înţelegeţi 😀 referitor la culoarea pielii. Există anumite trăsături genetice care se moştenesc din generaţie în generaţie şi care nu se schimbă indiferent de mediu. Pot apărea însă variaţii în cazul copiilor născuţi în cadrul căsătoriilor sau relaţiilor interrasiale. Atunci da, apar mai multe nuanţe ale pielii şi sunt cazuri în care copilul, deşi are un părinte de culoare, să aibă trăsături caucaziene. Există totuşi şi cazuri de copii albi născuţi din ambii părinţi negri. Aici este vorba despre o boală cu numele de „albinism”.
Oricum mi se pare hilară ideea dvs. a unor mai mulţi creatori care au făcut oameni după „propria lor culoare” 🙂 . Biblia spune simplu, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu după „culoarea” lui Dumnezeu 😀 .
Chiar am studiat şi acest aspect „rasial”, dar de mult tare, dacă găsesc „documentele” poate o să vă pot explica mai bine.
Nu mă simt jignit, staţi liniştit. Doar că, după cum aţi spus şi dvs., dat fiind cadrul virtual al discuţiei, percep mai greu tonul şi nuanţele limbajului dvs 🙂 .
Pentru dl. Marian: îmi propun ca după sărbători să tratez mai pe larg apariţia raselor, într-un articol separat. Nu de alta, dar ne abatem de la subiect şi eu nu primesc raspunsuri la întrebarile puse 😀 .
Mille grazzie caro amico 😉 ….asta inseamna ca ceea ca ti-am tastat pana acum gaseste si-n constiinta dumitale cel putin un sambure de indoiala ! CUGITO , DUBITO… CUGITO , ca d’aia sintem oameni si avem judecata si puterea de a discerne intre adevar si minciuna . Pana si Isus s-a exprimat in acest sens , fireste folosind alte cuvinte …mai nu stiu cand . Stai linistit ca problema rasiala { si nu numai }, am discutat-o de N ori cu tipi infinit mai harsiti decat esti dumneata si….cel mai destept a cedat primul ! Fireste dumneaeu ….am fost primul 😉 !
Dacă m-aţi crezut un bigot, fundamentalist sau chiar fanatic, atunci v-aţi înşelat. Orice om îşi pune întrebări, problema e că mulţi se tem de ele şi mai mulţi nu găsesc şi răspunsuri. Cât despre mine, până acum nu am avut o singură întrebare căreia Biblia să nu-mi fi dat răspuns.
Despre problema rasială am mai discutat şi eu şi v-am spus că am studiat-o mai pe larg când eram „tânăr” 😀 . Mi-am reîmprospătat informaţiile şi o să scriu despre asta într-un viitor articol.
Nu e vorba de nici o îndoială în cazul meu. După cum am spus, nu am avut o singură întrebare căreia Biblia să nu-mi fi dat răspuns. De aceea, dacă ar fi să mă îndoiesc de ceva, ar fi de capacităţile mele de înţelegere şi nu de biblie. La Dumnezeu totul are o logică, chiar dacă uneori „logica” noastră nu o poate înţelege.
Ca să arăt că sunt un „om de cuvânt” 😀 , mi-am respectat promisiunea. Am scris despre apariţia raselor aici: https://teonymus.wordpress.com/2013/12/27/cum-au-aparut-rasele-umane/#more-3856
Si apropo de figura cu „dl Marian ” 😕 te citez : ” de unde apelativul acesta nou ” ? Ai uitat ca mai nu stiu cand , cazusem de acord amandoi ca …avem aceeasi varsta 😉 ?!
Astea sunt „defecte” educaţionale 😀 . Mi-e greu să depăşesc „barierele” impuse de politeţe, chiar dacă e vorba de aceeaşi vârsta 😀 .
O tema foarte interesanta. Si totusi… pe un ton de gluma, as vrea sa te contrazic. Daca privim cu atentie la unii semeni de-ai nostri, la ei se verifica din plin evolutionismul, caci se comporta si traiesc… ca unii ce se trag sigur din maimute! 😀
Evoluţionismul susţine că omul „evoluează”, „se transformă mereu”. Tot pe un ton de glumă, ţin să vă contrazic, fiindcă cei mai mulţi dintre aceşti oameni (fiindcă nu vreau să generalizeze totuşi) nu evoluează şi nici nu au evoluat vreodată, ci au rămas aşa de la început 🙂 .
Sti ce ma framanta ? Ma tot gandesc la un experiment , un experiment invers fatza d e experimentele pe care oamenii l-au folosit pe maimutze d-a lungul anilor . Asi fi al dracului de curios ce s-ar intampla daca am lua un copil….pana in sase ani si…l-am priva pe ala de carte , de informatie, de cultura , de stiinta si tehnologie de descoperirile acestora …oare cam ce am crea in urma respectivului experiment ? Ceva cam in genul lui Tarzan sau a acelui copil descoperit mai nu stiu cand printr-una dintre multele paduri pe care le au rusii si care traia de nu stiu cati ani in salbaticie cu animelele ce existau pe acolo . Oare tipul respectiv pus in fata lucrurilor d e care a fost lipsit , d e care n-a avut habar toata viata lui …ar prefera sa ramana la acel stadiu sau dimpotriva ar incepe sa se foloseasca de ele { de stiinta carti , de tehnologie etc } si ar ajunge in cele din urma la fel ca un om ….oarecare de pe aceasta planeta ? O maimutza s-a constatat stiintific ca dupa incetarea dresajului si eliberarea ei din captivitate revine la obiceiurile semenilor ei dar un om ala ce ar face oare ? Fireste ” Alex ” concluziona la modul glumetz peiorativ faptul ca multi dintre semenii nostrii ” se trag sigur din maimutze ” insa eu personal n-am vazut inca vreo maimutza care s a foloseasca bombe pentru distrugerea altor maimutze si nici macar stiinta de carte pentru a-si inrobii semenele ei . Aceasta particularitate , aceasta insusire o are doar Omul , Fiinta Superioara , Omul , Perla Creatiei lui Dumnezeu ! Ce bine ar fi fost daca Dumnezeu le-ar fi spus lui Adam si lui Eva sa nu se serveasca din fructele pomului vietii , azi am fi fost poate mai prosti dar ….am fi trait si-n pace si mai mult eventual ! Nu cred ca pe „sarpe ” l-ar fi interesat sa-i mai ” ispiteasca ” pe aia doi si-n concluzie n-ar mai fi existat pacatul sau ….poate da , caci si Dumnezeu ar fi avut nevoie de-o activitate ceva , in urmatori mii de ani 😎 .
Dar sunt cazuri în care copii pierduţi în jungle (că doar poveştile cu Mowgli şi Tarzan s-au inspirat din realitate), au fost găsiţi când au ajuns deja maturi. Şi ştiţi care a fost rezultatul? Acel om nu a mai putut să înveţe să vorbească sau să meargă ca unul normal. Biologic, există o vârstă în care omul poate să înveţe toate aceste lucruri esenţiale vieţii umane. Dacă depăşeşte acea vârstă, eventual poate fi doar „dresat”, dar nu mai poate să înveţe să se comporte ca orice om.
Deci, contează foarte mult cum îşi petrece copilăria. Este perioada de care depinde toate celelalte. Deci, un copil pierdut, înainte să înveţe lucrurile elementare care-l definesc pe om, recuperat când este deja matur, mai degrabă „ar prefera” (de fapt nu poate altfel) să trăiască la acel stadiu.
Mie asta mi se pare interesant, pentru că asta îmi arată mie că omul era aşa, nu a „devenit”. Mereu a avut pe cineva care să-l înveţe să trăiască ca om. Dacă nu ar fi avut pe nimeni, nu ar fi existat la început un Adam şi Eva înzestraţi de Dumnezeu cu calităţi dintre care chiar Dumnezeu i-a învăţat cum să le folosească, am fi fost într-adevăr un fel de sălbatici.
Ha, ha! Foarte adevarat! Accept contrazicerea, pentru ca realitatea ne dovedeste din plin ca sunt destui „pitecantropi” cu chip de om, care refuza categoric orice „evolutie”: sau educatie. L-am auzit odata pe un astfel de individ zicand cu naduf ca „e dreptul omului daca vrea si alege sa fie prost!!!” Chiar asa! 😀
Uneori e mai mult încăpăţânare decât prostie. Celui „sărac cu duhul” atât i-a fost dat. Dar cei care refuză să gândească, de genul exemplului adus de dvs., nu au nici o scuză.
Ba da, omul a evoluat. A evoluat în inteligență. Omul primitiv dădea vina pe zei că nu știa cum vine natura. Apoi a căpătat inteligență ca să-și dea seama cum vin astea și să facă lucruri noi (de la arme cioplite la unele „sudate”, din metale, tot soiul de instrumente, gadgeturi ș.a) 🙌
Confundaţi „evoluţia” cu „dezvoltarea”. Omul nu a „evoluat” în sensul că de la zero, „nimic”, s-a ajuns la „tot” şi asta dintr-o „întâmplare”, aşa cum susţin darwiniştii. Atunci ce anume s-a întâmplat? Fiindcă, totuşi există diferenţe majore între lumea de la început şi lumea de acum în ceea ce priveşte tehnologia, cunoaşterea ş.a.m.d.. S-a întâmplat că omul „s-a dezvoltat”. Adică pornindu-se de la „ceva” (şi nu de la „nimic”), de la un anumit potenţial cu anii tot s-au mai adus noutăţi, o minte a continuat ce a început o altă minte şi tot aşa până când am ajuns să trăim în lumea de acum.
Explicaţia este simplă şi logică. Totuşi unii preferă una fantezistă, şi anume evoluţionismul. De ce o numesc „fantezistă” am tot arătat în comentariile de pe această pagină. N-are rost să mai repet…
Si-n aceasta situatie { ” mereu a avut pe cineva care sa-l invete sa traiasca ca om ” } , pentru ce n-ai fi de acord cu ce spun alti indivizi referindu-se la acele inteligente superioare , acele entitati extraterestre ce ….puteau sa-l invete multe chestii pe care el singur cu intelectul pe care-l avea dat de catre Dumnezeu si de acel ” fruct oprit ” din „pomul interzis ” nu le putea realiza ? Doar nu pui botu si-acu la figura ca focul l-ar fi descoperit intamplator , iar dupa ce l-a descoperit a stat sa-l pazeasca sa nu se stinga ….si n-ai fi d e acord cu acel ” mit ” prometeic ? Doar nu crezi ca acele desene facute la Naszca au fost facute cu plugul si ala tras de …boi ? Crezi cumva si azi ca acele constructii , acele piramide egiptene au fost facute cu sute de mii de oameni ? De ce n-ai crede teoria alora de la History Channal pe care-i urmaresc eu de cate ori pot , care vorbesc despre acele vizite ” din afara ” ? DOar pentru ca …asa spune Biblia ?
Pentru că mă uit la „istoria” trăită de mine, la cât de mult s-a dezvoltat tehnologia doar numai în câţiva ani. Şi pornind de aici, nu mă mai mir aşa de tare de alte realizări mai vechi. Şi asta pentru că pe om „îl duce capul”. Întotdeauna i-a mers mintea şi aceste realizări sunt rodul imaginaţiei sale „fără limite” 🙂 .
Dar de aici, mă întorc la ideea că cineva l-a înzestrat cu această capacitate creativă. Deci la Dumnezeu.
Asta este explicaţia cea mai logică şi realistă. Restul sunt SF-uri şi o jignire asupra intelectului uman. Adică fără astfel de „ajutoare” extraterestre omul avea degeaba capul pe umeri?
Dacă a învăţat ceva omul a făcut-o datorită îndrumării divine nemijlocite şi a capacităţii intelectuale care i-a fost dată tot de Dumnezeu
Pe dracu SF-uri , pe dracu ” jignire asupra intelectului uman !!! Pana nu te-a invatat mama dumitale cum sa folosesti lingura , eventual pana n-ai vazut la altii…. Vrei sa ma imbolnavesti de nervii din cap ?
Toţi am învăţat unii de la alţii. Iar primii oameni de la Dumnezeu. E drept că în unele cărţi ca acea a lui Enoh, se spune că „cele rele” le-am învăţat de la îngerii căzuţi. Foarte posibil. Şi în acest caz, acei „extratereştri” despre care vorbiţi dvs. ar putea fi de fapt acei îngeri căzuţi din Geneza 6.
Eu zic că Biblia ne oferă explicaţii mai „realiste”, fără a cădea prea mult în SF (deşi şi Geneza 6 este considerată de unii SF) 🙂 .
Și materia primă folosită de zeu care a fost?
De unde a luat matricea arhitecturală?
Ptr ce 40.000 de specii de păianjeni, când ajungea una singură?
Doar ca să o înnebunească pe nevastă mea?
Să vă explic….
În lipsa probelor, „ori viaţa nu a rezultat din creaţia inteligentă, ci din evoluţie, ori creatorul inteligent este un farsor cosmic care a proiectat totul pentru a face să arate ca şi cum ar fi o evoluţie.”
Aţi mai scris o dată acest comentariu şi v-am răspuns acolo.
Bai frate ….” atata incapatanare n-am vazut nici la poporul judeu ” !!!!!!!!!!!
Nu e încăpăţânare, e observaţie realistă! 😀
Este HABONICIE si-i mare …pacat , tocmai venind din partea dumitale , un om cu SCOALA nu cu …studii , asa cum sunt bunaoara eu . Fara suparare dar cel putin asa inteleg eu , aceasta continua respingere a …realitatii insasi . CUGITO ….este foarte important sa cugeti , sa gandesti , DUBITO este normal ca dupa ce incepi a gandii sa incepi sa te si indoiesti de ” adevarul ” ce ti-a fost prezentatt de catre altii ca adevar suprem si sa–ncerci sa-ti explici adevarul dumitale , adevarul pe care mintea dumitale l-a obtinut din acea gandire absolut fireasca si eventual obligatorie pentru orice fiinta umana , care pe deasupra mai are si pretentia ca-i creata de o ” forta divina ” ! Eu ti-am mai spus ca , sant adeptul Creationismului …pana la un punct dar dupa aceia…ma dezic definitiv de aceasta teorie . S-o tin ca surdu pe mormant chiar ar fi o jignire …inclusiv la adresa Creatorului { sau a Creatorilor 😎 } . adica a lui Dumnezeu asta ca sa fi si dumneata multumit ! Da , ai mare dreptate ” toti am invatat unii de la altii ” , desii era infinit mai corect sa fi spus ” unii de la ceilalti ” insa…las-o asa cum a cazut , chiar nu vrei sa intelegi ca lucrurile marunte , cele casnice d e zi cu zi pot fi ” invatate d e la altii ” insa , cele abbane , cele c e implica stiinta , tehnologie …alea nu le poti invatat de la „altii ” ce sant ca si tine , eventual si mai batuti in cap 😦 ??????? Mai nu stiu cand prezentai o imagine a unui ciocan d e miner descoperit parca prin UK si care era datat cu peste nu stiu cate mii de ani inainte d e multe lucruri . Mai tii minte ca si atunci ti-am spus ca ….tehnologia de prelucrare a metalelor nu-i este accesibila primului mitocan care s e gandeste sa se faca otelar asa sens fason ? Imi mentin parerea cu tot respectul pe care-l am in continuare vis a vis de parerile dumitale sustinute cu ” argumente ” biblice .Daca pe ala { sau pe cel ce i-a precedat } , nu l-ar fi invatat cineva cum sa descopere respectivul ” metal „{ deoarece bronzul nu este un metal ci doar un amalgam d e ….nemetale }, cum sa-l ” pregateasca ” si cum sa-l toarne ca atare …azi n-am mai discuta despre el si …ciocanul sau ! A , daca era vorba despre ciocane facute din piatra …ca si varfurile de sageti ” fabricate ” din silex…mai puteam discuta deoarece , abia aici era vorba despre inteligenta , despre inventivitate umana dar asa …. Fara suparare onorabile Teonymus .
Nu sunt deloc habotnic, după cum am mai spus. Că cred în anumite lucruri, asta nu înseamnă că nu le-am „filtrat” dinainte. Le-am filtrat şi le-am acceptat. Asta e habotnicie? În nici un caz. După cum am repetat de foarte multe ori, consider că explicaţiile oferite de Biblie în cazul tainelor noastre existenţiale: de unde suntem? cine suntem? unde mergem? etc. sunt cele mai logice explicaţii pe care le avem la dispoziţie. Şi cum sunt un om raţional le accept mai degrabă pe acestea decât pe altele mai puţin logice.
Dvs. aveţi alte păreri, mă întreb, asta vă face habotnic? Nu. Dar dacă eu am alte păreri decât dvs., asta mă face pe mine habotnic. Poftim logică!
Eu consider că omul a fost înzestrat cu raţiune, lumea cu tehnologia ei care ne înconjoară, până şi pietrele peste care călcăm şi formează „şoseaua” este opera inteligenţei umane. Prelucrarea metalelor este o „descoperire” umană la fel ca orice alte descoperiri pe care le-a făcut omul în decursul timpului şi de care beneficiem acum cu toţii. În orice caz, ca adept al valorilor creştine consider că şi Dumnezeu i-a descoperit anumite lucruri. Enoh vorbeşte şi că îngerii căzuţi i-au descoperit lucrurile negative ale acestei lumi (vrăji etc.) Din nou, chiar şi aceste explicaţii sunt mai logice decât ale dvs. Adică nişte „extratereştrii” au venit şi i-au arătat omului „cum să dea cu coasa” 😀 .
Rămân la părerea că a crede că omul a avut nevoie de ajutor extern pentru a-şi făuri civilizaţia înseamnă a avea o părere proastă despre capacităţile cu care a fost înzestrat omul.
Asta e părerea mea şi o susţin. Asta nu mă face „habotnic”, după cum părerile voastre nu vă fac habotnic pe dvs..
Nu am destula credinta sa fiu ateu – Norman Geisler si Frank Turek
Recomand cartea.
Mulţumesc de recomandare! 🙂
Salut. Oamenii au evoluat dintr-o specie anume de primate care in prezent nu mai exista. Procesul de evolutie are loc in intervale foarte mari de timp, de ordinul zecilor si sutelor de mii de ani. Daca faci o mica cercetare vei constata ca exista niste schimbari vizibilie in anatomia omului modern fata de cel preistoric. Maimutele nu vor evolua in oameni, ele vor evolua intr-o alta directie, in schimb avem foarte multe lucruri in comun cu acestea ceea ce ne face sa credem ca avem un stramos comun.
Faptul ca tu ai nevoie sa crezi ca exista o entitate care te vegheaza iti scoate la suprafata fragilitatea si nevoia de a te simti in siguranta, tipic umana, iar aceste emotii se afla in cei mai multi dintre noi. Acesta este principalul motiv pentru care l-am inventat pe Dumnezeu.
Ateii din ziua de azi nu au nimic cu Dumnezeu sau cu credinciosii de rand, frustrarea apare in momentul in care aceasta halucinatie colectiva ne afecteaza si pe noi cei care nu vrem sa luam parte la asa ceva. Ateii nu vor sa contribuie la ridicarea si sponsorizarea bisericilor, la indoctrinarea copiilor in scoli, la urmat traditii din epoca de piatra pt simplul motiv ca asa s-a facut dintotdeauna si asa mai departe.
Libertatea ta de a te ruga oricarui zeu, fie ca-l cheama Allah, Budha, Krisna, Osiris, Zeus, Thor, marele Juju din varful muntelui sau Dumnezeu, nu este obligatia mea de a te finanta. Daca vrei sa stai in genunchi cu mainile impreunate si cu capul plecat, n-ai decat. Dar nu vreau sa-mi fie obligat copilul la scoala sa faca acelasi lucru. In fine, e doar un exemplu dar cred ca ai prins ideea.
Religia si credinta in Dumnezeu in general, sau orice alt zeu, nu reprezinta altceva decat un business infloritor in special in Ro, care se ocupa cu exploatarea oamenilor slabi. Poti sa fii prietenul meu pe Facebook daca doresti sa intram in discutii mai elaborate pe teme religioase.
Melyssa Weber
Salut! Aţi încercat să răspundeţi la întrebări, dar nu aţi dat un răspuns la toate, nemaivorbind că aceste răspunsuri sunt lipsite de argumente. Oricum, sunteţi prima din rândul evoluţioniştilor care se încumetă să-mi răspundă 🙂 .
Tot ce aţi spus legat de evoluţie sunt pur şi simplu vorbe în vânt. Nu aveţi nici o dovadă că s-a întâmplat întocmai, vă „bazaţi” doar pe nişte presupuneri, dar ştiinţa nu se bazează pe presupuneri. Deci, evoluţia face parte dintr-o „pseudo-ştiinţă”, nu din „ştiinţa adevărată”.
Nu-mi veniţi cu poveşti, fiindcă nu merge cu mine. Eu vreau argumente. E absurd, iraţional şi lipsit de înţelepciune să crezi în evoluţie, să crezi că „am migrat” în specii până am ajuns ceea ce suntem. Dacă Fraţii Grimm au spus într-o poveste că o broască râioasă s-a transformat într-un prinţ dintr-odată, nu s-a găsit nimeni să creadă că s-a întâmplat întocmai. În schimb, dacă spune un evoluţionist acelaşi lucru, adăugând detaliul „milioanelor” de ani, de ce să-l cred? E absurd şi în primul caz, şi în celălalt.
Omul nu are nici un „strămoş comun” cu maimuţele. Dacă am fi avut, atunci ar fi trebuit să avem un sentiment de „rudenie”, să simţim ceva diferit faţă de ele în comparaţie cu celelalte animale. Dar nu e cazul, cel puţin în cazul meu. Deci repet, nu există nici o dovadă care să confirme aceste presupuneri.
Nu L-a inventat nimeni pe Dumnezeu, El ne-a inventat pe noi. E curios cum credeţi nişte lucruri absurde, ca teoria evoluţionistă, dar refuzaţi să credeţi în Dumnezeu. Biblia oferă răspunsuri de n ori mai logice decât teoria evoluţionistă, dar dvs. le acceptaţi pe acestea din urmă. Desigur, vă priveşte strict pe dvs., dar mi se pare curios.
Şi ateismul este o religie şi ateismul are o doctrină şi ateii sunt „îndoctrinaţi” aşa cum vă place să spuneţi despre credincioşi. Problema e că nu realizaţi asta. Însă, nu pot pricepe de ce ignoraţi ceea ce se întâmplă în jurul vostru punând totul la voia întâmplării. Nu pricep de ce nu credeţi într-o viaţă după moarte, când sunt atâtea exemple de fenomene paranormale. Doar nu am înnebunit cu toţii. Dar după cum am spus, fiecare e liber să creadă ce vrea.
Pe mine nu mă interesează religia ca business, mă interesează religia ca trăire. Dacă veţi cerceta învăţăturile acestor religii, mai ales creştinismul, fiindcă trăim în România, veţi vedea acolo că nicăieri nu se spune ca religia să fie un fel de „afacere”. Ori eu vorbesc despre religie aşa cum reiese din Biblie, nu cum este practicată de o parte mare din cei care-şi zic creştini.
Copilul dvs. nu este obligat să facă religie în şcoală. Astăzi aveţi dreptul de a vi-l retrage de la orele de religie. Dvs. aveţi acest drept, dar mă întreb, eu de ce nu am dreptul să-mi retrag copilul (nu am copil, dar vorbesc ipotetic) de la orele care vă promovează propaganda ateistă? De ce să înveţe copilul meu că omul nu a fost om de la început, că universul a apărut în urma unei „Mari explozii” (fără contribuţia unui Creator), de ce să înveţe toate aceste lucruri care nu au nici o dovadă? Veţi zice poate că nici „creaţionismul” nu are, dar eu cred că măcar este mai logic decât evoluţionismul şi ar trebui să am dreptul să aleg. Atunci de ce, din banii mei, să fie finanţat un învăţământ în care este promovată propaganda voastră, când eu nu cred în ea? Vedeţi, e acelaşi lucru de care vă plângeţi şi dvs., că sunteţi forţată să finanţaţi o religie în care nu credeţi. Atunci fiţi corectă şi vedeţi lucrurile şi din cealaltă perspectivă.
Mulţumesc de invitaţie, dar nu sunt „omul facebook-ului”. Prefer blogul.
Bună!
Abia acum am descoperit aceste discuții…
Nu știu dacă mai sunteți vreodată online, dar oricum, frumos spus!
Creaționismul este un pericol ptr viitorul omenirii, o frână în calea progresului.
Şi evoluţionismul ce este? Asta numiţi dvs. progres? De unde credeţi că naziştii au ajuns la concluzia că unele popoare sunt un fel de „sub-oameni” şi pe baza acestei idei au săvârşit atrocităţi inimaginabile? De ce unii au promovat politici împotriva unor grupuri, care au fost tratate ca şi cum ar fi fost un fel de animale şi nu oameni? Nu, nu că ar fi fost creaţionişti s-a ajuns aici. Creaţionismul este fondat pe Biblie. Creştinismul are o poruncă fundamentală: iubirea de oameni. Hitler, Stalin şi alţii care au săvârşit crime împotriva umanităţii au îmbrăţişat evoluţionismul.
V-am spus-o şi vă mai repet: Cercetaţi mai întâi şi după aia daţi-vă cu părerea!
Și materia primă folosită de zeu care a fost?
De unde a luat matricea arhitecturală?
Ptr ce 40.000 de specii de păianjeni, când ajungea una singură?
Doar ca să o înnebunească pe nevastă mea?
Să vă explic….
În lipsa probelor, „ori viaţa nu a rezultat din creaţia inteligentă, ci din evoluţie, ori creatorul inteligent este un farsor cosmic care a proiectat totul pentru a face să arate ca şi cum ar fi o evoluţie.”
Citiţi Biblia, mai exact în Geneza, şi veţi primi răspunsuri în ceea ce priveşte creaţia. De ce a procedat Dumnezeu aşa, cine sunt eu să-L întreb?
„Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?” (Romani 9:20).
A nu înţelege ceva, nu înseamnă că acel ceva este imposibil sau nu există. Cât despre citatul de la final, în nici un caz nu arată totul ca o „evoluţie”. Precum în artă, unde din detaliile specifice unor tablouri ne dăm seama că aparţin aceluiaşi pictor, şi în creaţie, toate detaliile ei ne spun că au fost opera aceluiaşi Creator.
O intrebare:cred ca stii ca omul foloseste extrem de puti din capacitatea omului(dupa unii cercetatori chiar mai putin de 0,01%,oricum si 1%e putin).Cum e posibil ca un creier uman sa evolueze extraordinar de mult de la minusculul creier de maimuta,daca nu a fost utilizat?
Scuze,din capacitatea creierului
Interesant mai este un lucru: un om poate vorbi mai multe limbi omenesti (poate detine mai multe limbi materne, cum ar spune regretatul Toma Caragiu), dar nu am vazut ca un cimpazeu sa poate reproduce sunete ale altor rase de maimute. Asta e o diferenta.
Unui peste, daca ii spui ca e prost pentru ca nu poate zbura si manca friptura de porc, te va crede. Asta e a doua.
In primul rand, fiecare fiinta a fost creata de Dumnezeu avand o fire specifica ei. De aceea nici o creatura nu va imita alte creaturi. Omului i-a fost data puterea de a pastra echilibrul intre fiintele create, de aceea omul poate mai multe decat un animal si are un intelect mai dezvoltat decat animalele. Dar omul are si o aptitudine care este si defect deopotriva: capacitatea de imitare. Daca omul este educat de la nastere cu firea omeneasca, el va imita parintii. Daca de la nastere va sta numai intre animale, va imita caracterul animalului cu un impact puternic asupra lui. De aici si unele experimente (prezentate in media ca fiind cazuri sociale deosebite) de oameni ce imita stilul de viata al cainelui sau al gainilor.
Un lucru e cert: Dumnezeu exista si El ne-a creat ca oameni si a creat tot ce vedem in jurul nostru si ceea ce nu vedem.
Aveţi perfectă dreptate. Am discutat şi eu, chiar aici pe blog, despre acest aspect al „omului ca fiinţă socială”, cum spunea şi Aristotel. Şi am amintit de aşa-zisul „sindrom Mowgli”, de persoane care au fost pierdute de părinţi şi au trăit ca nişte animale. De aici înţeleg că omul a fost tot timpul aşa, dintotdeauna a avut de la cine „să înveţe” să fie om, iar primul a fost chiar Adam care a învăţat direct de la Dumnezeu. Înţeleg deci că omul este opera unui Creator şi nu a „apărut” pur şi simplu de nicăieri, nu a evoluat de la „zero” cum spun unii.
As prefera sa mi se vorbeasca la persoana a doua singular, ca nu am facut nimic deosebit in viata aceasta sa merit sa fiu domnit! 🙂
Nu ştiu cu cine interacţionez şi „preventiv” prefer să folosesc persoana a doua plural. Dar dacă interlocutorul ţine să i se adreseze „normal”, atunci nu am nimic împotrivă 😀 .
Buna seara Teonymus! Felicitari pentru blog! Imi place cum gandesti, de aceea am vrut sa ma alatur tie si totodata sa vin in sprijinul credintei tale (pe care o respect) cu cateva date concrete. Ceea ce voi posta nu-mi apartine, dar ma identific total cu tot ce voi scrie. Nimeni nu spune sau scrie un lucru pe care nu-l crede.
<>
Postarile vor avea ghilimelele de inceput <>. La sfarsit voi comunica sursa.
Intrebarile tale din articol sunt excelente, foarte inteligente, indeajuns ca sa demonstreze creatia, iar eu sper ca citatele mele sa suplimenteze demonstratiile pe care le-ai facut prin insesi intrebarile tale.
Ca sa nu fie prea lunga postarea, voi scrie si maine, si zilele urmatoare, insa sper sa nu te superi ca citez. Eu nu as putea sa-mi expun parerea atat de clar si cu date atat de concrete. Totusi se poate considera ca parerea mea personala tot ce voi posta, pentru ca, asa cum am spus, ma identific total cu ceea ce voi scrie in zilele urmatoare pe subiectul acesta. Daca te supara ceva din ce am scris, te rog sa-mi scrii si ma voi opri. Este blogul tau si te respect. Iarta-ma ca vorbesc la pers. a doua singular, dar ma simt mai aproape de cel cu care comunic, parca se ridica bariere…
Citatul vad ca nu s-a postat. Mai scrisesm ca ghilimelele de inceput vor fi<>. Inteleg ca nimic din ce am scris intre aceste ghilimele nu s-a postat. Voi reveni maine cu acelasi citat de azi. Imi pare rau.
Sunteţi binevenit pe blog! Orice informaţii sunt utile, aşa că e foarte bine că le veţi posta aici. Mai ales, veţi aduce un punct de vedere solid pentru cei care cred că am bătut câmpii când am lansat acele întrebări şi asta mă bucură 🙂 .
Eu nu am pretenţia să mi se adreseze la persoana a II-a plural, deşi obişnuiesc să mă adresez aşa vizitatorilor mei 🙂 . Dacă vă ajută cu ceva, pot renunţa şi eu la acest „obicei” în discuţiile cu dvs.
Nu ştiu de ce nu s-a postat tot ce aţi scris. Folosiţi semnele ” ” atunci când aduceţi citate că poate aţi folosit altceva şi de asta nu a apărut. În fine, vă aştept pe blog cu detaliile promise 🙂 .
Buna Teonymus. Ma bucura raspunsul tau. As dori sa-mi vorbesti si tu tot la pers. a doua singular si consider ca e corect fata de tine sa stii ca sunt femeie, iar acel „Ioan 3:16” este versetul care contine intregul mesaj al Bibliei. Nu folosisem ghilimelele normale, pentru ca citatele mele contin si ele la randul lor alte citate. Dar ne vom descurca…
CITEZ: De ce fiecare floare are un alt parfum? De ce fiecare stea are o alta stralucire? Cat este de lung drumul pana la cea mai indepartata stea? De ce nu se risipesc astrele in haos, ci joaca, inlantuite mereu, aceeasi hora? In firul de praf se afla doar un vid incremenit, sau alte galaxii rotitoare? Cum voi trece prin tunelul care imi va desparti in clipa mortii sufletul de trup? Cine ma va recunoaste si ma va intampina cand voi pasi singur si dezbracat de trup pe un nou taram, dincolo de materia bolovanoasa a pamantului ce mi-a inghitit sudoarea, lacrimile si intrebarile?…
Daca Tata n-ai sub soare
Decat haosul pustiu
Nu e nimeni sa-ti masoare
Al gandirii scancet viu…
Daca-n logica absurda
Muma ti-e oarba-ntamplare,
Nu e nimeni sa-ti auda
Strigatul de disperare… (M.Bulzan)
Biblia a prezis de mult ca in vremurile din urma oamenii se vor alipi de „invatatura dracilor” (1 Tim.4:1). Intr-adevar, vedem in zilele noastre cum multi oameni s-au alipit de „evanghelia dracului” si o propovaduiesc copiilor si tinerilor in scoli. Ce fel de evanghelie este aceasta? Ne-o spune insusi Darwin, care a numit teoria sa (teoria evolutionista) „evanghelia dracului”.
De ce o astfel de teorie este totusi imbratisata de multi savanti si profesori? Pentru ca hotarandu-se sa fie atei, lor le repugna faptul ca exista un Creator care Isi arata prezenta in cosmosul intreg si pe pamantul nostru prin Insasi opera Sa: puzderia de astre, de plante si animale, toate perpetuindu-se si preamarind pe Creator prin frumusetea minunata a alcatuirii lor, atat de ingenios inventata!
Dar de ce oamenii lumii in general imbratiseaza cu aviditate orice filozofie care Il exclude pe Dumnezeu? Pentru ca firea pervertita uraste prezenta unui Suveran care Isi expune legile Sale sfinte ce reliefeaza si condamna pacatul omenesc. De aceea Pascal spunea: „Daca vrei sa te convingi de adevarurile vesnice, nu cauta argumente in sprijinul credintei, ci termina cu patimile!”, iar sfantul Augustin a precizat: „Nimeni nu-i necredincios fara sa fie mai intai necurat!”
Daca esti nepasator fata de viitorul tau (repet, este citat), daca accepti sa te condamni singur la pierzare vesnica, atunci te vei complace sa tot traiesti acum in voia mintii tale razvratite si te vei opune in fata oricarei demonstratii a prezentei unui Dumnezeu sfant, creator si suveran. Te vei agata de orice teorie ateista, oricat de stupida, din dorul ascuns de a-L vedea pe Dumnezeu exclus din drumul tau!
Dar orice ai gandi tu, Dumnezeu e AICI, tu esti o creatura a Sa, aflata irevocabil in mainile Sale, si El nu inceteaza sa-ti transmita vesti despre El si despre voia Sa desavarsita pentru tine. El totusi te iubeste! Si El este singura ta sansa. Sfantul Augustin a spus: „Nu as exista daca nu as exista in Tine, de la care purced toate, prin care subzista toate si in care se cuprind toate!… Tu m-ai chemat, m-ai strigat, mi-ai deschis urechile, m-ai scanteiat, ai stralucit, ai stat aici si eu am respirat si, insufletindu-ma, Te-am cunoscut; m-ai atins si m-ai facut sa ard de dorul tau!”
Daca totusi fara sa vrei mintea ta e chinuita de „probele stiintifice” ale evolutionismului, citeste cu minmtea deschisa dezbaterea care urmeaza, care intr-o forma succinta si neobositoare te poate ajuta sa vezi eroarea si sa accepti Adevarul… AM INCHEIAT CITATUL
Este doar inceputul, dar ar fi prea lungi postarile, asa cum am spus. De aceea astept sa raspunzi tu Teonymus, ca eu sa pot continua. Multumesc.
Mulţumesc de prezentare. E frumos de ştiut cu cine interacţionez 🙂 .
De ce acceptă unii teoria evoluţionistă? Pentru că îl exclude pe Dumnezeu, pe Creator. La această concluzie am ajuns şi eu. Iar dacă totul e la „voia întâmplării”, dacă Dumnezeu nu există, atunci „totul e permis”, cum ar spune un personaj al lui Dostoievski. Nu mai ai responsabilitate, constrângeri, iar omului nu îi plac regulile. Şi de asta se îndreaptă spre evoluţionism. Dar evoluţionismul în sine este o minciună, nu a putut fi dovedit nici de Darwin şi nici de cei care l-au urmat. Şi nici astăzi situaţia nu s-a schimbat. Dar din încăpăţânare, unii stăruiesc în acest fals, doar-doar vor reuşi să-i influenţeze şi pe alţii. Şi din păcate, unii se lasă influenţaţi.
Era interesant să scrii şi din cine citezi pentru a da credit celui care a gândit astfel argumentele.
Nu te supăra…ce specializare ai tu, de poți afirma cu așa ușurință că teoria lui Darwin este „nedovedita”?
Nu contează specializarea mea. La urma urmei, nu-ţi trebuie diplomă ca să ştii că oricât ai aduna 0 şi cu 0 nu-ţi dă altceva decât 0. Uitaţi însă că la unii poate rezulta şi altceva dacă operaţia continuă pe parcursul a câteva milioane de ani… No comment!
În altă ordine de idei, să ştiţi că sunt destui savanţi care resping teoria evoluţionistă, oameni aşa cum cereţi dvs., cu „specializare”. Dacă n-aţi ştiut asta, aflaţi acum…
Dupa ce voi termina de citat tot din autorul respectiv, voi scrie si numele lui, si lucrarea, asa cum am precizat in prima mea postare. Intai citatul, apoi sursa. Numai ca citatul, fiind mai lung, se va intinde pe mai multe zile. Nu voi lasa necomunicat autorul si lucrarea lui. La fiecare postare scriu la inceput „CITEZ”, iar la sfarsit ‘AM INCEHIAT CITATUL „, asta fiind pentru fiecare postare in parte. Postez citatul in continuare pe mai multe zile, iar cand voi termina, voi preciza ca am terminat de citat lucrarea X a autorului Y. Deci nu voi scrie zilnic sursa si autorul, ci numai la sfarsit. E vorba de o lucrare frumoasa care cred ca isi are locul pe blogul tau la subiectul asta. Sper sa nu te plictisesc.
CITEZ: Este oare teoria darwinista a evolutiei mai rezonabila, mai stiintifica decat cartea Genezei care ne dezvaluie faptul creatiei? Teoria evolutiei nu este nici rezonabila, nici stiintifica pentru ca stiinta implica observatii directe, repetarea fenomenelor si urmarirea lor. Presupusa evolutie de la materie moarta la materie vie, de la amiba la reptila si de la maimuta la om se petrece intr-un timp indepartat, trecut, ale carui fenomene nu pot fi repetate si urmarite in prezent, si nu avem nici o marturie din partea vreunei persoane care le-ar fi urmarit ATUNCI, in vremea desfasurarii lor!
A crede in evolutie inseamna a crede o fantezie a imaginatiei unor oameni contemporani care dispun de fosile dar nu dispun de nici o posibilitate de a experimenta si de a proba ceea ce isi imagineaza. Singurul lucru pe care ni-l spun fosilele este existenta lor, nu provenienta lor. Evolutionismul nu este o stiinta, ci o religie inventata cu scopul de a oferi, pentru existenta lumii, o alta explicatie decat creatia divina.
A crede in creatie este singurul lucru rezonabil pentru ca asupra creatiei avem marturia unui Martor viu care a existat in acel TRECUT si ne dezvaluie fenomenele la care El a participat: Dumnezeu Creatorul! Intre a crede niste oameni subiectivi, marginiti, si a-L crede pe Dumnezeu, este stiintific sa-L crezi pe Dumnezeu Atoatestiutorul!
De acord – ar zice un sceptic – dar ACUM Il putem noi oare experimenta pe acest Dumnezeu ca sa putem crede in marturia Lui?
Bineinteles ca Dumnezeu este o prezenta vie, experimentata de oameni. E destul sa te duci la o balta si sa observi dansul libelulelor. Gazele astea zboara gratios cu o viteza uimitoare in sus, in jos, inainte si indarat. Nici un avion sau elicopter nu poate egala mobilitatea si performantele zborului lor! Or, daca stim precis ca un biet elicopter grosier a aparut prin stradania unui constructor, oare nu-i clar ca o capodopera ca libelula, care depaseste orice elicopter, a aparut si ea prin stradania unui Constructor, infinit mai abil decat primul? Caci libelula e un elicopter VIU.
Dupa cum in imprejurul materiei moarte nu poate aparea nicicand un elicopter alcatuindu-se singur din lemnul si materialele existente in mediul sau ambiant, cu atat mai mult nu poate aparea o specie vie – o libelula, de exemplu – alcatuindu-se singura din pamantul si apa existente in mediul ambiant!
Dumnezeu este extrem de palpabil: palpeaza-ti inima care bate spontan, regulat de atatea milioane de ori de-a lungul anilor tai, si bataile ei iti vor demonstra ca Cineva a gandit, a planuit, a executat acest organ si a imprimat in el o Lege, o putere de functionare de o maiestrie uriasa, de nesondat. „In Dumnezeu sunt ascunse toate comorile intelepciunii si ale stiintei” – Col.2:3
Cum se impaca totusi ideea maiestriei perfecte a Creatorului milostiv cu imperfectiunile pe care le vedem acum in lume (boli, diformitati, calamitati…)?
Lumea in care traim acum este DIFERITA de lumea creata de Dumnezeu la inceput: intre Geneza si Apocalipsa se interpun efectele Caderii si Potopului. In ziua a sasea, cand Dumnezeu Si-a ispravit lucrarea, a calificat-o drept „foarte buna”. Moartea nu exista. Omul si animalele erau vegetarieni (Gen.1:29-30), nu exista rapacitate, ucidere, ferocitate. Pamantul avea o clima blanda, cu irigare subterana nutritiva, fara ploaie, fara furtuna, numai cu roua… PACATUL (caderea) a introdus LUPTA si MOARTEA!
Deci, aştept în final sursa 🙂 . Mai ales că până acum, aprob întrutotul aceste cuvinte scrise de tine pe blog.
Acesta este şi punctul meu de vedere şi chiar am vorbit pe blog despre asta în multe rânduri.
Cred ca am uitat sa scriu ca AM INCHEIAT CITATUL.
Vad ca astepti cu nerabdare sa stii autorul, insa bucura-te zilnic de ceea ce el ne-a oferit. Vei afla si cine este, si lucrarea scrisa de el. Ma bucur ca esti de acord cu punctul asta de vedere!
CITEZ: Cum poti riposta in fata faptului ca multi oameni isi socotesc ratiunea fireasca drept infailibila, subscriind fara dubii la marea explozie (big bang), care ar fi dus la aparitia intamplatoare a soarelui si a pamantului, considerandu-se ferm pe ei insisi un produs al intamplarii si nu al creatiei? Unui om imbatat de logica ratiunii lui, ii poti aminti ca o minte provenita asemenea unui produs al intamplarii, nu poate avea decat o logica la intamplare, despre care nu se poate stii daca a evoluat corect sau aiurea; deci nu poate avea nici o incredere in logica sa… intamplarea nu duce decat la intamplare, adica aiurea! Omul si ratiunea lui relativa au nevoie de un Absolut ca punct stabil de referinta si control. Cuvantul lui Dumnezeu provine de la acel Absolut si doar El este infailibil! Evolutionismul provine din ratiunea omului actualmente denaturat si este o simpla fantezie cu urmari grave care, excluzandu-L pe Dumnezeu ca Suveran Creator, Legiuitor si Judecator, il lasa pe om in voia firii sale denaturate si il jefuieste de sansa mantuirii.
De ce totusi in sapaturi se gasesc fosile de animale inferioare in straturile profunde, iar pe masura ce te apropii de suprafata, sunt stratificate fosile de animale tot mai „evoluate”, cum spun evolutionistii? Pentru ca animalele pe care le avem fosilizate in sedimente au fost sortate in timpul potopului, fiecare in zona sa de vietuire. Animalele superioare au luptat cu apele potopului, au fugit cat au putut de mult spre zonele mai inalte unde in final au fost si ele prinse in mal (noroi).
In muzee sunt prezentate desene cu arbore genealogic si schelete fosile in serii gradate, sugerand trecerea de la o specie la alta. Nu este oare aceasta o demonstrare a evolutiei? Exista de altfel si „crestini”, nu numai atei, care considera ca Dumnezeu a folosit evolutia (transformismul) pentru a obtine lumea vie! Ceea ce vedem in muzee sunt fosilele unor specii diferite, puse una langa alta. Pictorii au desenat alaturi tablouri din plasmuirile imaginatiei lor cu scheme reprezentand descinderea unor specii din altele.
Descoperirea biblica asura originilor cuprinsa in cartea Genezei este temelia tuturor celorlalte doctrine din Bilbie. In Geneza gasim originea vietii, a omului, a familiei, a organizarii sociale, a culturii, a natiunilor, a poporului ales, a imbracamintei, a dietei alimentare, a pacatului si a mortii. Vadul si sensul tuturor acestor entitiati reiese din originea lor, din Autoritatea absoluta, primordiala si finala, care dicteaza regulile vietii. Inlatura aceasta Autoritate absoluta si vei avea domnia totala a haosului, teroarei, crimei, jafului si dezmatului. Doar prescriptia absoluta dumnezeiasca defineste si desparte binele de rau. Altfel de ce am considera ca e bine sa-ti asculti parintii, sa intorci celalalt obraz, sa respecti proprietatea sau sotia altuia? Daca am fi produsul intamplarii, n-am avea nici un motiv sa nu facem orice ne cere pofta ochilor si nesatul firii pervertite!
A nega Geneza, Creatia, dandu-I eventual lui Dumnezeu un rol de asistent, sporadic activ al evolutiei speciilor de la amiba la maimuta si om, insemna a surpa temeliile existentiale! Textul din Geneza este clar si nu poate spune decat exact ceea ce spune: Dumnezeu a creat lumea si vietuitoarele in 6 zile, specie cu specie! Si au fost zile calendaristice, nu perioade (ere) de milioane de ani, cum presupun unii „crestini” incercand sa faca un compromis cu evolutionismul. De unde stim ca erau zile obisnuite? Este scris ca Adam a trait 930 de ani. El a trait incepand cu ziua a sasea, apoi a saptea si a murit la 930 de ani. Daca ziua a sasea sau a saptea ar fi fost lunga de milioane de ani, cum ar fi avut Adam cand a murit doar 930 de ani? Textul din 2 Petru 3:8: „pentru Domnul o zi este ca o mie de ani”, nu are nici o legatura cu zilele creatiei, ci doar etaleaza faptul ca Dumnezeu in Sine este in afara timpului…
Evolutie inseamna lupta pentru supravietuire, selectie, eliminarea celui mai slab, mai neadaptat. Asta ar insemna ca omul nu e coroana creatiunii, ci produsul orb si pacatos al unei forfote sangeroase, haotice, gladiatorul iesit la suprafata printr-o lupta crancena, indelungata de ucidere a oricarui ins debil sau slab…
Dar slava Domnului, realitatea e cu totul alta! Dumnezeu a creat speciile una cate una, fara sa fi existat vreo lupta sau ucidere; apoi Dumnezeu l-a creat pe om cu mana Sa, curat, inteligent si inocent, apt de nemurire! De aici, din inaltimea aceasta initiala, a cazut el in neascultare (pacat). Pe aceasta ordine – caderea omului din inocenta in pervertire – se bazeaza intreaga Evanghelie a mantuirii. „Crestinii” care, din ignoranta sau dintr-o abordare liberala a Scripturii, au crezut in evolutie, au oportunitatea de a cerceta serios motivele care se opun acestui compromis… AM INCHEIAT CITATUL
Despre gândirea noastră, raţiunea noastră limitată, am discutat şi eu în multe rânduri aici pe blog, şi chiar am scris un articol centrat pe această idee: https://teonymus.wordpress.com/2014/01/28/despre-stiinta/
De asemenea, şi eu refuz „împăcarea” evoluţionismului cu creştinismul. Cei care încearcă să facă asta pun la îndoială omnipotenţa lui Dumnezeu. Dumnezeu este atotputernic, chiar putea şi poate crea totul în doar 6 zile. Nu văd nimic „de necrezut” din acest punct de vedere.
Multe din „dovezile” aduse de evoluţionişti sunt pur şi simplu manipulări, „făcături”, plăsmuiri ale unei imaginaţii bogate. Dar ştiinţa nu se bazează pe „feeling”, pe păreri, ci pe fapte concrete.
Aştept şi restul citatului.
Buna Teonymus! Aici autorul aduce date concrete, ceea ce este perfect. Noi credem Adevarul, dar este greu sa argumentam celor ce nu cred. Lucrarea asta aduce argumente stiintifice!
CITEZ: Conform datelor biblice, istoria omenirii are o durata de sase mii de ani, acceasi vechime avand si plantele si animalele create cu 1-3 zile inaintea omului. Paleontologia insa scoate la iveala prin sapaturi fosile si mumii carora le atribuie o vechime incomparabil mai mare. Este corecta varsta de milioane de ani atribuita planetei si erelor geologice prin metoda evaluarii plumbului din uraniu? Este plauzibila metoda datarii prin Carbon 14 a organismelor mumificate? Varsta unui strat foarte vechi de pamant se calculeaza de catre savanti dupa continutul de radiu, uraniu, plumb. Se stie exact in cat timp o anumita cantitate de uraniu radioactiv se degradeaza (transforma) in anumiti izomeri de plumb, asa ca varsta unui minereu de uraniu se calculeaza in functie de continutul sau de plumb. De exemplu daca ar trebui o mie de ani pentru ca, dintr-un kg. de uraniu, un gram sa se transforme in plumb, atunci gasind intr-un strat de plumb 1 kg. de minereu in care 500 de grame sunt uraniu si 500 gr. plumb, deducem ca stratul acela de pamant are 1.000 ani x 500 grame, adica 500.000 ani vechime. Pentru fosile recente, de cateva mii de ani, se foloseste in stiinta metoda Carbon 14 care intra in compozitia oricarui organism viu. Carbonul 14 isi pierde treptat radioactivitatea. Cu cat un tesut mort are mai putin Carbon 14 radioactiv, cu atat e mai vechi.
Este oare exacta, plauzibila, metoda estimarii plumbului din uraniu pentru datarea unui strat geologic? Au trait oare dinozauri in perioada triasic din era mezozoica (acum 200.000.000 de ani)? Nu! De ce? Dumnezeu a creat nu seminte de plante, ci plante cu semintele lor. A creat un Adam adult, capabil de reproducere, nu un prunc. Ca atare, in momentul crearii sale, varsta lui Adam parea (iluzoriu) a fi 20-30 de ani, desi el nu traise inca nici o zi… La fel s-a intamplat si cu minereurile. Cand Dumnezeu a creat metalele, a asezat de exemplu intr-un minereu, 5 kg. de plumb si 5 gr. de uraniu. Daca cineva ar fi calculat atunci (sau acum) vechimea minereului dupa metoda estimarii plumbului din uraniu, ar fi rezultat iluzia ca minereul respectiv are o vechime (varsta) de 1.000 ani x 5000 gr., adica 5.000.000 de ani, desi vechimea lui reala era de o zi…
Nu putem afla nicicand varsta unui strat geologic, durata unei era, sau varsta unei specii fosile amplasate acolo pentru ca nu stim cat uraniu gata transformat in plumb a creat Dumnezeu la inceputul facerii Pamantului (Gen.1:1). E ca si cum am calcula cati bani s-au adunat intr-o pusculita enorma, fara a sti cati bani a pus in ea la inceput daruitorul!
Metoda datarii prin Carbon 14 a organismelor mumificate pentru perioade de cateva mii de ani, este de asemenea subreda, neconcludenta, pentru ca nu poate lua in seama neprevazutul care a actionat asupra sintezei sau asupra dezintegrarii Carbonului in organismele de acum mii de ani, caci nu cunoastem masura in care pamantul a fost atunci protejat de radiatiile cosmice de care depide sinteza carbonului in organismele vii. De exemplu, daca la un moment dat radiatiile cosmice din atmosfera au scazut la jumatate, a scazut la jumatate si sinteza (cantitateaa) carbonului in organismele vii de atunci. La un astfel de organism carbonizat sau mumificat atunci si pastrat astfel pana la noi, daca i se testeaza acum concentratia de carbon 14 din structura sa, obtinem un cuantum de radioactivitate pe jumatate, care ne da iluzia ca organismul respectiv este de doua ori mai batran decat este in realitate. Daca are 5.000 de ani vechime, noua ne apare de 10.000 de ani.
Apoi nu cunoastem regimul apei din mileniile trecute; braul de vapori de apa de deasupra stratosferei dinainte de potop ar fi putut constitui un zid de protectie contra radiatiilor cosmice si ar fi produs un climat cald de sera pana la poli chiar. Asa ca longevitatea si viabilitatea organismelor va fi fost alta decat cea pe care o cunoastem azi.
O schimbare brusca a axei de rotatie a pamantului in urma unei apropieri de Marte sau Venus a produs probabil transformarea subita a unor zone calde in zone arctice inghetate: in Siberia s-au gasit mamuti perfect si brusc inghetati, avand in stomac resturi nedigerate de ierburi si flori intacte. Astfel de schimbari au influentat (modificat) puternic, intr-o masura necunoscuta, sinteza carbonului din organismele vii, asa ca nu putem sti care este varsta unui astfel de organism ajuns acum fosil, luandu-ne dupa cantitatea de carbon 14 radioactiv din structura sa actuala.
Deci pana in prezent nu este cunoscuta nici o metoda stiintifica plauzibila de stabilire a varstei pamantului, a fosilellor sau a universului. De ce? Pentru ca nu exista nici un ceas (indicator) care sa functioneze din momentul crearii lumii. Singura posibilitate rezonabila de evaluare a varstei omenirii ne-o da Bilbia pentru ca in ea gasim insiruirea genealogica si durata vietii primilor oameni incepand cu Adam pana la Isus Cristos (Luca 3:23-28; Gen.5).
Densitatea actuala a populatiei pe pamant arata ca pamantul e tanar. Biblia precizeaza ca dupa potop erau in viata doar 8 persoane. In vremea Domnului Isus Cristos, populatia pamantului era de 200 de milioane. In anul 1650 populatia a fost estimata la 600 de milioane. In anul 1800 a ajuns la un miliard. Dupa rata de crestere a populatiei s-a calculat ca vechimea omului pe pamant este de 6.000 de ani. (Aici fac o precizare eu, Ioan 3:16: daca calculezi din Biblie toti anii incepand cu prima zi a creatiei pana azi, iti da 6.000 de ani). Daca omul ar exista de vreun milion de ani pe pamant, oamenii ar fi acum atat de numerosi incat ar sta, pe toata suprafata pamantului, lipiti unul de altul, presati ca sardelele intr-o cutie.
Evolutionistii i-au atribuit Lunii o vechime de vreo 4 miliarde de ani. Deci pe suprafata ei trebuia sa se fi depozitat un strat de praf cosmic de 17 metri grosime. Dar cand Neil Armstrong a pus piciorul pe Luna, avea sub picior stanca si nu praf… S-a constatat acolo si existenta unui camp magnetic, deci un interior fluid, ceea ce dovedeste o varsta tanara. AM INCHEIAT CITATUL
Interesante argumentele aduse. Dacă vor fi evoluţionişti care le vor contesta, le spun de pe acum că, în orice caz, sunt mai „ştiinţifice” decât argumentele lor.
Evoluţioniştii pornesc după nişte prejudecăţi. Ei cred că lumea a apărut din nimic şi pornind de la această ipoteză, care nu poate fi probată cu nimic, dar pe care o consideră adevărul absolut, îşi extrag apoi celelalte concluzii. Dar dacă lumea a fost „creată”? Dacă a existat Cineva care a creat-o? Dacă ipotezele lor sunt greşite? Asta nu mai iau un calcul. Iar ceea ce fac ei nu mi se pare deloc „ştiinţific”.
Cât despre metodele de datare folosite, şi eu mi-am exprimat îndoiala în privinţa lor. Autorul din care aţi citat a arătat foarte bine că dacă lumea nu a apărut „din nimic”, acele metode sunt greşite din start.
Pe mine mă enervează mai ales că evoluţioniştii nu iau în calcul „neprevăzutul”. Potopul a modificat foarte multe, de aceea lucrurile par mai „vechi” decât sunt. Dar stai, ei nu acceptă nici potopul.
În fine, interesante argumentele aduse până acum 🙂 .
Tu nu trebuie sa te enervezi din cauza altora. Credinta ta e buna, dar fiecare crede ce vrea. Lasa valurile sa treaca pe langa tine, fara sa te atinga. Tu fii o stanca si vei putea, prin exemplul tau, sa arati le calea buna si lor.
CITEZ: Nu numai ca unii geologi atribuie Pamantului o vechime de miliarde de ani, dar si impart aceasta durata in ere precise. Pe ce se bazeaza presupusele ere biologice pe care geologia le prezinta drept o succesiune de perioade gigantice de timp constituind istoria pamantului nostru, perioade ce corespund unei succesiuni de straturi geologice suprapuse, sedimentate in timp in scoarta pamantului?
Geologia istorica ne prezinta vechimea Pamantului printr-o coloana imaginara de 5 ere; arheozoic, proterozoic, paleozoic, mezozoic si cenozoic, divizate si ele in perioade, fiecare era avand o durata de mai multe milioane de ani, astfel incat ele dau planetei Pamant o vechime de mai multe miliarde de ani de cand se invarte in cosmos. Aceasta imaginatie se sprijina pe ideea evolutioinista ca lumea vie s-a dezvoltat treptat, in milioane de ani, cele mai vechi fiinte fiind plantele si animalele primitive sedimentate ca fosile in straturile vechi de pamant; iar la anumite imense intervale de timp au aparut mereu, prin transformare, noi specii tot mai complexe sedimenetate ca fosile in straturile de pamant tot mai recente. Ne-specialistii isi inchipuie ca straturile de pamant atribuite unei perioade sau alteia, se deosebesc efectiv si se identifica stiintific prin vreo caracteristica fizica sau chimica. Nici gand! Metoda de a stabili varsta (vechimea) unui strat de pamant este gradul de complexitate (de „evolutie”) a fosilelor gasite in acel strat de pamant. Daca intr-un strat de pamant se gasesc de exemplu fosile de mici trilobiti, stratul respectiv este declarat a fi din perioada cambriana a erei paleozoice, cu o vechime de 500.000.000 de ani. Daca intr-un strat de pamant se gasesc fosile de mari dinozauri, stratul respectiv este declarat a fi din perioada triasic a erei mezozoice cu o vechime de 200.000.000 de ani. Intreg scenariul este fals, neavand nici o baza reala, ci doar un rationament bizar: treapta de evolutie a fosilelor determina varsta unui strat de pamant, iar varsta straturilor de pamant determina succesiunea fosilelor.
Ne ajuta Biblia sa privim realist straturile de pamant (roci sedimentare) si fosilele aflate in ele? Da! Cheia este potopul (deluviul, cataclismul acvatic mondial, global – Geneza 7), care a dus la o stratificare a rocilor sedimentare si a animalelor inecate si fosilizate in scoarta terestra. Numerosi geologi, printre care Nicolaus Steno, parintele stratigrafiei, si Isaac Newton, cel mai mare om de stiinta al tuturor timpurilor, erau sustinatori ai geologiei biblice.
Majoritatea straturilor de roci sedimentare din scoarta Pamantului care contin fosile, ofera dovezi ca acestea au fost transportate si depozitate de apa in aceeasi vreme, cu rapiditate. Trei sferturi din toata suprafata uscatului sunt acoperite azi de astfel de straturi sedimentare, iar in rest gasim la suprafata roci eruptive si metamorfice, pravalite ulterior tot peste straturile sedimentare. Fosilele apar in numar urias, plantele si animalele de tot soiul ingropate impreuna rapid sub sedimente, putand fi dezgropate acum pe tot intinsul globului. E clar ca acestea au fost brusc surprinse, inecate si ingropate sub sedimente (mal, sfaramaturi de minerale si roci), pentru ca organismele vii, mai ales animalele mari, nu se pastreaza ca fosile decat daca au fost ingropate si pietrificate rapid. In absenta unui cataclism, cand animalul mort este expus pradatorilor, si in mod lent proceselor de descompunere, ramasitele sale dispar, deci animalele nu se fosilizeaza de la sine.
In general animalele mici sunt ingropate in straturile sedimentare mai profunde, animalele marunte fiind primele surprinse de inec si sortate de apele turbulente, iar animalele mai complexe s-au refugiat sau au inotat mai mult fiind surprinse de inec si sortate de ape ulterior, asa ca fosilele lor apar in ultimele straturi sedimentate de potop. Urme de om si de dinozaur apar in acelasi strat geologic, dovada a contemporaneitatii tuturor speciilor, create in aceeasi saptamana (Gen.1) Roci de toate tipurile, metale de toate tipurile, carbune si petrol… se gasesc in toate straturile, coresponzand tutror presupuselor ere, demonstrand ca au aceeasi varsta: au fost create deodata acum circa 6.000 de ani.
Antropologii evolutionisti impart si istoria incipienta a omenirii in mai multe perioade succesive: paleolitic, epoca veche de piatra, cand omul „salbatic” isi procura hrana prin cules si vanatoare; mezolitic, cand omul „barbar” a inceput sa lucreze pamantul; neolitic cand omul a inceput economia rurala; epoca bronzului; epoca fierului etc. Stiinta autentica insa, ca si Biblia, ne prezinta un om deodata integru, inteligent si tehnolog, asa ca aceste diviziuni sunt artificiale, false. Contemporani cu noi exista si asa zisi oameni salbatici (ca din paleolitic), triburile izolate, regresate, dar ei in realitate sunt tot atat de „evoluati” (integri) ca si noi: „Dandu-li-se prilejul, ei devin in cativa ani absolventi de facultate” (Henry M. Morris – Bazele biblice ale stiintei moderne, Chisinau 1993). Cea mai veche civilizatie, cu primele orase, atestata de arheologi, este cea a sumerienilor, primii locuitori ai Babilonului: „Sumerienii au creat cea mai veche civilizatie urbana, cultura lor avansata atingand nivelul cel mai inalt pe la anii 4.000 i.Cr.” (W. Albricht – Summerian Civillization. Science 141, 1963). Totusi datarea cu carbon radioactiv folosita isi are nesiguranta ei… Biblia ne sugereaza o vechime ceva mai mica a acestei civilizatii post-deluviene (de dupa potop), si anume circa 2.000 de ani i.Cr., daca consideram Potopul, care a distrus orice urma a civilizatiei de la Adam la Noe, amplasat in anul 2350 i.Cr, dupa calculele biblice. Familia lui Noe (8 persoane) dupa potop a fost aceea care a intemeiat din nou pe pamant comunitatea umana in jurul muntelui Ararat, in Sumer (Mesopotamia), intr-un mediu pustiu, devastat, neavand la dispozitie decat cunostintele pastrate in minte si putine obiecte salvate in corabie din vechea civilizatie. Vase nu-si mai puteau face decat din lut si unelte din piatra: aveau nevoie de timp pentru a descoperi din nou surse de minereuri metalifere. Uneltele de piatra folosite si satele rudimentare intemeiate treptat, n-au constituit o treapta de evolutie paleolitica, ci modalitatea de supravietuire a unor oameni destoinici, „plonjati” brusc pe o planeta pustie si ostila… „Omul din Neanderthal” a apartinut probabil triburilor care se adaptau climei si sterpiciunii de dupa potop, triburi imprastiate dupa Babel pe noi teritorii… AM INCHEIAT CITATUL
„A enerva” este un mod de a spune. Mai degrabă „mă deranjează” că evoluţioniştii au pretenţia de adevăr absolut, când de fapt nu se bazează pe nimic concret, ba mai mult, realitatea le contrazice crezurile.
Dar unii tind să le dea crezare din ignoranţă şi atunci când văd că tu nu-i aprobi, tot ei te acuză pe tine de „neştiinţă”.
În fine. Explicaţiile aduse sunt logice. Despre unele dintre ele am mai discutat pe blog, inclusiv despre împărţirea istoriei omenirii în mai mult ere şi generalizările nedrepte făcute asupra omului, ca şi despre faptul că omul şi dinozaurii au fost contemporani.
Ce ai adus este un punct de vedere solid, obiectiv vorbind, cel puţin la fel de valabil cu cel al evoluţioniştilor, deşi ei nu vor recunoaşte niciodată asta. Prin urmare, viziunea creaţionistă ar trebui să fie promovată cel puţin la fel de mult ca acea evoluţionistă, dar nu se face aşa. Inclusiv în şcoli suntem bombardaţi de mici doar cu minciuni şi invenţii evoluţioniste. Trist!
Buna Teonymus! Biblia sune clar ca in vremurile din urma oamenii se vor lepada de credinta. Asa ca nu trebuie sa ne miram de ce traim azi.
CITEZ: Dar cum am putea admite, conform cu Gen.1:14-16, ca stelele sunt si ele tinere, avand aceeasi varsta cu Pamantul, cand noi vedem azi (au ajuns la noi) razele unor stele aflate la o distanta enorma (un milion de ani-lumina) fata de pamant, deci ar trebui sa le atribuim o varsta de minim un milion de ani? Da, distanta dintre pamant si cea mai apropiata stea, Alfa-Centauri, este de 4,3 ani-lumina, deci Adam ar fi trebuit s-o vada abia dupa 4,3 ani de la creatie, socotind ca raza de lumina strabate distanta cu viteza de 300.000 km./secunda. Iar stelele aflate la milioane de ani-lumina distanta fata de noi, ar trebui sa nu fie vizibile inca nici azi. De ce totusi Avraam, care a trait la cateva mii de ani dupa creatie, a vazut pe cer toata puzderia de nenumarat a stelelor vizibile cu ochiul (Gen.15)? Pentru ca in ziua cand Dumnezeu a creat stelele ca luminatori, le-a dat rolul si posibilitatea de a lumina atunci pamantul. Deci Dumnezeu le-a creat instantaneu si razele pana la pamant (a dat o alta viteza de propagare a luminii).
Daca in laborator se reuseste sintetizarea materiei vii din materie moarta, nu demonstreaza oare aceasta ca in natura ar fi putut aparea viata din intamplare, spontan, din materie moarta, prima celula vie astfel aparuta (amiba) continuind astfel sa evolueze pana la om, excluzand creatia? S-a sintetizat intr-adevar ureea, o substanta organica. Si altele! Si este adevarat ca intre materia moarta si materia din fiintele vii nu exiat deosebiri principale, chimice sau fizice. Dar o fiinta vie este altceva decat materia organica pe care o contine. Este materie animata de un sablon de esenta spirituala. Fiinta vie poseda in celulele ei un cod genetic functional, un cod de informatii (instructiuni) care ii determina identitatea (fizionomia), fiziologia si ereditatea (transmiterea caracterelor la urmasi). De exemplu toate perele dintr-un par au forma de para si culoare verde, cresc si se rumenesc, iar din semintele de para ies numai peri, niciodata nu ies meri sau gutui. Codul genetic si functionarea lui e un adaos (o intiparire fiintiala) de providenta spirituala, divina. El nu poate fi produs de materie, are alta natura decat materia pe care o ordoneaza si o anima, incifreaza o programare gandita anterior de Cineva si o forta animatoare. De aceea o biata musculita vie poate realiza un lucru inaccesibil celui mai supeirior computer lipsit de viata: respira, creste, se poate reproduce, da nastere altor musculite care seamana leit cu ea, pe cand computerul nu poate nicicand sa creasca si sa nasca pui de computer care sa-i semene… Tehnica umana poate construi o sarja de materie organica (chiar proteina), un computer, sau o racheta care ajunge pe Luna, dar nu poate nicicand construi o musculita care sa respire si care sa nasca pui de musculita asemenea ei… Renumita biotehnica din laboratoare e stiinta care doar manipuleaza organisme vii DEJA EXISTENTE, dar in nici un laborator din lume nu s-a reusit obtinerea unui organism viu din materie nevie. Numai fiintele vii nasc in continuare viata! Chiar daca omul, cu inteligenta si eforturile lui, ar reusi vreodata sa „creeze” un organism viu (o amiba), aceasta ar demonstra doar faptul ca pentru a aparea o biata celula vie este necesara interventia speciala a unei fiinte inteligente. Pentru o intreaga musculita vie a fost necesara interventia creatoare divina. Nu exista cod de informatii fara emitator spiritual, este o lege a informaticii!
Ideea darwinista ca materia moarta s-a inviat singura dand o celula vie, si o celula vie (o amiba) fara cap s-a apucat apoi singura sa evolueze, sa se specializeze ca sa devina un organism tot mai complex: o broasca, o reptila, o maimuta, un om, este absurda. Materia are ca lege: inertia, pasivitatea, insensibilitatea, entropia (diminuarea progresiva a energiei disponibile, tendinta spre degradare, hazard si haos). Materia nu poseda in sine planuri, zel, veleitati, aspiratii, nici potenta ascensiunii! Exista o lege primordiala conform careia niciodata un lucru inferior nu se poate ridica mai sus fara interventia unei entitati superioare. Or mediul exterior, complet lipsit de iritabilitate, este inferior celui mai inferior organism viu. Ca atare, materia nevie nu poate niciodata, prin infuzarea propriilor sale virtuti, sa produca nici cel mai infim strop de materie vie, adica fiinta!
Legile termodinamicii spun ca materia moarta, departe de a fi creatoare, departe de a avea proprietati psihice si conceptuale, tinde invers, spre descompunere. O floare vie, murind, se transforma intr-o mortaciune vesteda, intr-un deseu de materie putreda, moarta, ce se descompune… Dar niciodata crampeiul acesta de materie descompusa nu se va transforma spontan intr-o floare vie, decat doar daca intervine o suflare de viata divina!
Atunci cand un fenomen care incifreza logica (programare gandita, legitate), nu poate fi explicat pe baza legilor lumii in care traim, suntem obligati sa apelam la dimensiunea supranaturala. Dimensiunea supranaturala tocmai isi vadeste existenta prin interventiile Sale de alta natura, in incinta naturii lumii noastre, De ce sa ne ferim de Ea, cand practic Ea ne inconjoara si ne incita la dialog si chiar la comuniune? AM INCHEIAT CITATAUL
Interesante argumentele aduse. M-am străduit şi eu să explic aici că omul, animalele, se pot „adapta” doar dezvoltându-şi anumite atribuţii care sunt deja înscrise în codul genetic, dar niciodată nici o fiinţă vie nu-şi poate adăuga de nicăieri ceea ce nu există deja în el însuşi, indiferent câte „milioane” de ani ar aştepta. Aşa că trecerea de la o specie la alta susţinută de evoluţie este pur şi simplu fabulaţie.
Explicaţia din acest citat este mai frumos şi clar dezvoltată 🙂 .
Nu stiu ce se intampla, dar e a sasea oara cand mi se sterge ce scriu… Scrisesem o gramada si s-a sters la sfarsit! Voi reveni maine cu postarea de azi, adica in continuarea citatului. E adevarat ce spui si, dupa cum vezi, aici avem date concrete, dovezi palpabile si obiective. O seara buna Teonymus!
Nu ştiu. Până acum nici un vizitator nu a semnalat această problemă. Pentru mai multă siguranţă, scrie temporar într-un fişier word şi apoi dă copy/paste, ca să nu mai fii nevoită să scrii acelaşi lucru de mai multe ori.
Da, asa ma gandeam si eu sa fac, pentru ca azi vad ca si din email mi s-a sters tot. Sa revenim…
CITEZ: Evolutionistii recunosc voalat ca materia vie nu avea cum sa apara si sa evolueze spre complexitate spontan, din intamplare, din materia moarta, dar adauga la toate acestea un interval de timp urias, presupunand ca ceea ce nu se poate realiza intr-un timp scurt, s-a putut realiza in decurs de milioane de ani. Ofera, intr-adevar, factorul „durata uriasa de timp” vreo posibilitate de realizare a imposibilului? Cel mai simplu organism viu, unicelular, este viu prin animatia codului de informatii (instructiuni) genetice incrustat in sine (in cromozomii din nucleul celulei), apoi prin sistemul de proteine si enzime din el (dirijat de codul genetic din cromozomii sai), isi extrage din mediu substanta ce-i perpetueaza metabolismul, reproducerea, viata. Imprimarea si functionarea acestui cod de informatii (tipar si motor al derularii vietii) presupune nu existenta unui lung timp de asteptare (zadarnic!!!), ci existenta unui Emitator al codului: „Dumnezeu a zis: „Sa dea pamantul verdeata, iarba cu samanta, pomi roditori, care sa faca rod dupa soiul lor si care sa aiba in ei samanta lor.” Si asa a fost!” (Gen. 1:11).
Ca sa se imprime un mesaj pe o banda de magnetofon este nevoie de un emitator care emite mesajul. Scurgerea timpului nu joaca nici un rol: banda se poate roti la infinit zadarnic. Numai emitatorul ii poate imprima instantaneu mesajul. Daca un lucru este imposibil pentru ca este contrar legilor universului, el ramane imposibil pe toata durata existentei universului. Sa presupunem ca ma joc cu o bila grea de argint, facand-o sa alunece si sa cada din palma mea; datorita legii gravitatiei, bila cade intotdeauna in jos, pe pamant. Niciodata nu se ridica in sus, nu pluteste in aer! Dar sa presupunem ca imi continui jocul acesta mereu, de nenumarate ori, nu o zi, ci 100 de ani… Oare peste 100 de ani va reusi bila mea de argint sa pluteasca in aer? Nu, niciodata, caci legea implacabila a gravitatii o atrage in jos, de fiecare data la fel, cat timp va exista pamantul acesta cu legile lui!
Mai concret, cum anume a creat Dumnezeu viata din jur si tot ce exista? Iata o intrebare care, pentru mintea noastra, nu poate avea raspuns; ne depaseste sfera de pricepere. Lumea noastra este tridimensionala, iar Dumnezeu este multidimensional si noi nu vedem din lucrarea Sa decat acel fragment care incape in trei dimensiuni… Nu putem sa intelegem profund nici macar ce este viata! Am putea spune doar ca viata este o esenta de natura spirituala, capabila sa dicteze materiei o anumita ordine si o animatie precisa, impunndu-i un tipar (sablon) care-i este propriu (de aceea orice individ viu este unicat), facandu-si din materie un salas (temporar…) si o resursa care o sprijina. Ea provine de la Sursa unica generatoare, Dumnezeu (Gen. 2:7; Ps. 36:9), si este indestructibila.
Sa ne oprim un moment la viata complexa a speciei umane, care, spre deosebire de toate celelalte specii vii de pe pamant, are si suflet si duh, fiind o persoana cu liber arbitru. Putem observa ca esenta aceasta spirituala complexa din om (care poseda si confera fiecarui ins o anume fizionomie si o anume personalitate unica), cand se desparte de materie (de trup) producand moartea trupului, este libera si disponibila pentru vietuirea intr-o noua sfera, sfera de viata spirituala; e atrasa irezistibil spre sfera de viata cu care s-a acordat moral si spiritual, cat traia in trup! Oamenii care au trait moartea clinica au marturisit ca sufletul lor, purtand intreaga lor personalitate, ajunsese la mare distanta de trup, percepand tot ce se petrecea aici jos, dar fara a putea comunica. „Saracul a murit; si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam” (adica un loc fericit) – Luca 16:22. Iar la inviere, fiecare om daca s-a acordat cu cerul cand a trait pe pamant, isi va redobandi un trup palpabil, dar slavit, nemuritor, cu calitati total schimbate, asa cum era trupul Domnului Isus dupa invierea Sa. „Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, iar noi vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire” (1 Cor. 15:52-53). „Si dupa cum am purtat chipul celui pamantesc (Adam) tot asa vom purta si chipul Celui ceresc (Isus Cristos) – 1 Cor. 15:49. Glorie Domnului! AM INCHEIAT CITATUL
Încă o dată văd dezvoltată foarte frumos o idee pe care am încercat să o expun şi eu. Dacă ceva este imposibil acum, anii nu-l fac dintr-o dată posibil. Logic. A mai fost întrebat cineva dacă un tablou al unui pictor celebru s-ar fi putut face singur exact în forma aia şi un evoluţionist a îndrăznit să spună că există şanse („foarte mici, dar există”), ca în miliarde de ani, culorile să se adune singure şi să formeze acel tablou. Deci să vedeţi logică şi tot ei se consideră mai „ştiinţifici” decât creaţioniştii.
Această idee a fost atât de bine explicată încât nici nu mai necesită comentarii. 🙂
M-ai facut sa rad cu tabloul! Si rama se monta tot singura??? La fel este celebra intrebare cu avionul: daca lumea a aparut prin big bang, atunci daca iei toate piesele unui avion si pui explozibil intre ele, in urma exploziei, ce sanse sunt sa se alcatuiasca un avion perfect functional si cu rezervorul plin cu combustibil??!!
CITEZ: Evolutionismul (transformismul) este teoria ateista, antibiblica, care presupune ca nu exista Creator, si ca viata a aparut din intamplare prin aparitia spontana a unei celule vii din materie moarta; apoi aceasta celula vie fara cap si-a dorit sa fie superioara, mai complexa, si-a facut planuri si s-a apucat sa creasca si sa se diversifice. Organismele rezultate au hotarat sa se lupte intre ele pentru existenta, suprimandu-le pe cele slabe si neadaptate, selectandu-se astfel formele mai rapace! Au mai aparut ici-colo varietati anormale (mutatii) care au dat alte specii noi. Si toate speciile acestea inferioare, primitive, lipsite de inteligenta (hidre, viermisori, moluste etc.) s-au ambitionat, s-au opintit fiecare sa se transforme in alte specii din ce in ce mai superioare: broasca s-a transformat in soparla, soparla in maimuta si maimuta in om! Pentru tot acest tablou evolutiv impresionant, evolutionistii aduc argumente teoretice si probe (fosile si experimente) practice.
1. Probe paleontologice. Avem aici exemplul gigantic al evolutiei speciei cal, cu un singur deget la picior, dintr-o specie disparuta cam cat un iepuras numta Orohippus, cu patru degete la picior, trecand printr-o serie gradata de specii cu trei degete, cele laterale tot mai reduse! In fata desenului filiatiei si a fosilelor de picioare expuse in serie gradata, stai fascinat, dar numai pana cand deschizi o carte de anatomie comparata si vezi acolo serii de aceeasi valoare. De pilda, se poate vedea o serie formata din picioarele anterioare de la caine, porc si bou care, puse alaturi, arata o trecere gradata intre piciorul cu patru degete si piciorul cu doua degete. Dar in ciuda acestui fapt, totusi boul nu a evoluat niciodata in caine! Nici chiar evolutiuonistii nu afirma asa ceva. Dar tot asa, faptul ca Parahippus avea trei degete inegale si calul un singur deget, nu inseamna ca ar fi evoluat calul din Parahippus. Ci inseamna doar ca Dumnezeu a creat specia cal si specia Parahippus. De altfel, n-ar fi existat nici un motiv pentru asa transformare! „Adaptarea, supravieturea celui mai adaptat, functia, creaza organul!” ar afirma imediat evolutionistii. Totusi nu este nici un motiv pentru care un Parahippus cu trei degete sa nu fie tot atat de bine adaptat ca si un cal cu un singur deget! Dovada: Parahippus si calul au prosperat alaturi o lunga vreme. Este de asemeni indoielnic ca o mica diminuare a lungimii celor doua degete laterale, care oricum nu atingeau solul, ar fi determinat supravietuirea indivizilor care prezentau aceasta diminuare, in masura de a trasa o directie evolutiva. Carnivorele captureaza nu indivizii ceva mai putin rapizi, ci indivizii neputinciosi, prea batrani sau prea tineri. Argumentul folosirii si nefolosirii organelor, de asemeni poate fi invocat, pentru ca in natura, sute de specii au conformatii sau organe total nefolosite si care sunt totusi bine dezvoltate, de exemplu mamelele la masculi, coltii recurbati ai mamutului, ochii unor vietati care traiesc sub pamant…
Realitatea este ca desi o specie poate avea foarte multe varietati (rasele de caini, de porumbei, soiurile de mar etc.), totusi niciodata o specie nu se transforma in alta specie, ci toate raman „dupa soiul lor” (Gen. 1:12). Selectia naturala, departe de a fi un instrument al transformarii speciilor, din contra, asigura stabilitatea speciei, eliminand indivizii aberanti. Asemanarea morflogica nu insemna filiatiune (descindere)! Din acelasi material si dupa acelasi model poti construi o colivie, un cotet si o cabana. Toate acestea asezate „in serie” (in ordine crescanda a marimii si ornamentatiei), SEAMANA intre ele, fiind o trecere gradata. Dar aceasta nu insemna ca ar fi avut loc un proces treptat de transformare a coliviei in cabana!!! Nu se pot obtine noi specii nici prin incrucisarile provocate de om intre specii diferite. Incrucisarile dintre doua specii, chiar apropiate (cal si asin), dau urmasi sterili sau nu dau deloc urmasi: spermatozoidul nu poate patrunde intr-un ovul apartinand unei specii diferite! Membrana ovulului este permeabila doar pentru spermatozoidul propriei specii; asa a creat-o Dumnezeu! Multe specii au disparut cu totul, in trecut, cand au survenit modificari nefaste in mediul lor de viata, dar pe pamant n-au existat nicicand alte specii naturale decat acelea create de Dumnezeu in zilele creatiei. AM INCHEIAT CITATUL
Probabil că până şi în cazul exemplului cu avionul sunt evoluţionişti care susţin că „există” şanse câtă vreme este vorba despre miliarde de ani. La ei totul este posibil câtă vreme este vorba despre milioane şi milioane de ani. Poftim logică!
A fost explicat foarte bine de ce este imposibil ca o specie să se transforme în altceva. Exemplul încrucişării calului cu asinul nu dă deloc dreptate evoluţioniştilor, pentru că aşa cum aţi arătat, rezultatul este unul steril, neputând forma astfel o nouă specie. Animalele rezultate în urma unor încrucişări realizate în laboratoare, nu fac parte din alte „specii”. Asta n-o poate nega nici un om care pretinde că este ştiinţific.
Sa urmarim in continuare materialul si, te rog, vorbeste-mi la pers. a doua singular, bine?
CITEZ: 2. Probe embriologice. Evolutionismul sustine ca dovada a sa parerea ca embriologia repeta filogenia, adica formele prin care trece embrionul in dezvoltarea sa individuala corespunde stramosilor din care se trage respectiva specie. Este posibil sa i se spuna cuiva ca precis a evoluat din animale inferioare deoarece embrionul de om trece in saptamana a treia prin faza de peste. E drept ca embrionul uman in saptamana a treia este rudimentar si adecvat veitii sale in lichid, dar aceasta nu inseamna ca repeta faza de peste. De altfel, daca aceasta ar fi faza de peste, in mod obligatotiu ar trebui sa urmeze succesiv, macar rezumativ, si celelalte faze evolutive presupuse: batracian, reptila, mamifer nespecializat, mamifer antropoid (maimuta), ca apoi sa se nasca pruncul. Daca-i lege nu-i tocmeala. Dar tocmai legea aceasta la om, refuza sa se arate.
Sa lasam deci omul in pace caci el, inteligent cum este, s-o fi jenat in etapa lui embrionara sa-si etaleze asa gradina de stramosi si a sarit tocmai fazele-cheie din dezvolatarea lui filogenetica. Sa ne adresam animalelor mai putin pudice. Asadar, sa vedem cum ontogenia repeta (rezuma) filogenia la cal. Stupoare! Calul refuza sa arate in dezvoltarea lui embrionara ca ar fi avut vreodata stramosi cu laba lata si cu cinci degete. Pacat! Tocmai singurul lucru concludent! Sa incercam atunci, ca si Eva, sa aflam adevarul de la sarpe: ontogenia lui trebuie sa fie o comoara de destainuiri daca sarpele o fi evoluat, asa cum se spune, din reptile cu picioare! Dar, vicleanul, si pe noi ne inseala: embrionul sau refuza sa arate un indiciu de picioare.. Sa ne inaltam atunci la gingasa pasare, ponegrita ca s-ar trage din reptile cu dinti. Acu-i acu! O sa-i vedem si noi dintii stramosesti in dezvoltarea sa embrionara. Macar acum legea o fi lege. Da’ de unde! Ontogenia pasarii nici gand sa arate ca in filogenia sa ar fi avut dinti de reptila. Sa lasam dar legea biogenetica fundamentala…
3. Probe antropologice. Omul se trage din maimute hominide S-au dezgropat fosile de maimuta-om. De exemplu: „Omul din Pildown” a fost gasit in 1912 intr-o cariera de pietris in Anglia. De fapt s-a gasit o falca cu doua masele si o parte de teasta… Falca parea de maimuta, iar maselele si bucata de craniu pareau a fi de om. Antropologii au stabilit varsta acestei verigi intermediare dintre maimuta si om la 500.000 de ani. I s-a fabricat infatisarea fetei si i s-a facut o statueta care a fost asezata in muzeu. Intre timp s-a descoperit, in 1950, o metoda de datare a fosilelor dupa cantitatea de fluor absorbita de oase in pamant. Niste savanti au testat din nou vechimea oaselor maimutei-om si s-a vazut ca sunt de data foarte recenta pentru ca nu aveau in ele pic de fluor. S-a constata totodata ca descoperitorul mesterise forma maselelor si tratase oasele cu bicromat de potasiu pentru a parea de mai mare vechime. Falsificarea (care a amagit tineretul 40 de ani) a fost data publicitatii… (Reader’s Digest octombrie 1956).
In China s-a descoperit „Omul de Peking” (Sinanthropus), o adevarata maimuta-om. De fapt nu s-au gasit fosilele, ci doar un dinte… Pe baza acestui dinte, evolutionistii i-au creat o infatisare precisa si un tablou. Dintele a fost asezat intr-o caseta de aur! Dar in anul 1981 a fost dat publicitatii faptul ca dintele cu pricina era un dinte de rinocer… (M. Bowden, Ape-Man fact or fallacy 1981, pag.16).
In 1922 s-a gasit in statul Nebrasca tot un dinte. El a fost cercetat de cel mai mare paleontolog al lumii, dr. H.F.Osborn, care a declarat ca are in sfarsit in fata veriga de tranzitie de la maimuta la om. A desenat acea maimuta-om si a numit-o „Omul de Nebrasca” (Hesperopithecus), anuntand ca aceasta specie a populat America cu un milion de ani in urma. S-a scris o carte despre acest stramos si a fost trecut in manualele scolare.
In anul 1927 o alta echipa de cercetatori a cautat fosile in acelasi loc din statul Nebrasca, si au gasit intregul schelet al fiintei careia ii apartinea dintele: era un porc mistret…
Au mai fost si alte descoperiri de „verigi intermediare” intre maimuta si om: omul de Neanderthal, omul de Java sau Pitecantropus erectus, omul de Heidelberg…, de aproximativ aceeasi valoare stiintifica, de exemplu omul de Neanderthal nu a fost maimutoi-om, ci om ca toti oamenii… NU, maimuta nu accepta sa ne fie stramos! AM INCHEIAT CITATUL
In sectiunea asta autorul a fost putin ironic, lucru cu care, eu personal, nu sunt de acord, dar am citat exact, pentru ca nu vreau sa diminuez cu nimic valoarea lucrarii.
Iar ţi-am vorbit la plural? Scuză-mi „defectele educaţionale” 🙂 .
Argumentul embriologic mi se pare cel puţin hilar. Ce ar fi vrut evoluţioniştii, ca omul să apară om din prima, fără să fie nevoit să treacă prin acest proces al conceperii? Pur şi simplu nu înţeleg logica din spatele acestui „argument”.
Autorul a fost într-adevăr ironic, dar parcă îi înţeleg ironia. Şi eu am citit despre multe falsificări făcute de evoluţionişti ca să-şi susţină ipotezele şi m-am „aprins” destul de mult când am văzut că au şi reuşit să-i păcălească pe mulţi.
Orice om de ştiinţă analizează şi după aia trage concluziile. În schimb, evoluţioniştii, deşi se consideră oameni de ştiinţă, pornesc de la început de la nişte „concluzii”, de fapt nişte prejudecăţi şi astfel judecă apoi toate lucrurile. Ei acţionează exact invers unui adevărat proces ştiinţific, de aceea ce fac ei am considerat mereu o „pseudo-ştiinţă”.
În fine, aştept şi restul citatului 🙂
Si eu inteleg ironia, dar cred ca trebuie respectat fiecare om atat cat se poate. Poti sa nu fii de acord cu opiniile lui, dar pe el e bine sa-l respecti, pentru ca respecatndu-l pe celalalt, te repsecti pe tine. Eu asa vad lucrurile! Capitolul asta incepe cu o poezie extraordinara. O voi cita.
CITEZ: Adu-ti aminte ca erai tarana/Cand M-am plecat sa te culeg de jos…/Ti-am modelat cu propria Mea mana/Un chip putin de ingeri mai prejos.///In ziua-n care te-am zidit pe tine/Doar bratul Meu Mi-a fost de ajutor;/In chipul tau M-am zugravit pe Mine/Si-n miez de lut am pus al Meu fior.///Si nimeni-nimeni sub aprinsul soare/Nu te iubeste-asa cum te iubesc!/Eu te-am zidit, esti via Mea lucrare/Si arvunit esti raiului ceresc.///Tarana de se-ntoarce in tarana,/Zidirea urce catre Ziditor!/Cat iti intind mantuitoarea mana/Raspunde-Mi cu acelasi sacru dor!
Concluzii generale privind evolutionismul si rolul sau.
1.Teoria evolutuionista, excluzand creatia si Demiurgul (Creatorul universului), se ofera ca o fondare stiintifica a ateismului. Pe plan social, proclamand lupta pentru existenta, selectia, dreptul celui mai tare, a oferit unor dictatori ca Hitler, Mussolini, Stalin etc. o baza filozofica si o scuza pentru a inrobi mase de oameni sau pentru a le nimici de pe fata pamantului; filozofia evolutionista deschide usa catre lagarul de exterminare, ghetou, reproducere dirijata in societatea umana, distrugere dirijata… In scolile si universitatile in care se preda aceasta conceptie ca omul e un animal care a urcat pe scara evolutiva selectandu-se in lupta pentru existenta, luptand si acum pentru ridicarea rasei prin selectie naturala, tinerii devin brutali, se razvratesc impotriva autoritatii batarnilor experimentati, practica amorul liber si accepta doar literatura si arta care etaleaza violenta si sex.
Intr-adevar, o filozofie iscusita care eclipseaza in fata bietului om descumpanit originea sa minunata si oportunitatea unui destin magnific prin redresare, vrajundu-l ca sa se erijeze in arbitru nastrusnic intr-un univers haotic si pustiu, il poate transforma pe acesta in bruta inapta de redresare. Caci daca nu un Dumnezeu a creat lumea si tu nu esti creatura Sa, daca sufletul este doar o excretie a creierului si moare odata cu trupul tau, daca nu un Dumnezeu suveran a instituit casatoria, familia, autoritatea, legea, virtutea, atunci de ce n-ai profita de plcerea poftelor firii, de forta bratului, de avantajul vicleniei?!? De ce n-ai fi Don Juan, homosexual, canibal, haiduc, uzurpator sau sinucigas?!? Daca esti doar un animal evoluat prin mecanismul avantajos al supravietuirii celui mai tare, de ce n-ai mai folosi inca acest mecanism exterminand infirmii, batranii, rasele de oameni subnutriti sau pigmentati?!? Spre asa ceva ne impinge evolutionismul. Este una din cele mai fatise razvratiri!
Tu cum privesti suveranitatea lui Dumnezeu? Ii accepti toate cuvintele drept singurul Adevar, te faci ostean al Sau, sau Ii cantaresti afirmatiile, negociezi gata de a te inclina spre ideile razvratite, fatale?
2. Stiinta, pe drept numita stiinta, a descoperit (sesizat) legea cauzalitatii: nu exista efect fara cauza, si efectul nu poate fi superior cauzei sale. Ca atare, Prima Cauza a unui spatiu nelimitat existent trebuie sa fie infinita. Prima Cauza a timpului nesfarsit trebuie sa fie eterna. Prima Cauza a viabilitatii trebuie sa fie viata. Aceasta duce inevitabil la Fiinta Vie infinita, primordiala, eterna, volitiva, care este in acelasi timp transcendenta (dincolo de spatiu si anterioara timpului) si imanenta (pretutindeni AICI in spatiu si mereu ACUM in timp). Dumnezeu este realitatea primara si ultima (fara inceput si vesnica), este o Persoana omnipotenta (Apoc.22:13). Nimic nu a existat inainte de actul creatiunii: cosmosul, adica universul spatiu-masa-timp nu a existat inainte ca Dumnezeu sa-l creeze, din nimic, prin omnipotenta. Geneza 1:1 ne reda actul primordial al creatiei: Dumnezeu a facut (a creat) cerurile (vazduhul spatiul) si pamantul (masa, materia) la inceput (timpul). Dumnezeu a rostit (a fiintat) universul: „Toate lucrurile au fost facute prin El” (Ioan 1:3). Toata creatia s-a incheiat in acele sase zile: „Caci in sase zile a facut Dumnezeu cerurile, pamantul si marea si tot ce este in ele” (Exod 20.11). De atunci El tine (perpetueaza) toate lucrurile prin Cuvantul puterii Lui” (Evrei 1:3). AM INCHEIAT CITATUL
Mă simt nevoit să-ţi dau dreptate. Ironia nu e bună chiar dacă ai dreptate. Autoironia în schimb, se acceptă. 😀
Frumoase versuri. Ilustrează foarte bine creaţionismul.
Foarte bine a fost arătat cum s-au folosit oamenii de ideile evoluţionismul. Nazismul, fascismul şi chiar comunismul au îmbrăţişat aceste idei, chiar dacă poate nu au făcut-o la nivel declarativ. Din acest motiv, pe lângă că ideile evoluţioniste sunt false, sunt şi periculoase.
De asemenea, a fost ilustrat foarte bine un principiu important în ştiinţă, „determinismul”, principiul „cauză-efect”. Şi din punct de vedere biblic, au fost aduse argumente privind Creaţia, dar nu o creaţie în „miliarde” de ani, ci în 6 zile.
Aştept şi restul citatului 🙂 .
Eu nici cu autoironia nu sunt de acord si-ti spun de ce. Daca eu am fost creata de Dumnezeu si ma ironizez, intr-un fel Il ironizez pe Dumnezeu. Adica: daca ironia este legata de anumite defecte fizice, prin autoironia mea Il „atentionez” pe Dumnezeu ca nu m-a modelat cum trebuie. Daca ironia e la adresa unor greseli ale mele, Il intristez pe Dumnezeu care ma iubeste atat de mult si oricum nu castig nimic, caci ironia mea nu ma schimba. Pocainta insa, da. Si daca in Scriptura am cuvantul care spune ca „Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.” in 1 Ioan 1:9, iar eu il cred, asta inseamna ca-mi pare rau si ca merg inaintea Lui ca sa-I cer iertare. Ori asta ma schimba.
Si eu m-am autoironizat ani la rand pana intr-o zi…
CITEZ: 3. Numai Biblia, fiind in intregime inspirata de Dumnezeu, reda real cosmogonia (istoria aparitiei cosmosului) prin creatia divina, din nimic. Toate filozofiile si religiile vechi si noi ale lumii, spre deosebire de Cuvantul lui Dumnezeu, isi incep cosmogonia cu un univers spatiu-masa-timp deja existent, facand astfel din cosmos o realitate primordiala in evolutie. De aceea s-au si putut ele adapta si armoniza (budismul, confucianismul, samanismul etc.) cu cosmologiile „stiintifice” ale lumii… Doar geneza biblica, Adevarul, nu se poate armoniza cu cosmologia inventata de oameni, dar se armonizeaza cu cunostintele real stiintifice! Astfel legile universale ale termodinamicii confirma Creatia si contrazic evolutia ascendenta.
Prima lege a termodinamicii este legea conservarii materiei si energiei existente in totalitatea ei in univers, iar a doua este legea entropiei, a degradarii progresive (energia disponibila mereu descreste in univers). De exemplu soarele nu dispare (legea 1), dar mereu se raceste, moare (legea 2); un om, trup, suflet si duh nu dispare (legea 1), dar trupul treptat imbatraneste, moare (legea 2). Prima lege a izvorat la ispravirea Creatiunii (Ecl.3:14-15), iar a doua este urmarea cataclismului spiritual (caderea omului, Gen.3:17-20, Rom.8:20).
Evolutionismul este nestiintific, afirma un progres continuu spre complexitate, lucru incompatibil cu legea a doua universala care afirma un continuu regres, o degradare crescanda intr-un univers deja creat. Evolutionismul afirma aparitia lumii printr-un proces evolutiv continuu, mereu neincheiat, ceea ce este in dezacord cu legea conservarii materiei, care implica o creatie incheiata, masurata.
Dumnezeu a infuzat ordinea prin Creatie (Is.40:26), iar pacatul a introdus degenerarea spre haos, descompunerea, moartea in om si in universul material dat in stapanirea si folosul sau (2 Pet.3:11-12). Dar desi in univers actioneaza, ca un blestem, legea entropiei (degradarii), salvarea (mantuirea) e posibila gratie prezentei Celui Neschimbator: „El este vesnic, El nu oboseste si nici nu osteneste!” (Is.40:28). Si cei ce revin la El si se unesc cu El au sansa totalei innoiri si restaurari (2 Cor.5:17; 1 Cor.15:52). Si un cer si un pamant nou si vesnic vor exista pentru ei (2 Petru 3:13, Apoc.21:1-4). Atunci dupa consumarea judecatii (condamnarii) celor vinovati, in univers legea a doua a termodinamicii (blestemul, descompunerea, moartea) nu va mai fi (Apoc.21:4) AM INCHEIAT CITATUL
Si despre nazism, fascism si mai ales comunism am un material de exceptie. Daca vrei, voi posta si asta, dar toate la timpul lor. Tot asa, explicatii cu dovezi clare si concrete, de exceptie… Sa terminam cu creationismul si evolutionismul si daca vrei, voi posta. Sau daca ai o alta pagina pe subiectul asta, imi spui si „ma mut” acolo… O seara buna Teonymus!
Omul este creaţia lui Dumnezeu, dar doar Dumnezeu este perfect. Pe om îl face desăvârşit doar Jertfa lui Hristos, pentru că dacă era „perfect” şi înainte nu ar mai fi fost necesară venirea lui Isus.
Nu văd autoironia aşa cum o vezi tu, ci ca pe o glumă. E bine să ne mai descreţim un pic frunţile şi nu cred că Dumnezeu s-ar supăra pe noi dacă ne-am mai „certa” din când în când, în glumă. Dumnezeu nu ne vrea doar sobri, râsul tot El ni l-a dat, iar acesta poate fi produs şi prin autoironii „nevinovate” 🙂 . În rest vă dau dreptate, nu sunt de acord cu nemulţumirile unora faţă de trupul care i-a fost dat de Dumnezeu.
Observ că autorul consideră că doar Biblia este cea care redă cosmogonia adevărată. Eu personal consider că Biblia o redă cel mai bine. Elemente ale cosmogoniei biblice pot fi regăsite şi în alte culturi şi asta nu face decât să acorde versiunii biblice autenticitate şi veridicitate. Am scris puţin despre asta aici: https://teonymus.wordpress.com/2014/01/14/biblia-nu-este-o-simpla-carte-partea-i/
Poţi să postezi şi despre fascism, nazism şi comunism dacă doreşti. Am scris ceva despre asta aici şi cred că astfel de postări şi-ar găsi bine locul acolo:
CITEZ: 4. Nicicand o specie nu s-a transformat in alta specie. Nu exista nici un motiv pentru care o specie sa se transforme in alta! Evolutionistii cred ca balena, de exemplu, a aparut prin transformarea treptata a unui necunoscut mamifer terestru cu patru picioare, prin adaptarea la hranirea cu peste. Pentru a cantari valoarea unei asemenea presupuneri, sa ne gandim la ursul polar: el inoata tot atat de bine ca si foca. Acest inotator superb, capabil de ispravi acvatice uimitoare, se deosebeste morfologic atat de putin de un mamifer tipic terestru incat, privindu-l doar, n-ai putea banui ca este destinat vietii acvatice. Daca ursul polar exceleaza ca un animal marin, pastrandu-si caracteristicile scheletate de patruped terestru, CE OARE, in numele ratiunii, ar fi putut determina un patruped terestru sa se transforme intr-o balena?!?
5. Exista instincte in conduita vietuitoarelor care nu pot sa se fi stabilit treptat prin actiunea inceata si oarba a mediului. Gandeste-te la cuibul lastunului, al grangurului, al pasarii-croitor, al pasarii-tesator etc., care, daca n-ar fi fost perfecte inca de la inceput, ar fi fost inutile sau chiar capcane mortale… Exista in trupul vietuitoarelor nenumarate structuri, de exemplu organul lui Corti din urechea interna a mamiferelor, care nu sunt functionale decat daca sunt deodata perfecte, integre. DE CE si CUM ar fi aparut si ar fi evoluat ele treptat in cadrul fortelor oarbe ale naturii?!?
6. Daca ar fi avut loc o transformare a unei specii in alta, atunci in toata scara animala, existenta verigilor intermediare nenumarate intre specii (in lumea fosila si in lumea actuala) ar fi fost o regula generala si evidenta. Dar verigi intermediare, forme de tranzitie, nu exista! NICAIERI! Intre toate miliardele de fosile dezgropate din scoartele pamantului, reprezentand atat specii disparute cat si altele existente in prezent, nu s-a gasit nici un exemplar de animal care sa faca tranzitia evolutiva de la o specie la alta. Faimoasa archaeopteryx, specie disparuta, nu este nicidecum o veriga de tranzitie de la reptila la pasare, ci o splendida specie creata cu caractere impestritate, forma mozaic: falcile ei au dentitie completa, superba, iar aripile sale sunt aripi normale, desavarsite, si nu niste cioturi de labe diforme, trudindu-se sa ajunga candva aripi de zbor pneumatice! De altfel, o forma de tranzitie care n-ar mai avea anterior nici labe cu care sa umble, nici inca aripi cu care sa zboare, NICI N-AR PUTEA TRAI! Si inca pasarile existau la momentul cronologic cand evolutionistii l-au amplasat pe archaeopteryx (reptila-pasare), asa ca ea n-avea cum sa le fie pasarilor stramos! Specii cu caractere impestritate au fost si mai sunt, de exemplu balena: are plamani de mamifer si forma de peste, fara ca acest lucru sa demonstreze ca ea ar constitui o tranzitie (filiatie) intre mamifere si pesti… Ci demonstreaza doar fantezia Creatorului. Un inginer isi poate construi o salupa prevazuta cu faruri de automobil, fara sa-l admonesteze nimeni…
7. Experientele facute cu scopul de a obtine o transformare a unei specii in alta, de asemeni, nu au dat rezultatul scontat de evolutionisti. Ele confirma stabilitatea speciilor, nu evolutia lor. Geneticienii au lucrat in acest scop cu soareci, guzgani, cobai, crustacei si musca drosophila, producandu-se mai mult de 1.000 de generatii succesive in conditii diverse, impuse, dar toate animalele acestea au refuzat sa se transforme in alta specie. S-au produs desigur multe varietati si multe mutatii, insa toate in acelasi cadru al speciei, caracterizat prin posibilitatea si fertilitatea imperecherii datoarte complexului de gene comun.
8. S-a dovedit stabilitatea in timp a speciilor, nu transformarea lor, si prin compararea fosilelor cu organismele actuale. Cele mai vechi plante si animale descoperite ca exemplare fosile sunt identice cu exemplarele actuale (palmieri, lotusi, stejari, plopi, reptile, melci, insecte, pesti…).
9. Conceptia neo-darwinista care presupune un conflict intre organism si mediu, aducator de evolutie este fantezista, caci organismul nu poate lua mai mult decat ii ofera mediul, iar mediul nu poate refuza organismului nimic din ceea ce poseda! E un echilibru perfect! Schimbarea mediului produce modificari, dar ele raman in cadrul speciei. AM INCHEIAT CITATUL
Multumesc de link-uri. Intai sa „terminam” aici.
Ce ai adus aici sunt nişte argumente foarte solide. „Migraţia” între specii este imposibilă. Oricât s-ar strădui evoluţioniştii să „demonstreze” contrariul, nu vor reuşi niciodată. Din păcate, au reuşit şi vor mai reuşi încă să păcălească pe mulţi cu „invenţiile” lor. De aceea, creaţionismul trebuie să ia atitudine şi să câştige teren, pentru că evoluţionismul s-a dezvoltat foarte mult în comparaţie cu creaţionismul.
Aştept şi restul citatului. 🙂
Da, nu vor reusi pentru ca nu au ce demonstra; ei nu pot decat sa inventeze si sa minta.
CITEZ: 10. Dumnezeu, ca un artist, ne-a inconjurat cu bijuterii incantatoare: culorile fluturilor, penajul pasarilor, evantaiul fantastic al paunului, al pasarii-paradis, al pasarii-lira, gratia girafei, a lebedei, a flamingo-ului, maiestatea coarnelor cerbului… Evolutionistii atribuie unor splendori artistice ca acestea o cauza utilitara: selectia sexuala, adica masculii au ornamente ca sa atraga femelele. Bizar si fals! La majoritatea speciilor, numarul indivizilor de ambele sexe este aproximativ egal, nu exista competitie. Apoi nu putem atribui animalelor sentimente estetice umane. Si inca, pot fi gasite caractere „de atractie” in conditiile in care ele n-au cum sa produca o impresie asupra femelelor, de exemplu la pestii la care depunerea si fecundarea icrelor se face in mediul extern, asa ca masculul nici nu este vazut de femela.
11. Teoria evolutionista se bazeaza pe presupunerea ca variatiunile individuale intamplatoare in natura se tot accentueaza de la sine si se transmit ereditar din generatie in generatie, derivand astfel alte noi specii. Insa regula este ca tocmai variatiile somatice (ale trupului) dobandite intamplator in cursul vietii individului nu se transmit, nu sunt ereditare, pentru ca nu ating germenul, adica celulele sexuale. Un biciclist care capata la picioare muschi enormi, neobisnuiti, va avea totusi copii cu picioare normale, obisnuite. Un caine sau un tigru dresat nu naste NICICAND pui dresati… Dar apar mari viariatiuni somatice la plante si animale cand intervine omul dirijandu-le planificat conditiile de mediu, iar variatiile acestea se pastreaza in generatiile urmatoare, atata timp cat se pastreaza si acele noi conditii de mediu impuse. Nu se transmit, ci REAPAR. Dar aceste variatii se sterg imediat ce organismele nu mai sunt expuse acelor conditii speciale de mediu. De exemplu rasele americane de bovine care dau o productie enorma de lapte isi inceteaza ofranda daca nu li se mai ofera acelerasi conditii de hrana si ingrijire.Numai daca factorii de mediu ating patrimoniul ereditar, adica celulele sexuale, pot produce o anomalie, o „mutatie” la urmasi, dar nici aici nu e vorba de o transmitere de la parinte la descendent, pentru ca parintii n-au avut acea anomalie. Mutatia insasi nu este decat o varietate in cadrul aceleiasi specii. De exemplu radiatiile de la Hiroshima au provocat descendenti cu pregnante handicapuri fizice.
Omul intervine asupra organismelor si prin incrucisare selectiva, imperechind animale cu un anumit caracter si selectand in continuare pentru imperechere animale care au pastrat caracterul vizat. Incrucisarea (imperecherea) selectiva este o metoda dirijata de a obtine soiuri noi de plante si rase noi de animale, dar acestea raman tot in cadrul speciei lor! Oricat ai ameliora secara, n-o poti transforma in grau. Oricata incrucisare selectiva ai efectua intr-un lot de caini, poti obtine caini pechinezi, dalmatieni etc., dar nu poti obtine o vulpe! Deci reproducerea selectiva manuita de om nu creaza nimic, ci doar scoate la iveala si combina proprietati care erau deja prezente in zestrea genetica a speciei.
Zestrea genetica a speciei este codificata in nucleul celulelor care contine niste corpusculi de proteina formata din aminoacizi, corpusculi numiti cromozomi, care la randul lor poarta un complex de particule numite gene. Fiecare specie de planta sau animal are un numar fix de cromozomi de o anumita forma in fiecare din celulele sale cu un anumit complex (pachet) de gene. Genele poarta in ele informatii (instructiuni) pentru derularea proceselor vietii: metabolism, sinteza proteinelor, reproducerea celulelor etc. Structura in amanunt a nucleului si derularea proceselor care contureaza si perpetueaza viata celulei vii prezinta o complexitate inimaginabila si aproape de nedescris. La randul lor genele celulelor sexuale, adica spermatozoidul si ovulul din care rezulta urmasul, embrionul, transmit, fiecare in parte, cate un caracter specific unrmasului in devenire. Caracterele urmasului nu apar printr-o ereditate automatica, ci complexul de gene actioneaza viu in fata conditiilor externe, scotand la iveala caracterul specific, dar exact in forma cea mai adecvata medului existent. Deci organusmul viu are o mare plasticitate prin constructia sa conceptuala, dar in cadrul limitelor speciei sale.
Ca atare, prin codul sau genetic, organismul, inferior sau superior, este capabil nu numai sa-si realizeze fizionomia sepcifica, sa metabolizeze, sa sintetizeze proteina, sa se reproduca, dar se si auto-conduce (auto-regleaza) in rigorile mediului. Aceasta complexitate vie, programata, ne obliga cu atat mai mult la invocarea Marelui Constructor care a planuit si a imprimat aceasta complexitate asistand-o activ in continuare. Codul genetic al unei specii este atat de deosebit de codul genetic al altei specii, incat transformarea unei specii in alta este imposibila, asa cum ar fi imposibila de exemplu transformarea unei carute intr-un automobil… Sir Cyril Hinshelwood a spus: „Este mai dificil de transformat proteinele unei specii in proteinele altei specii, decat ar fi sa le arzi pana se fac apa, amoniac si bioxid de carbon si apoi sa incepi sa resintetizezi totul de la capat!” Si chiar daca omul ar reusi sa modifice (sa compuna) o specie, aceasta ar demonstra doar faptul ca asemenea modificare (compozitie) presupune prezenta si acitunea unui dirijor inteligent! AM INCHEIAT CITATUL
Da, alte argumente împotriva ideii „evoluţiei” speciilor. Cineva spunea că dacă spui că o prinţesă sărută o broască şi acea broască se transformă în prinţ, e basm, dar dacă adaugi la acest proces ceva „milioane” de ani, pentru evoluţionişti poate fi realitate. Din păcate, asta nu este doar o glumă sau o ironie, chiar aşa ceva susţine evoluţionismul: că noi am fost altceva înainte de a ajunge oameni, ne-am tot plimbat printre specii până am ajuns ceea ce suntem. Nu numai că astfel de opinii nu sunt ştiinţifice, dar sfidează şi logica.
Este imposibil ca o specie să evolueze în altceva. Poate omul să trăiască în apă toată viaţa, asta nu va face ca urmaşii săi să dezvolte „branhii” sau altceva asemeni peştilor. Să lăsăm S.F.-ul ce este al S.F.-ului şi ştiinţei ce este al ştiinţei.
CITEZ: 12. De altfel, teza transformarii materiei moarte in celula vie si transformarea speciilor inferioare in spoecii superioare, pana la om, nu poate fi sustinuta de ratiune pentru ca in univers functioneaza acea lege primordiala conform careia un lucru inferior nu se poate ridica mai sus fara ajutorul unei entitati superioare. Moartea nu are in ea si nici nu poate sa dea viata. Haosul nu are in el si nici nu poate sa dea ordine, concept. Intunericul nu are in el si nici nu poate da lumina. Dintr-o sticla goala nu poti niciodata sa torni apa. Desertaciunea nu are in ea si nici nu poate da plinatate. Si apoi, nu poti turna dintr-un ulcior nimic altceva decat ceea ce este pus in el. Pentru a argumenta ca imposibilul a fost posibil, evolutionistii invoca factorul timp, niste milioane de ani. Adica poti turna apa dintr-o sticla goala daca astepti (trece) un milion de ani!!!!
Unii parinti isi adorm copiii spunandu-le basmul cu broscuta minunata, care, deodata atinsa cu nuielusa fermecata, s-a transformat intr-un print. Copiii stiu ca acesta este un basm. Si-l accepta! Dar apoi in scoli si institute ni se spune acelasi lucru: ca broasca s-a transformat in soparla, apoi in maimuta, si apoi intr-un print, si ni se cere sa consideram aceasta drept stiinta!!! In cazul acestei „stiinte”, nuielusa fermecata este o durata uriasa de timp. Desigur ca si noi acceptam aceasta prelegere – ca basm!
O, Tu, Mare Maestru Suprem al universului, Tu Intelepciune si Viata, ce ingenios ai folosit tarana pamantului creat de Tine pentru a face din ea milioane de jucarii fascinant de complicate si maiestrite, pe care le-ai animat impregnand suflul Tau generator de viata in minusculii lor cromozomi. Glorie Tie!
13. Descoperirile lui Dumnezeu facute prin cuvintele Scripturii sunt intotdeauna adevar si adesea sunt mult mai adanci si complexe (stiintifice) decat pare la o prima privire. Sa luam patru exemple:
a) In Geneza 1:17 sta scris ca functia astrelor, in special a soarelui, este sa lumineze Pamantul. Lumina este fundamentala energie. Or, acum oamenii de stiinta stiu ca soarele este sursa energiei pamantului prin care sunt sustinute toate procesele naturii si viata insasi. S-a calculat ca toate rezervele de energie proprii pamantului (petrol, carbune, gaze, lemn, uraniu…) adunate impreuna, ar putea asigura o cantitate de energie egala cu cantitatea de energie pe care o revarsa pe pamant soarele in numai cinci zile. Intr-adevar, lumina! Cu adevarat soarele si stelele, insapimantator de numeroase, falnice si risipite, merita sa fie numiti luminatorii pamantului pentru ca exact pe rotocolul acesta bolovanos cresc flori, turme si oameni. Iar restul astrelor sunt sterpe si pustii.
Literatrura fantastica despre martieni si fiinte de pe alte astre nu are nimic de-a face cu realitatea. In cosmos nu exista conditii de aparitie si mentinere a vietii. In vazduhul interstelar sunt vii doar ingerii si demonii nevazuti. Demonii da, atentie, sunt in stare de a oferi trucaje pentru naivi (2 Tes.2:9).
b) Psalmul 139:15-16: „Trupul meu nu era ascuns de Tine, cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului. Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele!”
„Tesut in chip ciudat” reveleaza lucrarea divina prin codul genetic din celula fecundata care, in pantecele mamei, organizeaza atomii de carbon, calciu, oxigen… imprimandu-le un program specific de alcatuire care da un contur si un continut anume fiecarei noi celule si fiecarui organ al pruncului in formare.
„Adancul pamantului” in Vechiul Testament se refera la marea groapa (Seol sau Hades) din interiorul pamatului care constituia Locuinta mortilor adica a duhurilor oamenilor morti. Locuinta mortilor a fost vizitata de Domnul Hristos, in duh, dupa ingroparea trupului Sau (1 Petru 3:18-19 si 4:6; Isaia 61:1), eliberandu-i (inviindu-i ca parga) pe sfintii Vechiului Testament care asteptasera mantuirea Lui (Matei 27:52-53). Tesatura (zamislirea) ciudata a pruncului in pantecele mamei legata de „adancimile pamantului” este si o aluzie la zestrea strabuna ereditara transmisa din generatie in generatie, avandu-si obarsia in stramosii aflati in Locuinta mortilor…
Zilele care urmeaza a fi traite de pruncul nascut, sunt stiute de Dumnezeu prin omniscienta, dar si prin ceasul biologic incifrat in codul genetic al fiecarei celule a trupului fiecarui om.
c) Geneza 7:10-11: „au venit apele potopului pe pamant. In al sasesutelea an al vietii lui Noe, in luna a doua, in ziua a saptesprezecea a lunii, in ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adancului cel mare si s-au deschis stavilarele cerurilor.” In 2 Petru 3:6: „…lumea de atunci a pierit, inecata de apa.” Aceste relatari, impreuna cu altele, ne dezvaluie ca perfectiunea initiala a pamantului a fost devastata de potop. In timpul potopului, muntii au fost acoperiti de ape, de aceea pot fi gasite in munti fosile marine. Dupa retragerea apelor, oceanele au devenit mai intinse si mai adanci decat marile antedeluviene, intinderile de apa ocupand acum peste 70% din suprafata planetei. Fundul oceanelor prezinta acum santuri gigantice, adanci pana la 12 km., munti gigantici, vulcanici si izvoare fierbinti, vestigii ale marelui potop mondial. Astazi pamantul este intr-o continua uscare, lacurile scad, cotele raurilor se tot reduc, albiile lor sunt mult mai inalte decat actuala cota a apelor, deserturile se tot extind…
d) „Cerurile si pamantul de acum sunt pazite si pastrate prin acelasi Cuvant, pentru focul din ziua de judecata si de pieire a oamenilor nelegiuiti!” (2 Petru 3:7). Puterea lui Dumnezeu pastreaza, tine in functie clipa de clipa angrenajul cosmic, tinand impreuna particulele atomilor si atomii astrelor, impeidicand dezintegralrea lor pana in ziua cand El Isi va retrage paza si sustinerea, si deci structura atomica a pamantuluiu si astrelor ceresti se va dezintegra instantaneu in foc, caldura, sunet… „In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si pamantul, cu tot ce este pe el, va arde.” (2 Petru 3:10). De aceea trebuie sa sscultam Cuvantul! Isus a spus: „Cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata!” (Ioan 5:24).
Viata inceputa cu Dumnezeu in timpul de acum va continua in etern, plenar si magnific cu Dumnezeu, si in viata viitoare, in cerul nou si pe pamantul nou unde va domni Neprihanirea. Un nou Ierusalim de neimaginat pe noul pamant fi cetatea de vesnica sarbatoare unde Dumnezeu va locui cu sfintii Sai (apoc.21:1-4). Cat despre pacatosi (cei care nu L-au primit pe Hristos ca Mantuitor personal), partea lor este iazul de foc, adica moartea a doua (Apoc. 21:8).
Multi oameni de stiinta care au cercetat fiziologia creierului, recunosc existenta in om a unui suflet si duh viabile, independente de trup. Sir John Eccles, laureat al premiului Nobel pentru fiziologie-medicina afirma ca „Fiinta noastra nemateriala supravietuieste mortii creierului fizic… Daca spun ca unicitatea persoanei umane nu provine din codul genetic, nu provine din exepienta, de unde provine ea? Iata raspunsul meu: dintr-o creatie divina! Fiecare persoana este o creatie divina!”
Personalitatea umana, spirituala este pentru o vreme cuprinsa in trupul material, dar nu este obligatoriu dependenta de materie. Moleculele de bioxid de carbon expirate de o soparla care se tarasate prin livada, sunt absorbite de frunzele de mar, care le asimileaza si le inmagazineaza in mere. Eu trec prin livada, musc dintr-un mar si asimilez aceiasi atomi de carbon care odinioara au fost folositi de soparla in intretinerea vieitii sale… Dar acesta nu-mi schimba personalitatea, si nici nu ma face soparla peste cine stie cate milioane de ani…
In sapte ani, intreaga baza materiala de atomi si molecule din trupul omului se innoieste, se schimba total, dar noi ramanem aceleasi persoane, caci viata doar se foloseste de materie, nu se identifica cu ea. AM INCHEIAT CITATUL
Interesant. Sunt întrutotul de acord cu autorul. De fapt, văd că a adus şi el acel exemplu despre asemănarea dintre basm şi evoluţionism. Cam bănuiesc cine e, dar o să aştept să-mi spui la final 🙂 .
Nu ştiu ce aş putea să mai adaug când a fost arătat aşa de clar şi frumos. De fapt, despre multe discutate, cum ar fi adevărurile biblice recunoscute de ştiinţă sau omul ca trup, duh şi suflet am mai vorbit în câteva articole chiar aici pe blog. Şi pot să spun că viziunile sunt similare, dacă nu chiar identice.
Aştept şi restul citatului 🙂 .
Si eu m-am bucurat cand am vazut ca chiar ieri urma exemplul cu broscuta pe care-l dadusei tu.
CITEZ: Conform cu clasificarile astronomilor, Pamantul este doar una din planetele soarelui care la randul lui este una din cele circa zece milionae de miliarde de miliarde (de doua ori miliarde) de stele. Daca am incerca sa numaram stelele prin telescop, numarand douazeci de stele pe secunda, ne-ar trebui o suta de milioane de miliarde de ani ca sa terminam numaratoarea. Si aceasta fara sa pretindem ca actualele telescoape ne infatiseaza toate stelele existente… Pamantul ca marime, ca amplasare, sta intr-un „coltisor” al grandiosului univers stelar. De aceea, un evolutionist ar considera naiva ideea ca deocamdata rolul puzderiei de stele nenumarate ar fi doar sa ofere pamantului un spectacol magnific de luminatori nocturni care marturisesc si preamaresc pe Creator! Si totusi micuta planeta Pamant (Terra) a fost conceputa de Dumnezeu ca leagan si imperiu al unei fiinte speciale, omul, creat dupa chipul Sau, si aceasta explica toata preocuparea Creatorului pentru aceasta minuscula planeta! Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, din toata puzderia de corpuri ceresti, cel mai important este Pamantul. El a fost primul creat (Gen.1:1), apoi soarele, luna si stelele. De altfel, dupa cercetarile posibile pana acum, Pamantul este corpul cel mai complex ca structura chimica din universul fizic. Soarele este mult mai putin complex, este format din hidrogen si heliu, iar stelele, neavand planete, sunt desigur, mult mai putin complexe ca soarele. Dumnezeu a zidit mica planeta complexa Pamant spanzurata in spatiu (Iov 26:7), si apoi restul luminatorilor imensi sau mici, cu structura simpla, intr-un anume angrenaj dorit de El, Constructorul. Intr-un univers incomensurabil, cu sclipiri stelare uimitoare, Pamantul este totusi centrul de interes al lui Dumnezeu, asa cum intr-un tablou, pictorul poate picta in prim plan, cu lux de lumina o mica floare, in jurul careia amplaseaza in trecere arbori, ierburi si dealuri, abia schitate in departare, cu functia de a incadra floarea…
Astronomii presupun ca stelele s-au format din nori gazosi interstelari. Legea a doua a termodinamicii insa, contrazice posibilitatea obtinerii spontane a unui glob arzator dintr-un nor rece de molecule izolate. Cu atat mai imposibil ar fi sa se ajunga de la un nor rece gazos la un soare incandescent, iar din soarele alcatuit din hidrogen si heliu, sa se rupa niste planete bolovanoase ca Pamantul, posedand structuri chimice si fizice complicate. E ca si cum ai afirma ca fieband apa, ar sari din ea aschii de granit sau grauncioare de argint…
Unul din marii geofizicieni ai lumii, Sir Harold Jeffreys, a conchis: „Eu cred ca toate scenariile propuse pentru originea sistemului solar, intampina obiectii serioase. Concluzia acestor scenarii ar fi ca sistemul solar nu poate exista!” Dar multumim Domnului, sistemul solar totusi exista! „Cerurile au fost facute prin Cuvantul Domnului; si toata ostirea lor prin suflarea gurii Lui… caci El zice si se face; porunceste, si ce porunceste ia fiinta!” (Ps. 33:6,9). Glorie Lui! AM INCHEIAT CITATUL DEFINITIV. Autorul este A. Anton & D.E., iar sursa „Inceputuri”. Asta a fost un material de referinta. Fara cuvinte!
Ar mai fi multe de spus, de exemplu: ADN-ul celulelor unui corp omenesc contine peste un miliard de etape biochimice. Daca intregul lant ADN din corpul unui om ar fi pus cap la cap, acesta ar acoperi distanta de la Pamant la Soare si inapoi de 400 de ori!
Probabilitatea formarii intamplatoare a celei mai mici si mai simple celule vii este de 1 la 340 de milioane. „A presupune ca prima celula a aparut din intamplare, dupa cum sustine evolutionismul, e ca si cum am crede ca o tornada care trece printr-o curte plina cu piese de avion, poate construi un frumos Boeing 747”. (Sir Fred Hoyle, astronom britanic).
Pamantul e de fapt cu mult mai tanar decat ni se tot spune. „Daca soarele ar fi existat cu doar o suta de mii de ani in urma, ar fi avut diametrul dublu fata de cel pe care il are acum, iar daca ar fi existat cu douazeci de milioane de ani in urma, suprafata lui ar fi ajuns in contact cu pamantul (Dennis Petersen, cercetator).
Astazi, teoria lui Darwin se dovedeste depasita. Se poate demonstra cu precizie ca nu exista specii de tranzitie, iar asa numitele verigi lipsa, lipsesc de-a dreptul. „Intr-o buna zi, mitul evolutiei va fi considerat ca fiind cea mai mare cacialma din istoria stiintei. Atunci multi se vor intreba cum de a fost posibil asa ceva?” (Dr. S. Lovtrup, cercetator)
Charles Darwin si-a semnat de buna voie demisia cand, pus in fata complexitatii ochiului uman, a afirmat in cartea sa „Originea speciilor”: „Marturisesc ca poate parea o adevarata nebunie sa presupui ca ochiul, cu sistemele sale complexe pentru ajustarea distantei, a intensitatii luminii, pentru corectarea anomaliilor cromatice si de sfericitate, este rezultatul selectiei naturale!”
Singura alternativa posibila selectiei naturale si evolutiei speciilor este creationismul. Cu toate acestea, in scoli si universitati continua sa se predea de zeci de ani o teorie darwiniana care a fost desfiintata realmente de cercetarile din ultimii ani in domeniile geneticii si paleontotogiei. De ce oare??…
Nu mă aşteptam să fie acesta autorul, mai ales după exemplul cu broscuţa. Probabil a citat şi el la rândul lui pe altul sau informaţia de unde am găsit-o eu a fost preluată de la el. În fine, astea sunt detalii neimportante.
Pământul a ocupat un loc special în Creaţia divină. Se presupune chiar că celelalte planete nu numai că au rolul de iluminatori, ci şi alte funcţii care fac posibilă viaţa pe Pământ. E drept, în afară de un fapt concret, cum sunt mareele generate de poziţia Lunii faţă de Pământ, restul sunt speculaţii. Dar şi ştiinţa afirmă unicitatea planetei Pământ, aşa cum a arătat-o dintotdeauna Biblia.
Ai vorbit despre mărimea Soarelui în raport cu timpul. Nu mai ştiu unde am citit, dar ştiinţa afirmă că Luna se apropie de Pământ. E drept, apropierea este în milimetri pe an, dar dacă universul are miliarde de ani, Luna şi Pământul s-ar fi ciocnit de mult.
Foarte multe nu se leagă dacă sunt privite din perspectiva evoluţionistă. Cu toate acestea, ea încă mai domină, aşa cum ai arătat, învăţământul de orice rang. De ce? Din cauza unor prejudecăţi stupide legate de Biblie, care este catalogată de mulţi ignoranţi o carte „de basme”, şi din neştiinţă, deoarece concluziile evoluţioniste sunt etichetate ca „ştiinţifice” şi foarte mulţi nu cercetează lucrurile şi se lasă păcăliţi.
Dar mai ales, din încăpăţânare. Evoluţionismul îl exclude pe Dumnezeu, iar ateii îşi pot face astfel o religie „fără Dumnezeu”. Dar nu fac decât să se amăgească singuri…
Cer scuze ca intervin cu o observatie,care nu minimalizeaza cu nimic ceea ce spui.Sunt cu totul de acord cu tine.
Biblia nu sustine ca pamantul a fost creat inaintea Soarelui,a Lunii si a stelelor(cel putin asa am inteles eu afirmatia ta).Gen.1:1 spune ca la inceput Dz.a creat cerurile si pamantul(eu inteleg de aici ca Universul ),dar nu spune nimic despre varsta lui,poate fi si miliarde de ani dupa cum sustin savantii.Pamantul era fara forma si pustiu,cum sunt astazi planetele.Incepand cu vs.3,Biblia vorbeste despre pregatirea pamantului ptr.a fi populat cu fiintele de azi.Cele 6 zile nu sunt,evident,de cate 24 0re,ci mult mai lungi;Biblia ne ajuta sa intelegem ca fiecare zi ar fi avut cel putin 7000 ani.(Nu e cazul sa explic acum).Probabil ca pamantul era inconjurat de o „pacla”formata din gaze.
„Sa fie lumina nu inseamna ca au fost create atunci Soarele,Luna si stelele.Inseamna ca atunci a inceput sa patrunda in atmosfera pamantului o lumina difuza.Apoi a devenit mult mai clara,inclusiv diferenta dintre zi si noapte pe masura ce atmosfera Pamantului incepe sa se limpezeasca.
Este o parere ,care evident poate fi corectata.
Citiți mai atent capitolul 1 din Geneza. Biblia afirmă fără echivoc că Pamântul ca planetă a fost creat înaintea Soarelui, a Lunii și a stelelor. Pamantul, „deși pustiu și gol”, acoperit inițial de ape, a fost creat în ziua întâi a Creației (Geneza 1:1-2). În ziua a treia, la cuvântul Domnului, apele de pe pământ s-au restrâns și au dat loc uscatului, peste care, tot la cuvântul Domnului, a crescut vegetația: iarbă, pomi fructiferi (Geneza 1:9-13). Soarele, luna și stelele au fost create abia în ziua a patra a Creației (Geneza 1:14-19).
Cele șase zile sunt fix șase zile normale. Ca să nu mai existe nici un dubiu în acest sens, după fiecare zi a creației se repetă următoarea fraza: „Astfel a fost o seară și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua cutare”.
Cine a scris Geneza la urma urmei? Moise insuflat de Duhul Sfânt, că evident de la sine nu avea de unde să cunoască aceste taine. Domnul i-a arătat cum a creat toate lucrurile.
Practic nu avem cum, după mii de ani, să avem pretenția că știm noi mai bine decât Moise cum au stat lucrurile. Ar fi absurd să emitem pretenția că noi putem interpreta mai bine Geneza decât cel care a scris-o.
Moise se explică în legătură cu acest subiect și nu o dată. De pildă:
Exodul 20:11 – „Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.”
Aici Moise face referire la zilele creației ca argument pentru respectarea de către evrei a zilei Sabatului. Practic, nu ar fi avut nici un sens ca Moise să amintească de zilele creației în acest caz, dacă acele zile nu ar fi fost zile normale, de 24 de ore, ci niște ere de câteva mii, după alții chiar milioane sau miliarde de ani. Dacă Domnul a creat lumea pe parcursul a mii/milioane/miliarde de ani și apoi S-a odihnit tot așa o perioadă de mii/milioane/miliarde de ani, întrucât poporului evreu i s-a cerut de către Moise în Exodul 20:8-11 să procedeze ca Domnul, ar fi însemnat ca poporul să lucreze tot așa șase perioade de mii și mii și mii de ani, ca abia apoi să se odihnească tot așa o anumită perioadă egală cu celelalte 6 de lucru, ceea ce este absurd.
Cine a citit măcar o dată Biblia realizează că o astfel de afirmație nu are nici un sens.
În concluzie, este clar că Moise când a scris Geneza, s-a referit la zile normale când a descris modul în care a avut loc Creația. Biblia nicăieri nici măcar nu sugerează că ar fi fost vorba de altceva. Practic ideea miilor de ani în loc de zile în ceea ce privește Geneza 1 este o idee relativ recentă în istorie, teologie. Apostolii au crezut într-o creație în șase zile normale, primii creștini la fel.
Putem noi emite pretenția că știm mai bine decât Moise, decât prorocii Domnului din vechime, decât apostolii?
La urma urmei de ce ne este greu să credem că Domnul a putut crea totul în doar șase zile când El este omnipotent, atotputernic? Dacă ar fi vrut, ar fi putut crea totul nu în zile, ci în secunde, la o clipeală. Dar așa a ales El, nu în mii de ani, dar nici în secunde, ci în zile.
Așa a ales și noi nu putem nega acest adevăr revelat pe paginile Sfintelor Scripturi.
Stii ce ma mira la tine?Esti foarte rational cu privire la creatie,nefiind de acord cu evolutia,Aduci argumente logice,de necombatut,Aduci in discutie argumente ale oamenilor de stiinta,chiar fosti evolutionisti infocati.Dupa cate stiu am mai spus ca apreciez acest lucru la tine.
Nu inteleg de ce nu urmezi aceiasi cale cand e vorba de alte subiecte pur religioase,biblice,cum este si subiectul marimii zilelor de creere(de fapt pregatire a pamantului,dupa cum am spus. Gen.2:4 spune ca intreaga perioada de creatie,care cuprinde inclusiv cele sase zile,ESTE O singura ZI.Trebuie sa fii constient ca Biblia foloseste multe ilustrari si simboluri,nu trebuie ca orice verset sa il luam adliteram,deoarece Biblia se explica singura.In plus cand e vorba de multe subiecte biblice despre care am discutat(trinitate,participarea crestinilor la razboi,etc.),nu accepti alte pareri ale unor biblisti recunoscuti,(care nu sunt Martori ai lui Iehova),doar a celor care sunt pe aceiasi lungime de unda cu tine.Care de fapt filozofeaza pe baza versetelor,la fel ca tine.Si majoritatea ideilor postate de tine,sunt comune la aproape toate confesiunile religioase din crestinatate,desi intre ele sunt disensiuni de ordin teologic-tocmai de aceea sunt atat de multe,desi toate sustin ca se bazeaza pe Biblie si se inchina la acelasi dumnezeu,care o fi acela,nu stiu.Isus spune in Ioan 17:14,ca discipolii sai nu fac parte din lume.Ma intreb cine nu face parte face parte din lume:voi,care, desi aveti multe disensiuni intre voi,aveti multe in comun,cum este trinitatea,crucea,si altele ,ptr care exista dovezi de netagaduit ca sunt luate din paganism,si nu au nici un suport biblic.Martorii lui Iehova nu au nimic in comun cu nici o religie,doar cu Biblia.Stiu ca nu esti de acord cu asta,dar la momentul potrivit vei fi nevoit sa accepti acest lucru,dar ma tem ca va fi prea tarziu.Roaga-te lui Dumnezeu,dar cu o motivatie corecta,sa iti deschida mintea sa poti intelege care este vointa sa(Romani 12:2)
Sper că realizați nonsensul pe care l-ați scris aici: „creația care cuprinde cele șase zile este o singură zi”.
Cornilescu traduce în felul următor Geneza 2:4-5: „Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute. În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze pământul.”
Nu pricep cum de aici ați ajuns la concluzia că întreaga creație a fost făcută de fapt într-o singură zi. V-am mai spus și vă mai repet: nu mai scoateți versete din context! Când în capitolul anterior din Geneza se vorbește clar de șase zile, nu ai cum să negi acest adevăr legându-te de o expresie, „în ziua când”, ci și aceste cuvinte trebuie să le puneți în acord cu ceea ce ați citit anterior. Biblia nu am scris-o eu sau dvs., ca să scriem ceva în ea și apoi să uităm ce am scris și să ne contrazicem singuri. Biblia nu a fost scrisă de un om cu puterea lui, ci a fost insuflată de Dumnezeu, iar Dumnezeu este infailibil, de aceea trebuie să avem încredere 100% în Cuvântul Său.
Exact asta v-am arătat și eu. Vă mai repet, Moise explică clar în Exodul 20:11 că a fost vorba de 6 zile normale. Dacă dvs. credeți că știți mai bine decât Moise, vă privește. Eu însă mă smeresc și accept autoritatea sa în acest caz, cu cât mai mult cu cât el a scris Geneza.
Ceea ce nu pricepeți dvs. e că eu, spre deosebire de cei din gruparea din care faceți parte, iau Cuvântul lui Dumnezeu așa cum este. Pe mine nu mă interesează ce zice un „biblist” despre un subiect sau altul, pe mine mă interesează ce zice Sfânta Scriptură și punct. Eu nu mi-am creat crezurile pe baza unor scrieri ale unor bibliști, ci am cercetat singur și le-am acceptat doar după ce le-am găsit adânc ancorate în învățătura Sfintelor Scripturi.
Nu zic că e rău să mai cercetezi ce părere au unii teologi despre un subiect mai sensibil, dar e rău să faci dogmă din părerile lor. Dogma trebuie să fie clar definită pe paginile Sfintelor Scripturi. Ea nicidecum nu trebuie să fie rodul unor speculații, a unor presupuneri, așa cum se întâmplă la „martorii lui Iehova”, dar și la alții. Că părerile unor teologi își au rădăcina în Sfânta Scriptură, foarte bine, dar de multe ori ideile unora care se numesc teologi, așa cum au fost și ideile lui Russell, dacă tot vorbim de „martorii lui Iehova”, sunt clar contrazise de învățătura Scripturii. Ce trebuie să facă omul lui Dumnezeu ca să realizeze asta? Simplu: să cerceteze Scripturile! Să cearnă pur și simplu lucrurile, să respingă tot ce e nebiblic și să nu treacă peste ceea ce este scris. Omul lui Dumnezeu trebuie să acorde deci prioritate Scripturii. Nu Scriptura trebuie „pusă în acord” cu o învățătură, ci acea învățătură trebuie pusă în acord cu Scriptura. Nici nu mă mir că gruparea din care faceți parte fix așa procedează: la voi dogma e mai importantă decât Scriptura. Dacă așa a spus Russell sau „turnul de veghe” sau mai știu eu cine, chit că Biblia spune altceva, nu dați autoritate Scripturii, dați autoritate lui Russell sau „turnului de veghe’. Negru pe alb să găsiți diferit în Scripturi decât afirmă aceștia, o să răstălmăciți până când o să vă mințiți singuri (că pe alții nu îi puteți minți!) că e așa cum credeți voi. E trist…
Dorința mea este ca și eu și dvs. să devenim cu adevărat niște oameni ai lui Dumnezeu, dar văd că pe dvs. nu vă interesează prea mult să fiți în adevăr.
Pur și simplu nu îmi pot explica altfel din moment ce v-am arătat clar că gruparea din care faceți parte este rău intenționată în multe privințe, așa cum a fost când v-am demonstrat că anumit a tradus acel pasaj din Evrei 1:10 omițând numele Iehova, nume care de altfel nu se găsește în original în Noul Testament, dar în traducerea „lumii noi” îl găsim destul de des, dar nu și acolo. Oare de ce nu și acolo? Trebuie să fii naiv rău de tot să crezi că nu e nimic intenționat în aceasta!
V-am arătat asta și n-ați mai spus nimic. Iar acum, după ce a trecut destul de atunci văd că veniți iarăși încercând aceeași „placă”. Vă spun din start că nu va merge!
După cum tocmai am afirmat: veniți mereu cu aceeași „placă”. Domnule, v-am arătat clar că Trinitatea are suport biblic. Dvs. mi-ați venit cu „dovezi extra-biblice”, eu v-am adus dovezi biblice. Eu sunt creștin și pentru un creștin doar Biblia are autoritate, iar Biblia arată că Dumnezeu este Triunic: Tatăl este Dumnezeu, Hristos este Dumnezeu, Duhul Sfânt este Dumnezeu, or nu o forță impersonală.
Am scris suficient pe acest subiect și cine vrea să înțeleagă, înțelege!
Despre ce biblie vorbiți acolo? Care biblie afirmă că Hristos a fost creat prima dată și numai apoi prin El au fost create toate lucrurile? Care biblie afirmă că Isus a fost „anihilat”? Care biblie neagă omnisciența și omniprezența lui Dumnezeu? Care biblie susține că Cina Domnului și Cerul sunt doar pentru 144000 de persoane? Care biblie ne învață să ne ignorăm, să ne evităm părinții sau copiii necredincioși? Care biblie susține atâtea și atâtea erezii promovate de gruparea din care faceți parte? Eu nu cunosc o astfel de biblie care să vă susțină dogmele, eu cunosc doar Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu așa cum ne-a fost dat el, care este ca o sabie cu două tăișuri care taie nu cum vreau eu, ci cum vrea Dumnezeu…
Aveți dreptate când ziceți că „martorii” nu au nimic în comun cu nici o religie, dar să știți că nici cu Biblia nu au nimic în comun! Pe drept unii, chiar dintre voi, nici nu consideră că faceți parte din creștinism. Și asta spune multe…
E trist cum v-au amăgit unii în asemenea hal încât mulți dintre voi ați ajuns să vă înăbușiți până și dragostea firească. Părinți ajung să-și ignore copiii, să-i evite, pur și simplu să nu se mai intereseze de ei pentru că ai lor copii au decis să urmeze o altă cale. Copii ajung să-și lase părinții să moară singuri pentru că părinții au ales altă cale. Și toate acestea de ce? Pentru că „turnul de veghe” le-a cerut asta și i-a convins că Domnul le cere asta. Dar dacă nu s-ar lăsa manipulați, ci ar cerceta ei înșiși, ar afla că Domnul nu ne-a cerut așa ceva.
Iată ce spune Scriptura:
Iov 6:14: „Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic. ”
1 Timotei 5:8: „Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.”
Efeseni 6:2: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă –„ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.”
Da, această dragoste față de cei din casa noastră nu e condiționată de credincioșia lor! În nici un caz nu pot evitarea, indiferența să recâștige pe cineva pentru Dumnezeu, așa cum vi se spune. Numai dragostea îi poate strânge înapoi pe cei care s-au rătăcit…
Ce să vă mai zic mai mult? E trist cum nu vreți să realizați halul în care sunteți manipulați de o mână de oameni.
Vă mai las aici niște filmulețe cu astfel de oameni din fruntea organizației din care faceți parte, care ajunși în fața unei instanțe de judecată umane, au mințit deși înainte jurase cu mâna pe Biblie! Da, au mințit când nu au recunoscut că „martorii lui Iehova” se consideră singura religie adevărată sau când au negat practica „shunning-ului”, a „evitării” până și de către familie, în ceea ce-i privește pe cei care părăsesc sau sunt dați afară din organizație.
Mințiți-vă în continuare dacă asta este alegerea voastră. Eu nu pot să vă opresc să faceți asta, dar vă asigur că nu voi fi nevoit niciodată să accept că gruparea din care faceți parte este singura adevărată, iar toate celelalte grupări sau confesiuni religioase sunt false. De ce? Pentru că pur și simplu nu e și cu învățăturile pe care le promovează, nici nu va fi vreodată!
Știu sigur ce vorbesc pentru că Domnul m-a ajutat să cunosc Cuvântul, știu ce vorbește Scriptura și ce nu. Dvs. știți? Fără supărare, dar ați arătat destul pe aici că nu prea știți. De aceea oameni ca dvs. sunt târâți în tot felul de erezii, pentru că „nu cunosc Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu”. (Matei 22:29)
Vă mai las deci încă o dată acest sfat: reevaluați-vă crezurile! Lăsați ca Cuvântul Domnului să vă vorbească cum vrea el, nu cum vreți dvs. și acceptați-l așa cum este, chit că „turnul de veghe” sau mai știu eu cine nu este de acord cu multe din cele pe care le veți găsi acolo.
La Marea Judecată nu va conta dacă cineva a fost fidel unui „turn de veghe”, unei grupări, va conta doar credincioșia față de Cuvântul lui Dumnezeu.
Doamne, ajută-ne să fim credincioși Cuvântului Tău!
Am impresia ca nu stii sa citesti? De unde reiese ca in Exod 20:11 Moise vorbeste de 6 zile de cate 24 ore?Sau in Geneza 2:4? Biblia nu spune cat a fost perioada inaintea Primei zile din Geneza 1.Dar ne ajuta sa intelegem ca cele 6 zile plus a saptea,ziua Sa de odihna sunt la fel,si au cca 7000 ani fiecare.2 Petru3:8,spune ca ptr.Dz.o zi e ca o mie de ani,iar o mie de ani ca o zi.E posibil ca cifra 1000 sa varieze.Conform Bibliei Adam a fost creat in a sasea zi,nu se stie exact cand, oricum in mileniul 5 I.e.n.In ziua saptea Dz.se odineste de lucrarie de creere(Geneza 2:2),Dar lucreaza,dupa cum spune Isus,ptr.a-si duce la indeplinire scopul cu privire la pamant si omenire.Ziua lui Dz.nu s-a incheiat (Evrei 4:3).Au posibilitatea ca si crestinii sa intre in ea.Se va incheia atunci cand scopul lui Dz.(Gen 1:28) se va implini, Aunci cand pamantul va fi populat de oameni perfecti,la sfarsitul domniei de o mie de ani a lui Cristos.Biblia scrie ca pamantul va fi locuit vesnic de oameni perfecti(Ps.37:29, Matei 5:5, Apocalipsa 21:1-4).Biblia(Apoc.7:4 si Apoc 14:3) scrie si ca 144000 persoane vor domni cu Isus in regatul ceresc,adica vor merge la cer,ptr.ca Isus nu mai vine pe pamant,din cer va guverna.Apoc.7:4- este un numar fix,deoarece in urmatoarele versete se arata ca sunt cate 12000 persoane din fiecare trib. Acest nr.a fost stabilit de Dz.la mt.Sinai(Exod 19:6),stabilind atunci din cine va fi format guvernul ceresc,care guvern format din imparati si preoti,vor guverna PESTE PAMANT.(Apoc.5:10).
Nu am spus niciodata ca Isus nu ar avea aceiasi natura,divina,ca tatal sau,ci doar ca nu sunt egali.Si unde am afirmat eu ca „Isus a fost ANIHILAT”?Ai inceput sa minti ptr.ca nu ai argumente biblice?.Unde scrie Biblia ca Dz.este triunic,ca spiritul sfant este Dumnezeu? Da,spiritul sfant este o forta impersonala,prin care Dz.isi dezvaluie personalitatea,sentimentele,si il folseste ptr.asi implini vointa.Nu cred ca stii,insa Biblia foloseste deseori simboluri,metafore,personificari(Apoc.1:1).De ex.,in Proverbe cap.10,INTELEPCIUNEA il personifica pe Isus.In Matei 3:11,focul si spiritul sunt alaturate,si evident ca ele nu sunt persoane.
In ce priveste excluderea,sa stii ca are suport biblic:1 Cor.6:9,10, si in special 1 Cor.cap.5,unde sunt indrumari clare in ce priveste aplicarea acestei masuri.Sunt exclusi cei care ajung sa nu mai respecte normele divine,si in special cele referitoare la imoralitate,adulter.Oricum aveti pareri eronate cu privire la subiect:minorii nu sunt indepartati din familie,care se ingrijesc de toate necesitatile lor.Cei maturi peste 18 ani,sunt ignorati intr-o anumita masura(conf.1 Cor cap 5).Insa cand sunt necesare rezolvare unor probleme familiale importante,o fac impreuna.1 Cor.5:9-11 arata clar cum trebuie tratati.Si cati parinti ai unor MI,stii tu ca sunt parasiti la Azil?Poti cerceta singur sa vezi ce crestini isi duc parintii la azil.
Nu te mai obosi sa imi trimiti mater.video care ne ataca,ca devii penibil.Tu nu crezi ce spun experti in biblie care demonstreaza falsitatea unor idei asa zis biblice,care au adus argumente istorice,arheologice(Cruce,Trinitate),si crezi in parerile unor nimeni de pe net.Oricine poate posta orice pe net,cred ca esti constient de asta.Se pare ca tu si ei aveti aceleasi pareri eronate despre MI.Oricum,si tu si aceia nu faceti decat sa impliti cuvintele lui Isus,avertismentele date discipolilor sai.De altfel nici un cult crestin nu se bucura,ca MI, de „atentia”detractorilor care nu obosesc sa ii batjocoreasca.Esti un crestin care tine cu tarie la Biblie,spui tu,poti sa analizezi urmatoarele versete:1 TES.4:11a; 1 Tim.5:8; 1 Petru 4:15b. Repet,nu am atacat nici o religie,am adus argumente biblice la idile tale,eronate.
Dvs. ați declarat adineauri că Biblia nu susține că Pământul a fost creat înaintea Soarelui și tot dvs. mă acuzați că nu știu să citesc. Pe bune?
Întrebarea dvs. nu are nici o logică. Când zici „zi”, se-nțelege de la sine 24 de ore, la fel cum când zici „săptămână” se înțelege de la sine că este vorba de șapte zile. De fapt, a spune „zi de 24 de ore” e un pleonasm.
Mai citez încă o dată Exod 20:8-11:
„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.”
Orice om obiectiv și onest poate vedea că Moise când poruncește evreilor să țină sabatul, face referire la zilele Creației. Evreilor li s-a poruncit ca șase zile să lucreze și a șaptea să se odihnească după modelul Creatorului, care a creat totul în șase zile, iar în a șaptea S-a odihnit. Nicăieri pe paginile Sfintelor Scripturi nu se face distincție între zilele creației și restul zilelor ca durată. Pur și simplu același cuvânt pentru „zi” este folosit și când se vorbește despre Creației, și când se vorbește despre aspecte ce țin de viața cotidiană.
Mai avem și autoritatea Bisericii, a sfinților părinți. Nicăieri, nimeni în vechime nu a înțeles că Domnul nu a creat totul în 6 zile normale, ci chipurile, în câteva perioade mari de timp. Ideea aceasta, după cum am mai spus, e de origine mai recentă. Nu mă interesează ce „bibliști” au lansat-o, pe mine mă interesează doar ce spune Biblia și punct! Or Biblia afirmă cât se poate de clar: Dumnezeu a creat totul în șase zile, iar în a șaptea S-a odihnit. A susține că aceste zile de fapt nu sunt zile, nu doar că nu are nici o logică, dar este o contrazicere flagrantă a textului biblic, o răstălmăcire a Scripturii, iar eu nu vreau să intru în rândul celor care o contrazic sau o răstălmăcesc.
Tot vă atrag atenția, dar degeaba. Cred că ține de specificul grupării din care faceți parte să scoată mereu versete din context. Încercați astfel să dați impresia de legitimitate învățăturilor voastre, dar fără niciun succes. Omul sincer care cercetează Scripturile își dă imediat seama că bateți câmpii.
Vorbește apostolul Petru în a doua sa carte, capitolul 3 cu versetul 8 de zilele Creației? Nici pomeneala! El arată doar că Dumnezeu este în afara timpului și spațiului. Iar dacă este în afara timpului, măsurarea timpului în cazul Său nu are sens. El nu Își împarte existența ca omul, într-un fel de „zile” de o mie de ani și deci nu despre aceste „zile” e vorba în Geneza. Drept urmare, dacă în Geneza scrie „zi”, atunci e chiar zi! Dacă ar fi fost altceva, adică o mie de ani, atunci s-ar fi scris clar o mie de ani, fiindcă pentru oameni a fost scrisă Geneza și a fost scrisă astfel încât omul s-o înțeleagă.
Deci, fiindcă subiectul din 2 Petru 3:8 nu este Creația, trebuie să privim la acele pasaje care vorbesc despre Creație. Ele sunt cele edificatoare. Și de aceea am adus în prim plan Geneza 1 și Exod 20:8-11.
Din câte înțeleg, sunteți împotriva evoluționismului. Nu pricep cum nu realizați că emițând astfel de ipoteze, dați apă la moară teoriei evoluționiste. Adam a fost creat în a șasea zi și după dvs., aceasta nu a fost de fapt o zi normală, ci 1000 de ani. De ce să fie nevoie pentru creația omului de 1000 sau câteva sute de ani? Oare Dumnezeu nu putea să creeze doar într-o zi de 24 de ore tot ce este scris că a fost creat în ziua a șasea și deci și pe om? Ba bine că poate, că la El totul e cu putință și Biblia arată că așa a și făcut. Cine zice altfel, contrazice Scriptura!
Ați citat mai sus chiar din 2 Petru. Uitați ce spune apostolul Petru despre acest pământ pe care „martorii” doresc să trăiască veșnic:
2 Petru 3:10: „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.”
Apocalipsa 21:1 mai adaugă: „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.”
Biblia nu se contrazice! Punând cap la cap toate pasajele care vorbesc despre această temă, concluzia nu poate fi decât aceasta: patria celor mântuiți nu va fi pământul, ci Cerul.
Hristos a plecat să ne pregătească un loc în Ceruri, nu pe pământ (Ioan 14:1-4)
Ioan 17:24: „Tată , vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.”
Filipeni 3:20: „Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.”
Sunt atâtea și atâtea pasaje care promit tuturor celor mântuiți, fără deosebire, veșnicia în ceruri. Cine citește să înțeleagă!
Dați-mi voie să vă spun: gruparea din care faceți parte vă sfidează rațiunea și dvs. nici măcar nu vă dați seama, fiindcă totuși îmi place să cred că nu o face cu știința dvs.
Să luăm învățătura despre cei 144000. Cine sunt ei? Cică: „sunt câte 12000 persoane din fiecare trib”. Care triburi, domnule? De ce nu spuneți clar despre ce „triburi” vorbește Apocalipsa? Citez eu să fie clar:
Apocalipsa 7:4: „Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii din toate seminţiile fiilor lui Israel.”
Dacă spune clar că e vorba despre semințiile lui Israel, ce caută în învățătura „martorilor” și cei dintre neamuri, din afara poporului evreu, în rândul celor 144000? Dvs. sunteți atât de orb încât nu sesizați lipsa de consecvență în această învățătură falsă. Practic nu avem cum să luăm Cuvântul lui Dumnezeu când literal, când metaforic, atunci când e vorba despre același subiect. Nu avem cum să spunem că da, e vorba doar despre 144000 de persoane, fiindcă așa scrie, dar să ignorăm în același timp că tot acolo scrie că acele persoane erau doar bărbați evrei care n-au cunoscut relații trupești cu femei niciodată (Apocalipsa 14:4). Trebuie sa fim consecvenți! Ori luăm literal, ori luăm la sens figurat!
Oricum o luăm însă, Biblia nu afirmă că doar cei 144000 ajung în cer. Chiar în acel capitol 7 se mai afirmă următoarele:
Apocalipsa 7:9: „După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini,”
Sper că realizați că în context este vorba de Cer, nu de pământ: scaunul de domnie al Domnului și al Mielului înaintea căruia stătea în picioare marea gloată este în Cer, nu pe pământ.
Apocalipsa 4:1: „După aceste lucruri, m-am uitat şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbiţe şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!””
Apostolul Ioan nici măcar nu sugerează că cei care vor ajunge în cer vor fi doar acești 144000 de bărbați evrei. Asta pentru că știa prea bine că nu va fi așa, și o știa chiar de la Hristos:
Matei 8:11-12: „Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.””
Un nonsens total este deci și învățătura „martorilor” potrivit căreia Cina Domnului este doar pentru cei 144000. Puteți să vă dați peste cap cât voiți și dvs., și tot „turnul” dvs. de veghe, nu aveți cum să demonstrați cu Scriptura că numărul celor care se împărtășesc cu trupul și sângele Domnului este unul limitat la 144000. Nicăieri nu se vorbește despre așa ceva, ba dimpotrivă, apostolul Pavel a îndemnat ca toți creștinii să se împărtășească și, ce să vezi, nu este vorba doar despre evrei, ci și despre toți creștinii din orice neam ar fi ei (1 Corinteni 11:17-34). Or, din nou repet că apostolul Ioan afirmă clar că cei 144000 sunt dintre evrei!
Domnule, iar mă acuzați în mod nedrept că mint. Recitiți comentariul meu! Eu n-am afirmat că dvs. ați susținut pe aici că Isus a fost „anihilat”, ci am vrut să vă contrazic afirmația potrivit căreia: „Martorii lui Iehova nu au nimic in comun cu nici o religie,doar cu Biblia.”, arătând că această organizație contrazice flagrant Scriptura în multe aspecte.
Recunosc, din moment ce vă identificați cu această grupare, am presupus că îi cunoașteți bine învățăturile, dar se pare că nici dvs. nu știți în ce ați intrat.
Da, incredibil dar adevărat, organizația „martorilor” lui Iehova afirmă că Isus din Nazareth a fost „anihilat”. Ca să nu mai existe discuții, o sa citez clar sursa în limba engleza. Dacă nu știți engleză, vă ajută un pic să dați copy/paste pe Google Translate:
„Awake!” , July 1984, „Jesus of Nazareth. Who was He?”:
„The earthly man Jesus of Nazareth no longer exists. But a change had taken place at his baptism three and a half year earlier. Anointed with God’s holy spirit, Jesus of Nazareth became Jesus Christ- the anointed one, the promised Messiah. And as such He was resurrected by God to a heavenly life on the third day following his death. So although the man Jesus of Nazareth is dead, Jesus Christ is alive. Thus, as important as it is to know who Jesus of Nazareth was, it is even more important to know who Jesus Christ is- Acts 10:37-43”.
Uitați ce afirmă „Turnul de veghe” în ceea ce privește doctrina omniprezenței lui Dumnezeu:
Watchtower, February 15, 1981, „How real is God to you”:
„Actualy, by teaching that God is omnipresent Christendom has confused matters and made difficult for God to be real to his worshipers. How could God be present everywhere at the same time? God is a Spirit Person which means that He does not have a material body. Yes, for we read „If there is a physical body, there is also a spiritual one” (1 Cor. 15:44; John 4:24). God being an individual, a Person with a spirit body, has a place where He resides, and so he could not be at any other place at the same time”.
Iată ce afirmă în schimb Biblia în ceea ce privește omniprezența lui Dumnezeu:
Psalmii 139:7–12: „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo. Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu”, iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul, ca lumina.”
Cât de orb trebuie să fii ca să afirmi că organizația „martorii lui Iehova” este singura care respectă întrutotul Biblia, când contrazice flagrant adevăruri clar prezentate pe paginile Sfintelor Scripturi? Cum să afirmi că Dumnezeu nu este omniprezent, când Biblia arată clar acest lucru? Cum să faci asta și să ai pretenția că respecți Scriptura?
V-am spus și v-o mai repet: învățătura promovată de organizația „martorilor lui Iehova” nu are nimic în comun cu Biblia. Lăsați publicațiile „Turnului de veghe” și puneți mâna pe Biblie dacă vreți să ajungeți la adevăr. În veșnicie nu va conta dacă cineva a ascultat de o grupare, de o organizație, va conta doar dacă a ascultat de Cuvântul lui Dumnezeu!
V-am arătat unde scrie. Oricine poate vedea „kilometrii” de comentarii pe care i-am scris pe această temă. Credeți sau nu credeți, e alegerea dvs..
După cum am mai arătat: confesiunea dvs. promovează o grămadă de învățături care se bazează doar pe versete scoase din context. În 1 Corinteni 5 nu este vorba de ceea ce faceți dvs.! Nici pomeneală! Acolo este vorba despre Biserică, nu despre familie! Biserica trebuie să se delimiteze de oricine din cadrul ei care renunță la Hristos trăind o viață în păcat! Așa procedează de fapt orice cult evanghelic, chiar și în cultele tradiționale există practica „excomunicării”.
Discuția nu este deci despre practica excluderii din biserică, discuția este despre practica „excluderii” din familie, ca să zic așa, a celor care nu neapărat cad în vreun păcat, ci este suficient pur și simplu să vă părăsească organizația, fiindcă în concepția voastră eretică mântuirea nu este posibilă decât în confesiunea dvs..
Și în cazul în care într-adevăr astfel de persoane din familia noastră devin păcătoase, Domnul nu ne obligă pe noi ca familie să-i evităm, să nu ne mai intereseze de ei etc. Dimpotrivă, condamnând în același timp stilul lor de viață păcătos, mai bine ar fi să le arătăm mai multă dragoste, să ne rugăm mai mult pentru ei, să încercăm să îi ajutăm să se ridice de unde au căzut. Nu știm niciodată dacă vom reuși, dar cert e că varianta cealaltă, a părăsirii sau evitării e cu mult mai lipsită de sorți de izbândă.
Pavel arată clar cum trebuie procedat într-un astfel de caz în familie în 1 Corinteni 7:13: „Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.”
De ce?
1 Corinteni 7:16 – „Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui nevasta?”
Apostolul Pavel nu învață deci evitarea și părăsirea la nivel de familie în acest caz, așa cum învață organizația „martorilor”, ci dimpotrivă arată că dragostea arătată mai departe îi poate întoarce înapoi pe cei rătăciți dintre rudeniile noastre.
Lucrul acesta e valabil și pentru copiii din familie sau la părinți în relația cu copiii lor, fiindcă o familie nu este formată doar dintre un soț și o soție, ci îi cuprinde și pe copii, iar la fel cum un soț sau o soție necredincioasă poate fi recâștigată menținând mai departe relația de familie, ba chiar întărind-o, nu văd de ce lucrurile ar sta altfel în cazul relației dintre părinți și copii sau invers.
Că sunt părăsiți la un azil, că sunt părăsiți la casele lor, nu știu și nici n-aș vrea să știu cât de mare diferență e.
Probabil nu știți engleză sau pur și simplu nu ați deschis deloc filmulețul din moment ce afirmați că v-am trimis materiale video care vă atacă. Ce am atasat pe aici a fost un filmuleț în care sunt prezentate obiectiv, fără nici măcar un punct de vedere critic împotrivă, majoritatea învățăturilor promovate de gruparea din care faceți parte. Problema pentru dvs. e că toate aceste învățături au fost prezentate alături de sursa lor, pasaje din „Turnul de veghe” și „Treziți-vă!”. Ca „martor”, binențeles că nu le puteți nega, fiindcă ce spun aceste publicații e mai important pentru voi chiar și decât Biblia!
Penibil nu am devenit eu, penibil e că dvs. faceți parte dintr-o organizație și o apărați cu atâta îndârjire pe aici și în același timp demonstrați cu stupoare că habar n-aveți de multe din învățăturile pe care aceasta le promovează!
Ce v-am mai trimis în comentariul anterior au fost niște declarații în fața unor instanțe de judecată pe care niște persoane cu autoritate din cadrul organizației „martorilor” din Australia au fost nevoite să le facă în fața întregii lumi, că în fața întregii lumi au ajuns mai apoi afirmațiile lor prin intermediul internetului. Dacă pe dvs. ca „martor” nu vă deranjează să auziți că aceste persoane neagă în fața unor oameni ceea ce ei înșiși declară mereu sus și tare față de voi, și anume că doar în cadrul organizației „martorilor lui Iehova” este posibilă mântuirea, atunci nu mai zic nimic. Voi înșiși alegeți, ba chiar insistați să fiți mințiți mai departe și manipulați, iar asta este trist…
Ce bine ar fi dacă într-adevăr n-ați crede toate acele învățături bazate pe scrierile „Turnului de veghe’ și „Treziți-vă” expuse în unul din filmulețe! Eu tocmai de asta am adus acel video, fiindcă am crezut că sunteți un „martor convins”. Ce bine ar fi să mă fi înșelat în această privință și să fiți condus doar de Adevăr…
În orice caz, poate mai sunt „martori” care ne citesc și poate ei vor deschide ochii.
Din ce ați scris, să știți că reiese că-i considerați pe cei care au publicat acele cuvinte în cele două reviste ale grupării dvs. niște „nimeni”. Aici aveți mare dreptate!
V-am mai spus, degeaba vă identificați ca și discipoli ai lui Hristos din moment ce respingeți doctrina Sfintei Treimi! Din moment ce nu Îl considerați și pe Hristos ca fiind Iehova, adică Dumnezeu atotputernic, înseși denumirea grupării din care faceți parte nu arată, așa cum arată la toți ceilalți creștini, că ați fi discipolii lui Hristos.
În altă ordine de idei, tot ce am susținut față de această grupare a fost bazat pe Scripturi, cu argumente biblice. Ce am spus, nu am spus de la mine.
Oricine poate vedea asta pe parcursul comentariilor, așa că este inutil să mă acuzați că aș fi mințit.
Nu știu alții ce fac și cum fac, dar ați minți dacă m-ați acuza că v-am batjocorit pe aici. Chiar aș fi curios unde ați primi mai multă atenție și răbdare decât ați primit aici. Și da, vorbesc la trecut, fiindcă n-o să mai primiți atenție aici! S-a sfârșit! Ajunge!
Fie și faptul de a-mi fi irosit timpul în zadar cu dvs., n-am scris ce am scris în zadar. Aceste comentarii vor rămâne aici. Oricine va fi interesat să le citească, va putea trage o concluzie.
Cine știe pe ce „martor” îl va aduce Domnul aici, fiindcă văd că veniți destui pe aici, va citi și i se va deschide ochii?
Toată lauda e a Domnului!
Domnul să vă lumineze și să vă binecuvânteze! Gândiți-vă la ce v-am scris și dacă vreți să aveți parte de ea, luați Scriptura așa cum este.
Vă doresc sincer numai bine!
Da, ai dreptate, se amagesc, dar ii prind si pe alti naivi in plasa amagirii lor, din pacate. Insa Dumnezeu nu Se lasa fara dovezi fata de nici un om. Cunoasterea adevarului in esenta lui, asupra originii noastre este hotaratoare, pentru ca influenteaza atat atitudinea pe care o avem fata de noi insine, cat si felul in care ne raportam la ceilalti oameni. Daca admitem ca suntem rezultatul final a miliarde de ani de reactii biochimice aleatorii, la intamplare, dupa cum sustine teoria evolutionista, atunci natura umana si chiar valoarea vietii umane, sunt altele decat in situatia in care consideram ca suntem conceputi de un Creator inteligent. Cunoasterea adevarului despre originea noastra are de asemenea impact asupra ideii noastre despre Dumnezeu si a relatiei noastre cu El. Daca acceptam ideea ca oamenii sunt rezultatul accidental al unor mutatii biologice, asta va fi in detrimentul credintei in existenta unei forte superioare omului. Daca insa admitem ca suntem creatia lui Dumnezeu care a conceput si creat atat pe om cat si celelalte fiinte, ar fi de dorit sa cunoastem mai mult despre acest Dumnezeu.
Ca sa gasesti raspunsul la problema originii vietii, in cazul in care nu crezi in Creatie, trebuie sa cercetezi cosmologia (studiul universului), chimia, fizica, statistica, biologia, genetica, paleontologia, arheologia… Studiile astea sunt fascinante pentru cine are posibilitatea sa le efectueze! Dar ca sa descoperi adevarul in privinta asta, trebuie sa fii obiectiv, sa ai o oarecare detasare emotionala, pentru ca subiectul asta a starnit adevarate pasiuni de-a lungul vremii!
Pana in a doua jumatate a secolului al nouasprezecelea, majoritatea oamenilor credeau ca toate fiintele vii, toate speciile de animale, plante sau microorganisme, au fost create nemijlocit de Dumnezeu, si s-au schimbat foarte putin sau deloc de la aparitia lor pana atunci. Cu putine exceptii, majoritatea savantilor secolelor saptesprezece si optsprezece, care de altfel au pus bazele multor domenii stiintifice, credeau ca oamenii, impreuna cu toate celelalte fiinte vii, au fost creati de o forta divina. Mai tarziu, in 1859, Charles Darwin a publicat lucrarea lui „Originea speciilor prin selectie naturala” care avea ca subtitlu „Pastrarea raselor favorizate in lupta pentru existenta”, pe scurt, „Originea speciilor”. Darwin a produs o puternica impresie sustinand ca viata a aparut dintr-o singura celula care s-a modificat continuu de-a lungul a miliarde de ani, s-a adaptat mediului sau, a devenit tot mai complexa si s-a diversificat, dand nastere la multimea de fiinte vii diversificate si complexe care exista azi. Dar sa mergem putin pe fir inapoi si sa vedem cine este omul Charles Darwin.
Bunicul si tatal lui Charles au fost medici, iar el a incercat sa devina tot medic, dar nu era un elev prea stralucit. Totusi a fost admis la universitatea Cambridge in 1828 si si-a luat licenta in teologie. Vroia sa ia o parohie undeva la tara in Anglia.
Intr-o zi, a primit o scrisoare de la comandantul navei Beagle, pe nume Fitzroy, care era un navigator eperimentat. El ii propunea lui Darwin sa participe ca naturalist la o expeditie maritima in jurul lumii pe o perioada de cinci ani, iar Charles a acceptat. A notat amanuntit observatiile, mai ales cele despre varietatile existente in cadrul aceleiasi specii. A remarcat de exemplu, treisprezece varietati de cinteza, o mica pasare tropicala.
Dupa intoarcere, el a inceput sa-si defineasca propria teorie despre originea vietii. A inceput sa afirme ca varietatile din cadrul aceleiasi specii au aparut spontan, ca unele varietati s-au adaptat mai bine in lupta pentru supravietuirea in mediu ostil, ca cele mai puternice ca adaptare au supravietuit si s-au inmultit, pe cand cele mai putin rezistente au disparut. Darwin considera ca procesul asta de schmbari „spontane”, cum le numea el, in urma caruia supravietuia „cel mai bine adaptat”, a avut loc in decursul a miliarde de ani, si a avut ca rezultat uimitoarea diversitate a formelor de viata intalnite azi.
La inceput, Darwin a fost considerat de multi un ganditor remarcabil. Teoria sa a influentat multe domenii: biologia, astronomia, etica, religia, psihologia, filozofia. Mai tarziu, in contradictie totala cu pregatirea sa teologica, Darwin a manifestat un real dispret fata de orice lucru care amintea de crstinism. El scria: „Din cauza modului eronat in care prezinta istoria Pamantului, Vechiul Testament nu prezinta mai multa credibilitate decat cartile sfinte ale hindusilor, sau decat credintele barbarilor. Noul Testament cuprinde o doctrona condamnabila. Nu reusesc sa inteleg cum poate cineva crede ca invataturile crestine ar fi adevarate.” – SA MA IERTE DUMNEZEU CA AM CITAT ASEMENEA BLASFEMIE, dar sunt cuvintele lui Darwin si a trebuit sa le citez intocmai.
Citatul e citat!
Mai nou am văzut că unii încearcă să împace religia, creştinismul, cu evoluţionismul. Dumnezeu nu a creat lumea prin metoda „evoluţionismului”. Oare nu spune Biblia că Dumnezeu este omnipotent? Oare nu putea El să facă lumea doar în şase zile, zile din astea de 24 de ore? Oare nu ar fi putut să creeze lumea chiar şi în mai puţin decât atât? Chiar şi într-o clipă? Da, putea fiindcă este atotputernic. Atunci de ce nu putem să acceptăm ceea ce se spune în Geneza, mai ales că ne considerăm creştini?
Darwin a avut şi el o istorie plină de evenimente. Ca mulţi alţii care au sfârşit rău, a pornit bine. A vrut să ajungă preot ca şi unul ca Stalin. Dar ceva s-a întâmplat de a ajuns apoi să se dezică de creştinism. Asta arată cât de importante sunt chiar şi lucrurile relativ mărunte din viaţa unui om. Ele pot să schimbe întreg cursul vieţii şi într-o manieră îngrozitoare. Până şi Hitler a vrut să se facă pictor, dar refuzul unei Universităţi condusă de un evreu, l-a înrăit „contribuind” la acel Hitler de care am auzit cu toţii.
Da, fiecare dictator, fiecare comunist inrait a avut cate un eveniment care l-a indepartat de Dumnezeu, de credinta, de religie. Din pacate, acesti oameni au atras o multime de adepti dupa ei. Uite-te la Darwin: teoria lui a fost acceptata cu usurinta, iar explicatiile lui au fost repede admise ca reale. Iar eu cred ca el a reusit sa intoarca de la credinta chiar si oameni care credeau sincer. Asta cred (nu stiu din vreo sursa), pentru ca in mai putin de 50 de ani, majoritatea comunitatii stiintifice si majoritatea occidentalilor au acceptat teoria lui ca adevarata. Ori in occident, credinta era si este crestina, deci in creatiune. Din pacate, in ziua de azi, teoria lui este explicatia cel mai larg acceptata cu privire la originea vietii. Adica toate lucrurile vii au aparut in mod accidental dintr-o materie anorganica, neinsufletita, si o insiruire intamplatoare de reactii a condus la aparitia primei celule vii. Apoi reactiile au determinat modificarea primei celule, ducand la aparitia diversitatii creaturilor din ziua de azi. Vietatile unicelulare s-au transformat in meduze, meduzele in pesti vertebrati, pestii in reptile, reptilele in pasari, apoi mamiferele s-au diversificat, iar primatele au evoluat in fiinte umane. Conform teoriei lui, toate lucrurile vii sunt in stransa legatura unele cu altele. Se crede ca oamenii si maimutele s-au dezvoltat di acelasi animal in urma cu cinci pana la douazeci de milioane de ani. Intreaga clasa a mamiferelor (oameni, cai, maimute antropoide) isi are originea intr-un singur animal care ar fi existat acum saptezecisicinci de milioane de ani. S-au trasat legaturi similare intre toate componentele regnului animal si vegetal, studiul numindu-se filogenie, de aici asa-numitul arbore filogenic.
Teoria lui are la baza patru factori: generatia spontana, mutatiile accidentale, selectia naturala si timpul.
1. Generatia spontana
Generatia spontana se refera la organismele vii care au luat nastere din materia neinsufletita, moarta. Un mediu umed oarecare, numit „supa chimica primara”, a continut la un moment dat in mod absolut intamplator concentratia perfecta de compusi ai carbonului. Contrazicand orice rationament stiintific, un cod ADN, un nucleu, o membrana si un sistem producator de energie, adica minimum de elemente necesare pentru existenta unei celule vii, s-au gasit „intamplator” in acelasi loc, fiecare dintre ele formandu-se in mod spontan. Aceasta celula initiala s-a reprodus, si prima forma de viata si-a inceput astfel existenta.
2. Mutatiile accidentale.
Mici modificari in ADN-ul unei fiinte survin in mod spontan, majoritatea „accidental”, la copierea codului genetic, in procesul de reproducere. Radiatiile si substantele chimice din mediu joaca si ele un rol in aparitia acestor mutatii. Produsul lor este o fiinta diferita de cea din care s-a format si poate fi adaptata mai mult sau mai putin mediului sau de viata. Cele mai multe mutatii au efecte daunatoare fiintei respective, de aceea trebuie sa se produca un numar mare de asemenea mutatii pentru a creste sansele aparitiei unei mutatii cu efecte pozitive…
3. Selectia naturala
Darwin a observat ca numarul fiintelor care se nasc este mult mai mare decat al celor care raman in viata. A observat lupta pentru supravietuire din care ies invingatoare cele mai puternice si mai adaptate, in timp ce animalele slab inzestrate dispar. Asta a numit el selectia naturala. Apoi a concluzionat ca orice mutatie accidentala care dadea nastere unei fiinte mai putin rezistente, ducea la disparitia sigura a fiintei respective. La fel, orice mutatie accidentala in urma careia puterea de adaptare sau capacitatea de reproducere a unei specii de animale sau plante erau sporite, conferea acesteia un mare avantaj in lupta pentru supravietuire.
4. Timpul
Mutatiile accidentale nu survin foarte des, si marea lor majoritate au efecte negative. Pentru a da nastere unei specii diferite, trebuie sa aiba loc mai mute mutatii favorabile. In consecinta, pentru ca procesul de evolutie sa functioneze, este nevoie de foarte mult timp. Producerea si acumularea in timp a mai multor mutatii mici, dar cu efecte favorabile, este modul in care evolutionismul explica transformarea unei celule microscopice in fiinta umana. Iar acest prces s-a desfasurat in miliarde de ani.
Deci asta a fost in mare logica lui Darwin. Si trist este ca multi au crezut in ea. Multi crestini…
Ca să nu fim acuzaţi de „subiectivism”, o rezumare a ideilor darwiniste de către tine e foarte binevenită. Acesta este „basmul” evoluţionism: din „nimic” a apărut totul. Iar eu stau şi mă întreb: unde e logica? Păcat că unii se lasă minţiţi de aceste idei false…
Este de asemenea important sa evidentiem cateva aspecte care nu implica ceea ce intelegem prin evolutie. Schimbarile care apar in cadrul unei specii ca urmare a adaptarii la mediu, nu sunt considerate ca fiind evolutie. Mai exact, evolutia (uneori numita macroevolutie) defineste transformarea unei specii intr-o cu totul alta specie. In mod frecvent, manualele prezinta schimbarile biologice cauzate de adaptarea la mediu, adica micile modificari ce apar in cadrul aceleiasi specii. Fluturele biston betularia (sare si piper) din Anglia este un exemplu citat adesea. Procesul de adaptare la mediu este uneori denumit microevolutie. Asta e un fapt real asupra caruia toti specialistii au cazut de acord. Din pacate, o eroare de judecata larg raspandita in lumea stiintifica este presupunerea ca modificarile cauzate de adaptarea la mediu sunt dovada concludenta a procesului macroevolutiei, adica transformarea unei specii in alta noua… Orice specie de fiinte vii poseda un fond genetic comun, irepetabil, adica propriul sau cod genetic. In clasa nevertebratelor, protozoarele, viermii, melcii, spongierii, meduzele, homarii si albinele, sunt specii distincte. Intre vertebrate, pestii, reptilele, amfibiile si pasarile, sunt in mod evident specii diferite. Categoria reptilelor cuprinde testoasele, crocodilii si dinozaurii, fiecare dintre acestea reprezentand o specie diferita. De asemenea, printre mamifere se numara liliecii, aricii, iepurii, sobolanii, cainii, pisicile, lemurienii, maimutele, urangutanii, cimpanzeii, gorilele care in mod clar reprezinta fiecare alta specie. Oamenii apartin cu totii unei singure specii, homo sapiens. Mici variatii exista si in cadrul speciei noastre, daca luam de pilda culoarea ochilor, aspectul parului, culoarea pielii. In cazul porumbului au aparut de-a lungul timpului multe varietati: porumbul cu bob tare, porumbul dulce, porumbul de floricele, porumbul dinte-de-cal. Macroevolutia nu consta din aceste variatii limitate, din moment ce ele nu conduc la aparitia de noi familii si specii de plante sau animale.
Ceea ce teoria lui Darwin sustine, este ca pisicile si cainii s-au dezvoltat dintr-un stramos comun, care de-a lungul timpului a dat nastere mai multor specii de mamifere. Mai sustine ca vrabiile, cintezele, papagalii si mierlele isi au originea in acelasi precursor, un fel de reptila ancestrala care pe parcursul erelor geologice a evoluat in noi specii.
Unii savanti sustin ca micile variatii care apar in cadrul aceleiasi specii (ex. culoarea ochilor la om) sunt dovada unui proces evolutiv in desfasurare, considerand ca producerea mai multor asemenea modificari va conduce in final la aparitia de noi specii… Argumentul suprem in sprijinul teoriei evolutioniste ar fi deci nu demonstrarea existentei variatiilor, ci a transformarii unei specii intr-o specie cu totul diferita.
Ca dovezi in sprijinul teoriei lor, unii savanti mentioneaza selectia artificiala a plantelor, precum si cresterea si inmultirea animalelor. Ei sustin ca acestea reprezinta o evolutie accelerata de ajutorul omului, care are un rol determinant in procesul asta. Orice om cu experienta in altoirea plantelor sau in cresterea animalelor stie bine ca:
1. Inmultirea prin selectie artificiala a plantelor si animalelor ofera doar rezultate limitate. De exemplu in Franta s-a realizat un experiement cu scopul cresterii concentratiei de zahar la sfecla. Initial sfecla continea 6% zahar. Dupa cativa ani de selectie artificiala, concentratia a crescut la 17% insa, cu toate ca experimentul a continuat alti ani, a fost imposibil de obtinut o concentratie de zahar mai mare de 17%.
2. Animalul rezultat in urma incrucisarii ,apartine aceleiasi specii. Nu intervin mutatii semnificative nici in urma incrucisarilor repetate. Prin experimente stiintifice se pot obtine cai cu par mai scurt, gaini care produc mai multe oua, porumb cu continut crescut de proteine, dar in fiecare caz se ajunge la o limita. Oricum, toate rezultatele incrucisarilor artificiale au fost in cadrul aceleiasi specii.
3. Prin incrucisari controlate si prin selectie artificiala, capacitatea de supravietuire se diminueaza. Vietatile obtinute in urma mutatiilor sunt de regula mai putin rezistente si nu pot concura din acest punct de vedere cu specimenele originale. Falconer ofera urmatoarea explicatie: „Animalele domesticite si plantele cultivate de om sunt poate cea mai buna dovada a functionarii aceste reguli. Mutatiile pozitive obtinute in urma selectiei artificiale sunt insotite de o reducere a capacitatii de supravietuire, de adaptare la conditiile de mediu, realizarea acestor modificari fiind, de fapt, posibila doar pentru ca plantele cultivate de om si animalele domesticite, nu traiesc in mediul lor natural.”
Selectia artificiala produce doar variatii minore, iar obtinerea acestora e posibila doar cu ajutorul omului. Ele sunt total insuficiente pentru a dovedi ca evolutia este un proces „natural”, spontan, deoarece ceea ce se obtine nu este complet diferit sau nou, iar numarul de varietati obtinute este limitat. Indiferent de tipul de combinatii folosit, specia umana nu se va transforma radical, iar rasa canina va continua sa ramana rasa canina. De fapt inmultirea animalelor domestice si selelctia artificiala nu fac decat sa demonstreze limitele procesului de evolutie. Specimenele supuse celor mai complexe modificari supravietuiesc doar datorita faptului ca sunt ingrijite de om si sunt ferite de dusmanii naturali ai speciei din care fac parte.
Eu sunt de părere că şi termenul „microevoluţie” este greşti din punct de vedere ştiinţific. Este vorba pur şi simplu de „adaptare”, o „împăcarea” forţată cu condiţiile de mediu. Animalele sunt obligate, ca să supravieţuiască, să-şi folosească tot „arsenalul” de care dispun. Dar atenţie, mai repet o dată, de care DISPUN deja în materialul lor genetic. Indiferent de mediu şi de timp, nu vor apărea alte trăsături aşa din senin.
Am mai spus eu unui comentator, aici pe blog, că dacă ar avea loc un cataclism global şi pământul ar ajunge acoperit 100% de apă, omului nu-i vor apărea branhii şi solzi oricâte milioane de ani ar trece şi asta pentru că astfel de caracteristici nu i-au fost înscrise în materialul genetic. În schimb, omul va fi nevoit să-şi folosească mai mult unele aptitudini pe care le deţine deja, deci să se „adapteze”. Şi stau şi mă întreb: ce are a face asta cu „evoluţia”? Nimic, pentru că evoluţia susţine alte lucruri pe care le-ai evidenţiat în comentariu.
iAsa este, sunt total de acord cu tot ce ai scris. Evolutionistii au vrut prin denumirile astea „stiintifice” (microevolutie si macroevolutie) sa atraga cat mai multi oameni creduli si sa-i indeparteze de la credinta in Dumnezeu. Insa pentru a dovedi daca o teorie se verifica, sunt necesare cercetari amanuntite. Cea mai buna metoda ar fi observarea subiectului in actiune. Din pacate nu putem studia astazi inceputurile vietii de pe planeta noastra. O alta posibilitate ar fi organizarea unui experiment in laborator, ca sa vedem evolutia, adica procesul in desfasurare, sau ca sa aflam daca evolutia este posibila. Insa, tinand cont ca evolutia dureaza milioane de ani, iar noi nu traim atat, experimentul nu va fi posibil…
Deci, pentru ca nici una din variante nu e fezabila, nu ne ramane decat sa incercam sa gasim dovezi indirecte ale evolutiei. Ca atare, dispunem de trei surse principale ale acestor indicii: teoria probabilitatii, varsta pamantului si paleontologia. Sa le luam pe rand:
1. Teoria probabilitatii. Aparitia generatiei spontane si a mutatiilor accidentale poate fi prevazuta matematic. De asemenea selectia naturala poate fi analizata prin metode statistice. Asadar, daca teoria evolutionista este adevarata, aceasta ar trebui sa fie matematic previzibila. Pentru ca o teorie sa fie corecta, ea trebuie confirmata stiintific cu o probabilitate de 95%. Ne asteptam, in cazul asta, ca probabilitatea matematica in favoarea teoriei darwiniste, daca e corecta, sa fie una ridicata!
2. Varsta pamantului. Din moment ce teoria sustine ca procesul evolutiv se desfasoara pe parcursul a miliarde de ani, e foarte important sa stabilim varsta corecta a planetei noastre. Cercetarile noastre, in cazul de fata, ar trebui sa demonstreze ca vechimea pamantului este de ordinul a miliarde de ani. In caz contrar, timpul scurs putea fi insuficient pentru finalizarea procesului evolutiv. Mai trebuie sa dovedim ca in tot acest timp, conditiile de mediu au fost prielnice pentru aparitia si dezvoltarea vietii si ca temperatura aerului, concentratia de oxigen si lumina solara au favorizat existenta fiintelor vii.
3. Paleontologia. Straturile pline de fosile din scoarta pamantului sunt un adevarat muzeu al inceputurilor vietii. Daca teoria darwinista este adevarata, ar trebui sa descoperim fosile care sa indice o dezvoltare progresiva a formelor de viata si sa ilustreze clar toate verigile, de exemplu: de la pestii de dimensiuni mici la rechini, de la cinteza la vultur, de la primate la om.
Presupunem ca cele mai adanci si mai vechi straturi geologice cuprin fosile ale formelor de viata primitive, initiale, iar pe masura ce ne apropiem de straturile de la suprafata, ne asteptam sa descoperim o trecere treptata de la formele rudimentare de viata spre cele mai complexe. Mai stim ca probabil nu am gasi dintr-odata fosile ale formelor de viata noi, ci vom avea fosile din etapele intermediare, care sa demonstreze o evolutie treptata, neintrerupta.
Evolutionistii sustin ca pestii au evoluat in amfibii. Prin urmare e logic sa presupunem ca vom descoperi forme intermediare care sa ilustreze transformarea treptata a inotatoarelor in membre. Din moment ce transformarea pestilor in in amfibii s-a produs pe parcursul a milioane de ani, in care au existat milioane, poate chiar miliarde de forme intermediare, ar trebui sa gasim fosile ale tuturor acestor vietati, nu?
Daca reptilele au evoluat in pasari, asa cum se pretinde, atunci in mod obligatoriu vom descoperi fosile care sa demonstreze trecerea treptata de la membre anterioare de reptile la aripi de pasare, precum si transformarea pielii solzoase a reptilelor in pene. Fosilele descoperite ar trebui sa scoata la iveala milioane de forme intermediare, care sa umple muzee intregi.
Faptul ca multi oameni considera aceatsa teorie corecta, nu inseamna ca o pot motiva, iar faptul ca anumite forme de viata sunt asemanatoare altora, nu dovedeste ca unele au evoluat din altele. Autenticitatea teoriei evolutioniste trebuie demonstrata de fosilele descoperite, de dovedirea existentei unei planete locuibile vechi si de legile probabilitatii. Voi reveni asupra subiectelor acestora amanuntit mai tarziu. Deocamdata vreau sa vorbesc putin despre varianta creationista.
Varianta creationista este cealalta explicatie admisibila pentru aparitia vietii si spune ca viata a fost planificata si creata in mod deliberat. E de ajuns pentru unii sa priveasca pamantul, plantele, universul, ca sa fie siguri ca exista un Creator. Cercetarea complexei biologii umane, a codului genetic si a sistemeloir interne i-a determinat pe savanti sa se convinga ca este imposibil ca ele sa fi aparut accidental. Analizarea afirmatiilor si a dovezilor prezentate in sprijinul variantei creationiste ne determina sa credem ca trebuie sa existe o explicatie mai adecvata.
Versiunea crestina sustine ca Dumnezeu a conceput si a creat Universul si toate formele de viata cunoscute. Multi oameni de stiinta, chiar ganditori atei si o serie de religii accepta acest punct de vedere. Biblia este cartea care prezinta conceptia crestina despre aparitia vietii si despre multe alte aspecte.
Aparitia vietii este relatata chiar de la inceputul Bilbiei, in Geneza. Aceasta spune ca Dumnezeu a creat mai intai Pamantul, apoi plantele, stelele si soarele, dupa aceea animalele. In cele din urma, Dumnezeu l-a creat pe om. Geneza precizeaza doar ca Dumnezeu a creat universul in mod intentionat, din nimic, dar nu ofera amanunte in privinta asta. Aparitia universului ca rezultat al vointei si actiunii lui Dumnezeu este denumita Creatie.
Geneza ne arata ca Dumnezeu a dorit sa aiba o relatie apropiata cu Adam si Eva, primii oameni, insotindu-i adesea prin Gradina Edenului. Adam si Eva au avut copii si oamenii s-au inmultiti rapid. In capitoul 5 al Genezei ni se prezinta cateva generatii de oameni care au trait inainte de nasterea lui Noe, un barbat ales.
Necazurile se inmulteau pe pamant pentru ca oamenii Il uitasera pe Dumnezeu si erau nemilosi cu semenii lor. Dumnezeu a hatarat sa nimiceasca lumea si sa-i faca un inceput nou. L-a ales pe Noe sa construiasca o arca, o corabie uriasa, si sa o umple cu cate o pereche, parte barbateasca si parte femeiasca, din fiecare specie de vietuitoare de pe pamant.
Pana la potop, suprafata pamantului era acoperita cu o perdea de aburi ce crea un efect de sera si filtra radiatiile daunatoare ale soarelui, permitand vietuitoarelor sa traiasca mult si confortabil, intr-un climat subtropical. Dovezi concludente ale acestui climat protector sunt existenta reptilelor uriase (dinozaurii), a fosilelor de plante (feriga) descoperite in calota glaciara arctica, precum si viata lunga de care se bucurau oamenii, dupa cum spune Geneza (Adam a trait 930 de ani). Dumnezeu a spart perdeaua de abur, inundand intreg pamantul prin ploaie, inclusiv muntii cei mai inalti. Noe, familia sa si animalele pe care i s-a permis sa le ia cu el, erau in siguranta in arca. Dupa 150 de zile, apele au inceput sa scada, si au aparut suprafete de uscat. Noe a deschis arca si a dat drumul animalelor sa repopuleze pamantul. Mai tarziu voi arata nenumarate dovezi stiintifice si istorice care sustin faptele prezentate in Geneza.
Teoria evoluţionistă nu a fost demonstrată nici cu ajutorul probabilităţii matematice, nici de paleontologie. În ceea ce priveşte vârsta pământului, se observă în ştiinţă, din păcate, influenţa evoluţionismului, cei mai mulţi oameni de ştiinţă înclinând să creadă că pământul este unul „bătrân”, şi nu unul „tânăr”, cum spune Geneza. Ai vorbit chiar tu despre acest lucru atunci când ai vorbit despre eficienţa metodelor de datare utilizate în ştiinţă. Eu unul am mari dubii în privinţa eficienţei lor, mai ales că nu se iau în considerare factori externi ca potopul.
Este foarte bine că ai rezumat şi creaţionismul, mai ales pentru cei care poate ne urmăresc aici şi nu îl cunosc prea bine.
Evolutionistii nu au dovezi. Dovezile sunt de partea Bibliei. Voi veni cu dovezi la timpul potrivit. Pana acum am definit fiecare forma de viata ca specie distincta. Primele doua capitole ale Genezei descriu modul in care Dumnezeu a creat toate speciile de plante si animale si subliniaza ca fiecare dintre acestea era menita sa se inmulteasca. Modificarile minore care au intervenit la fiintele vii dupa crearea lor, au dat nastere doar la noi varietati in cadrul aceleiasi specii.
Creatia nu elimina posibilitatea aparitiei unor varietati in cadrul aceleiasi specii. Fiecare dintre acestea a fost creata cu un fond genetic bogat, astfel incat sa permita aparitia a numeroase varietati in interiorul speciei respective.
Fiintele umane (Homo sapiens) reprezinta o asemenea specie. Exista aproximativ sapte miliarde de oameni pe pamant in prezent. Cu exceptia gemenilor identici, nu exista doi oameni absolut asemanatori. Fiecare dintre noi poseda o combinatie de gene unica. Cu toate acestea, cu totii suntem in mod evident exemplare umane, apartinand speciei numita Homo sapiens.
Situatia este similara si in cazul cainilor. Toatre raslee cunoscute de caini fac parte din specia Canis familiaris. Micul Chihuahua, marele ciobanesc german, prepelicarul si buldogul, au cu totii un fond genetic comun care ii distinge de alte specii. De-a lungul timpului oamenii au crescut caini si au incercat sa creeze, prin incrucisari selective, noi rase. Specimenele obtinute sunt insa tot caini, tot din specia Canis familiaris.
Acesta este unul din punctele in care teoria evolutionista si creationismul se contrazic radical. Evolutionistii sustin ca modificarile aparute duc la obtinerea de specii complet noi. Teoreticienii creationisti sunt de parere ca este posibila aparitia de noi varietati in cadrul aceleiasi specii, dar aceste modificari nu vor duce niciodata la obtinerea unei noi specii. Toate speciile cunoscute astazi sau care au existat vreodata, au fost insa create la inceputul timpului si nici o alta specie nu a aparut ulterior. Aceasta afirmatie intareste relatarea din Geneza 2:2, conform careia in cea de-a sasea zi Dumnezeu a incheiat lucrarea pe care o incepuse.
Cei care sustin teoria ca viata este rezultatul creatiei unei Fiinte Supreme, sunt cunoscuti drept creationisti. Crestinii, alaturi de multe alte persoane apartinand altor religii, sunt adeptii acestei teorii. Mai mult, dupa studierea dovezilor, numerosi oameni de stiinta au ajuns la concluzia ca cea mai buna explicatie cu privire la aparitia vietii este oferita de teoria creationista. Printre cei mai faimosi oameni de stiinta creationisti se numara: in domeniul biologiei: Louis Pasteur care a dezvoltat vaccinul, fiind si initiatorul bacteriologiei. In domeniul fizicii: Isaac Newton care a descoperit legea gravitatiei si a inventat telescopul cu oglinda; Albert Einstein care a elaborat teoria relativitatii. In domeniul geneticii: Gregor Mendel, fondatorul geneticii moderne. In domeniul astronomiei: Nicolaus Copernic care a descoperit ca planetele se invart in jurul soarelui pe traiectoria unei orbite. In domeniul electronicii: Samuel Morse, inventatorul telegrafului. In domeniul medicinei: Joseph Lister, fondatorul chirurgiei moderne (antiseptice). In domeniul chimiei: Robert Boyle care a elaborat teoria dinamicii gazelor; Humphrey Davy, fondatorul termocineticii. Lista, bineinteles, este foarte scurta fata de cati oameni de stiinta din trecut au crezut nu numai in Biblie, ci in Dumnezeul Bibliei. Este de asemenea impresionant numarul oamenilor de stiinta contemporani care adera la teoria creationista. Ei resping ideea evolutiei de la fiinte monocelulare la oameni, fiind convinsi de argumentele care sustin ca universul pe care il cunoastem este opera unui Creator inteligent. Refuzand sa accepte ca fiintele vii au aparut in mod accidental, acesti savanti considera ca viata ne dezvaluie anumite lucruri despre Creatorul ei.
La fel ca in cazul teoriei evolutioniste, cele mai concludente dovezi in sprijinul creationismului s-ar fi putut obtine daca am fi fost de fata la momentul creatiei si am fi putut studia desfasurarea sa. In lipsa acestei posibilitati, putem studia formele de viata din prezent pentru a demonstra ca aparitia lor prin creatie este posibila din punct de vedere stiintific. Oamenii de stiinta examineaza cu mare atentie toate formele de viata actuale, insa de-a lungul intregii istorii umane, nu s-a inregistrat aparitia vreunei specii noi. In plus, potrivit Genezei, creatia fiintelor vii a fost incheiata chiar de la inceputul timpului. Tot ce ne ramane de facut este sa cautam dovezi indirecte ale creatiei. Vom cauta, ca si in cazul evolutionismului, indicii in aceleasi trei domenii: teoria probabilitatii, stabilirea varstei pamantului si paleontologie.
1. Teoria probabilitatii. Viata este un fenomen singular si extrem de complex, astfel incat probabilitatea ca ea sa fi aparut in md accidental este, matematic vorbind, extrem de redusa.
2. Varsta pamantului. Dupa cum reiese din Biblie, varsta planetei noastre este destul de mica, de circa sase mii de ani. Din moment ce toate formele de viata au fost create simultan, nici nu ar fi fost nevoie de mai mult timp pentru a explica aparitia si dezvoltarea acestora. Prin urmare, cercetarile noastre cu privire la vechimea pamantului trebuie sa demonstreze ca pamantul este o planeta tanara.
3. Paleontologia. Daca teoria creationista este valida, vom descoperi direct fosile ale unor forme complexe de viata. Presupunem ca vom gasi exemplare fosilizate din majoritatea tipurilor de plante si animale cunoscute. De asemenea, ne asteptam sa nu gasim nici o forma intermediara de viata, care sa faca legatura intre doua specii principale.
Credem ca vom gasi fosilizate exemplare intregi sau ramasite de soareci, soparle, pisici, caini, bovine, elefanti, cai, lilieci, dinozauri, rechini, maimute, primate si oameni. Pana si cele mai vechi dintre fosile trebuie sa apartina unor specii complet dezvoltate si sa prezinte toate caracteristicile care individualizeaza specia respectiva.
Nu exista cale de mijloc: doar una din cele doua teorii poate fi adevarata. Aparitia vietii nu poate fi explicata in nici un alt mod. Simplul fapt ca exista persoane care sustin fiecare din aceste teorii, nu dovedeste validitatea vreuneia dintre ele. Faptul ca eu cred ceva, nu dovedeste ca ceea ce cred eu este corect. Ca atare, pentru stabilirea adevaraului, trebuie sa avem in vedere dovezile oferite de paleontologie, de varsta pamantului si de legile probabilitatii.
Eu unul nu sunt de acord cu includerea omului într-o specie cu numele de „Homo Sapiens”, care specie cuprinde mai multe „subspecii”, omul de azi fiind inclus în subspecia „Homo Sapiens Sapiens”. Omul a fost aşa cum îl ştim de la început. Există rase de oameni (mă refer mai ales la culoare), dar nu şi „subspecii”. Aşa că celelalte subspecii ale speciei „Homo Sapiens”, şi anume Homo heidelbergensis, Homo rhodesiensis, Homo neanderthalensis şi Homo antecessor, le consider fabulaţii, nişte creaţii ale evoluţionismului. De fapt, se încearcă să se arate că omul ar fi „evoluat” din subspeciile arhaice ale speciei Homo Sapiens, ceea ce este un fals grosolan. Omul a fost om de la începuturi.
Oricum ar fi, evoluţioniştii, dacă sunt obiectivi, trebuie să recunoască cum că creaţionismul are mai multe dovezi decât ei. Dar asta nu o vor recunoaşte niciodată, ba mai degrabă ar fabrica ei dovezi numai să nu dea dreptate Bibliei.
Scuzama ca ma bag ca musca in lapte, dar trebuie sa strig : BLASFEMIE
Prietene cunostintele tale le ai de la doamna de serviciu?
Acum sa iti doar una dintre chestiile ce sunt gresite la comentariul tau:
Albert Einstein era creationist….hahahahahahahahaha
Einstein a spus odata : „The word god is for me nothing more than the expression and product of human weaknesses, the Bible a collection of honourable, but still primitive legends which are nevertheless pretty childish. No interpretation no matter how subtle can (for me) change this. …”
A mai spus si:
„I believe in Spinoza’s God who reveals Himself in the orderly harmony of what exists, not in a God who concerns himself with fates and actions of human beings.”
Deci informeazate putin despre credinta domnului Spinoza un foarte bun prieten dea lui Einstein si sa imi spui daca este aceeasi chestie cu ceea ce scrie in biblie :))
Einstein creationis….am mai auzit una :))))))))))))))))
Să lăsăm ironiile! Cât despre mine, nici n-are importanţă dacă Einstein a fost creaţionist sau nu. E treaba lui ce a crezut şi susţinut. Apoi, din câte ştiu, nici evoluţionist n-a fost. Aşa că n-are sens să mai insistăm pe acest subiect.
Pai da, asta si sunt, inventii ale evolutionistilor. Nici eu nu sunt de acord cu denumirile astea, dar trebuie sa le dam si evolutionistilor dreptul sa-si expuna pararea. De aceea, sa folosim armele lor si sa demontam pas cu pas mitul acesta care a facut atat de mult rau. Omul nu este un „Homo…”, orice denumire i-ar da evolutionistii, ci este coroana creatiunii lui Dumnezeu. Este singura fiinta cu ratiune, cu vointa proprie, cu liber arbitru, singura fiinta care se poate exprima prin cuvinte etc. Dar, inca o data spun, toate la timpul lor. Eu nu sunt de acord nici la celelalte vietati cu incadrarea in „specii”, pentru ca Biblia spune ca Dumnezeu a creat vietuitoare, verdeata, dupa soiul lor. Dar hai sa ne exprimam in termenii evolutionistilor ca sa putem explica clar originea vietii pe pamant pentru ei. Cand vorbesti cu un om de alta nationalitate, ca sa te inteleaga, trebuie sa vorbesti pe limba lui. Abia dupa ce te intelege, il poti invata limba ta, daca el vrea.
Ca sa gasim raspunsuri corecte la probleme majore, reprezinta o incercare grea. Un obstacol sunt chiar prejudecatile fiecaruia dintre noi. Prejudecata este inclinatia de a descoperi ce ai pornit sa cauti, si nu ce exista de fapt; de a vedea doar ce consideri tu ca e adevarat, si nu faptele reale. O cautare sincera a adevarului, cere sa se lase deoparte prejudecatile. Oamenii, in general, au tendinta sa se lase condusi de prejudecati. Prejudecati gasim la tot pasul. Exemple: albii sunt buni la invatatura, negrii nu; negrii sunt atleti buni, albii nu; barbatii trebuie sa fie doctori, femeile doar asistente; avem mai multa incredere in oamenii varstnici decat in tineri. Am dat cateva exemple banale. Prejudecatile ne impiedica sa ne conducem viata in armonie cu adevarul, ne limiteaza orizontul si ne fac chiar sa ratam unele sanse in viata!!!
Exista oameni care nu vor sa afle un adevar ce i-ar putea forta sa-si reevalueze convingerile legate de existenta lui Dumnezeu, de istorie, de stiinta sau de originea vietii. Le e mai usor sa se incapataneze in a sustine lucruri imposibil de dovedit, decat sa-si redefineasca pozitia. Negarea realitatii insa, are pretul sau. Daca nu crezi in legea gravitatiei si te arunci de pe o cladire, vei cadea? Da, vei cadea, pentru ca ea exista chiar daca tu nu crezi in ea. La fel, imbratisarea conceptiilor gresite asupra originii universului te poate impiedica sa observi aspecte foarte importante de viata. Totusi, fiecare om isi poate depasi prejudecatile. Dar vreau sa ma adresez tie, celui care crezi ca ai evoluat, si nu ca ai fost creat: de unde ai ideile astea? Chiar crezi asta in adancul sufletului tau? Incearca sa analizezi dovezile, nu vorbele, fara sa te lasi condus de ideile dobandite pana acum. Incearca sa accepti faptul ca poate fi adevarat ceea ce tu nu crezi, si, ca atare, sa citesti dorind sa descoperi adevarul. Dupa aceea, sa traiesti conform lui. Orice om TREBUIE sa afle adevarul despre originea vietii lui. Are dreptul asta, cat si datoria asta.
Deci, este esential sa gasim raspunsul la intrebarea „Cum a aparut viata?”, intrebarea care nu e deloc abstracta, pentru ca asta influenteaza atat realtia cu semenii, cat si relatia cu Dumnezeu. Cei mai multi oameni considera ca viata a aparut printr-un proces evolutiv in decursul a miliarde de ani. Mai e o parte a populatiei care crede ca este creatia lui Dumnezeu, care a conceput si a dat nastere tuturor fiintelor vii. De aceea spun ca daca reusim sa ne invingem prejudecatile, vom putea afla adevarul cu privire la originea vietii. Sa incepem sa aducem la lumina si intelegere dovezile existente in favoarea creatiei savarsite acum sase mii de ani de Dumnezeu.
Cu cat apreciem mai bine complexitatea tuturor formelor de viata, cu atat putem analiza mai usor probabilitatea ca viata sa fi aparut in mod cu totul intamplator. Cele mai simple forme de viata au la baza functii si structuri extrem de perfectionate. Oamenii de stiinta considera viata ca fiind o complexitate inegalabila. Leslie Orgel, un cunoscut cercetator al originii vietii, a subliniat faptul asta spunand: „Formele de viata se disting prin complexitatea lor specifica. Cristale precum granitul nu pot fi cuprinse in aceasta categorie, deoarece le lipseste complexitatea; combinatiile intamplatoare de polimeri nu pot fi considerate forme de viata deoarece le lipseste specificitatea.”
Sangele, creierul, ochii, inima, glanda pituitara, sunt organe extrem de perfectionate. Desi sunt studiate de zeci de ani, unele din aspectele lor functionale, abia incep sa fie descifrate. Fiecare celula din aceste organe contine structuri cu mult mai complexe decat organul insusi, adica acidul dezoxiribonucleic, sau ADN-ul. ADN-ul este materialul genetic care transporta toate instructiunile necesare functionarii celulei. ADN-ul contine patru subunitati diferite, numite nucleotide. Succesiunea specifica a acestor subunitati in lantul ADN, face distinctia dintre o gena si cealalta. ADN-ul este organizat pe trei nivele principale. Nivelul cel mai de jos al ADN-ului este numit perechi de baze azotate. De la cateva sute pana la cateva mii de perechi de baze azotate intra in componenta genelor. Sute de mii de gene sunt prezente in fiecare celula din organismul animalelor superioare. Mai multe grupuri de gene se organizeaza apoi in cromozomi.
ADN-ul determina tipul de structura pe care o va forma o celula, tipul de substante chimice si hormoni pe care le va produce acesta, precum si locul pe care-l va ocupa celula in organism. ADN-ul controleaza consumul de energie, eliminarea reziduurilor si reproducerea celulei. El cuprinde o cantitiate vasta de informatii biochimice.
Evolutionistul Dawkins subestimeaza in mod evident complexitatea codului genetic cand afirma: „Fiecare celula din corpul uman are o capacitate de stocare a informatiei atat de mare incat ea ar putea cuprinde cunostintele din toate cele treizeci de volume ale Enciclopediei Britannica, si inca de trei sau patru ori pe atat.” Am spus ca subestimeaza, deoarece informatia din ADN-ul celular nu este doar impresionanta din punct de vedere cantitativ, ci si incredibil de densa. Ramanem uimiti in fata cantitatii de informatie stocate in memoria unui computer, dar cantitiatea de informatie inmagazinata in cel mai scurt lant ADN, este echivalenta cu un teanc de carti inalt cat de cincisute de ori distanta de la Pamant la Luna, fiecare carte fiind unica si defarita de celelalte.
Deoarece ADN-ul contine informatia necesara pentru producerea unor substante chimice si structuri existente in toate formle de viata, ar fi de asteptat ca formele de viata similare, sa aiba ADN-uri similare. Primatele si oamenii au numeroase asemanari fizice si, intr-o oarecare masura, si ADN-ul lor este similar. ADN-ul scorpionilor este ceva mai diferit fata de cel al omului, dar exista inca asemanari intre ele. ADN-ul bacteriei este doar foarte putin similar cu el al omului.
Evolutionistii insista asupra faptului ca aceste similaritati arata ca formele de viata au evoluat una din cealalta. Dar exista si elemente ce nu pot fi explicate cu ajutorul evolutionismului, cum ar fi asemanarile dintre forme de viata despre care ei spun ca s-au format separat. De exemplu hemoglobina, molecula care transporta oxigenul in sange, se gaseste la toate vertebratele, inclusiv la oameni. Dar hemoglobina este prezenta si la viermi, crustacee, stele de mare si chiar la unele microorganisme… Hemoglobina crocodilului seamana mai mult cu cea a puilor de gaina decat cu cea a serpilor sau a altor reptile. O enzima necesara procesului de digestie la om, lisozina, seamana mai degraba cu cea a puilor de gaina, deact cu cea a altor mamifere. O proteina specifica identica se gaseste atat in membrana celulara a camilelor, cat si in cea a rechinilor. Totusi aceste animale nu sunt deloc inrudite.
Aceste similaritati de natura chhimica nu pot fi explicate cu ajutorul unor conexiuni evolutive, deoarece formele de viata implicate nu sunt inrudite. Existenta unor asemanari in structura ADN-ului si in alte substante chimice celulare, nu inseamna neaparat ca o forma de viata a evoluat din alta. In schimb, aceste similaritati sustin demonstratia ca toate formele de viata sunt opera aceluiasi Creator.
Atunci, am să îi las pe evoluţioniştii care vor poposi pe aici să răspundă comentariilor tale, fiindcă observ că sunt adresate lor 🙂 .
La această concluzie am ajuns şi eu: similiarităţile arată că formele de viaţă sunt opera aceluiaşi Creator. E acelaşi „stil”, ca şi cum am analiza mai multe tablouri şi pe baza unor asemănări am ajunge la concluzia că sunt pictate de o singură persoană. Am scris despre asta aici: https://teonymus.wordpress.com/2013/11/08/cateva-provocari-pentru-evolutionisti-si-ateisti/
Nu vreau sa intelegi gresit: eu cu tine conversez, nu cu altcineva. Este blogul tau si dialogul il port cu tine. Astept zilnic raspunsul tau pe care il citesc cu bucurie. Insa vreau ca daca va ajunge aici cineva care e de cealalta parte a baricadei, sa nu se simta ca un intrus intr-o conversatie care nu-l priveste, ci bine venit.
Daca vroiam comentarii de la evolutionisti sau de la oricine altcineva, imi faceam propriul blog, dar, asa cum am spus la inceput, imi place cum gandesti, si vreau sa conversez cu tine. Totusi, pe parcursul dialogului nostru, poate ma voi mai adresa si lor, dar asta nu vreau sa te supere.
Asa cum am spus amandoi, evolutionismul a facut si face atat de mult rau oamenilor. De aceea incerc sa fiu si eu o voce, ca si tine de altfel, care sper sa trezeasca macar un suflet, iar eu voi fi foarte bucuroasa! Vorbind cu tine Teonymus, ma voi adresa si lor. Ca sa fiu mai explicita, e ca si cand ai da o petrecere si ai multi invitati printre care si un invitat de onoare. Tu te ocupi de invitatul de onoare, dar te ocupi si de ceilalti, ca sa nu se simta stingheri. La fel eu discut si dezbat cu tine, dialoghez cu tine, dar cu siguranta ca vor aparea si alte suflete, sau poate acum sau chiar de mult citesc ce scriem noi. Este logic ca, corespondand cu tine pe blog, si nu pe mail, si altii sa vada ce scriem, fiind ca este la vedere. De aceea ma adresez si lor cateodata.
Stiu ca ai inteles ce am vrut sa spun si sper ca nu te-ai suparat. La urma urmei, tu incerci sa arati oamenilor adevarul. Iar eu am vrut sa ma alatur tie si sa fac acelasi lucru. Daca te uiti la prima mea postare, pe 17 martie, vei reciti ca „Imi place cum gandesti, de aceea am vrut sa ma alatur tie si totodata sa vin in sprijinul credintei tale (pe care o respect) cu cateva date concrete.”. Apoi ti-am spus „Daca te supara ceva din ce am scris, te rog sa-mi scrii si ma voi opri. Este blogul tau si te respect.” Practic noi conversam pe tema asta in speranta ca macar un om care va citi, isi va da seama ca este creat de Dumnezeu. Si tu te-ai bucura de asta, pentru ca altfel nu mi-ai fi raspuns „Orice informaţii sunt utile, aşa că e foarte bine că le veţi posta aici. Mai ales, veţi aduce un punct de vedere solid pentru cei care cred că am bătut câmpii când am lansat acele întrebări şi asta mă bucură.”
Deci, continuam sa facem front comun pentru a arata lumii ce Dumnezeu mare, adevarat si frumos avem? Astept raspunsul tau!
Eu sunt de acord cu aproape tot ce scrii. Am filtrat informaţiile şi nu prea am ce comenta pe baza rândurilor tale, eventual să adaug ceva sau să accentuez anumite idei.
Când am spus că îi voi lăsa pe evoluţionişti să răspundă, am lansat o invitaţie aşa mai „subtilă” pentru ei 🙂 . Nu m-am simţit deloc „ofensat” că te adresezi lor. De supărare nici nu poate fi vorba. Ba dimpotrivă, chiar mă bucură că te adresezi lor.
În ceea ce priveşte această teorie, am observat că noi doi avem aceleaşi concepţii, crezuri, idei. Mă bucur că te-ai alăturat acestui demers pe care l-am lansat eu aici, şi anume acela de a le arăta celor care cred în evoluţionism că teoria lui Darwin nu are bază în realitate şi că Creaţionismul biblic este singurul care rămâne în picioare dacă ar fi să-l probăm în natură.
Nu s-a pus niciodată problema că m-aş supăra dacă te-ai adresa lor. De fapt, eu asta am şi urmărit de la început, să iniţiez un dialog între creaţionişti (eu şi tu şi cine va mai dori să se alăture taberei noastre) şi evoluţionişti. Deci, fii fără grijă, ceea ce faci tu este exact ceea ce mi-am dorit de la început. 🙂
Bun, ma bucur din suflet. Am crezut ca te-ai suparat, dar ma bucur ca m-am inselat. Mai ales ca ai spus in primul tau raspuns ca „veţi aduce un punct de vedere solid pentru cei care cred că…”, deci tu ai considerat de la inceput ca postarile mele se vor adresa de fapt lor, dar dialogand cu tine. Iar acum, cand am citit „Atunci, am să îi las pe evoluţioniştii care vor poposi pe aici să răspundă comentariilor tale, fiindcă observ că sunt adresate lor”, mi s-a parut ca te-ai fi suparat. Dar nu te-ai suparat si ma bucur! Deci, sa continuam cu dovezile!
Pe langa faptul ca ADN-ul contine o cantitate enorma de informatie, fiecare celula trebuie sa cuprinda aproape toata aceasta informatie ca sa poata functiona. Pentru functionarea oricarui mecanism este necesar un numar minim de componente esentiale. Biochimistul Michael Behe arata ca, din punctul de vedere al mecanicii, daca un singur component esential lipseste, tot angrenajul (aparatul) va stagna, nu va putea functiona.
La nivel celular este deosebit de important ca toate componentele esentiale sa functioneze. Cateva exemple: numai indepartarea membranei celulei va distruge celula. Separarea mitocondriei va determina pierderea energiei celulei. Dislocarea nucleului va duce la incetarea functiilor chimice ale celulei.
Se poate vorbi despre componenta esentiala si la organele interne, la care toate elementele componente trebuie sa existe si sa functioneze ca organul sa-si indeplineasca rolul. Ochiul va deveni nefuntional daca pe cornee apare un numar infim de celule anormal de inchise la culoare. Existenta unor fibre atipice in peretii sistemului circulator va provoca batai neregulate ale inimii, sau va determina chiar incetarea batailor. Un minuscul cheag de sange pe creier va produce rapid paralizia unui membru, uneori chiar moartea. O mica excrescenta osoasa va determina pierderea partiala a auzului in cazul in care aceasta atinge timpanul. Totul este foarte precis, matematic chiar.
Formele de viata necesita o foarte mare cantitate de informatii care actioneaza la unison. Multi oameni nu realizeaza cat de complexa este alcatuirea unei „simple” celule. Cel mai simplu organism contine cantitati enciclopedice de informatie complexa. Mycoplasma genitalium este bacteria cu cea mai redusa cantitate de material genetic pe care o poate contine un organism functional. Totusi, pana si aceasta bacterie are in componenta sa cincisute optzeci de mii de perechi de baze azotate pe cele patrusute optzecisidoua de gene. Chiar si cu aceasta vasta cantitate de informatie biogenetica, Mycoplasma genitalium poate supravietui doar ca un parazit al ator organisme mai complexe care ii furnizeaza hrana, o membrana celulara, si ii inlesnesc replicarea ADN-ului, toate astea neputand fi obtinute de bacterie pe cont propriu.
Eugen Koonin impreuna cu alti oameni de stiinta au incercat sa stabileasca cel mai rudimentar cod genetic necesar si suficient pentru supravietuirea unei celule si au ajuns la cifra de douasute cincizecisisase de gene, dar ei si-au exprimat indoiala fata de supravietuirea in conditii reale a unei astfel de celule ipotetice. Aceasta n-ar poseda mijloacele necesare refacerii ADN-ului sau arderii componentelor complexe si ar putea sa traiasca doar intr-un mediu cvasi-perfect.
Biologul molecular Michael Denton, critic al teoriei darwiniste, ne ofera o imagine a functionarii interioare a unei celule: „Poate ca in nici un alt domeniu al biologiei moderne, provocarea impusa de complexitatea si ingeniozitatea externa a adaptarilor biologice nu este mai evidenta ca in fascinanta lume noua moleculara a celulei. Pentru a percepe realitatea vietii, asa cum a fost ea dezvaluita de biologia moleculara, n-avem decat sa marim o celula de un milion de ori, pana cand diametrul ei atinge douazeci de kilometri, iar ea capata aspectul unei nave gigantice… Ceea ce am vedea atunci ar fi un obiect unic prin complexitate si design adaptiv. Pe suprafata celulei am vedea milioane de orificii precum hublourile unei uriase nave spatiale, orificii ce se inchid si se deschid pentru a permite unui flux continuu de materii sa intre si sa iasa. Daca am patrunde intr-unul din aceste orificii, ne-am trezi intr-o lume ultratehnologizata si incredibil de complexa.
Este oare posibil ca in urma unor procese aleatorii sa fi aparut o realitate in care cel mai mic element (proteina functionala sau gena) este atat de complex incat intrece puterea noastra de concepere, o realitate care este opusul a ceea ce se cheama intamplare si care depaseste cu mult tot ceea ce a produs vreodata mintea umana? Pana si cele mai avansate produse umane par primitive in comparatie cu nivelul de ingeniozitate si complexitate pa care-l demonstreaza masinaria moleculara a vietii. Ar fi o iluzie sa credem ca ceea ce cunoastem pana in prezent e mai mult decat o fractiune din intregul design biologic. Practic, in fiecare domeniu de cercetare biologica fundamentala se descopera neintrerupt si intr-un ritm din ce in ce mai rapid noi niveluri de design si complexitate.”
In ultimii ani s-au facut mari progrese in domeniul bio-tehnologiei. Mycoplasma genitalium e suficient de complexa cu cele cincisute optzeci de mii de perechi de baze azotate care o alcatuiesc, iar omul are nu mai putin de trei miliarde de perechi de baze azotate in componenta genelor sale. Cantitatea de informatie cuprinsa in ADN-ul unui singur om ar ajunge sa umple o mie de carti a cate cincisute de pagini scrise marunt fiecare (in total trei miliarde de litere). ADN-ul unei singure celule umane cuprinde trei milioane de elemente componente si dispune de toata informatia necesara alcatuirii unei persoane adulte. Fiecare pas in intelegerea acestor aspecte nu reuseste decat sa sporeasca uimirea oamenilor de stiinta in fata imensei complexitati a vietii.
Atunci când am spus că îi las pe evoluţionişti să răspundă comentariilor tale am ataşat şi un emoticon pe care l-ai omis. El arăta că nu sunt supărat. De fapt, de felul meu nu sunt deloc „supărăcios”, aşa că nu se pune problema de a fi supărat pe tine, chiar dacă mi-ai fi dat şi „motive”. Aşa că stai liniştită. 🙂
Foarte interesante informaţiile. Totul, dar absolut totul din corpul nostru are un rol, la fel cum totul din cea mai mică formă de viaţă funcţionează în aşa fel încât să-l facă pe acel organism să trăiască. Asta dacă privim la „vieţuitoare”. Dar acelaşi lucru este valabil şi la plante. Şi acelaşi lucru este valabil şi în Univers, la mişcarea planetelor, stelele etc. Totul, dar absolut totul are un rol, un scop. Ceea ce-mi arată că o Inteligenţă Supremă a „proiectat” această lume. Până şi sistemele gândite de cele mai strălucite minţi ale omenirii mai pot da rateuri. Iar acest sistem care este Universul, funcţionează perfect, iar evoluţionismul spune că a apărut „din întâmplare”. Această afirmaţie sfidează logica. Pentru un om cu o gândire sănătoasă, nu poate fi decât un fals, o minciună.
Da, asa e, corect, l-am omis pe Smiley! Intr-adevar, nimic nu e la intamplare nici in univers, nici in viata, nici in organism, nici macar la plante, vorba ta. Totul e bine programat si atat de complex, incat oamenii de stiinta ar putea studia o viata intreaga doar alcatuirea organismelor unicelulare. Efortul lor de o viata, multiplicat de un trilion de ori, nu ar ajunge pentru a cerceta problemele complexe pe care le ridica intelegerea vietii umane. Sa analizam cateva date concrete:
Celulele: corpul uman contine o suta de trilioane de celule. Toate celulele din corpul uman, aliniate una langa alta, ar putea inconjura pamantul de doua sute de ori. ADN-ul celulelor umane contine un miliard de etape biochimice. Daca intregul lant ADN din corpul unui om ar fi pus cap la cap, acesta ar acoperi distanta de la pamant la soare si inapoi de patru sute de ori (asta am mai scris-o). O singura celula contine o cantitate de informatie suficienta pentru a umple zece milioane de carti.
Ochiul: ochiul uman poate transmite un milion cincisute de mii de mesaje simultan. Pe parcursul unei singure zile, ochiul se misca de peste o suta de mii de ori, astfel incat corpul ar trebui sa parcurga o distanta de optzeci de kilometri pentru a-si exersa muschii in egala masura. In fiecare ochi exista un numar de o suta treizecisisapte de milioane de terminatii nervoase ce retin orice mesaj vizual trimis de la ochi spre creier.
Urechea: numai urechea interna contine tot atatea circuite cate are sistemul telefonic al unei metropole.
Inima: Inima omului bate de patruzeci de milioane de ori pe parcursul unui an. Intr-o viata de om, inima pompeaza aproximativ sasesute de mii de tone metrice de sange. Venele, arterele si vasele capilare puse cap la cap se intind pe o distanta de o suta treizeci de kilometri. Un singur strop de sange poate ajunge in orice loc din organism in circa douazeci de secunde.
Creierul: Cantitatea de informatii cuprinsa in creier o egaleaza pe cea continuta in douazeci de milioane de carti. Un aparat care sa poata concura creierul uman in privinta capacitatii de memorare ar consuma energie electrica de aproximativ un miliard de wati, adica jumatate din energia produsa de un mare baraj, Grand Coulee. Dimensiunea acestui aparat ar fi de marimea caldirii impunatoare Empire State Building, iar realizarea sa ar costa nu mai putin de zece miliarde de dolari. Creierul are zece milioane de circuite si o memorie de zece la puterea douazeci de biti.
Am dat cateva exemple, insa voi mai reveni si cu altele mai tarziu.
Corpul uman este impresionant prin complexitatea si rezistenta sa. Deseori ni se pare de la sine inteleasa capacitatea noastra de a vedea cu ochii, de a auzi cu urechile si de a ne bucura de toate celelalte simturi. Orice afectiune minora ne reainteste promt cat de eficient lucreaza corpul uman. Una din cele mai uimitoare abilitati de care dispunem este vorbirea, capacitatea de a exprima ganduri si sentimente si de a le comunica celorlalti. Duane T. Gish descrie foarte elocvent aceasta capacitate: „Dintre toate creaturile pamantului, doar omul poseda abilitatea de a vorbi. El are nu doar capacitatea de a rememora trecutul, de a face fata problemelor complicate ale prezentului si de a planifica viitorul, ci si de a exprima aceste ganduri atat verbal, cat si in scris. Creierul uman cu cele douasprezece miliarde de celule si cele o suta douazeci de trilioane de conexiuni, este cea mai complexa configuratie de materie din univers. Cu o astfel de inzestrare, omul poseda o capacitate uimitoare de a se exprima prin vorbire si scriere.”
Viata este incredibil de complexa. Pana si functionarea celor mai mici celule este complicata, nemaivorbind de functionarea corpului uman. Viata nu este posibila fara aceste sisteme performante.
Teoria evolutioinista se bazeaza pe selectia naturala si pe alte procese. Un element adesea neglijat de catre evolutionisti este urmatorul: daca am fi evoluat, debutul procesului de evolutie ar fi necesitat existenta prealabila a unei fiinte complexe, unitara, vie si capabila sa se reproduca. Altfel n-ar fi existat nimic. Ori asta implica automat existenta unei generatii spontane. Insa teoria generatiei spontane sustine ca viata a aparut accidental din substantele chimice existente in acel moment, iar structurile celulare minimale (dar extrem de complexe), ar fi fost prezente in mod intamplator la locul si timpul potrivit. Aceste rezervor de substante chimice fara viata ar fi dat nastere unei celule foarte simple, asemanatoare cu cea a unei amibe. Si asa, viata si-ar fi inceput cursul…
Cat de rationala poate fi explicatia asta? Sa nu uitam un amanunt: pana si formarea celei mai simple celule necesita un amestec extrem de complex de structuri chimice. Statistic, este imposibil ca aceste structuri sa fi aparut pur si simplu din intamplare. ADN-ul, continand codul primei celule vii, este foarte complex si nu apare din senin. De fapt probabilitatea ca un om sa faca un salt pana la Luna este mai mare decat probabilitatea ca ADN-ul sa apara accidental. Aparitia sa poate fi explicata doar prin actiunea unor forte externe organizatoare. Informatiile continute de cel mai „simplu” organism unicelular cunoscut sunt structurate cu mult mai multa precizie decat literele din toate cartile aflate in cea mai vasta biblioteca din lume! Este putin probabil ca o asemenea enciclopedie sa fi aparut la intamplare, fara interventia voita a unui creator. In mod similar, e la fel de imposibil ca viata sa fi aparut in absenta unui plan inteligent.
Enciclopedia britanica ofera urmatoarea explicatie: „Fie ca Pamantul s-a format prin racirea unei mase topite, fie prin condensarea unei pulberi reci, viata n-ar fi putut exista cu cinci milioane de ani in urma in acele conditii; acestea trebuie sa fi aparut ulterior. Deoarece ambele procese (sinteza spontana si energia razelor ultraviolete) sunt caracteristice vietii, se poate presupune ca viata si-a avut originile in masa lichida a compusilor organici prebiologici, iar organismele vii au aparut abia mai tarziu, prin izolarea unui numar de compusi in interiorul unor membrane, formandu-se astfel primele celule. Acest moment este considerat punctul de plecare al evolutiei (conform teoriei lui Darwin).”
Acum mai bine de un secol, Louis Pasteur a demonstrat experimental ca „non-viata nu poate crea viata”, ca obiectele moarte nu pot produce altele vii, ca fiecare organism provine din parinti si numai acestia pot da nastere unei noi vieti. De la Pasteur incoace e universal acceptat faptul ca un organism viu apare intotdeauna dintr-o forma de viata similara. Aceasta este legea biogenezei. Marea majoritate a celor mai respectati si apreciati oameni de stiinta din intreaga lume accepta adevarul acestei legi. Multi dintre ei resping categoric teoria generatiei spontane, in timp ce altii continua sa se lupte cu propriile indoieli.
Într-adevăr, noi trăim, gândim, ne mişcăm, vorbim, ascultăm, dar de multe ori nu suntem conştienţi că trupul nostru este un „univers” în sine, cea mai frumoasă şi măreaţă „maşinărie”, una vie creată de către Marele Arhitect, de către Dumnezeu.
Dacă cineva vede o maşină, un calculator, un telefon sau orice altă „maşinărie” şi spune că ele au apărut „din întâmplare” şi nu au fost făcute de oameni, nu cred că există om cu o gândire sănătoasă care să nu-l considere pe acesta bolnav. Dar nu pot pricepe de ce unii care spun că „maşinăria vie”, care este omul, a apărut „din întâmplare”, sunt consideraţi de alţii „ştiinţifici”, „logici”, „inteligenţi”. E acelaşi lucru…
Foarte interesante datele pe care le-ai adus. 🙂
Ai dat un exemplu extraordinar cu masina, calculatorul etc. Asa este, nimeni in lumea asta nu ar putea crede ca un calculator s-a creat singur, nici ca au aparut piesele din nimic, nici ca s-au asamblat singure… Intr-adevar, orice om sanatos l-ar face nebun pe acela care ar sustine asa ceva. Si vorbim de obiecte fara viata! Dar cand e vorba de fiinte vii, iata ca ele au aparut de nicaieri! Poate vreun om sa dea definitia vietii, s-o explice in esenta ei? Va spune ca viata inseamna a trai. Dar ce inseamna sa traiesti, sa fii viu? Ce e viata, nu manifestarile ei, ci viata in sine? Omul poate doar sa traiasca aceasta viata, dar nu o poate explica. Si asta pentru viata este din Dumnezeu. Dar sa continuam cu dovezile noastre.
Generatia spontana e definita ca un eveniment intamplator, accidental, a carui aparitie nu a fost determinata de interventii exterioare. Dar ce intelegem prin „intamplare”? Cineva spunea odata urmatorul lucru: „Daca aruncam o moneda in sus, sansa ca ea sa cada pe o parte sau pe cealalta este de unu la doi. Probabilitatea de a arunca sase la un zar este de unu la sase. Dar de a arunca sase de noua ori la rand este de unu la un milion. Cine ar indrazni sa parieze o suta de dolari sustinand ca este posibil sa arunci de cincizeci de ori la rand numai sase (probabilitate de unu la zece la puterea treizecisinoua), sau sa obtii de o suta de ori doar cap aruncand in aer o moneda (probabiliatate de unu la zece la puterea treizeci)?”
Astronomul britanic Sir Fred Hoyle a calculat probabilitatea aparitiei generatiei spontane: „Probabilitatea aparitiei vietii din materie neinsufletita este de zece la puterea patruzeci de mii, NUMAR SUFICIENT DE MARE INCAT SA DARAME INTREAGA TEORIE EVOLUTIONISTA A LUI DARWIN. Nu a existat nici un fel de supa primordiala nici pe planeta noastra, nici pe alta, iar daca inceputul vietii nu a avut loc accidental, atunci cu siguranta ca ea trebuie sa fi fost rezultatul unei actiuni inteligente voluntare.”
Sir Fred Hoyle isi argumenteaza in continuare pozitia folosind exemplu cubului Rubik: „Chiar si cei mai putin familiarizati cu cubul lui Rubik, vor fi de acord ca e imposibil ca un nevazator sa gaseasca o solutie valabila miscand la intamplare suprafetele cubului. Acum imaginati-va un numar zece la puterea cincizeci de persoane nevazatoare, fiecare avand un cub Rubik, si incercati sa evaluati sansele ca toti acestia sa gaseasca rezolvarea in mod simultan. Abia atunci veti sti care sunt sansele ca prin combinatii aleatorii sa descoperiti macar unul din seria de biopolimeri necesari vietii. Prin urmare, este absolut inacceptabila ideea conform careia biopolimerii si programul functional al celulei vii au aparut in mod intamplator dintr-o materie organica primordiala.”
Sir Fred Hoyle mai ilustreaza in mod convingator probabilitatea aparitiei generatiei spontane in textul urmator: „A presupune ca prima celula a aparut din intamplare e ca si cum am crede ca o tornada care trece printr-o curte plina cu piese de avion imprastiate aiurea, poate construi din acestea un Boeing 747.” (Citatul asta a fost dat si in lucrarea „Inceputuri”).
Profesorul Harold Morowitz discrediteaza cu si mai multa convingere teoria generatiei spontane: „Probabilitatea formarii intamplatoare a celei mai mici si mai simple celule vii e de unu la zece la puterea treisutepatruzeci de milioane! Dimensiunea acestei cifre este coplesitoare, de vreme ce se presupune ca exista doar vreo zece la puterea optzeci de electroni in intregul univers.”
Ca argument suplimentar, teoria generatiei spontane e la fel de posibila ca probabilitatea ca in urma exploziei unei sali de gimnastica plina ochi cu zaruri, toate zarurile sa arate cifra unu!
Cel mai cunoscut ganditor ateu de la sfarsitul secolului al douazecilea, dr. Carl Sagan, a afirmat ca probabilitatea matematica potrivit careia cea mai simpla forma de viata sa provina din materie neinsufletita e de unu la zece la puterea doua miliarde, probabilitate chiar mai mica decat cea estimata de Sir Hoyle sau de dr. Morowitz. Absurditatea acestei cifre este dezvaluita de faptul ca ar fi nevoie de sase mii de carti a cate treisute de pagini fiecare doar pentru a scrie acest numar.” Si asta a spus-o un ateu!!!
Care este totusi probabilitatea reala ca un fenomen ca acesta sa aiba loc? Dr. Emile Borel, care a definit legile probabilitatii, spune: „Putem afirma cu certitudine ca producerea unui anume fenomen, atunci cand sansele sunt estimate la mai putin de unu la zece la puterea cincizeci, este practic imposibila indiferent de timpul alocat sau de numarul posibil de situatii favoarbile aparitiei fenomenului respectiv.” Pe scurt, dr. Emile Borel sustine ca fenomenele in favoarea carora sansele sunt mai mici de unu la zece la puterea cincizeci nu au de fapt nici o sansa sa se produca, indiferent cat de mult timp le acordam. Deci este posibil ca un fenomen a carui probabilitate a fost estimata la unu la zece la puterea doua miliarde sa aiba vreodata loc? Categoric, NU.
Distinsul chimist si fizician dr. John Grebe ne arata cat de mica e posibilitatea ca ADN-ul functional, nemaivorbind de celula functionala, sa fi aparut accidental, prin propriile puteri: „Lasati la voia intamplarii, asa cum reclama teoria evolutionista, cei cincisprezece mii sau mai multi atomi care se gasesc in subansamblurile individuale ale unei singure molecule ADN, s-ar putea combina in nu mai putin de zece la puterea optzecisisapte de moduri diferite.” Cu alte cuvinte, exista trilioane de trilioane de trilioane de modalitati in care s-ar fi putut forma o singura gena. Si totusi, doar una dintre aceste modalitati ar putea duce la formarea unei molecule functionale de ADN.
Evolutionistii pretind ca universul exista de aproximativ cinci pana la zece miliarde de ani. In douazeci de miliarde de ani exista mai putin de zece la puterea saptesprezece secunde. Ca urmare, chiar daca in fiecare secunda care s-a scurs de la „inceputul timpului” pana in ziua de azi, s-ar fi testat prin incercare si eroare cate o combinatie posibila, sansele producerii combinatiei necesare aparitiei unei molecule functionale sunt foarte mici.
Sa observam de exemplu ce se intampla daca luam in calcul un numar de zece la puterea saptezeci. Deci, zece la puterea saptezeci minus zece la puterea saptesprezece, confirma ca in situatia in care s-ar fi format accidental o singura molecula de ADN, sansele ramase sunt de unu la 9.999.999.999.999.999.999.999.999.999.999.999.999.999.999.999.999.999.900.000.000.000.000.000 (saptesprezece grupuri de „999”, apoi nouasute, apoi cinci grupuri de „000”). Aceasta inseamna ca sansele ca macar o singura molecula functionala de ADN sa se fi format in mod accidental, sunt egale cu sansele ca dintr-un miliard de universuri pline cu mingi de golf, un bebelus legat la ochi sa o gaseasca din prima incercare pe singura marcata cu un punct rosu, in timp ce mingea se deplaseaza prin o suta de miliarde de galaxii.
Pierre Paul Gresse de la Universitatea din Paris, fost presedinte al Academiei Franceze de Stiinta, sustine acest punct de vedere: „A continua sa afirmi, chiar si cu o siguranta olimpiana, ca viata a aparut in mod accidental si a evoluat in acelasi fel, nu este decat o supozitie nefondata pe care, personal, o consider gresita si in evidenta contradictie cu realitatea.”
Interesante estimările făcute de diverşi oameni de ştiinţă, până şi de atei ca Sagan. De fapt, chiar şi evoluţioniştii recunosc „şansele” foarte mici ca lumea să fi apărut „accidental”, dar fiindcă matematic există (din punct de vedere matematic, faptul că numerele se întind până la infinit, face totul „posibil” la nivel teoretic), deşi sunt „vecine” cu imposibilul, ei le cred adevărate „100%”. Ciudată gândire, ca să nu zic „absurdă”.
Şi eu am încercat să „calculez” şansele ca eu şi tu şi ceilalţi care trăiesc acum să se fi născut şi trăit în prezent. Am considerat că ar fi una la trilioane. Asta înseamnă că fără voinţa Creatorului, era imposibil să ne fi născut. Ar fi absurd să crezi contrariul. Vezi mai multe aici: https://teonymus.wordpress.com/2014/03/26/despre-sinucidere/
Nu numai că Cineva a creat totul, dar şi ţine în control totul după ce Şi-a definitivat Creaţia. Dacă ai o gândire raţională, eşti „obligat” să recunoşti asta.
Din pacate, majoritatea gandeste asa! Dar sa vedem in continuare parerile oamenilor de stiinta.
Dr. Wilder Smith, chimist, fost sustinator al teoriei evolutioniste, concluzioneaza: „Trebuie subliniat ca e imposibil ca viata sa fi aparut in mod spontan dintr-o supa chimica primordiala. Mai mult, nici o dovada geologica nu atesta existenta la un moment dat a unei supe de materie organica pe aceasta planeta. Ca atare, suntem pe deplin indreptatiti sa consideram acest scenariu ca fiind doar un mit al asa numitei supe chimice primare.”
Dr. Michael Denton, un renumit savant, confirma acest lucru: „Luand in considerare faptul ca in multe dintre studiile referitoare la originea vietii, asa numita supa chimica primara este considerata un fapt real, vom fi foarte surprinsi sa aflam ca de fapt nu exista nici o dovada palpabila in sprijinul existentei acestei concentratii de materie. Chiar si cel mai simplu tip de celula este atat de elaborat incat este imposibil sa acceptam ca asa ceva ar fi putut aparea ca rezultat al unui straniu si extrem de putin probabil accident. O asemenea intamplare ar fi egala cu un miracol.”
Unul dintre castigatorii premiului Nobel, Ilya Prigogine, face declaratii similare: „Ideea aparitiei unei generatii spontane, la fel de complexa ca forma actuala a vietii, este foarte putin probabila, chiar admitand ca fenomenul s-a produs dupa mai multe miliarde de ani, pe parcursul carora se presupune ca s-a desfasurat evolutia prebiotica.”
In conformitate cu opinia lui Monod, alt castigator al premiului Nobel, biochimist la Universitatea din Paris, probabilitatea aparitiei vietii in mod spontan „este practic nula”.
Edward P. Tyron, profesor de fizica la City University din New York, ne reaminteste un fapt pe care l-am invatat in copilarie: „Originalitatea unei teorii stiintifice ca aceea a creatiei ex nihilo (echivalentul latinesc al sintagmei „creatie din nimic”) e mai degraba iluzorie deoarece, de-a lungul timpului, stiinta ne-a invatat ca din nimic nu se poate obtine altceva decat nimic.”
Conceptia conform careia din nimic se obtine doar nimic este perfect valida. Non-viata nu produce viata. Matematica o demonstreaza: zero inmultit cu zero este tot zero, oricate trilioane de miliarde de ani i-ai acorda.
Cei mai multi dintre noi am gasit intamplator mici bucati de metal aruncate ici si colo. Care ar fi sansele ca aceste bucati sa se adune la un loc si sa se transforme intr-o masina perfect functionala, doar asa, din intamplare, cum foarte bine ai spus si tu? Este imposibil! Si sa nu uitam ca pana si cea mai simpla dintre celulele vii este cu mult mai complexa decat orice masina!
Teoria generatiei spontane (aparitia accidentala a vietii din materia neinsufletita) este, stiintific vorbind, lipsita de temei. Multi oameni de stiinta respectati sustin acest lucru. Cu toate acestea, in ciuda probabilitatii reduse si a vocilor care combat teoria evolutionista, un numar considerabil de profesori si editori de manuale sunt in continuare incredintati ca teroria este valabila.
Astazi am scris mai putin, dar voi reveni maine incercand sa scriu mai mult. Mai sunt de discutat multe pe tema asta, si de adus multe dovezi.
Mă alătur şi eu exemplelor pe care le-ai adus. Şi eu sunt de părere că şansele ca viaţa să fi apărut accdental sunt nule. A crede contrariul înseamnă a sfida raţiunea şi deci a ieşi din sfera ştiinţei şi a intra în alta, a basmului, unde imposibilul devine ca prin „farmec” posibil.
Pentru mine, şi simplu fapt că eu şi tu şi atâţia alţii ca oameni ne gândim la aceste lucruri, la apariţia vieţii, la sensul ei, la ceea ce urmează după ea, este un motiv solid că nu am apărut de nicăieri şi nici nu ne ducem nicăieri. Prea multe dovezi nu pot fi ignorate. Dar totuşi mulţi le ignoră. Din nefericire…
Da, din nefericire! O alta sustinere a teoriei evolutioniste consta in faptul ca dupa aparitia primei celule vii, s-ar fi produs alte doua fenomene esentiale care au determinat cresterea progresiva a complexitatii organismului. Feneomenele astea ar reprezenta mecanismul evolutiei si sunt: mutatiile accidentale si selectia naturala.
Mutatiile accidentale: erorile din ADN-ul celular, altele decat cele cauzate de radiatii si de substante chimice, produc schimbari minore ale specimenului. Cele mai multe dintre ele sunt atribuite unor „accidente” care apar la copierea codului genetic in procesul reproducerii. Rezultatul acestor mutatii aleatorii este un specimen nou, putin diferit de cel din care s-a produs, spun ei.
Selectia naturala: conform teoriei evolutioniste, noul specimen, putin diferit de cel din care a luat nastere, va fi mai mult sau mai putin pregatit sa supravietuiasca in mediul sau. Orice mutatii accidentale care au ca rezultat un specimen „mai putin rezistent”, vor cauta eliminarea rapida a plantei sau animalului respectiv. In situatia contrara, daca mutatia survenita mareste fertilitatea unei plante sau a unui animal, ea va conferi acestui specimen „superior” un avantaj in lupta pentru supravietuire. Noua fiinta se va reproduce, iar acest „lant” de creaturi „superioare” se va perpetua.
Care sunt argumentele pe care le aduc ei in sprijinul ideilor acestora? Oare dovezile stiintifice confirma, sau arunca in aer „cel mai important principiu general al biologiei” descoperit de Darwin? Vom vedea in continuare! In perioada in care Darwin si-a formulat teoria despre originea vietii si evolutia formelor de viata, se cunosteau foarte putine lucruri in domeniul biogeneticii. Astazi ne bucuram de avantajul de a avea o cantitate imensa de informatie care nu fusese inca descoperita in vremea in care a trait Darwin. Stim, de exemplu, ca in mod normal, genele sunt foarte stabile. Sunt aproape invariabile, fiind transmise de la o generatie la alta fara a suferi nici cea mai mica modificare de strcutura. Structura chimica a unei gene sufera foarte rar vreo modificare. O asemenea modificare se numeste mutatie. Mutatiile pot fi cauzate de ultraviolete, de razele cosmice, de raze X si de substante chimice, precum si de erori de copiere a codului genetic in timpul reproducerii. De cele mai multe ori, mutatiile produc o singura schimbare in cele cateva mii de subunitati dintr-o anumita gena. Schimbarea intervenita in structura ADN-ului este atat de discreta, incat nu poate fi reperata cu tehnologia obisnuita.
Totusi, efectul unei modificari nesemnificative survenite in structura unei plante sau a unui animal poate fi major. Aproape toate mutatiile sunt nocive pentru specimen, si foarte adesea se dovedesc mortale. Oamenii de stiinta au cercetat viata in conditii naturale pentru a gasi semne de mutatii si au provocat multe muatii in laborator. Nu se poate afirma cu certitudine despre nici una din mutatiile analizate ca ar fi sporit sansele de suravietuire ale plantei sau animalului la care a survenit. Evolutionistii afirma totusi ca o mica parte din aceste mutatii pot fi benefice, poate una din zece mii. Ideea asta nu are la baza nici o dovada concreta a existentei mutatiilor favorabile. Atunci de ce fac evolutionistii o asemenea afirmatie? Singura explicatie rezonabila ar fi ca ei stiu ca evolutia nu ar fi fost posibila fara aparitia unor mutatii favorabile…
De vreme ce aproape toate mutatiile sunt periculoase, e nevoie sa se produca un numar destul de mare de mutatii ca sa apara una favorabila. Ei presupun ca in urma producerii unei mutatii benefice, sporeste capacitatea de adaptare si/sau reproducere a speciei. Evolutionistii, cu foarte putine exceptii, considera ca mutatiile „favorabile” au drept rezultat modificari minore. In caz contrar, efectul asupra speciei va fi drastic, cu siguranta fatal pentru planta sau animal.
Dupa multe mii de generatii, „mutantul superior” dezvoltat ulterior, va inlocui in cele din urma varietatea originala a speciei, acest proces fiind numit selectie naturala. Daca doar una din zece mii de mutatii, dupa declaratiile lor, duce la aparitia unui specimen „mai bun”, atunci aparitia unei mutatii favorabile este intr-adevar extrem de rara, matematic vorbind. Mai mult, pentru ca mutatia sa fie transmisa mai departe, ea nu poate aparea oriunde, ci trebuie sa apara in genele celulelor specializate in reproducere, iar astea reprezinta doar o mica parte dintre celulele care alcatuiesc o fiinta vie.
Cercetarile au relevat faptul ca celulele au o serie de mecanisme speciale de protectie pentru a se apara de erorile genetice care intervin continuu. Informatia ADN nu poate fi copiata decat cu implicarea mai multor enzime diferite, care se verifica reciproc de erori. In aceasta categorie intra enzimele double-sieve care verifica daca aminoacidul potrivit este legat de celula transportoare de ARN (acid ribonucleic) care ii corespunde. Unul dintre filtre respinge celulele de aminoacid prea mari, iar celalalt pe cele prea mici.
Cercetatorii sunt convinsi ca cea mai buna protectie impotriva erorilor de copiere ale ADN-ului este sistemul celular de verificare si protectie, care este cel mai perfectionat din acest punct de vedere. Este evident ca, desi exista aceste mecanisme de protectie impotriva mutatiilor ADN, evolutia presupune un interval foarte mare de timp. Evolutionistii sustin ca pentru ca o mica scbimbare sa aiba loc intr-o specie si sa faca trecerea la o specie complet diferita, este nevoie de multe mii de astfel de mutatii considerate favorabile si de cel putin sute de mii, daca nu milioane de ani. Aparita unor schimbari majore, cum ar fi transformarea unei reptile in pasare, ar necesita un numar extrem de mare de mutatii benefice si ar dura trilioane de ani.
Schimbarile minore aparute in cadrul aceleiasi specii, pe care cercetatorii au ocazia se le observe din cand in cand, sunt numite de acestia capacitate de adaptare la mediu. Unele molii, bacterii si drosofile s-au adaptat la mediul in care traiesc prin modificari genetice pozitive, dar specia insasi nu s-a schimbat. Drosofila care a suferit mici modificari pentru a se adapta la mediu ramane totusi o musca, asa cum si fluturele sare-si-piper care s-a adaptat mediului ramane tot o molie. Nu exista nici o dovada de laborator sau paleontologica ce ar putea atesta ca speciile respective au inaintat pe scala complexitatii, evoluand in forme de viata mai complexe (scuze de repetitie). Trebuie mentionat ca nu exista dovezi ale evolutiei de la o specie la alta.
Sa presupunem ca prima celula a luat nastere prin propriile puteri. Ascensiunea sa pe scara evolutiei de la acest inceput simplu la o fiinta umana completa presupune ca celula sa genereze cantitati uriase de informatie genetica noua. Aparitia a mereu noi lanturi de ADN este vitala pentru producerea pielii, ochilor, nervilor, oaselor, auzului, muschilor, vaselor de sange etc. (despre asta vom vorbi la momentul potrivit, cand vom demonta multe mituri despre evolutie). Totusi, studiul geneticii moderne arata ca mutatiile duc la o pierdere clara de informatii si nu produc un beneficiu general.
Biofizicianul dr. Lee Spetner de la Universitatea Johns Hopkins, afirma intr-una din lucrarile sale: „Voi expune cateva circumstante despre care se presupune ca sunt exemple de evolutie, mai ales mutatii, si voi arata ca bagajul de informatie nu a crescut in nici unul din aceste cazuri… De fapt, nicaieri in literatura de specialitate nu am gasit consemnata vreo mutatie care sa fi sporit cantitatea de informatie. Intreaga literatura de specialitate care analizeaza mutatii demonstreaza ca, la nivel molecular, mutatiile reduc informatia genetica, nu o cresc. Se presupune ca teoria neo-darwiniana explica felul in care informatia despre viata a sporit prin evolutie.
Diferenta fundamentala intre o fiinta umana si o bacterie consta in cantitatea de informatie genetica de care dispune fiecare. Toate celelalte diferente bologice decurg din acest lucru. Genomul uman contine mult mai multa informatie decat genomul bacterial. Cantitatea de informatie nu poate creste in urma unor mutatii care o diminueaza, asa cum nici o afacere nu realizeaza profit prin mici pierderi consecutive de fonduri.”
Cercetarile arata ca, atunci cand apar, mutatiile nu maresc cantitatea totala de informatie a unei celule, dimpotriva o reduc. Deci, cum puteau produce mutatiile cantitatea uriasa de informatie noua necesara existentei unor specii avansate? Pentru a ilustra mai bine provocarea pe care o reprezinta „crearea” de informatie genetica noua, sa luam in calcul urmatoarea idee: evolutionistii subliniaza faptul ca asemanarea dintre ADN-ul unor specii arata ca acestea trebuie sa se fi dezvoltat una din cealalta. Asemanarea dintre ADN-ul uman si cel al gorilei, de exemplu, este de 96%, rezultatul fiind obtinut printr-o tehnica limitata. Dar celulele fiecarei specii au un continut urias de informatie, astfel ca pana si o diferenta mica de procentaj inseamna ca sunt necesare cantitati uriase de informatie pentru a transforma o specie in alta. De vreme ce fiintele umane detin o cantitate de informatie echivalenta cu o mie de carti mari a cate cincisute de pagini, o diferenta de 4% inseamna patruzeci de carti mari pline cu informatii.
Teoria evolutionista spune ca mutatiile aleatorii si selectia naturala au generat aparitia noii informatii, respectiv echivalentul celor 40 de carti, adica 12 milioane de cuvinte organizate in fraze inteligibile. Este imposibil de elaborat o asemenea cantitate de infirmatie genetica, chiar daca am avea la dispozitie cele zece milioane de ani despre care spun ei ca au fost necesari pentru ca primatele sa evolueze in oameni!
Estimarile genetice ale numarului populatiei arata ca animalele la care diferenta dintre generatii este de 20 de ani, nu pot transmite mai mult de circa 1.700 de mutatii intervenite in aceste 10 milioane de ani. Se pare insa ca doar o mutatie din 10.000 este benefica. Deci, cum s-ar putea ca prin mutatii accidentale si prin selectie naturala sa se produca vreodata toate milioanele de mutatii benefice necesare pentru a transforma o primata intr-o fiinta umana? Ar fi nevoie pentru aceasta de trilioane dupa trilioane de ani!
In cea de-a sasea editie a cartii sale, Darwin insusi si-a abandonat teoria. El scria: „Stadiile incipiente ale structurilor functionale nu se pot datora selectiei naturale.” Cercetatorii moderni sunt intru totul de acord cu aceasta. Specialistul in radiatie si mutatii, dr. H.J. Muller scrie in publicatia Bulletin of the Atomic Scientists: „Experimente precise au demonstrat ca natura accidentala a mutatiilor face ca majoritatea acestora sa fie periculoase pentru organism in lupta sa pentru supravietuire si reproducere, dupa cum modificarile introduse accidental in orice mecanism artificial sunt cu precadere periculoase pentru operatiile utile ale acestuia… Efectele benefice apar atat de rar, incat le consideram pe toate periculoase.”
J.J. Fried scria in The Mystery of Heredity: „Trebuie sa avem in vedere un fapt straniu, incat dupa parerea multora, reduce la zero intreaga teorie a evolutiei: desi teoria biologica presupune incorporarea variantelor benefice in organismele vii, marea majoritate a mutatiilor studiate, indiferent de specia la care au aparut, nu au un efect pozitiv, ci dimpotriva. Unele au efecte letale si cauzeaza aparitia unor boli incurabile; altele sunt aproape letale, exterminand purtatorii sau producandu-le diformitati fizice, in timp ce o alta parte reusesc sa supravietuiasca. Multe dintre mutatii dauneaza grav sanatatii speciei, reducand rezistenta si capacitatea reproductiva intr-o multime de modalitati.”
Pentru a trece de la o forma inferioara la o forma superioara de viata, este nevoie de un numar exponential de mutatii pozitive. Pe langa faptul ca presupusele 3,5 miliarde de ani de activitate evolutiva pe pamant nu sunt suficiente, dr. Pierre-Paul Grasse de la Universitatea din Paris, fost presedinte al Academiei Franceze afirma: „Nenumaratele dovezi arata ca toate sau aproape toate mutatiile cunoscute sunt neindoios patologice, iar cele cateva care raman sunt deosbit de suspecte.”
Mutatiile nu produc informatie noua sau specimene superioare. Nu exista nici o dovada stiintifica in stare sa demonstreze contrariul. O problema inca si mai arzatoare legata de teoria lui Darwin este descoperirea ulterioara a specialistilor care au observat ca cele mai multe gene mutante produc urmasi sterili, incapabili sa transmita altora informatia genetica „noua”.
Da, evoluţioniştii îşi „sprijină” teoria pe ideea „mutaţiilor accidentale” şi a „selecţiei naturale”, dar până şi aceste concepte sunt tot o invenţie de-a lor, nu un fapt ştiinţific. Ai arătat foarte bine că mutaţiile nu aduc informaţii noi, ci mai degrabă scad din catitatea iniţială. Nu există nici o dovadă în ştiinţă care să confirme „crezurile” evoluţioniste. Ba dimportivă, ştiinţa le respinge. Iar dacă ai pretenţii de om raţional, trebuie să ţii cont de asta.
Mi-e greu să înţeleg de ce unii ignoră realitatea şi-şi crează nişte „pseudo-realităţi” pe baza cărora îşi ghidează viaţa. Ei vor să găsească „veriga lipsă”, dar eu mă tot întreb: unde e restul „lanţului”? Nu aveţi nimic şi pretindeţi că aveţi „aproape” totul. Dacă vă place să vă minţiţi singuri, e treaba voastră, dar noi nu putem fi orbi, ştiinţa nu e oarbă…
Imi cer scuze ca scriu astazi asa tarziu, si voi scrie mai putin, dar macar voi puncta cate ceva.
Demonstrarea validitatii teoriei evolutioniste ridica o noua provocare: pentru ca selectia naturala sa fie considerata o reusita, trasatura care diferentiaza specia noua, trebuie sa determine o schimbare calitativa. Din pacate, schimbarile cauzate de mutatiile accidentale sunt doar cantitative. Atunci cand caracteristica nou dobandita este incompleta si nefunctionala, specimenul obtinut va avea putine sanse de supravietuire. Prin urmare, nu s-ar putea vorbi de selectia naturala. Dr. Collin Patterson, seful departamentului de paleontologie al Muzeului Britanic de Istorie Naturala, scoate in evidenta o alta piedica ce sta in calea confirmarii teoriei cu privire la selectia naturala: „Capacitatea de adaptare la mediu a noii structuri poate fi studiata foarte usor, dar etapele intermediare par sterile, adesea chiar nocive. Spre exemplificare, ganditi-va la ce foloseste aparitia unei cornee suplimentare la ochi, daca acesta nu functioneaza. O lentila care deformeaza imaginea este mai periculoasa decat lipsa oricarui fel de lentila. Este oare posibil ca segmentele din care se compun animalele din clasa anelidelor, sau cele din clasa miriapodelor sa fi aparut treptat, unul cate unul? Un animal care apartine claselor de mai sus are la inceput o conformatie segmentara. Singurul raspuns dat vreodata la aceste nelamuriri este ca ele sunt tributare doar lipsei de imaginatie.”
Dr. Stephen J. Gould, paleontolog, adept al teoriei evolutioniste, exprima o parere similara: „Cum poti obtine din nimic asemenea structuri elaborate, daca evolutia trebuie sa treaca in mod obligatoriu printr-un lung sir de etape intermediare, supravietuirea fiecareia dintre acestea fiind supusa actiunii selectiei naturale? Nici o creatura nu-si poate lua zborul daca aripile ei sunt dezvoltate doar in proportie de 2%. Cu alte cuvinte, ce explicatie ofera teoria evolutionista pentru aceste stadii primitive de dezvoltare ale unor structuri care sunt utilizabile abia in forme mult mai perfectionate, dupa cum s-a observat recent? Enigma stadiilor incipiente este o problema care iese in fata tuturor celorlalte. Mivart a afirmat ca rezolvarea acestei probleme este esentiala. Oamenii de stiinta se confrunta pana in ziua de azi cu aceasta problema.”
Gould dezvolta mai departe acest argument convingator impotriva schimbarii treptate a formelor de viata: „Este posibil ca, fara sa avem dovezi clare ale evolutiei treptate, sa realizam o clasificare a tuturor formelor intermediare, respectiv a organismelor viabile si functionale ce fac trecerea de la stramosi la descendenti? Ce scop sa aiba etapele primitive incomplete ale unor structuri functionale? La ce foloseste o jumatate de maxilar sau un ciot de aripa?”
Argumentul sau principal se refera la faptul ca evolutia treptata de la o forma la alta, cum zic ei, realizata prin modificari rare si nesemnificative, este imposibila, mai ales pentru ca structurile intermediare, incomplete fiind, nu sunt de nici un folos creaturii in cauza! Ce functie poate indeplini o jumatate de ochi sau o jumatate de picior? O asemenea vietate ar fi in mod evident dezavantajata si ar avea putine sanse de supravietuire. „Formele intremediare” fie nu sunt functionale, fie, in cel mai bun caz, pot indeplini functii incomplete. Prin urmare, selectia naturala ar fi impiedicat supravietuirea si reproducerea acestora.
Darwin si sustinatorii lui actuali urmaresc sa ne convinga ca, in urma producerii unui numar infinit de mutatii (modificari accidentale ale codului genetic al unui organism viu), va rezulta in cele din urma o specie superioara, mai usor adaptabila unui mediu dat si cu o mai buna capacitate de supravietuire. Cu sprijinul a peste 100 de ani de cercetari amanuntite si extensive, realizate dupa ce Darwin si-a postulat teoria, stiinta a reusit sa demonstreze exact contrariul. Numarul oamenilor de stiinta respectabili care pun la indioala teoria darwiniana este in continua crestere.
Dr. I.L. Cohen afirma: „Sa sustii si sa incerci sa demonstrezi ca mutatiile accidentale, fie ele si insotite de „selectia naturala”, stau la baza formarii a peste 6 milioane de specii complexe si bine adaptate, presupune sa sfidezi orice logica, sa negi dovezile evidente si sa ilustrezi legile principale ale probabilitatii matematice.”
Voi reveni maine, sper mai devreme. Acum ma opresc aici, din pacate. O seara buna!
Nu trebuie să-ţi ceri scuze că ai scris mai târziu decât de obicei. Scrii când poţi. Din fericire, acest blog este funcţional tot timpul. Şi eu astăzi am postat mai târziu, deci nu am pretenţii de acest gen. 🙂
Într-adevăr, îi dau dreptate lui Cohen, să susţii evoluţionismul înseamnă să „sfidezi orice logică, să negi dovezile evidente şi să ilustrezi legile principale ale probabilităţii matematice”.
Aştept şi restul argumentelor, dar nu-i nici o grabă. 🙂
Asa este, nu e graba… Sa continuam cu dovezile si marturiile oamenilor de stiinta!
Selectia naturala functioneaza uneori, insa numai cu efecte limitate. Multe specii de animale sau plante, cum ar dinozaurii, au disparut de-a lungul anilor, acest fapt fiind rezultatul selectiei naturale. Este usor de inteles ca animalele mai rapide, mai agile si mai puternice vor avea sanse de supravietuire mai mari fata de cele bolnave, infirme sau slabite. Selectia naturala poate explica faptul ca dintr-un grup de plante si animale, supravietuieste intotdeauna cel mai puternic, dar nu demonstreaza ca o specie s-ar fi transformat in alta specie.
Dr. Cohen subliniaza acest fapt: „Niciodata nu s-a obtinut vreo specie distincta pe calea selectiei naturale. Nimeni nu a reusit sa se apropie macar de aceasta realizare.”
Specii de animale au mai disparut si din cauza omului, prin vanat excesiv si prin exterminarea asa-ziselor animale daunatoare.
Dr. Pierre-Paul Grasse, omul de stiinta care a condus timp de 20 de ani Departamentul de Evolutionism la Universitatea Sorbona din Paris, sustine in mod hotarat urmatoarele: ” Indiferent de frecventa cu care au survenit, mutatiile accidentale nu au reprezentat niciodata un factor evolutiv. Este greu de crezut ca mutatiile au aparut intotdeauna exact la momentul oportun pentru a le permite plantelor si animalelor sa supravietuiasca. Teoria darwiniana este cu atat mai greu de acceptat. Pentru aparitia unui singur tip de animal sau planta, ar fi fost nevoie de aparita intamplatoare a mii si mii de imprejurari favorabile. Astfel, miracolele ar fi trebuit sa fie la ordinea zilei, iar fenomene cu sanse minime ar fi devenit mai degraba o regula… Nu exista nici o lege care ne interzice sa visam cu ochii deschisi, dar stiinta nu-si poate permite acest lux.”
Dr. George C. Simpson, om de stiinta american, promotor al teoriei evolutioniste, a recunoscut ca la o populatie compusa din aproximativ o suta de milioane de indivizi cu o rata de reproducere ridicata si care ar putea da nastere unei noi generatii in fiecare zi, probabilitatea aparitiei unor mutatii favorabile, cu efect evolutiv, ar exista doar o data la 274 de miliarde de ani. Este inutil sa subliniem ca acest termen depaseste cu mult estimarile evolutionistilor cu privire la varsta pamantului, aproximata astazi la 4,5 miliarde de ani.” Deci asta zice un evolutionist…
Darwin insusi a pus la indoiala mai tarziu posibilitatea ca mutatiile accidentale si selectia naturala sa dea nastere unor noi sisteme functionale si unor specii distincte. Nerlamuririle sale ies la iveala in fraze ca cele ce urmeaza si care recunosc fragilitatea propriei sale teorii chiar in lucrarea pe care o postuleaza, Originea speciilor: „Marturisesc ca poate parea o adevarata nebunie sa presupui ca ochiul, cu sistemele sale complexe pentru ajustarea distantei si a intensitatii luminii, pentru corectarea anomaliilor cromatice si de sfericitate, este rezultatul selectiei naturale.” (asta a foat citat si in lucrarea „Inceputuri”).
Scott Huse afirma in cartea sa The Collapse of Evolution: „Darwin trebuie sa fi realizat limitele teoriei sale, desi la inceput sugerase ca ochiul a parcurs un intreg traseu evolutiv, de la cavitate a craniului la organul extrem de perfectionat pe care-l cunoastem, cu mult mai sofisticat decat cel mai performant aparat de fotografiat! Ochiul uman poseda un mecanism de fixare automata, de centrare automata si de ajustare automata a deschiderii pupilei. Se adapteza la fel de bine la intuneric total ca si la lumina puternica. Mai mult, in timp ce noi dormim, ochiul executa singur operatiuni de refacere! Si toate acestea sunt rezultatul intamplarii? Greu de crezut!”
Selectia naturala sustine ca orice modificare minora determina mai buna adaptare a organismului. Ochiul insa ar fi complet inutil fara oricare dintre elementele acestui sistem complicat. Capacitatea de a vedea cere ca toate componentele sistemului sa fie functionale, incepnad de la celulele din structura retinei, la nervii optici si la centrele optice situate in creier. Lipsa oricaruia dintre elementele componente face vederea imposibila si odata cu acestea este diminuata capacitatea de supravietuire. In concluzie, este absolut imposibil ca ochiul sa fie rezultatul unui proces de evolutie determinat de selectia naturala.
G. Hardin argumenteaza logic aceste aspecte: „Cum putem justifica evolutia unui organ atat de perfectionat cum este ochiul uman? Daca cel mai mic element este eronat – daca lipseste retina, sau distantele nu sunt apreciate corect -, ochiul nu va putea sa trasnmita creierului o imagine coerenta, pe care acesta sa o recunoasca, fiind prin urmare complet inutil. Cum ar fi posibil ca un organ care, daca nu este complet nu e nici util, sa evolueze in etape succesive, asa cum sustine teoria darwiniana?”
Din punct de vedere stiintific, evolutia unei specii in alta, ca rezultat al unor mutatii accidentale, este imposibila. Cu toate astea, la orele si in manualele de biologie inca se mai sustine ca speciile de pasari cunoscute astazi, s-au dezvoltat treptat, dintr-o reptila ancestrala. Se pot aduce nenumarate „argumente stiintifice” care „demostreaza” teoria lor.
Evolutia speciilor prin selectie naturala, cum zic ei, ca urmare a unor mutatii intamplatoare, este un proces de lunga durata. Pe de alta parte evolutia asta s-ar fi putut desfasura in salturi. Renumitul teoretician evolutionist si profesor al Universitatii din Harvard, dr. Stephen J. Gould, sustine ipoteza ca la un moment dat, dintr-un ou de reptila, a luat nastere prima pasare, asa numita teorie a echilibrului relativ. Dr. Gould considera ca toate mutatiile se produc intr-un singur exemplar, in acelasi timp, ducand la nasterea unei specii complet noi. Cat de acceptabila poate fi varianta asta pentru orice om rational??? Cum ramane cu faptul ca, pentru reproducerea noii specii, ar trebui ca dintr-un alt ou de reptila sa fi aparut, la fel de spontan, un exemplar de sex opus!!!
Cu toate astea, Gould insista: „Transformari structurale majore se pot produce brusc, fara a fi nevoie de o serie de etape intermediare.”
Teoria echilibrului relativ, acest nou scenariu oferit de biologia evolutionista, este uneori numita teoria „mutantilor imbunatatiti”. Oricat ar parea de comoda aceasta explicatie a lipsei formelor intermediare, teoria ramane complet lipsita de sens. Nu exista nici o dovada concreta care sa o sustina. Dimpotriva, cei care inca mai sustin teoria evolutionista, tind sa-i dea dreptate, cum ar fi dr. Robert Jastrow, director stiintific al NASA, care afirma: „Prin natura sa, evolutia este un proces biologic lent.”
Cum resping evolutionistii dovezile aduse impotriva teoriei pe care o propaga? Una dintre modalitati ar fi ca nu dezvaluie lipsa de coerenta a propriilor lor argumente.
William Fix dezgroapa secretele bine ascunse ale evolutionistilor: „Savantii implicati in cele mai noi cercetari au descoperit punctele vulnerabile ale evolutionismului clasic. Insa, in loc sa faca publice aceste informatii, ei au preferat sa le pastreze in propriile lor baze de date si in interiorul comunitatii stiintifice.”
Pe de alta parte, evolutionistii insisi se amuza uneori de indrazneala teoriei pe care o sustin. La fel procedeaza dr. Edwin Conklin, profesor de biologie la Princetown: „Probabilitatea ca viata sa fi aparut in mod accidental poate fi comparata cu probabilitatea ca o explozie intr-o tipografie, sa genereze un dictionar complex.”
Un alt mod de a eluda problemele consta in decizia de a continua sa ai incredere in lucruri inexplicabile, dupa cum procedeaza dr. George Wald, profesor emerit de biologie al Universitatii din Harvard, si castigator al Premiului Nobel pentru biologie in anul 1971: „Exista doar doua explicatii posibile la problema originii vietii: prin aparitia generatiei spontane care a evoluat in timp, sau ca o creatie voluntara a lui Dumnezeu. O alta cale nu exista. Aparitia generatiei spontane a fost respinsa cu dovezi stiintifice de Louis Pasteur si colaboratorii sai cu mai bine de 120 de ani in urma. Prin urmare ramane in picioare o singura explicatie, aceea ca viata a aparut ca act voluntar de creatie a lui Dumnezeu. Eu unul nu pot accepta aceasta idee pentru ca nu am intentia sa cred in Dumnezeu. In consecinta, aleg sa cred intr-o teorie despre care stiu ca este stiintific imposibila, cu alte cuvinte sa cred in faptul ca generatia spontana a determinat evolutia vietii.” FARA CUVINTE…
De-a lungul anilor, oamenii de stiinta au incercat sa reproduca selectia naturala in conditii de laborator atent stabilite. In situatia in care teoria s-ar fi confirmat cel putin in aceste conditii artificiale, rezultatele experimentului ar fi validat existenta selectiei naturale in conditii reale.
Michael Pitman, fost profesor de chimie la Cambridge, marturisea: „Nici observatiile teoretice si nici experimentele de laborator nu au dovedit ca selectia naturala prin mutatii controlate ar putea da nastere la noi gene, hormoni, enzime sau organe complexe.”
O mana de cercetatori dintre cei recunoscuti pe plan mondial ca evolutionisti convinsi, nu se sfiesc sa-si exprime indioelile in privinta modului in care teoria evolutionista este prezentata in manualele contemporane.
Dr. Colin Patterson, paleontolog la Muzeul Britanic de Istorie Naturala, unul dintre cei mai cunoscuti evolutionisti din lume, considerat sepcialistul numarul unu in cercetarea fosilelor, adopta o astfel de pozitie: „Ipoteza evolutionista a unei origini comune nu explica nimic! Aceasta teorie nu clarifica nimic, ci dimpotriva. Altfel cum as fi putut sa studiez timp de zece ani procesul de evolutie fara nici un rezultat? Multi dintre dumneavoastra trebuie sa recunoasteti ca in ultimii zece ani, datele care au stat la baza teoriei evolutiei s-au transformat din certitudini in incertitudini. Se pare ca nivelul cunostintelor noastre despre procesul de evolutie este unul superficial. Tot ce stim despre acesta este ca n-ar trebui predat in licee.” Eu as zice scoli, nu doar licee!
Dupa parerea doctorului Wolfgang Smith, fizician si matematician, incepe sa se contureze o pozitie mai onesta: „Un numar tot mai mare de teoreticieni parasesc tabara evolutionista… si abandoneaza teoria darwiniana, nu atat din considerente religioase, sau fiind convinsi de perceptele biblice, ci din ratiuni pur stiintifice si nu fara regrete.”
In ciuda acestor indoieli si tradari, evolutia este prezentata in continuare ca un fapt cert.
Arthur Koestler observa: „Deocamdata, publicul larg continua sa creada ca Darwin a oferit toate explicatiile plauzibile, aplicand formula magica a mutatiilor accidentale combinate cu selectia naturala, ignorand cu desavarsire faptul ca mutatiile accidentale s-au dovedit irelevante, iar selectia naturala redundanta.”
In mod evident, oamenii au fost dusi in eroare cu privire la dovezile stiintifice in favoarea evolutionismului, inclusiv in ceea ce priveste mutatiile accidentale si selectia naturala.
Dr. I.L. Cohen denunta teoria evolutionista ca fiind falsa: „Mutatii minore au intr-adevar loc, dar teoria potrivit careia acestea pot singure da seama de transformarile evolutive este falsificata intentionat si este o teorie incontestabila, prin urmare metafizica. Presupun ca nu ma va contrazice nimeni atunci cand spun ca raportarea unui intreg domeniu stiintific la o teorie falsa este un fapt regretabil. Din pacate asta s-a intamplat in stiinta biologiei… Sunt convins ca intr-o buna zi, mitul darwinian va ajunge sa fie considerat cea mai mare pacaleala din istoria stiintei. In acel moment multi se vor intreba: „Cum a fost posibil?” „
După cum am observat şi eu, evoluţioniştii cercetează pornind direct de la concluzii. Exact invers unui demers cu adevărat ştiinţific. Au văzut că nu merge cu „teoria mutaţiilor accidentale”, au venit cu „teoria mutanţilor îmbunătăţiţi”, doar-doar să se mai mintă în continuare.
Selecţia naturală nu are nimic de a face cu evoluţionismul. Am mai arătat-o până acum. Faptul că unele animale sunt obligate să se adapteze pentru a supravieţui, nu înseamnă că „evoluează”, înseamnă doar că sunt nevoite să-şi folosească tot arsenalul genetic de care dispun pentru ca să trăiască. Unele sunt înlăturate din diverse motive, alte îşi consolidează poziţia, dar această „luptă pentru supravieţuire” nu-i vor transforma în altceva. Oricât de mult ar avea nevoie un soarece de aripi pentru a supravieţui, ele nu vor apărea nici în decurs de milioane de ani, nici „brusc”. A crede aşa ceva înseamnă şi a crede că toate basmele sunt adevărate ad litteram. Deci, o nebunie.
Cu toate acestea, învăţământul din România şi din lumea dezvoltată este plin de evoluţionism. La Biologie suntem bombardaţi cu Darwin oricând învăţăm despre animale, la istorie de asemenea, când se predă aşa-zisa „preistorie”, la Geografie când ni se prezintă erele geologice, toate despărţite de milioane de ani etc. etc. Iar puţini îşi pun întrebarea dacă chiar aşa s-a întâmplat cu adevărat. Chiar şi profesorii, în general, deşi sunt foarte bine dotaţi intelectuali, înghit aceste minciuni evoluţioniste.
Din păcate, nu cred că se va ajunge ca evoluţionismul să fie considerat „cea mai mare păcăleală din istoria ştiinţei”, înainte ca evoluţioniştii să-şi găsească o altă „păcăleală” mai plauzibilă. Şi asta pentru că, asemeni lui George Wald, dacă nu cred în evoluţie, sunt obligaţi să creadă în Creaţionism, iar cei mai mulţi dintre ei ar crede în orice, numai în Dumnezeu nu…
Noi speram ca macar unii dintre ei sa se trezeasca in cele din urma, insa m-am mirat azi cand am vazut afara o reclama la cardul Visa, zicea ca castigi (scuze de cacofonie) bilete la Cupa Mondiala etc., si arata scara evolutiei cu cinci oameni: primul era un atlet la linia de plecare, aplecat cu mainile jos pe linie, apoi 3 atleti alergand, fiecare din ce in ce mai ridicat, iar al cincilea era deja drept, era un fotbalist cu mingea la picior. Am tot cautat pe net ca vroiam sa-ti trimit link-ul, dar nu e poza nici pe site-ul Visa, nici altfel nu am gasit reclama, dar poate o vei vedea pe undeva pe-afara! Era exact scara evolutiei, dar cu cinci oameni, nu cu sase (parca sase sunt in imaginea bine-cunoscuta). M-a intrigat sa vad un apropo la evolutie pe strada, in 2014… Chiar asa? E incredibil… Ei poate au zis ca e o gluma buna reclama asta, dar implicatiile psihologice sunt adanci si cred ca asta s-a si vrut in cele din urma. Bun, sa continuam cu dovezile si cu declaratiile celor in drept sa vorbeasca.
Toate fiintele vii poseda o complexitate specifica uluitoare, adica structuri atat de perfectionate, incat n-ar fi putut aparea intamplator. De pilda, codul genetic cuprins in ADN-ul uman, are o structura extrem de elaborata. Mai mult, nu exista celule „simple”. Pana si cea mai mica dintre vietatile unicelulare este complexa, iar pentru a functiona si a se reproduce, are nevoie de un cod genetic elaborat. Cu mult mai complicate vor fi deci elementele de genetica umana si functionarea celulelor.
In primul rand, evolutia presupune existenta unei fiinte intacte, vie si capabila de reproducere, prin urmare aparitia unei generatii spontane, adica nasterea vietii din materie inerta. Cu toate acestea, cercetarile au demonstrat ca sunt inexistente sansele ca toate structurile si elementele chimice necesare sa fie prezente simultan, determinand intamplator aparitia celulei primare. Teoria demostrata de Louis Pasteur cu mai bine de un secol in urma ramane valabila: „Non-viata nu poate da nastere vietii.”
Porninid de la ipoteza ca prima celula vie a luat nastere in mod spontan, teoria evolutionista sustine ca aceasta s-a diversificat la fiecare ciclu reproductiv, in urma unor mutatii genetice accidentale. O parte dintre mutatiile astea au dus la aparitia unor exemplare mai puternice si mai bine adaptate. In timp, aceste vietati s-ar fi diversificat atat de mult incat ar fi evoluat in specii distincte. Cu toate acestea, evolutia de la fiinte simple la vietati complexe, sub actiunea mutatiilor accidentale si a selectiei naturale este imposibila din punct de vedere stiintific. In prezent stim ca mutatiile accidentale nu sunt un fenomen frecvent. In cele mai multe cazuri, acestea duc la disparitia specimenului, sau ii anuleaza capacitatea de a se reproduce. Pe de alta parte, modificarile minore nu ar asigura supravietuirea speciei. Pentru a fi eficienta, orice structura nou creata, ca de exemplu aripa, trebuie sa fie perfect functionala. Selectia naturala nu avantajeaza un specimen care poseda o aripa insuficient dezvoltata si, prin urmare, nefolositoare. Acest exemplar nu are sanse de supravietuire si in consecinta, nici nu va putea evolua! Din ce in ce mai multi cercetatori dezvaluie publicului larg adevarurile descoperite cu privire la teoria evolutionista, desi nu sunt crezuti de foarte multi oameni! Totusi, e un inceput…
Pe de alta parte, adevarata varsta a pamantului este o informatie esentiala. Pentru ca evolutia de la creaturile primitive monocelulare la omul modern sa fi fost posibila, ar fi fost nevoie, printre multe altele, de o planeta locuibila care sa aiba trilioane de ani. Sa vedem ce posibilitati exista pentru estimarea varstei pamantului si sa analizam cateva tehnici de masurare.
Examinarea atenta a rocilor sedimentare este foarte utila. Aceste roci se formeaza atunci cand apa depune straturi succesive de material solid pe suprafata pamantului: elementele mai grele se duc la fund, iar cele mai usoare raman deasupra. Stratul astfel format se cimenteaza, datorita presiunii exercitate de noile depuneri de pamant si minerale dizolvate de apa. Aceste roci arata de parca ar fi o multime de paturi asezate una peste alta (paturi cu care te invelesti, nu paturi pe care dormi).
Exista doua modalitati de formare a rocilor sedimentare. In primul caz, o cantitate mica de apa depoziteaza straturi de noroi si nisip de-a lungul unei perioade indelungate de timp, iar in cel de-al doilea, o mare cantitate de apa acumuleaza astfel de depuneri intr-un timp scurt. In zilele noastre, sedimentarea este, cel mai adesea, un proces de lunga durata, intrucat depunerile de nisip si noroi au loc in cantitati mici. Observatia asta i-a determinat pe unii oameni de stiinta sa avanseze ipoteza ca lucrurile s-au petrecut dintotdeauna asa. Teoria care sustine ca sedimentarea se produce intr-un ritm constant, este cunoscuta sub numele de uniformitarism. Daca ritmul din trecut este acelasi cu cel de azi, atunci e clar ca pentru formarea straturilor de roca ar fi fost nevoie de foarte mult timp. Grosimea mare a unor straturi de roca sedimentara este adesea considerata a fi o dovada in favoarea teoriei ca pamantul este foarte batran.
Alte experimente si observatii indica insa ca procesul de depunere si formare a rocilor sedimentare poate fi foarte rapid. Sa luam spre exemplu eruptia vulcanului Sfanta Elena aflat in statul Washington. Acest vulcan a depus 7,6 metri de sedimente in doar sase ore. Mai mult, experimentele efectuate de diferiti cercetatori arata ca particulele de dimensiuni diferite din componenta unui sediment se astern rapid in straturi, cum sunt cele descoperite in rocile sedimentare din ziua de azi. Daca la aceste straturi se adauga efectul timpului si presiunea pamantului de deasupra, rezultatul va fi roca sedimentara.
O alta explicatie pentru formarea rocii sedimentare groase este producerea unei catastrofe naturale, cum ar fi potopul, care a acoperit intregul glob si despre care se vorbeste in Geneza. Potopul ar fi putut sa colecteze cantitati imense de sedimente si sa le depoziteze declansand procesul de formare al rocilor sedimentare. In acest proces, o multime de creaturi vor fi fost ingropate rapid si vor fi devenit fosile.
Ipoteza potrivit careia existenta rocii sedimentare este suficienta pentru a proba vechimea mare a pamantului nu este valida. La fel de bine s-ar fi putut ca roca sedimentara sa se fi format rapid ca urmare a catastrofalului potop. Voi reveni asupra problemei acesteia.
Mass-Media foloseşte din plin păcăleala evoluţionistă, din motive uşor de ghicit: financiare. Am văzut şi eu reclame care urmează tiparul evoluţionist. Mulţi sunt ignoranţi în materie de ştiinţă, iar astfel de reclame li se par a fi „cool” şi din păcate ele îşi ating astfel scopurile.
Cât despre vârsta pământului, eu personal consider că potopul este cel mai important factor care ar trebui luat în vedere. Potopul a făcut modificări foarte rapide, care altfel ar fi avut loc mult mai greu. Potopul este cea mai plauzibilă explicaţie şi a fosilelor. Dar bine, unii preferă mai degrabă „caii verzi de pe pereţi”, decât dovezile care sunt chiar în faţa lor.
Eu sunt de acord cu tine, insa pentru a demonta acest mit care tine de generatii intregi, trebuie sa luam in calcul toate variantele si posibilitatile aduse de ei. Trebuie analizata fiecare piesa a puzzle-ului si pusa exact la locul ei ca sa putem avea la sfarsit un tablou adevarat, logic si frumos. Noi credem tot ce spune Biblia, dar pentru ca si ei sa ajunga sa creada, trebuie sa le dovedim ca acum ei cred o minciuna. De aceea trebuie noi sa luam in consideratie toate variantele presupuse de ei, sa le analizam si sa aducem dovezi in favoarea lucrurilor pe care le sustinem noi si pretindem ca sunt adevarate.
Multe roci sedimentare sunt pline de fosile, ceea ce ne furnizeaza informatii cu privire la modalitatea in care s-au format rocile respective. Dupa ce o planta sau un animal moare, procesul de putrefactie si descompunere se instaleaza rapid, astfel ca dupa doar cateva saptamani nu mai ramane aproape nimic. Pe parcursul a doua-trei luni de zile, chiar si oasele animalelor de mari dimensiuni se dezintegreaza.
Pentru formarea unei fosile, trebuie ca animalul sau planta sa fie ingropate foarte repede in noroi, praf vulcanic sau alta substanta protectoare. Altfel, organismul se va descompune, sau va fi mancat de viermi sau de animale pradatoare. Intr-o etapa ulterioara, mineralele din apa, din roca sedimantara si din sol sunt absorbite de catre corpul astfel conservat. Cu timpul, corpul capata duritate pentru ca ajunge sa fie saturat cu minerale.
Daca roca sedimentara s-ar fi format prin depuneri lente de noroi si nisip de-a lungul a milioane de ani, atunci ramasitele de animale si plante ar fi putrezit cu mult inainte de a putea fi acoperite si fosilizate. Singura modalitate de a putea explica prezenta fosilelor in roca este sa se admita ca aceste plante si animale au fost ingropate foarte rapid. Ipoteza ca ar fi trecut printr-o perioada de descompunere lenta, nu este plauzibila.
Toate acestea sugereaza ca roca sedimentara ce contine fosile trebuie sa se fi format rapid, adica in decursul a zile sau saptamani, nu a milioane de ani. Exista dovezi credibile care arata cum animale si plante care au fost ingropate rapid s-au fosilizat. Brosura „Pietre si oase” de exemplu, prezinta o ilustratie cu un ihtiozaur (o reptila acvatica in forma de peste, acum disparuta) de 2,1 metri lungime care a fost ingropata in timp ce isi aducea pe lume puii. De asemenea au fost descoperite fosile de pesti surprinsi cand inghiteau alti pesti. Exemplul cel mai uimitor ramane insa acela al unui trunchi de copac fosilizat in pozitie verticala. Copacul se intinde de-a lungul catrova straturi de roca sedimentara si trebuie presupus ca toate aceste straturi s-au depus in acelasi timp. In caz contrar, adica daca straturile superioare ar fi avut nevoie de milioane de ani, sau doar de mai mult de un an pentru a se forma, varful copacului s-ar fi descompus cu mult inainte de a fi putut fi conservat in roca.
Descoperirea atator fosile reprezinta un argument in sine pentru ipoteza ca a existat un eveniment, un mare potop, care le-a ingropat cu repeziciune. Este clar ca pamantul dispune de suficient de multa apa pentru a declansa un potop care sa acopere intreaga suprafata a globului. Calculele recente cu privire la cantitatea apei pe pamant arata ca, daca suprafata planetei ar fi plata, un strat de apa de 2,7 km ar acoperi-o in intregime. In concluzie, se poate spune ca prezenta fosilelor in roca sedimentara indica faptul ca aceasta (roca) s-a format cu repeziciune. In loc sa confirme ipoteza ca pamantul este batran, aceasta descoperire arata ca planeta e mult mai tanara decat cred evolutionistii.
Calculele cu privire la varsta rocilor si a fosilelor sunt, in cel mai bun caz, imprecise. Multe erori deriva din rationamente circulare in care un „fapt” se bazeaza pe un altul, dar nici unul din ele nu e sigur. De exemplu, pentru a determina varsta unei roci, geologii cauta adesea indicii in fosilele conservate in rocile respective: daca paleontologii spun ca un animal a trait cu un anumit numar de ani in urma, geologii conchid ca roca dateaza din aceeasi perioada. Invers, cand paleontologii aproximeaza varsta unor fosile, iau adesea in calcul tocmai vechimea stratului de roca in care au fost descoperite fosilele. Daca geologii spun ca roca s-a format in perioada cutare, paleontologii vor concluziona ca si fosilele dateaza tot de atunci. Inconvenientul unei astfel de abordari este ca nici varsta fosilelor, nici ce a rocilor nu este certa, fapt evidentiat de mai multi cercetatori.
R.H. Rastall, profesor de geologie economica la Universitatea din Cambridge afirma: „Nu se poate nega ca, intr-o perspectiva strict filozofica, argumentatia geologilor este circulara. Evolutia cronologica a organismelor este determinata pe baza ramasitelor lor fosilizate in roca, iar vechimea rocilor sedimentare este evaluata pornind de la aceea a organismelor pe care le contin.”
J.E. O’Rourke face aceeasi observatie intr-un articol publicat in „American Journal of Science”: „Rocile ajuta intr-adevar la datarea fosilelor, dar fosilele contribuie cu o mai mare precizie la datarea rocilor. Strategia nu va putea evita acest tip de rationament, daca inssita sa foloseasca doar concepte legate de timp, si aceasta pentru ca circularitatea este inevitabila in derivarea scalelor temporale.”
Niles Eldredge de la Muzeul de Istorie Naturala din New York concluzioneaza: „Aici apare problema: daca datam rocile pornind de la fosilele pe care le contin, cum vom putea apoi vorbi despre tipare ale evolutiei, care sunt stabilite pornind tocmai de la fosilele pe care le detinem?”
Acelasi tip de rationament circular este ilustrat de exemplul urmator: despre multe roci se afirma ca dateaza de milioane de ani doar pentru ca au conservat fosilele unor animale disparute de mult. Datarea radiometrica face posibila estimarea varstei unei fosile, dar metodele radiometrice sunt departe de a fi precise. In fapt, este imposibil sa determinam varsta unei roci sedimentare pornind de la fosilele pe care le contine. Mai mult, despre unele fosile se spune ca au o vechime de milioane de ani, doar pentru ca au fost descoperite in straturile mai profunde de roci sedimentare, dar acest rationament isi pierde valabilitatea o data ce ne dam seama ca roca sedimentara se poate forma cu rapiditate. In realitate nici fosilele, nici rocile sedimentare si nici o combinatie a lor nu ne vor spune cu precizie cat de batran este pamantul.
Un potop catastrofal este singura explicatie satisfacatoare pentru numarul si dimensiunile fosilelor descoperite azi in lumea intreaga. Cu totii am vazut care sunt consecintele inundatiilor, cum apele care cresc sunt strabatute de curenti care transporta pretutindeni noroi si aluviuni. In cele din urma, apele se retrag si aluviunile se depun in straturi suprapuse.
Capitolele 6 pana la 9 din Geneza vorbesc despre hotararea lui Dumnezeu de a trimite un potop asupra intregii lumi. Indicatiile pe care le primeste Noe pentru a construi arca sunt precise: lungimea 300 de coti (137,16 m), latimea 50 (22,86 m), inaltimea 30 (13,72 m), iar spatiul de depozitare de 0,46 milioane de metri patrati (aproximativ 10 trenuri de marfa, fiecare cu cate 52 de vagoane). Marimea puntii era echivalenta cu aceea a 20 de terenuri de baschet. Cate doua exemplare din fiecare specie existenta azi ar fi incaput cu usurinta in doar jumatate din acel spatiu. Noe si fiii sai au construit arca. Au intrat cu toii in ea, dupa care a inceput potopul, cu ploi torentiale si curenti subterani care au iesit din matca. A plouat timp de 40 de zile si „chiar in acea zi, s-au desfacut toate izvoarele adancului celui mare si s-au deschis jgheaburile cerului” (Geneza 7:11). Toti muntii de pe glob au fost acoperiti timp de 150 de zile, dupa care apele au inceput sa descreasca.
Potopul din timpul lui Noe a fost o catastrofa mondiala fara precedent in istoria pamantului. Intr-o clipa, trilioane de tone de noroi, ca si toata vegetatia si fauna, au fost duse de apele care tasneau de sub pamant si de ploaia torentiala care cadea din cer. Intreaga suprafata a pamantului a fost acoperita de apa pana la o inaltime care depasea cu 15 coti (6,8 m) inaltimea celui mai inalt munte (Geneza 7:11-20). Un cot reprezinta aproximativ 45 cm, 0,457…. metri.
Dupa sase luni de inundatii si cataclisme terestre (mentionate in Psalmul 104:6-8), relieful s-a modificat si s-a format pamantul pe care il cunoastem astazi cu oceanele, muntii, vaile, campiile si podisurile sale. Arca a fost deschisa, iar oamenii si animalele au plecat sa repopuleze pamantul.
Impactul pe care l-a avut potopul este foarte bine descris de microbiologul dr. Bert Thompson de la Texas A&M: „Intinse cimitire continand animale si ramasite fosilifere au fost descoperite in intreaga lume. Trebuie sa vedem aici dovada unui mare cataclism acvatic petrecut pe neasteptate si relativ recent, urmat de o perioada de racire pronuntata a climei in intreaga emisfera nordica. Fortele hidraulice imense, insotite de modificari ale formei scoartei terestre, au dus la ingroparea a numerosi mamuti, mastodonti, elefanti si a altor animale de mari dimensiuni intr-o zona care astazi este aproape complet lipsita de vegetatie. Au fost descoperite cantitati insemnate de plante si arbori fosilizati in pozitie verticala, oblica sau chiar rasturnata, in timp ce strabateau straturile succesive de pietris aduse de ape. Numeroase dovezi indica faptul ca Antarctica si regiunile polare din nord au avut, la un moment dat, o vegetatie abundenta si o clima temperata, chiar subtropicala. A avut loc o fosilizare la scara mondiala care face ca astazi sa descoperim fosile in straturile sedimentare de profunzime, adesea chiar foarte adanc si sub o mare presiune. Numeroase clivaje de mari dimennsiuni, fisuri si paturi de lava au fost descoperite pe fundul oceanelor, toate recente si reprezentand dovada clara a unei denivelari gigantice a scoartei terestre subacvatice, asa cum sugereaza „desfacerea izvoarelor adancului”. Au fost gasite fosile masive, ingropate la aproape toate altitudinile, si dovezile ar putea continua.”
Urmele acestui potop ce a acoperit intregul pamant pot fi gasite peste tot. Crustacee marine au fost descoperite pe varfurile unor munti inalti de 3700 de metri. Fosile de hipopotami, care traiesc doar in Africa, au fost descoperite in Marea Britanie. Sute de dinozauri au fost gasiti ingropati impreuna cu alte animale cu care nu imparteau in mod normal acelasi habitat. In padurile din Norfolk, Anglia, straturile sedimentare contin fosile de animale specifice climei reci din nord, amestecate cu fosile de animale din zona tropicala si cu fosile de plante caracteristice zonei temperate.
Oamenii de stiinta cerceteaza pamantul si descopera elani, care de obicei traiesc in America, ingropati in Irlanda, elefanti din Asia si Africa ingropati in centrul Angliei, crocodili de pe malurile Nilului in inima Germaniei si crustacee necunoscute in marile care inconjoara America, impreuna cu schelete intacte de balene in zonele cele mai indepartate de tarm ale Angliei.
Scheletul unei balene a fost descoperit chiar pe varful muntelui Sanhorn, cu o inaltime de 915 metri. Ce altceva decat un potop imens ar fi putut transporta balena la o asemenea inaltime? Si cercetarile continua!
Fosile masive pot fi gasite in toti muntii de pe glob. Ce alta ipoteza decat aceea a unui potop devastator ar putea explica prezenta unor organisme atat de diverse, ingropate la distante de mii de kilometri de habitatul lor natural si la inaltimi unde nu s-ar fi gasit in mod normal? Mai mult, geologii au descoperit un strat de roca vulcanica, un tip care se formeaza numai subacvatic, pe Muntele Ararat la o inaltime de 4575 metri.
Potopul a avut consecinte atat de dramatice si un impact geologic si climateric atat de profund, incat ramane cea mai buna explicatie pe care o poate furniza stiinta pentru zecile de mii de fosile ingropate pe cele sapte continente. De asemenea, ipoteza potopului contribuie la explicarea formarii carbunelui, a petrolului, a canioanelor si a schimbarilor climaterice globale. O dovada a schimbarilor climaterice in urma potopului este ca cercetatorii din zilele noastre au descoperit la mari adancimi in desert urmele unei vegetatii bogate, specifice terenurilor malstinoase.
Marele potop nu este descris doar in Biblie. Sir J. William Dawon, celebrul geolog canadian, observa: „Se stie ca potopul lui Noe nu este doar un mit sau o inchipuire a omului arhaic si nici o doctrina specifica Scripturilor ebraice. Mentiuni cu privire la acest cataclism natural pot fi gasite in cateva din cele mai vechi documente isotrice apartinand unor culturi umane diferite, iar aceste mentiuni sunt indirect confirmate de intregul curs al istoriei vechi a majoritatii raselor civilizate.”
Bert Thompson se refera si el la atestarile documentare ale potopului: „Povestirea biblica despre potop nu este o mentiune izolata. Cercetatorii au descoperit mai mult de 100 de naratiuni care descriu potopul in Europa, Asia, Australia, Indiile de Est, cele doua Americi, estul Africii si in multe alte locuri. Toate aceste povestiri au elemente in comun: potopul a acoperit intregul glob pamantesc, toti oamenii au pierit, a existat o arca, cativa oameni au supravietuit si au perpetuat rasa umana.”
Prezenta organismelor fosilizate pe intreaga suprafata a pamantului si larga raspandire a rocilor stratificate pot fi explicate daca se admite ipoteza unui potop devastator, urmat de o perioada de sedimentari, dupa cum scrie Byron Nelson: „Un curent de apa care se deplaseaza dintr-o parte in alta, sau cu miscari alternativ rapide si lente, de-a lungul unei suprafete, intr-un interval de cateva ore sau zile, va determina o distributie a materialelor componente in straturi suprapuse, cu acelasi continut. Nimic altceva nu ar putea explica la fel de bine acest proces.”
Potopul lui Noe explica cu usurinta de ce au fost descoperite fosile in rocile sedimentare si sprijina ipoteza formarii rapide a acestor roci. Ambele aspecte indica ca pamantul este cu adevarat tanar.
Într-adevăr, fosilele se pot forma doar „rapid”, ci nu în milioane de ani. Ai arătat foarte bine acest lucru. Iar cât despre dovezile unui cataclism global, ele nu pot fi contestate.
Mi-aduc aminte că i-am vorbit unui evoluţionist despre „artefactul londonez”, un ciocan conservat într-o rocă a cărei vârstă a fost datată în jurul a 400 de milioane de ani. Am scris mai multe aici: https://teonymus.wordpress.com/2013/11/18/un-rationament-pentru-oameni-de-stiinta-si-evolutionisti/
L-am întrebat pe acel om cum îşi explică această descoperire, fiindcă evoluţionismul a împărţit istoria în epoci şi după ei nu puteau să existe metale înainte de aşa-zisa „epocă a metalelor”. Ştii ce răspuns mi-a dat? Că cică se pot fosiliza obiecte şi rapid, nu numai în milioane de ani. Iar eu i-am pus o întrebare „de bun simţ”: de unde poate şti că şi toate celelalte fosile nu s-au format tot la fel de rapid ca acel „ciocan”? No comment. Şi tot ei ne fac pe noi, creaţioniştii, „spălaţi pe creier”.
Foarte interesante informaţiile aduse. 🙂
Pai nu stii ca intotdeauna cel care nu are dreptate, cel care greseste, e cel cu gura mare? Evolutionistii afirma ca dinozaurii au trait cu peste 70 de milioane de ani in urma si ca au disparut cu cel putin 60 de milioane de ani inainte de aparitia omului. Conform relatarii biblice, dinozaurii si oamenii au fost creati in acelasi timp si au trait impreuna. Ca asa s-a intamplat o dovedeste o serie de fapte mai putin mediatizate:
1. In pesterile din Canionul Hava Supai din Arizona si in alte 30 de locuri din lumea intreaga, au fost descoperite desene rupestre si incrustatii in piatra care ii infatiseaza pe locuitorii pesterilor alaturi de dinozauri.
2. Urme fosilizate de picioare umane si urme de picior de dinozaur au fost gasite in acelasi strat geologic in New Mexico, Arizona, Mexico, Kentucky, Missouri, Rusia, Illinois, Texas si in alte locuri.
3. La data de 16 martie 1982 in Glen Rose Texas, dr. Baugh impreuna cu alti oameni de stiinta au indepartat un strat de calcar gros de 30,5 cm si au descoperit urme de picioare umane la doar cativa centimetri distanta de urmele picioarelor de dinozaur. Pana la sfarsitul zilei s-au mai descoperit alte urme de picior uman alaturi de 23 de amprente ale unor picioare de dinozauri.
Mai mult, Biblia descrie o intalnire directa cu un astfel de animal in Iov 40:15-24. In originalul ebraic al Vechiului Testament, termenul este „behemoth” care inseamna cel mai probabil sauropod, dragon, oricum o bestie, un monstru. Cei mai multi traducatori au incercat sa-l identifice cu hipopotam, crocodil, elefant, rinocer. Daca citim in Iov, se observa acuratetea prezentarii animalului si se remarca modul in care este descrisa coada.
Desi sunt sceptici care au incercat sa identifice animalul drept un elefant sau un rinocer (versiunea Cornilescu il prezinta ca „ipopotam”), exista foarte putine sanse ca interpretarea lor sa fie corecta, intrucat coada nici unuia dintre cele doua animale nu se misca intr-o parte si in alta „ca lemnul cedrului”: „Uita-te la ipopotamul, caruia i-am dat viata ca si tie! El mananca iarba ca boul. Uita-te ce tarie are in coapse, si ce putere are in muschii pantecelui sau! Isi indoaie coada tare ca un cedru, si vinele coapselor lui sunt intretesute. Oasele lui sunt ca niste tevi de arama, madularele lui sunt ca niste drugi de fier. El este cel mai mare dintre lucrarile lui Dumnezeu.” – Iov 40:15-19.
Acum, orice om rational isi da seama ca hipopotamul nu este nici pe departe cel mai mare animal, iar codita lui e ca un ciot! Pana si elefantul, care este atat de mare are o coada subtire, moale (nicidecum ca lemnul cedrului) si micuta…
Multi cred ca monstrii pomeniti in Biblie de cel putin 25 de ori sunt dinozaurii. Asta indica existenta in acelasi timp a dinozaurilor si a oamenilor.
Totusi azi dinozauri nu mai sunt. Au fost avansate mai multe ipoteze: epidemiile, lipsa hranei, plantele otravitoare etc. Oricat de greu de crezut ar parea, nu exista dovezi stiintifice convingatoare in favoarea nici uneia dintre aceste ipoteze.
Este posibil ca explicatia sa fie urmatoarea: inainte de potop clima era pe intregul pamant de tip subtropical umed. Sunt indicii peste tot ca dupa potop clima s-a racit considerabil pe tot pamantul. Dinozaurii de pe arca, probabil foarte tineri daca gandim logic, s-au trezit intr-un context climateric cu totul schimbat si, fiind incapabili sa se adapteze la schimbarile de temperatura si vegetatie, au pierit… Dar asta e doar o alta ipoteza. Asa ar fi putut pieri si alte specii de animale. Iar Domnul cand a poruncit sa se ia pe arca cate o pereche din fiecare specie ca sa se perpetueze dupa potop, avea in vedere si schimbarea climei.
Din pacate, atata vreme cat nu exista indicii clare, nu putem sti cu certitudine ce s-a intamplat cu ei, si putem doar avansa teorii si presupuneri!
Stiu ca azi am scris putin, dar ma bucur ca am apucat sa scriu.
În acest comentariu ai răspuns la întrebarea despre dinozauri din perspectivă creaţionistă. Sunt total ignorate dovezile care arată că omul şi dinozaurii au trăit concomitent şi asta mai ales din cauza evoluţionismului. Evoluţioniştii spun că este imposibil, iar singurul lor argument este că „nu este posibil”. De ce? Pentru că nu respectă tiparele pe care tot ei le-au creat. Ciudată „logică”.
Cuvântul „dinozaur” este de origine mai recentă şi de asta nici nu apare în Biblie, dar descrieri sunt destule. Ai adus şi tu câteva dintre ele. Deci, Biblia menţionează creaturi asemănătoare cu dinozaurii, întregul folclor dintr-o parte a alta a pământului menţionează balauri şi dragoni, creaturi care de asemenea sunt asemănătoare dinozaurilor. Nu mai vorbesc despre dovezi clare, arheologice, rupestre, care îi arată alături pe oameni şi dinozauri. Trebuie să fii orb ca să nu înţelegi că plasarea dinozaurilor într-o perioadă cu peste 65 de milioane de ani în urmă este o mare, mare păcăleală. Ca şi întregul evoluţionism.
Ai scris mai puţin, dar la fel de interesant şi calitatea, nu cantitatea este cea care contează. 🙂
In primul iti doresc din suflet sarbatori fericite alaturi de Cel Inviat, Domnul nostru Isus si alaturi de cei pe care ii iubesti. Si nu in ultimul rand iti doresc, Teonymus, sanatate si o familie unita! Dumnezeu sa te binecuvinteze!
Da, intr-adevar, am expus problema dinozaurilor din punctul de vedere al realitatii. Aduc acum o declaratie a evolutionistilor si anume, in numarul din 6 ianuarie 1982 al ziarului Minneapolis Tribune se spune: „Disparitia dinozaurilor ar fi putut fi rezultatul coliziunii cu pamantul al unui asteriod gigant, cu aproximativ 65 de milioane de ani in urma. Impactul a ridicat un imens nor de praf bogat in iridiu care a acoperit soarele pe o durata de 3 pana la 6 luni si ca urmare, plantele cu care se hraneau dinozaurii au fost distruse.” Asta a fost presupunerea lor.
Acum as vrea sa vorbesc putin despre datarea radiometrica care te poate face sa pari mai batran. Este una din cele mai cunoscute metode de datare a unui obiect si cuprinde mai multe proceduri, dar una din ele, datarea cu carbon, este folosita cu predilectie pentru estimarea vechimii fosilelor organismelor vii.
Datarea radiometrica se bazeaza pe faptul ca unele elemente radioactive se descompun in alte elemente dupa trecerea unui anumit interval de timp. In cazul datarii cu uraniu, uraniul 238, adica elementul initial, se va descompune in cele din urma si va produce plumb 206, adica elementul derivat. Oamenii de stiinta pot masura cantitatile de emenete radioactive dintr-o roca din zilele noastre si pot estima cat timp a trecut de cand roca s-a racit dupa gradul de fuziune. Aceasta procedura ne ajuta sa aflam varsta rocii respective.
Willard F. Libby a inventat metoda de datare cu carbon 14, pe care a dezvoltat-o la sfarsitul anilor ’40 si incpeutul anilor ’50. Laureat al Premiului Nobel pentru chimie, Libby afirma in cartea pe care a scris-o pe tema asta ca datarea cu carbon 14 nu este precisa decat pentru intervale de timp de aproximativ 4 mii de ani. In cazul unor perioade de timp mai mari, procedura isi pierde acuratetea.”
In ciuda limitelor sale, specialistii au folosit cu deplina incredere metoda datarii radioactive pentru roci in care se observa fosile si pentru multe alte obiecte foarte vechi. Sunt aceste datari intr-adevar valabile? In realitate, datarea radiometrica se bazeaza pe niste premize destul de fragile, iar daca rezultatele sunt false, procedura de datare nu mai are nici o valoare. Pentru ca datarea radiometrica sa fie exacta, trebuie sa fie indeplinite o serie de conditii foarte importante:
1. Trebuie sa cunoastem cantitatea de elemente radioactive pe care le continea roca in momentul formarii.
2. Rata descompunerii radioactive trebuie sa ramana constanta in timp.
3. Rocile supuse masuratorii trebuiesc izolate de factorii externi.
Aceste conditii pot fi ilustrate prin urmatorul scenariu: un inspector de politie gaseste o masina abandonata si stie ca a fost folosita intr-un jaf. Ca sa descopere unde s-ar ascunde hotul, trebuie sa-si dea seama ce distanta a parcurs masina. Mai intai masoara cantitatea de benzina ramasa in rezervor, dar trebuiesc luati in calcul inca alti trei factori pentru a afla respunsul care il intereseaza. Cei trei factori corespund conditiilor radiometrice mentionate mai sus:
1. Cata benzina era in masina la momentul parasirii ascunzatorii.
2. Cata benzina consuma masina pe kilometru
3. Exista scurgeri de benzina din rezervor, sau sau a fost cumva adaugata benzina dupa clipa plecarii din ascunzatoare?
Nu va fi usor pentru inspector sa determine distanta exacta pana la ascunzatoarea hotului pentru ca informatiile de care are nevoie, in special raspunsurile la intrebarile 1 si 3 sunt imposibil de aflat. La fel, acuratetea datarii radiometrice devine problematica din cauza acelorasi trei factori:
1. Trebuie cunoscuta cantitatea de elemente radioactive aflate in roca in momentul formarii, DAR aceasta conditie este imposibil de indeplinit. Nu se poate decat specula asupra cantitatii de elemente radioactive de acum mii de ani (miliarde, dupa cum spun ei). In cele mai multe estimari se presupune ca nici un element derivat nu era prezent in momentul formarii rocii, dar acest fapt nu poate fi dovedit. Mai mult, se stie din observarea rocilor formate recent datorita scurgerilor de lava, ca aceasta ipoteza nu este valida: in unele cazuri, elementul derivat este prezent de la inceput.
2. Rata descompunerii radioactive trebuie sa ramana constanta in timp, DAR desi dovezile de care dispunem in prezent indica faptul ca rata descompunerii radioactive este intr-adevar constanta si ca nu este afectata de caldura sau presiune, masuratori pentru determinarea ratei de descompunere nu se fac decat de aproximativ o suta de ani incoace.
Russel Humphreys, specialist in fizica nucleara, a propus o metoda de cercetare cunoscuta sub numele de analiza radiohaloica, ce sugereaza ca in trecut, rata de descompunere era mai rapida.
Kenneth L. Currie de la Canadian Geological Survey afirma ca s-ar putea ca rata de descompunere radioactiva sa nu fie constanta: „Procesele naturale in general nu au loc in rate fixe. Presupunerea ca poti extrapola o rata medie calculata de-a lungul unei perioade lungi de timp este neconvingatoare.”
Frederic B. Juenman a afirmat intr-un articol din prestigioasa revista Cercetare si dezvoltare industriala: „In anii din urma s-a ajuns la concluzia deloc dorita ca, rata de descompunere radioactiva nu este constanta, asa cum se crezuse initial, si nici nu este imuna la influenta mediului.”
Nu putem afla in nici un fel cu certitudine care era rata de descompunere radioactiva acum cateva mii sau, cum spun evolutionistii, milioane de ani.
3. Rocile supuse masuratorilor trebuiesc izolate de factorii externi, DAR argonul, unul din elementele radioactive cel mai adesea masurate este un gaz, si se poate evapora cu usurinta din roci. Potasiul si uraniul, alte elemente frecvent selectate pentru masuratori, se dizolva cu usurinta in apa, astfel incat orice scurgere de apa printre fisurile rocilor ar putea duce la dizolvarea lor partiala si, implicit, la masuratori imprecise. In realitate, atat elementele initiale, cat si cele derivate migraza inspre roci, impinse fiind de fortele tectonice, metamorfice si hidrologice. Specialistii in geocronologie recunosc ca asta e o problema majora cu care se confrunta atunci cand doresc sa aplice metoda de datare la care tin atat de mult.
Desi datarea radioactiva a fost imbunatatita de-a lungul anilor, masuratorile sunt adesea foarte putin precise. Vreau sa dau cateva exemple:
a) Analiza prin metoda radiocarbonului (C14) a unei bucati de lemn din Australia a dovedit ca aceasta ar data de 45 de mii de ani, iar analiza prin metoda potasiu-argon a indicat ca ar fi veche de aproximativ 45 de milioane de ani!
b) Intr-un alt caz, s-a dovedit ca lemnul fosilizat din straturi de roca sedimentara datand din permianul superior avea inca in componenta carbon 14 radioactiv. Conform metodei radiometrice, s-a stabilit varsta acestui strat sedimentar ca fiind de 250 de milioane de ani, dar cercetari independente arata ca orice urma de carbon 14 ar fi disparut daca lemnul ar fi fost mai vechi de 50 de mii de ani.
c) O roca de pe vulcanul St. Elena se formase in mod evident in 1986, cand vulcanul se racise, dar datarea prin metoda potasiu-argon (K-An) a indicat ca are o vechime de 350 de mii de ani, cu o eroare posibila de aproximativ 50 de mii de ani.
d) Dupa examinarea unor roci de pe vulcanul Ngauruhoe din Noua Zeelanda, s-a estimat ca acestea ar avea o vechime cuprinsa intre 270.000 si 3.500.000 de ani. In realitate, aceste roci se formasera in timpul eruptiilor din intervalul 1949-1975.
Analiza cu radiocarbon a unor mostre prelevate de la foci mumificate din Victoria de Sud a dus la esrimari ale varstei acestora cuprinse intre 615 ani si 4.600 de ani. Corpul unei foci ucise recent la McMurdo parea sa aiba, dupa estimarile lor, varsta de 1.300 de ani.
Harold Sluster, specialist in astrofizica si geofizica, adauga: „Unele studii efectuate asupra unor roci bazaltice subacvatice din Hawaii, despre care se stie ca s-au format cu mai putin de 200 de ani in urma, au indicat in urma masuratorilor cu potasiu-argon, varste cuprinse intre 160 de milioane si aproape 3 miliarde de ani.”
Allan C. Riggs, fost membru al U.S. Geological Survey, actualmente profesor la Universitatea din Washington, Seattle aduce inca un exemplu: „Conform datarii cu radiocarbon, melci inca vii au „murit” acum 27 de mii de ani.” Deci, fara cuvinte…
Cam aceasta este „acuratetea” metodei! Daca masurile radiometrice sunt atat de imprecise pentru obiecte a caror varsta este cunsocuta, cum am putea sa le acordam incredere atunci cand estimeaza varsta unor obiecte cu vechime incerta. Vom cere maine parerea expertilor.
Inca o data, sarbatori fericite tie si familiei tale Teonymus!
Da, metodele de datare folosite sunt „îndoielnice”, ca să nu spun că sunt ineficiente. Nu pot să înţeleg de ce acei care îşi spun „oameni de ştiinţă” ignoră acest fapt şi o folosesc cu atâta siguranţă. Multe cazuri, dintre care ai adus şi tu exemple, au arătat clar că greşesc atât de mult încât marja de eroare ajunge uneori la „milioane” sau „miliarde” de ani. Cum poţi să foloseşti un instrument de măsurare care are o aşa „marjă de eroare”? E ridicol şi totuşi se întâmplă.
Mulţumesc de urări şi vă doresc şi eu, ţie şi familiei tale, sărbători fericite şi multe binecuvântări. Hristos a înviat! 🙂
Multumesc pentru urari, Teonymus! Adevarat ca este viu in vecii vecilor Domnul nostru slavit! Intr-adevar, marja de eroare este imensa, asa cum ai spus si tu (vei vedea si alte declaratii) si, date fiind toate aceste inexactitati, nu e de mirare ca multi oameni de stiinta pun la indioala utilitatea datarii prin metoda radiometrica.
Dr. William D. Stansfield, profesor de biologie la Universitatea Tehnica din California, declara: „Este foarte posibil ca metodele radiometrice sa nu fie niste metode infailibile, asa cum se spune mereu. Estimarile cu privire la vechimea unui strat geologic efectuate prin metode radiometrice diferite, indica discrepante care pot merge uneori pana la sute de milioane de ani. Nu exista nici un „ceas” radiologic care sa functioneze in mod absolut precis pe termen lung. Incertitudinile inerente procedurilor de datare radiometrica sunt o sursa de nemultumire pentru geologi si evolutionisti.”
Dr. Richard L. Mauger, profesor de geologie la Universitatea din Carolina de Est, afirma cu privire la datarea radiometrica: „In general, datele din „zona sigura” sunt considerate a fi corecte si sunt publicate, dar cele care contrazic alte date nu sunt decat rareori publicate, iar discrepantele nu sunt explicate in nici un fel.”
Robert E. Lee demonstreaza in cartea sa „Radiocarbonul: Ani intregi de erori” ca: „Metoda radiocarbonului nu este nici acum capabila sa furnizeze rezultate precise si demne de incredere. Exista discrepante mari, cronologia este inegala si relativa, iar datele acceptate sunt, in realitate, o selectie de date. Toata metoda nu difera cu nimic de cea folosita in alchimia secolului al XIII-lea si totul depinde de ce studiu se intampla sa citesti.”
T. Save-Soderbergh si I.U.Olsson de la Institutul de Egiptologie si respectiv Institutul de Fizica de la Universitatea din Uppsala din Suedia, fac urmatoarea marturisire cu privire la lipsa lor de obiectivitate stiintifica: „Daca datarea cu carbon 14 ne confirma teoriile, introducem masuratoarea in textul lucrarii. Daca nu le contrazice in intregime, o mentionam intr-o nota de subsol. Iar daca este complet inacceptabila, pur si simplu nu o pomenim deloc.”
Datarea radiometrica, multa vreme considerata o metoda sigura de determinare a varstei, trebuie reevaluata radical, intrucat acuratetea sa este departe de a fi satisfacatoare. Totusi acest fapt nu este recunoscut decat arareori. Manualele obisnuite prezinta adesea rezultatele unor astfel de masuratori ca pe niste fapte certe, dar este timpul ca parintii sa afle adevarul, elevii sa-l invete si profesorii sa-l predea. Orice alta atitudine nu este decat o forma de inselaciune.
Azi am scris scurt de tot, dar, pana si azi am scris, si asta ma bucura. Sunt multe date si dovezi de adus, de aceea vreau sa scriu zilnic, daca e cu putinta. Revin maine cu ajutorul lui Dumnezeu!
Da, mă alătur şi eu cuvintelor din finalul comentariului: „este timpul ca parinţii să afle adevarul, elevii să-l inveţe şi profesorii să-l predea. Orice altă atitudine nu este decât o formă de înşelăciune”.
Te aştept şi mâine. 🙂
Azi vom arata ca pamantul nu este asa de batran cat ni s-a spus, de fapt nu este deloc batran! Si pentru asta ne vom ajuta de alte metode de datare. Trebuie sa luam in calcul tot ce se cunoaste pana in prezent pentru a fi cat mai exacti in afirmatiile pe care le facem.
Numeroase alte metode au fost folosite pentru a detemina adevarata varsta a Pamantului. Luate impreuna, acestea ofera estimari mult mai precise. Sa trecem in revista cateva dintre ele.
1. Intensitatea campului magnetic
Campul magnetic al pamantului scade rapid in intensitate. O evaluare a ratei de scadere a intensitatii sale ne-ar putea furniza informatii despre varsta pamantului.
Thomas Barnes, unul din cei mai respectati specialisti in fizica magnetica din lume, ne explica: „Daca ne-am intoarce inapoi cu zece mii de ani, campul magnetic al pamantului ar fi la fel de puteric ca si acela dintr-o stea magnetica. O stea magnetica este ca soarele nostru: are o sursa de energie interna. Cu siguranta ca pamantul nu a avut niciodata o sursa de energie interna aidoma soarelui si nici un camp magnetic mai puternic decat cel al unei stele.”
Dupa aceste afirmatii, pamantul nu poate avea mai mult de zece mii de ani. Noi stim totusi din Bilbie ca Pamantul are aproximativ sase mii de ani.
2. Concentratia de sare in ocean
Concentratia de sare in ocean este in continua crestere. Totusi oceanele nu sunt nici pe departe asa de sarate cu ar fi trebuit, daca ar fi existat sute de miliane de ani. Chiar daca s-ar face stimari foarte generoase, concentratia de sare sugereaza ca oceanele nu ar putea avea mai mult de 62 de milioane de ani. Stiu ca 62 de milioane nu sunt sase mii, dar oricum se dovedeste ca nu sunt nici miliarde. Vreau sa luam in calcul toate dovezile care contesta declaratiile evolutionistilor.
3. Globulele rosii conservate
In oasele nefosilizate ale dinozaurilor au fost descoperite atat globule rosii (hematii), cat si hemoglobina. Evolutionistii estimeaza ca dinozaurii ar fi trait acum 65 de milioane de ani, dar cercetarile dovedesc ca astfel de celule nu se conserva mai mult de ctaeva mii de ani. In consecinta, dinozaurii au trait intr-un trecut mult mai recent.
4. Supernova absenta
Supernova este numele dat exploziei imense a unei stele, care creaza o lumina de scurta durata, dar de intensitate mult mai mare decat orice alt obiect dintr-o galaxie. Calculele arata ca ramasitele unei supernove continua sa straluceasca timp de sute de mii de ani. Totusi, observatiile facute in galaxia Calea Lactee nu au dus la descoperirea nici unei supernove vechi. Acest fapt sugereaza ca galaxia nu este indeajuns de batrana pentru ca astfel de fenomene sa se fi produs.
5. Concentratia de heliu
Concentratia de heliu din atmosfera creste constant. Cu toate acestea, cantitatea existenta in momentul de fata nu reprezinta decat a 1/2.000-a parte (unu pe doua mii) din concentratia care ar fi fost de asteptat daca atmosfera terestra ar fi fost veche de milioane de ani. Concentratia de heliu sugereaza ca atmosfera e mult mai tanara.
6. Cresterea mondiala a populatiei
Cresterea populatiei are loc, dupa estimarile unor experti, in medie cu aproximativ 2% pe an. Daca vrem sa fim foarte conservatori si sa presupunem ca populatia nu creste decat cu un procent si jumatate pe an (tinand cont de epidemii, razboaie, foamete etc.), intr-un milion de ani, cifra pe care evolutionistii o propun ca moment al aparitiei omului pe pamant, populatia globului ar fi atins cifra incredibila de 10 la puterea 2.100 de oameni care s-ar fi inghesuit unii peste altii pe pamant. In realitate, un asemenea numar de oameni ar putea popula nenumarate milioane de universuri intregi. Chiar daca s-ar presupune ca rata de crestere a populatiei a ramas aproape de zero, intr-un milion de ani ar fi trebuit ca pamantul sa gazduiasca in vremurile acestea 3.000.000.000.000 (trei mii de miliarde – scriu asa ca sa nu poata spune cineva ca din greseala am adaugat sau omis zero-uri) de oameni, ori nu exista nici un fel de dovezi culturale sau materiale care sa indice un numar macar apropiat de aceasta cifra. In prezent suntem doar 7.000.000.000 (sapte miliarde) de oameni.
7. Soarele care descreste
Este logic sa presupunem ca, o data ce si-a consumat combustibilul, Soarele va deveni mai mic. Acest fapt ne-ar putea da indicatii cu privire la adevarata lui varsta.
Dr. John A. Eddy, specialist in astrofizica la Observatorul de Inalta Altitudine Harvard-Smithsonian din Boulder Colorado, afirma: „Probabil… ca soarele are 4,5 miliarde de ani. Totusi, date fiind unele rezulatate recente care contrazic aceasta cifra, dat fiind si un anumit timp pentru a ne putea ajusta convingerile de o maniera radicala, cred ca am putea accepta foarte bine cifra propusa de episcopul Ussher cu privire la varsta Pamanatului si a Soarelui, aproximativ 6.000 (sase mii) de ani. Nu cred ca exista multe observatii empirice (bazate pe experienta) in astronomie care sa infirme aceasta estimare.”
Zeci de studii independente de la Observatorul Regal din Greenwich si altele facute la Observatorul Naval din S.U.A. sugereaza ca diametrul soarelui descreste intr-un ritm de 1,8 metri pe ora. Cercetarile profesorului Eddy indica o descrestere a diametrului solar de aproximativ 16 km pe an.
Urmatorii oameni de stiinta aduc cu totii dovezi in favoarea ipotezei ca dimensiunile soarelui descresc: D.W.Dunham, S.Sophia, A.D.Fiala, J.O’Keefe, J.R.Lesh, A.S.Endal, Andrew A.Snelling, Dudley J.Benton, Thomas G. Barnes, Paul D.Ackerman, Harold L.Armstrong, Paul M.Steidl, Ronald L. Gilliland, Davind D. Dunham, Hilton Hinderliter, John Eddy, G.Russel Akridge.
Dennis Petersen prezinta concluziile logice: „Daca soarele ar fi existat cu doar 100.000 de ani in urma, ar fi avut atunci diametrul dublu fata de cel pe care il are acum, iar daca ar fi existat cu 20 de milioane de ani in urma, suprafata lui ar fi ajuns in contact cu suprafata pamantului.”
In urma acestei concluzii, nu mai este nimic de adaugat. Orice om de bun simt va accepta dovezile clare aduse de stiinta din zilele noastre.
Vom prezenta in continuare alte dovezi cu privire la varsta pamantului. Obiectele pietrificate, formarea carbunelui, a recifelor de corali si a Marelui Canion sprijina, spun unii, ca pamantul este foarte vechi. Descoperiri recente arata insa ca argumentele in favoarea acestei ipoteze nu numai ca nu sunt convingatoare, dar dimpotriva, trimit inspre concluzia ca planeta este destul de tanara. Sa le luam pe rand.
1. Pietrificarea
Se spune ca timpul necesar pentru ca lemnul sau alte obiecte sa se pietrifice este de ordinul a mii de ani. Dar sa analizam o clipa descoperirile lui H.G.Labudda din Kingaory in Queensland, Australia, care s-a specializat in colectionarea de obiecte pietrificate. Printre articolele din colectia sa exista si o portocala pietrificata, or portocalele nu fusesera cultivate in zona respectiva decat incepand cu anul 1868…
2. Formarea carbunelui
In multe parti ale globului se pot vedea copaci fosilizati care patrund prin cateva straturi succesive ale zacamintelor de carbune. Aceasta arata ca depozitul de carbune s-a format asa de repede, incat termitele nu au avut timp sa manance lemnul. Decat sa sustinem ca este nevoie de milioane de ani pentru formarea carbunelui, mai bine sa acordam atentie opiniei lui E.S.Moore, geolog specialist in carbune: „Toate dovezile pe care le detinem indica faptul ca in foarte scurt timp (scurt din perspectiva geologica) putem obtine zacaminte de carbune daca exista conditii favorabile.”
3. Fromarea recifelor de corali
Se spune ca recifele de corali au nevoie de milioane de ani pentru a se forma, dar s-a descoperit recent ca un coral cu diametrul de 1,5 metri crescuse pe unul din tunurile aflate pe o corabie scufundata. Se pare ca recifele de corali se pot forma mult mai repede decat se credea!
4. Formarea canioanelor
Unii geologi au afirmat ca, datorita adancimii sale, Marele Canion si alte straturi geologice au avut nevoie de peste un miliard de ani pentru a se forma. Totusi, astazi se stie ca ceea ce ar putea parea, prin comparatie, a fi un cataclism natural „minor”, poate avea aceleasi rezultate, mult mai repede. La 19 martie 1982, vulcanul Sf. Elena a erupt cu o forta egala cu aceea a 20 de mii de bombe atomice de tipul celei folosite la Hiroshima. In urma acestei explozii s-a format, INTR-O SINGURA ZI, un canion adanc de 46 de metri numit Micul Mare Canion. In acest ritm, Marele Canion s-ar fi putut forma in doar 40 (patruzeci) de zile! Dupa eruptie, noi straturi de roca de tipul celor care pot fi vazute pe peretii Marelui Canion au continuat sa apara intr-un ritm de 254 m pe an, iar intr-un caz chiar de 63,5 m pe zi.
Zidurile Marelui Canion se ridica la peste 1830 m deasupra nivelului marii. Raul despre care se presupune ca a sapat acesti pereti cu „miliarde de ani in urma”, nu patrunde in canion decat pana la o inaltime de 854 m peste nivelul marii. Dar raurile nu curg in sus!!! Pentru a fi putut sa „sape” peretii, raul ar fi trebuit sa curga in susul pantei peste 976 m! Este evident ca un rau nu ar fi putut duce la formarea Marelui Canion!
In partea de est a statului Wasington exista un canion de 24.135 km patrati, ai carui pereti extrem de abrupti sunt formati din roca cristalina vulcanica. Initial cercetatorii au crezut ca acest canion a aparut ca rezultat al eroziunii provocate de apa de-a lungul a milioane de ani, dar Geological Survey din SUA a facut publica descoperirea ca in realitate canionul se formase in doar doua zile ca o consecinta a ploilor abundente din Spokane, cunoscute sub denumirea de Marele Potop din Spokane!
Exista multe alte metode de datare ce trebuiesc mentionate. Toate cele mentionate aici arata ca pamantul si universul s-au format recent:
– activitatea vulcanica a lui Io, unul din satelitii lui Jupiter
– inelele instabile ale lui Saturn
– descoperirea haloului de praf solar
– craterele lunare bazaltice
– misterul lui Sirius B
– misterul camp-galaxie
– radiohalourile
– halourile de poloniu
– scurgerile de clor
– influxul de clor
– masa galactica
– spiralele galactice
– heliumul din cristalele de zirconiu
– plumbul din cristalele de zirconiu
– influxul de plumb
– acumularea sedimentelor
– pietrificarea sedimentelor
– scurgerile de sodiu
– influxul de sodiu
– lipsa de consolidare a straturilor
– formarea strontiului
– influxul de strontiu
– influxul de uraniu.
Studierea acestor aspecte face ca teoria care afirma ca pamantul ar fi foarte vechi sa-si piarda mult din credibilitate. Este putin probabil ca varsta pamantului sa poata fi determinata cu ajutorul unei singure metode stiintifice, pentru ca este foarte dificil sa aduni toata informatia necesara atunci cand este vorba de evenimente care s-au petrecut cu multa vreme in urma. Ceea ce ramane de facut in astfel de situatii este sa colectam cat mai multe date si sa tragem concluziile cu maxima obiectivitate stiintifica.
Dovezile din ultimii ani furnizate de stiinta indica faptul ca pamantul este tanar, o planeta de doar cateva mii de ani si nu, asa cum s-a spus, de miliarde de ani.
Dacă evoluţioniştii sunt obiectivi, trebuie să recunoască faptul că există „cel puţin” la fel de multe dovezi care susţin o vârsta tânără a pământului cum există dovezi care „arată” că e vechi de „miliarde” de ani. Şi dacă recunoşti că şansele sunt măcar „50%” pentru fiecare din cele două, atunci le iei în calcul pe amândouă. Însă, din păcate, mereu şi mereu ni se spune că Pământul are miliarde de ani şi nici măcar nu este amintită şi poziţia cealaltă, creaţionismul. Am trecut printr-o şcoală, liceu, facultate, dar niciodată nu am auzit pe cineva care să spună că există şi alte variante. În schimb, ni se prezenta mereu şi mereu că Universul are miliarde de ani, Pământul la fel, animalele şi omul sunt rezultatul unei evoluţii de milioane de ani etc. etc. Şi toate acestea cu o siguranţă de zici că au fost martori evoluţioniştii înşişi la aceste evenimente.
Acesta este adevărul. Deşi ştiinţa nu are nici o legătură cu evoluţionismul, pentru că evoluţionismul este o teorie care nu poate fi demonstrată, iar „ştiinţific” înseamnă realitate, nu „fabulaţie”, cei mai mulţi oameni de ştiinţă pleacă în cercetările lor de la ipotezele evoluţionismului pe care le consideră un fel de „axiome”. Şi când porneşti de la ceva greşit, atunci nu poţi să ajungi decât la o concluzie greşită. Din minciună nu va rezulta niciodată un adevăr.
După ce ai combătut veridicitatea metodelor de datare pe care se bazează evoluţionismul atunci când vorbeşte despre „milioane” şi „miliarde” de ani, ai adus foarte multe argumente în favoarea ideei că Pământul este o planetă tânără. Asta în eventualitatea în care cineva ne-ar fi întrebat: „pe ce vă bazaţi în afară de Biblie?”. Uite că ştiinţa apropă Biblia. Are Biblia şi cărţi poetice, dar Geneza nu este una dintre ele. Cuvintele ei nu trebuie luate la sens figurat, trebuie luate aşa cum sunt.
Pentru a lua Textul de Aur al bibliei si a ti-l folosi in loc de nick …este ceva mai mult decat o incumetare , este egocentrism , este dorinta cuiva d e a fi luat in considerare , mai mult decat merita si eventual cuvintele sale sa fie mai ceva decat cuvantul evangheliei . Pana in prezent stimate …” 3:16″ n-ai facut altceva decat sa dai citate si nume ale unor oameni care au facut ceva pentru credinta lor numita stiinta , dumneata personal …ce ai de spus ? Spui ca ” pamantul nu este asa batran cum ni s-a spus „….adica ….toti aia care au demonstrat stiintific ca de fapt varsta pamantului este d e milioane d e ani…aia au vorbit aiurea , aia au fost uneltele diavolului ? Toata lumea-i proasta numai dumneata esti destept ! Toti s e insala , numai dumneata ai descoperit adevarul suprem ??? Vezi onorate Teonymus …acest om este cel mai concret exemplu d e ,cum NU TREBUIE SA FIE un adevarat crestin !!! Omule ,ce te afli in spatele acelui …3:16 , Nicolea Steinhardt spunea la un anume moment : ” Unde-i multa minte …e si multa prostie !!” Dumneata ai ” multa minte ” . Pacat pentru chinul depus la tastarea polologhiei d e mai sus , mai bine te rugai la Dumnezeu sa ajute El nestiintei dumitale si sa-ti descopere ceea ce ….mai este inca d e descoperit . Era fireste acelasi chin insa….aveai cel putin certitudinea ca poate , poate cineva sau poate insusi El iti va respunde .
Prietene, nu vă mai luaţi degeaba de vizitatoarea acestui blog care a îndrăznit să răspundă acestor întrebări din perspectiva ei. Nu a vorbit degeaba, a adus argumente. Şi-a câştigat respectul în ceea ce mă priveşte prin acest lucru. Eu ţin foarte mult ca acei care vin şi susţin ceva, să-mi aducă şi argumente, nu să vorbească doar ca să se afle în treabă. Exact cum aţi făcut dvs. acum. Fără supărare…
„toti aia care au demonstrat stiintific ca de fapt varsta pamantului este d e milioane d e ani…aia au vorbit aiurea , aia au fost uneltele diavolului ? (…) Toata lumea-i proasta numai dumneata esti destept ! Toti s e insala , numai dumneata ai descoperit adevarul suprem ???”
De fapt, „toţi aia” au „demonstrat” că vârsta pământului este de „miliarde” de ani, nu de „milioane”. După cum am spus, aţi comentat ca „să vă aflaţi în treabă”.
Cei care se numesc „oameni de ştiinţă” nu deţin „adevărul absolut”. V-am arătat acest lucru de multe ori, dar îl ignoraţi. Chiar şi aşa, acest vizitator a arătat că nu „toţi” sunt de părere că Pământul are miliarde de ani.
Măcar aţi citit ce a scris până acum?
Nu sunteţi de acord cu ce a scris, aduceţi contra-argumente. Altfel, cuvintele dvs. nu au valoare în ceea ce mă priveşte. După cum am spus, eu pun mare preţ pe argumente. Data viitoare vă aştept să veniţi cu ele…
Ma jignesti in mod gratuit si …pe cinstea mea ca n-o merit , nici macar n-o merit ! Este laudabil gestul dumitale de a sari in apararea cuiva ce are cam aceleasi viziuni ca si dumneata insa….chiar nu se merita sa jignesti pe cineva ce sti ca te respecta si mai ales iti respecta ideile ,mai mult sau mai putin bazate pe stiinta si nu-ti raspunde decat in consecinta . Pentru ce sa citesc ” ce am scris pana acum ” ?Chiar ti s e pare ca am scris aiureli ? Aceasta-i parerea dumitale ” omul de stiinta ” , omul scolit , ” homoteologicus ” ,eu am scris strict ceea ce am gandit . Sti bine ca sunt d e acord cu teoria darwinista a evolutionismului ,pana la un anumit punct ,adica pana la Creatiune dupa aceea ….Intreb ,nu dau cu bolovani , voi astia { dumneata si ” 3:16 } credeti oare ca nu-i posibil ca pentru Dumnezeu o zi sa fie exact ca o mie d e ani iar o luna ….ca un miliard ? Deci …asta trebuie inteles , anume faptul ca Biblia minte atunci cand spune prin vorbele aluia spune ca …chestia cu zilele , ce pentru Dumnezeu pot fi ” zile ” iar pentru noi ….MILIARDE de ani ?! Ce contra argumente doresti sa-ti aduc ? Numele unor savanti sau a lucrarilor ce demonstreaza faptul ca ….pamantul nu-i atata d e ” tanar ” cum afirmati dumneavoatre , tipii astia ultrareligiosi ? Adica exact cum a facut …onorata ” 3:16 ” ? Fi serios , aceasta-i chiar cea mai mica grije a mea , chiar daca dumneata consideri ca , cuvintele mele n-au valoare in lipsa acelor contra argumente .SI dumneata si onorata doamna { ca asta am inteles ca-i 3: 16 }, n-ar strica sa dati din cand in cand o fuga …pe la un muzeu de geologie sau daca printre relatiile dumneavoastra se gaseste careva care sa fie macar student in anul I { nu mai zic profesor !!!!!!} la Geologie sau Arheologie …eventual daca aveti amici care sa lucreze pe la vreun laborator de specialitate sa-i rugati pe aia sa-ncerce sa va dateze o roca oarecare si…dupa aceea puteti discuta despre vechimea pamantului ….pana cand acesta va intinerii din nou !!!! Repet m-ai jignit in mod gratuit si asta fara ca eu s-o fi facut la randul meu nici impotriva dumitale { era culmea s-o fac , in ” casa ” dumitale !!! } si nici macar a lui 3:16 !!!!
Nici n-au trecut Pastii ca lumea si …am si inceput sa ne porcaim ? Asta-i atitudine d e crestin ?
Cât despre mine, eu cred că la Dumnezeu o zi poate fi ca o mie de ani şi că Dumnezeu este atât de puternic încât a putut să facă Creaţia doar în 6 zile, zile din astea de 24 de ore, pe care le trăim cu toţii.
Eu nu v-am jignit deloc. Am scris doar concluziile pe care le-am tras din comentariul vostru.
Problema e că dvs. nu aţi înţeles ce am scris eu.
Am spus: „Măcar aţi citit ce a scris până acum?”, adică ce a scris „Ioan 3:16”, comentariile ei de până acum, nu ce aţi scris dvs. V-am întrebat asta ca să ştiu dacă i-aţi cunoscut ideile ca să puteţi scrie apoi acel comentariu adresat ei.
Eu nu v-am jignit pe dvs., problema e că mi s-a părut că tocmai dvs. aţi făcut asta cu Ioan 3:16. De unde, de aici:
„Pentru a lua Textul de Aur al bibliei si a ti-l folosi in loc de nick …este ceva mai mult decat o incumetare , este egocentrism”
„Toata lumea-i proasta numai dumneata esti destept ! Toti s e insala , numai dumneata ai descoperit adevarul suprem ??? Vezi onorate Teonymus …acest om este cel mai concret exemplu d e ,cum NU TREBUIE SA FIE un adevarat crestin !!”
Mie astea mi se par „jigniri”, iar dacă aţi făcut-o fără să-i citiţi comentariile, atunci ele sunt absolut gratuite.
Acest vizitator a vorbit despre foarte multe aici, inclusiv despre „eficienţa” metodelor de datare în ştiinţă. V-aş invita să cunoaşteţi perspectiva şi apoi să „judecaţi”.
Nu ne invitaţi la muzee, acele roci nu au „etichete” în care să scrie în ce an au fost „fabricate” (şi eventual un „Made in China” 🙂 ).
Nu sunt deloc „ultrareligios”. Cred că o ştiţi foarte bine de când am interacţionat cu dvs..
Da , mi-am pierdut din timpul atat d e scurt al vietii mele pentru a citii cele scrise de”Ioan 3:16″. Vreau sa spun , TOATE postarile ! Mai mult ,comentariile respective le-am citit in compania unui tip care ma onoreaza cu amicitia sa d e peste 35 de ani , fost membru al unei comunitati religioase bucurestene {nu spun care deoarece …chiar nu vreau sa-i fac reclama pe gratis 😎 }, profesor pensionar de la Catedra de Geologie din cadrul Universitatii Bucuresti . Daca pana si ala { adica un tip mai ultrareligios decat esti dumneata sau …” Ioan 3:16 „} si-a facut cruce ….. Chiar daca n-ai dorit-o , ai jignit prin insasi afirmatia ca , asi fi comentat doar pentru a ma afla in treaba si ca , cuvintele mele n-au valoare .Poate ca …n-au valoare dar …cine-ti permite dumitale sa faci astfel d e afirmatii ? Eu …pot asta , prin insasi statutul ce mi-l revendic dar dumneata …. Dumneata esti in primul rand un om de stinta ,un licentiat in istorie { poate pana acum ti-ai dat si doctoratul in vreo stinta anume } , un tip deschis la minte ca ,daca ai fi fost vreun tip obtuz….in mod sigur n-ai fi ajuns la calitatea de a fi licentiat in aceasta minunata stiinta , atat d e precisa si mitica in acelasi timp , numita istorie ! ” Ioan 3:16 ” da citate din munca altora { munca pe care n-o contest } insa de ce crede el ,mai precis ea , ca pamantul este atat d e” tanar „eventual sprijinindu-s e pe niste baze reale { deoarece la cat a conspectat probabil c-a si citit si-a retinut cate ceva }asta n-am vazut s-o fi facut . Daca doream sa jignesc pe „Ioan 3:16 „sau pe dumneata citam din Marean Vanghelie 😎 . Invitatia de a vizita oarece sali ale unor muzee Arheologice sau sectii de Geologie ale unor muzee de stinte naturale { in Bucuresti exista „Grigore Antipa ” cu o sectiune foarte vasta de Geologie } v-am facut-o doar pentru a va mai distra putzin ,deoarece nu cred ca daca cineva incearca sa va demonstreze cu probe , ca n-aveti dreptate si ca va-ncredeti gratuit in cei ce propovaduiesc acea pseudostiinta , referitoare la varsta geologica a Pamantului , ai veti da dreptate aluia recunoscandu-va gresala . Roci ” etichetate Made in China „….aici chiar ai fost amuzant si s e vede ca urmaresti atent unele dintre emisiunile acelui History Cannal , pacat doar ca ….nu pe toate . 😉
Dacă oamenii de ştiinţă ar recunoaşte realitatea potopului biblic, deci global, multe ştiinţe, printre care şi geologia, s-ar schimba. Chiar vă rog să-l întrebaţi pe acel prieten al dvs. dacă am sau nu dreptate.
Eu nu sunt nici ultrareligios, nici obtuz. Şi nici nu am vrut să vă jignesc. Când am spus că aţi comentat „ca să vă aflaţi în treabă”, am făcut-o pentru că simţeam că nici măcar nu aţi citit ce a comentat „Ioan 3:16” şi nu e corect să „judecaţi” fără să cunoaşteţi mai întâi punctele de vedere. Mi-aţi confirmat bănuielile acum. Şi în al doilea rând, nu e „deontologic” să aduceţi acuzaţii fără dovezi, fără argumente. De asta am spus că rândurile aduse de dvs. ar fi fără „valoare”, adică fără o valoare „ştiinţifică”.
Acum că aţi citit tot, pot să spun că nu aţi mai comentat „doar ca să vă aflaţi în treabă”. Aşa mai „vin de acasă”. 🙂
Cât despre întrebările adresate vizitatoarei „Ioan 3:16”, o las pe ea să răspundă.
În ceea ce mă priveşte, sunt conştient că în astfel de chestiuni legate de cosmogonie, formarea Pământului, vârstă etc., nu s-au dat „axiome”, există doar teorii. Mie mi-e indiferent dacă Pământul are mii de ani sau miliarde, eu oricum probabil că nu voi ajunge vreodată „nici măcar” la una de 3 cifre, aşa că decât să-mi bat capul să aflu vârsta Universului, mai bine îmi folosesc „vârsta” mea la potenţialul maxim. Dar cum este vorba despre teorii, de ce să nu le iau în considerare pe amândouă? De ce să cred ceva a fi „imposibil” din moment ce nimeni nu poate să afirme cu exactitate că aşa a fost. Şi de ce să nu o accept pe cea care are mai multă logică? Şi aici, oricât v-aţi strădui dvs. şi geologi şi evoluţionişti, Creaţionismul oferă explicaţii mult mai clare decât orice altă teorie.
Acummca tot te-ai insanatosit si nu-mimai fac grija unei recidive a bolii…da-mi voie sa-ti reamintesc ca asa liber cugetator cum ma prezint santtotusi un adept al creationismului dar…si al evolutionsmului .Una fara cealalta …chiar NU S E POATE ! De ce ? Poate ca asa au dorit muschii Creatorului oricat s-ar stradui ” Ioan 3:16 ” sa ma convinga d e contrariu pe mine sau pe altcineva .Credinta fara stiinta este vorba goala .Daca Creatorul a hotarat ca OMUL trebuie sa guste din plin din rodul neascultarii sale cine santem noi ca sa-L contrazicem si sa inghitim pe nemestecate chiar orice ne este prezentat drept adevar suprem ?Biblia…este doar o culegere de „carti ” ingemanate intr-una singura iar ” legile „prevazute in ea… Pai ai uitat ca insusi Creatorul { adica Dumnezeu ca sa-ti fac placere dumitale si lui Ioan 3:16 }aspus la un anume moment ca : ” -Le-am dat LEGI dupa care nu puteau NICI MACAR S A TRAIASCA ” ? Amicul despre care-ti vorbeam …este ultrareligios deoarece ca fost pastor …asta a invatat , insa nu si-a uitat calitatea de om de stiinta .Mai am o cunostiinta de amicitia caruia ma bucur d e foarte multi ani ,chirurg pensionar si fost diacon intr-o comunitate religioasa bucuresteana { acum d e cand traieste in SUA , este posibil sa fi ajuns deja pastor } iar asta-mi spunea atunci cand imi facea cinstea sa discute cu mine pe marginea Creatiunii ca ,” NIMIC din stiinta moderna nu contrazice Biblia ci dimpotriva o COMPLETEAZA ” . ” Stiinta , puterea omului de a descoperii , a intelege si a cataloga tot ce ne inconjoara fac parte din insusi planul Creatorului atunci cand a creat UNIVERSUL STIUT DE NOI „….chestia asta apartinand lui Albert Eistein cred ca nici dumneata si nici macar ” Ioan 3: 16 ” {care banuiesc ca face parte dintre fratii ” martori „dar … chiar nu conteaza } nu veti indraznii s-o contestati mai ales ca spunea asta cumult mai inainte caeu , dumneata si insusi Ioan 3: 16 sa ne fi aflat macar in planul de viata a parintilor nostrii 😎 ! Fara suparare din partea dumitale si { sper } nici macar a lui …Ioan 3:16 asupra caruia m-am ” repezit ” doar pentru faptul ca …pur si simplu nu mi-a placut nick-ul ales . Chestia ca „evolutionistii n-au argumente „aia cel putin ,chiar n-o pot inghitii….indiferent cine s-ar ascunde in spatele acelui nick . 😦 Repet ,fara suparare , chiar daca dumneavoastra sunteti oameni de stiinta iar eu doar un diletant sau …cel putin un tip ce { printre altele } ,incearca sa afle cat mai are timp , cate ceva din ADEVARURILE DESPRE ORIGINEA SA DUMNEZEIASCA !
Creaţionismul nu poate fi împăcat cu evoluţionismul, pentru că ale lor concluzii se bat cap în cap. Vă invit să le studiaţi temeinic şi vă veţi convinge de asta. Probabil că aveţi aşa nişte păreri generale legate de aceste două teorii şi de asta credeţi că aţi putea crea o „punte” între ele. Dar dacă le veţi aprofunda, veţi vedea că nu merge.
Şi eu sunt de părere că ştiinţa aprobă Biblia, dar vedeţi dvs., evoluţionismul nu face parte din ştiinţă, în înţelesul strict al termenului. Este pur şi simplu o teorie, o speculaţie. Dacă ar fi demonstrată, atunci s-ar schimba foaia, dar nimic nu o demonstrează. Mulţi fac ca şi dvs. confuzia între evoluţie şi ştiinţă, dar lucrurile nu stau chiar aşa şi în aceste comentarii s-au adus argumente în acest sens.
Dacă nu puteţi „înghiţi” afirmaţia că evoluţioniştii n-au argumente, chiar vă invit să aduceţi dvs. astfel de argumente.
Nu ştiu Ioan 3:16, dar eu nu sunt în nici un caz un „om de ştiinţă”. Mă pot numi cel mult un „autodidact”.
Nu pricep de unde aţi concluzionat că Ioan 3:16 ar fi martor al lui Iehova. Pe mine m-aţi considerat ortodox (deşi nu am spus niciodată acest lucru), acum vorbiţi despre alţii că ar fi martori, nu pricep de unde curiozitatea asta despre opţiunile confesionale ale unei persoane cu atât mai mult cu cât dvs. vă numiţi „liber-cugetător”. 🙂
Omu lu Dumnezeu ….ai afirmat ca ti-ai dat licenta !!!!!!!!! Nu-mi spune ca ai facut chestia a sta avand doar patru clase ” la baza ” !!!! Deci om de stiinta ,deci INTELECTUAL , nu ” lucrator cu sapa ” ….ca mine 😎 !!!!! Figura cu ” autodidactul ” las-o moarta ca nu tine !!! De unde am tras concluzia ca Ioan 3: 16 face parte dintre fratiii ” martori „….simplu , doamna respectiva vorbeste ca din cartile si autoriii editurii Watchtower Bible and Tract Society of Pennsylvania sau New York , pe care inclusiv eu am incercat sa le citesc ….pe vremea cand inca frecventam adunarile din Templul Regatului 😎 . Si azi mai am inca ceva exemplare din scrierile lor pe care rasfoindu-le in fuga …mi-am permis sa fac afirmatia respectiva . Atentie : CHIAR NU-I NICI O PROBLEMA IN FAPTUL CA DOAMNA APARTINE BISERICII MARTORILOR LUI YEHOVA CI ….DIMPOTRIVA , dar am vrut doar sa-ti dau dumitale cuvenita explicatie . Pe dumneata te-am „considerat ortodox „deoarce d’al dracului de secretos de esti ,n-ai vrut sa te marturisesti la fratele matale de ce biserica protestanta apartii , simplu ca ” Buna ziua ” !Cat despre evolutie si stiinta ,pai daca n-ai ramas la stadiul d e embrion ci dimpotriva ai devenit ditai galiganul si-n plus d e asta si ….intelectual licentiat ….pai daca asta nu s e cheama evolutie , atunci chiar nu stiu eu ce-i aia !!! Esti rodul creationismului cuiva si ai evoluat deoarece …ai asta in ADN-ul cu care te-a dotat ala care te-a creat !!!! Explicatie simpla ca-n….Poiana lui Iocan despre cere vorbeai mai zilele trecute 😉 !!!
Consider că nu orice om care-şi dă licenţa şi chiar doctoratul, este în acelaşi timp şi un „om de ştiinţă”. Depinde în ce domeniu te pregăteşti, ca să nu mai spun că în zilele noastre sunt unii care îşi iau licenţe fără să aibă habar de domeniu. Nu a fost cazul meu, dar am observat că se poate şi asta.
Dacă doamna de aici vorbeşte ca nişte autori din nu ştiu ce editură de nu ştiu care culoare confesională, nu înseamnă că are neapărat religia cutare. Şi eu pot fi de acord cu nişte lucruri cu care sunt de acord şi alte grupuri de persoane, dar asta nu înseamnă că sunt „de-al lor”. Nu că aş avea ceva cu opţiunea doamnei, dar nu pot să nu observ că logica voastră este şubredă.
Eu niciodată nu am spus că aş fi ortodox. În schimb, am spus că nu sunt. Chiar nu mai este un secret asta, am spus-o la un articol de pe blog când am ţinut o lungă polemică cu un ortodox pe teme ca „cultul sfinţilor”, morţilor, moaştelor etc.
Eu nu am „evoluat”, m-am dezvoltat. Există o mare diferenţă între aceşti termeni.
Chestia cu ” nu orice om care-si da licenta si chiar doctoratul este in acelasi timp si un om de stiinta ” chiar daca „depinde in ce domeniu te pregatesti ” …este treaba dumitale !!! Eu si ca si mine , mai mult de 80% din populatie suntem d e alta parere : ti-ai dat o licenta , ai un doctorat , sigur ai devenit un om de stiinta si un intelectual . Fireste asta o credem noi ….prostimea ! Despre doamna ce semneaza cu nick-ul Ioan 3: 16 chiar nu-i nici o paguba daca este sau nu { ESTE , ti-o spun eu 😎 ! } membra al martorilor . Personal , le respect si mai ales le apreciez munca pe care-o duc pentru impartasirea credintei in Dumnezeu -Yehova in rindul „maselor populare ” 😉 ! Dumneata ….te-ai DEZVOLTAT , fizic vorbind insa intelectual ….ai EVOLUAT !!!! Nu amestec borcanele oricat ti-ai dorii matale asta , sau oricat ti s e pare ca asta fac chiar daca nu sunt licentiat , asa ca dumneata 😎 !!!!
Puteţi să trageţi astfel de concluzii dacă porniţi de la premisa că şi arta este o ştiinţă. Altfel, nu poţi pune semnul egal între intelectual şi om de ştiinţă. Nu de fiecare dată.
Nu, nu am „evoluat”. Chiar dacă DEX-ul consideră dezvoltarea şi evoluţia ca fiind sinonime, din punct de vedere ştiinţific, ele nu sunt acelaşi lucruri.
Eu mi-am dezvoltat aptitudinile cu care m-am născut, pe baza „iq-ului” pe care l-am primit din naştere. În schimb, evoluţia nu ţine cont de nimic. Chiar dacă te naşti cu retard, din punctul de vedere al evoluţiei, este posibil ca să ajungi un geniu. Dvs. vi se pare acest lucru posibil? Mie nu, de asta nu pot vorbi despre evoluţie în ceea ce mă priveşte şi în cazul celorlalţi oameni. Sunt ceea ce sunt pe baza aptitudinilor pe care le-am primit din naştere şi pe care ulterior le-am dezvoltat. Nu am primit nimic în plus după ce m-am născut, aşa de nicăieri. Tot ce am făcut eu şi faceţi şi dvs. şi ceilalţi oameni e să-şi dezvolte aptitudinile pe care le-au primit la naştere. Atât.
Evolutionistii au doar presupuneri, dar nici o dovada. Exact asa cum ai spus tu Teonymus, stiinta inseamna adevar, iar eu as mai adauga ca inseamna cercetare si in final demonstratie, adica dovada afirmatiilor. Mi-a placut cand ai spus ca zici c-au fost martori la evenimente. Exact asa gandesc si eu, ca ei fac aceste afirmatii cu o „siguranta” de parca ar fi fost martori la creatie! M-am bucurat cand am vazut iar ca gandim la fel.
E adevarat ca nici noi nu am fost martori la creatie, dar avem, pe langa credinta, si dovezi stiintifice. Ei nu au nici una, nici alta! De aceea se supara asa. Intotdeauna cel care nu are dreptate si care greseste este cel cu gura mare. Asa ca lasa-i sa spuna ce vor: cainii latra, ursul trece!
Iti multumesc Teonymus pentru respectul ce mi-l acorzi. Si eu te asigur inca o data de respectul si consideratia mea. Te apreciez pentru credinta ta si pentru felul cum gandesti. Iti multumesc pentru ca imi iei apararea, e un gest nobil pe care nu il voi uita, dar nu vreau sa iti faci tu suparare din cauza asta, pentru ca vorbele lor nu ma ating. Fii binecuvantat, Teonymus!
Adesea se afirma ca intregul univers a inceput cu un big bang initial, cu marea explozie. Iata cum este prezentata aceasta ipoteza intr-un manual de scoala: „O minge de foc a explodat cu aproximativ 15 sau 20 de miliarde de ani in urma. Materia si energia s-au risipit in toate directiile si au inceput sa se raceasca. Dupa aproximativ 500 de mii de ani a aparut hidrogenul. In urmatoarea jumatate de miliard de ani, gazele au format nori carea au dat nastere galaxiilor. N-au mai ramas decat galaxiile si radiatiile. In interiorul fiecarei galaxii se nasc stele, acestea mor, apoi apar altele (…). Probabil ca teoria cea mai raspandita cu privire la originea sistemului solar este teoria prafului galactic. Potrivit acestei teorii, un nor de praf a inceput sa se roteasca (…), iar cand vartejul cuprindea o mare cantitate de materie, lua nastere o noua planeta.”
Unii oameni de stiinta afirma ca universul s-a format in urma unei explozii fantastice a unei particule sub-atomice extrem de densa (1025g/cm patrat), numita uneori „oul cosmic”. Acea explozie ar fi avut drept rezultat universul pe care il cunoastem, vast, organizat, cu peste 100 de miliarde de galaxii, cu sistemul solar, planeta vie Pamant si formele superioare de viata animala si umana. Teoria big bang-ului vrea sa ne faca sa credem ca toate acestea provin din efectele aleatorii ale unei explozii!
Aceasta idee este imposibil de acceptat din punct de vedere stiintific si inadmisibila pentru logica elementara. Observatiile si experimentele demonstreaza ca exploziile provoaca intotdeauna dezordine si haos. Nicaieri in univers nu a fost semnalata o explozie care sa fi condus la mai multa ordine, sau la mai multa complexitate. Acest fapt este bine evidentiat de cea de-a doua lege a termodinamicii: „Sistemele si formatiunile organizate complex tind sa devina mai simple si mai putin organizate cu trecerea timpului (cresterea entropiei sau a comportamentelor aleatorii).”
Aceatsa lege este universal valabila. Formatiunile organizate, cum este sistemul nostru solar, au nevoie de o mare cantitate de energie pentru a ramane astfel. Totusi, legea a doua a termodinamicii ne spune si ca energia utilizabila in univers devine tot mai mica, pe masura ce formatiunea este afectata de entropie (marime termodinamica de stare care reflecta ireversibilitatea procerselor fizice macroscopice). Se poate spune ca, intr-un anumit sens, universul se comporta ca un ceas urias al carui mecanism de functionare se deterioreaza progresiv.
O explozie de tipul celei care se crede ca a fost big bang-ul distruge realmente intotdeauna orice complexitate si produce dezordine. Consecinta fireasca ar fi fost nu formarea planetelor si a sistemelor solare, ci expansiunea continua si in final disiparea completa a materiei, pentru ca in spatiul cosmic nu exista nimic care sa impedice miscarea unui obiect. In realitate insa, universul este foarte bine organizat, sugerand proiectul organizator al Cuiva. Desi teoria big bang-ului contrazice flagrant legile stiintifice si logice, totusi este aparata in continuare, impotriva evidentelor.
Care ar fi sansele ca o astfel de explozie sa fi produs formatiunile hiperorganizate pe care le putem observa in univers? Carl Sagan, astronom si evolutionist, afirma ca este vorba de o sansa la 10 la puterea 2.000.000.000 (doua miliarde). Este, cu alte cuvinte, imposibil!
Alte intrebari extrem de importante raman fara raspuns. Care este originea „oului cosmic”? De unde provine aceasta particula atat de densa? Ce a putut furniza o asemenea energie imensa?
Dupa cum arata A. Krauskropf si A. Beiser, teoria big bang-ului nu poate oferi nici un raspuns acestor intrebari: „Multi oameni de stiinta nu sunt satisfacuti de teoria big bang-ului (…). Mai intai pentru ca nu poate raspunde intrebarii care se ridica ori de cate ori se doreste stabilirea datei precise a formarii universului. De unde provenea acea particula initiala de materie?”
Cum ramane cu problema luminii stelare? Pentru astrofizicieni, universul pare foarte batran. Desi calatoreste cu o viteza incredibila (300.000 km/s), lumina stelelor pe care le vedem astazi a avut nevoie de milioane sau miliarde de ani pentru a ajunge la noi. Daca universul ar fi vechi de numai cateva mii de ani, intreaba ei, cum ar fi avut timp lumina sa parcurga astfel de distante?
Raspunsul la aceasta intrebare poate fi dat cu usurinta, daca ne gandim la teoria generala a relativitatii, descoperita de Albert Einstein. Conform acestei teorii, timpul este influentat de gravitatie; in zonele cu gravitatie mare, timpul incetineste, iar in cele cu gravitatie care tinde spre zero, timpul accelereaza considerabil. Un ceas de pe pamant, unde gravitatia este mare, bate mai incet decat ar bate un ceas in spatiul cosmic, unde nu exista gravitatie.
Lumina care calatoreste in spatiul cosmic parcurge distante mai mari intr-un an terestru decat lumina care calatoreste in sfera de gravitatie a pamantului. Timpul pe care il resimt particulele de lumina tinde spre zero la viteza cu care se deplaseaza ele. S-au facut calcule care arata ca, datorita acestor efecte, putem vedea lumina unor stele aflate la distante de miliarde de ani lumina, desi aceasta nu a fost emisa de stelele respective decat cu cateva mii de ani in urma.
Multi oameni de stiinta considera ca nu exista suficiente dovezi in sprijinul teoriei big bang-ului. Logica acesteia li se pare absurda, iar probabilitatea ei e imposibila. O alta parte, dintre cei care publica in diverse manuale subiective, sunt obligati sa aceasta teorie pentru a sustine convingerile filozofice ale editorului, desi uneori se afla intr-un dezacord radical cu ideile respective.
Lemonick si Nash citeaza neincrederea unor somitati in teoria big bang-ului: „Daca ar fi sa dam crezare acestor informatii, spune astrofizicianul Andrei Linde de la Universitatea Stanford, atunci avem o mare problema si se impun masuri disperate. Dar aceasta nu i-a impiedicat pe teoreticieni sa faca oricum lucruri nebunesti; au propus solutii absolut incredibile pentru a explica ceea ce se intampla.”
Leslie, scriitor si om de stiinta, este de acord ca teoria nu are nici o logica, atunci cand face urmatoarea afirmatie: „Este greu de inteles cum s-au putut forma galaxiile intr-un univers care se destrama cu o asemenea viteza.”
Sir Fred Hoyle, astronom britanic, bate ultimul cui la cosciugul teoriei big bang-ului: „O explozie nu face altceva decat sa spulbere materia, in vreme ce big bang-ul a obtinut in chip misterios tocmai efectul opus, organizand materia informa in galaxii.”
Sir Hoyle mai afirma: ” Convingerea ca galaxiile se formeaza si ca apoi urmeaza o intreaga istorie astronomica activa este iluzorie. Nimic nu se constituie pur si simplu; aceasta teorie a big bang-ului este un nonsens.”
Recunoscutul cosmolog John Gribbin formuleaza urmatoarea concluzie in numele mai multor oameni de stiinta: „Multi cosmologi realizeaza acum ca lipsurile teoriei general acceptate (aceea a big bang-ului) cantaresc mai greu decat beneficiile sale.”
Orice persoana obiectiva stie ca exploziile produc intotdeauna haos, nu formatiuni precis organizate, structuri complexe impresionante, cum sunt galaxiile si sistemele solare. Acest fapt l-a determinat pe astronomul Paul Davies sa scrie urmatoarele randuri: „Misterul cel mai greu de dezlegat este, in primul rand, de unde a aparut aceasta ordine.”
Intr-un articol din „New Scientist”, Davies impartaseste din nou aceasta opinie: „Oriunde am cauta in Univers, de la galaxiile indepartate, pana la cele mai adanci ascunzisuri ale atomului, gasim ordine.”
Si Einstein era de acord cu acest lucru, indicand ca „gradul inalt de ordine” este aproape un „miracol”.
Care dintre explicatiile oferite pentru structura complexa a universului este cea mai credibila? Teoria big bang-ului nu e decat o mare cacealma. Singura explicatie posibila este aceasta: Universul a fost conceput si creat asa cum il cunoastem.
Ce varsta are planeta Pamant este o intrebare esentiala. Pentru ca teroria evolutiei sa fie confirmata, era necesara existenta unei planete locuibile cu o vechime de „miliarde de ani” (de fapt mai multe trilioane de ani), astfel incat viata sa fi avut timp sa apara si sa se dezvolte. Daca vechimea pamantului ar fi mai mica, evolutionismul n-ar mai avea nici o baza.
Everett Koop, fost chirurg in armata Statelor Unite, ilustreaza in mod inedit aceasta provocare: „Ori de cate ori fac o incizie cu bisturiul, descopar organe de o complexitate care n-ar fi putut fi niciodata rezultatul unui proces evolutiv natural, oricat de indelungat.”
Una din marile tentatii care ii pandesc pe evolutionisti este sa duca logica aproape de limita absurdului, pentru a atribui unor fosile sau obiecte vechi varste matusalemice, atunci cand dovezile stiintifice demonstreaza contrariul. Este un lucru greu de recunoscut de catre ei, dar tot mai multi evolutionisti admit ca Pamantul este o planeta tanara.
Dr. Stephen Moorebath de la Universitatea din Oxford, si el evolutionist, scrie: „Nu a fost descoperita nici o roca pe Pamant a carei vechime sa se apropie de 4,6 miliarde de ani. Dovezile privind vechimea Pamantului sunt circumstantiale, iar argumentatia se bazeaza pe… deductii indirecte.”
Dr. Harold Slusher, astrofizician si geofizician, este si el de acord: „Exista mai multe indicii care demonstreaza ca varsta Pamantului si a sistemului solar nu depaseste zece mii de ani.”
Conditia esentiala pentru ca evolutia sa fi putut avea loc este ca planeta noastra sa fie de varsta inaintata si sa fi oferit intotdeauna conditii de mediu favorabile vietii. Am fost invatati ca rocile sedimentare sunt dovada vechimii planetei noastre. Totusi, astazi stim ca rocile sedimentare se pot forma foarte repede. Multe dintre aspectele geologiei ar fi foarte bine lamurite prin producerea unui potop la scara mondiala.
Datarea radiometrica, mult timp considerata regula de aur, este de fapt o tehnica imprecisa pe care nu se poate conta. Pentru acuratete este nevoie de informatii despre lumea veche, pe care nu avem de unde sa le obtinem. Mai multe metode de estimare a varstei pamantului, de la studiul campurilor magnetice pana la analiza densitatii prafului de pe Luna, demonstreaza ca aceasta este o plnaeta foarte tanara.
Mai mult, dovezile aduse in sprijinul teoriei big bang-ului, un alt element de baza in favoarea ideii unui pamant stravechi, sunt subrede si contrazic legile fizicii. Ordinea existenta in univers nu poate fi rezultatul unei explozii de proportii.
In pofida a ceea ce se preda in scoli, pamantul nu are vechimea cuprinsa intre patru si cinci miliarde de ani. Cele mai multe dovezi stiintifice demonstreaza ca varsta planetei este de ordinul a sase mii de ani, unele dovezi indicand pana la zece mii de ani, adica mult prea putin ca sa permita aparitia si incheierea procesului evolutiv.
O seara buna Teonymus! Pe maine cu alte dovezi!
Pentru mine, „teoria Big Bangului” ar avea sens, doar dacă această „mare explozie” ar fi fost declanşată de Creator prin cuvintele: „Fiat lux! Să fie lumină!”. Numai Dumnezeu poate ca dintr-o explozie să nu rezulte haos, ci ordine. În schimb, acest „Big Bang” produs la voia întâmplării, de nicăieri, sfidează orice logică. Ai arătat foarte bine acest lucru.
Mie ca şi creştin, nu mă interesează să aflu neapărat modul concret prin care Dumnezeu a creat lumea, Biblia nu spune mai mult decât este necesar şi mie îmi ajung cuvintele din Geneza. Problema este că, aşa cum ai arătat şi tu, evoluţionismul se bazează foarte mult pe aceste teorii care susţin o „cosmogonie” la voia întâmplării, fără implicarea unei Autorităţi Divine şi rezultată acum câteva „miliarde” în urmă (cu cât mai multe miliarde, cu atât mai bine pentru ei). De ce nu pot să mai „taie” din zerouri şi să ajungă la o cifră de ordinul miilor? Pentru că întreb „edificiul” evoluţionism s-ar prăbuşi cum se prăbuşeşte un castel de nisip. Rămân fără darwinism, fără „jucăria” lor. Asta este cea mai mare dramă pentru mulţi, pentru că nu pot să pricep de ce unii nu vor să accepte, ba mai şi râd de tine când îi pui să ia în calcul şi altă variantă, că Universul, Pământul nu au atâtea zerouri „în buletin”. De ce ar fi asta imposibil? Sunt destule dovezi care arată că este posibil. Şi în definitiv, a fost cineva martor al Creaţiei ca să vină şi să „pledeze” ca imposibil un astfel de argument? De unde poţi să fii atât de sigur tu, care trăieşti după atâţia ani de la „evenimentul primordial”, încât să respingi orice altă părere? De nicăieri şi cu toate acestea unii mai vin şi râd de tine, având pretenţia de a fi un fel de „reporteri” care au transmis de la faţa locului când s-au întâmplat cele relatate.
Cred că ar trebui să fim mai modeşti noi oamenii în ceea ce priveşte capacităţile noastre intelectuale. Nu le ştim pe toate şi nici nu le vom şti niciodată aici pe Pământ. Ştim doar atât cât ne-a fost dat să ştim. Nimic mai mult…
Ai spus foarte frumos ca Biblia nu spune mai mult decat este necesar. Asa este. Totusi, atat cat ne spune Biblia, este TOT ce avem nevoie pentru viata asta de pe pamant. Nu exista intrebare la care Biblia sa nu raspunda. Slava lui Dumnezeu ca ne-a lasat-o!
De-a lungul timpului, scoarta terestra a inmagazinat numeroase fosile (resturi ale unor organisme vii ingropate si conservate in straturile pamantului). Conceptia generala este ca acumularea de dovezi paleontologice s-a facut prin sedimentarea treptata a fosilelor apartinand unei generatii, peste fosilele din generatiile anterioare. Prin urmare oamenii de stiinta se asteapta ca fosilele descoperite mai aproape de suprafata sa fie mai „noi”. Fosilele ingropate la mare adancime ar trebui, logic vorbind, sa fie cele mai vechi.
Straturile de fosile acumulate in timp sunt denumite straturi geologice. Oamenii de stiinta stabilesc succesiunea in care au trait diverse vietuitoare in functie de adancimea la care au fost conservate fosilele (comparand fiecare fosila cu cele descoperite in jurul ei). Un alt concept de baza, uniformitarismul, afirma ca straturile de pamant si roca s-au format in ritm constant de la inceputul isotriei.
Teoria evolutionista sustine ca fiintele vii s-au transformat treptat, de-a lungul timpului, dintr-o specie in alta. Prin urmare, ne-am astepta sa gasim fosile care dovedesc aceasta transformare, fosile ale unor specimene aflate in stadii intermediare ale tranzitiei. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de „verigi lipsa”. Spre exemplu, daca in urma cu milioane de ani, reptilele s-au transformat in pasari, ar trebui sa gasim milioane de fosile ale unor reptile cu solzii pe punctul de a se transforma in pene, cu membrele anterioare transformandu-se in aripi si cu boturile devenind ascutite si asemanatoare ciocurilor. In mod asemanator, daca primatele au evoluat treptat in oameni, ne-am astepta sa descoperim milioane de fosile ale unor primate cu bratele din ce in ce mai scurte, cu pilozitate tot mai redusa, cu mandibula din ce in ce mai mica si cu capetele din ce in ce mai mari.
Dovezile care sustin teoria evolutionista sau creationismul pot fi studiate cu ajutorul metodelor puse la dispozitie de cosmologie, fizica, statistica, biologie moleculara si de genetica. In ultima instanta, ceea ce s-a intamplat in trecut poate fi cercetat doar prin analizarea fosilelor. Asupra acestui fapt au cazut de acord numerosi oameni de stiinta de maxima importanta.
Unul dintre cei mai renumiti zoologi francezi, Pierre Grasse, se pronunta impotriva opiniei ca fosilele nu sunt esentiale in argumentarea evolutionismului: „Naturalistii nu trebuie sa uite ca procesul de evolutie este pus in evidenta doar de fosile. Cunoasterea paleontologiei este, prin urmare, o necesitate; doar paleontologia le poate oferi dovezi ale evolutiei si poate dezvalui etapele si mecanismele acesteia. Nici examinarea vietatilor actuale, nici imaginatia si nici teoretizarile nu pot inlocui dovezile oferite de paleontologie. Daca aleg sa le ignore, biologii, filozofi ai naturii, se pierd in comentarii si pot oferi doar ipoteze.”
Douglas Futuyma, in cartea sa care combate evolutionismul sustine, de asmenea, importanta capitala a studierii fosilelor: „Impreuna, creationismul si evolutionismul epuizeaza toate explicatiile posibile asupra originii fiintelor vii. Organismele fie au aparut pe pamant complet evoluate, fie dimpotriva. Daca nu, in mod obligatoriu ele s-au dezvoltat din specii pre-existente printr-un proces de transformare. In situatia in care erau complet evoluate inca de la aparitie, cu siguranta ele au fost create de o inteligenta atotputernica.”
Teoreticienii evolutionisti Glenister si Witzke sunt de acord cu faptul ca importanta fosilelor este uriasa: „Dovezile paleontologice ne ofera sansa de a alege intre teoria evolutionista si cea creationista in ceea ce priveste originea Pamantului si a formelor de viata.”
Fara posibilitatea de a studia fosilele, am putea doar sa speculam asupra felului in care arata viata in trecutul indepartat. Daca presupunem ca viata a luat nastere dintr-o lume inerta printr-un proces evolutiv, iar apoi a devenit din ce in ce mai complexa si s-a diversificat intr-o multitudine de specii, fosilele descoperite ar trebui sa ilustreze etapele acestui proces. In situatia in care viata a fost fost creata intentionat, descoperirile noastre ar trebui sa fie diametral opuse.
Vom trece in revista ceea ce a scos la iveala studiul fosilelor in cateva cazuri reprezentative. Vorbim astazi despre plante. Care sunt dovezile cu privire la originea plantelor cu flori, cunoscute sub numele de angiosperme? Darwin se referea la aparitia acestora ca „un mister colosal”. Din punct de vedere al teoriei evolutioniste, aceasta enigma nu a fost dezlegata pana in zilele noastre.
Hughes prezinta cateva incercari de explicare a faptului ca nu s-au gasit dovezi cu privire la evolutia acestor plante: „Originea grupului de plante terestre dominante in prezent, angiospermele, i-a preocupat pe savanti incepand inca de la mijlocul secolului al nouasprezecelea… Cu cateva mici exceptii insa, nimeni nu a reusit sa gaseasca o explicatie convingatoare si numerosi biologi au ajuns la concluzia ca nu se poate gasi rezolvarea acestei probleme prin studierea fosilelor.”
Dupa fosilele de plante cu flori descoperite, pare ca acestea au aparut direct in stadiul actual de „‘evolutie” si de diversificare. Nu s-au gasit urme de plante primitive aflate in transformare spre exemplare mai complexe.
Analizand mai amanuntit dovezile oferite de fosile, Beck concluzioneaza: „Intr-adevar, misterul originii si al primelor etape de evolutie ale angiospermelor este la fel de fascinant cum era si in momentul in care Darwin scotea in evidenta aceasta problema in 1879… Nu exista raspunsuri concludente deoarece suntem in general obligati sa ne bazam observatiile pe dovezi indirecte, iar concluziile sunt, de nevoie, extrem de speculative si interpretative.” Folosind termenul „speculativ”, Beck se refera la faptul ca botanistii afirma ca o planta s-a dezvoltat din alta, dar nu exista dovezi care sa le sustina ideile.
Pus si el in incurcatura de rezultatul cercetarilor, Arnold prezinta dovada pe care credea ca i-o vor oferi fosilele de plante: „De mult timp se spera ca speciile de plante disparute vor dezvalui in cele din urma unele dintre stadiile de evolutie prin care au trecut speciile actuale, dar trebuie sa acceptam fara impotrivire ca aceasta asteptare a fost implinita intr-o foarte mica masura, cu toate ca cercetari paleobotanice se desfasoara de mai bine de o suta de ani.”
Afirmatiile lui E.J.H.Comer de la Facultatea de Botanica a Universitatii Cambridge demosntreaza ca studiul fosilelor vine in sprijinul creationismului si nu in al evolutionismului: „Eu consider ca… fosilele de plante descoperite constituie un argument in favoarea creationismului.”
De maxima importanta in ceea ce priveste plantele cu flori este faptul ca se dovedeste ca acestea au aparut dintr-odata si intr-o gama foarte variata. Florile gasite nu indica existenta unor forme primare, a unor forme intermediare, sau a verigilor lipsa. Pana in prezent, explicarea dezvoltarii lor din perspectiva evolutionista ramane doar o ipoteza. Dovezile pentru teoria lor nu au fost inca descoperite.
Concluzia este ca din mocirla, nu cresc plante. Insa Dumnezeu a putut sa creeze o varietate atat de imensa de plante frumoase si hranitoare! Multumim Lui!
Ori de câte ori se vorbeşte despre „verigi lipsă”, îmi pun întrebarea: dar unde este restul „lanţului”? Evoluţioniştii caută „verigi lipsă” pentru ce? Pentru „lanţul” imaginar din mintea lor. Iar astfel de „dovezi” nu pot fi nici ele decât rodul imaginaţiei. Ce au toate acestea în comun cu ştiinţa? Nimic.
Nicăieri nu au găsit măcar o urmă infimă care să arate că un animal a devenit „altceva”, că o plantă s-a transformat într-o alta. Nu au găsit şi nici nu vor găsi. Iar fiindcă acestea nu există, nici evoluţionismul nu există. Dar mulţi fac abstracţie de acest lucru şi-l prezintă ca şi cum ar fi real. Mulţi se lasă şi minţiţi din acest punct de vedere.
Există doar 2 teorii: ori eşti creaţionist, ori evoluţionist. Dacă nu e una, e cealaltă. Iar evoluţionism nu e, fiindcă nu există dovezi pentru el. Deci, rămâne creaţionismul.
Şi repet ceea ce am mai spus pe blog, cele două teorii nu pot fi „împăcate”. Cine încearcă asta probabil că nu cunoaşte pe deplin nici evoluţionismul, nici creaţionismul. Nu ai cum să pui alături nişte concluzii care se bat cap în cap.
Un alt caz reprezentativ este pasari versus reptile si dinozauri.
Pasarile sunt animale inzestrate cu anumite trasaturi caracteristice necesare zborului, ca de exemplu penele, oasele goale in interior si niste plamani deosebiti. Marea majoritate a evolutionistilor considera ca pasarile s-au dezvoltat din reptile, poate chiar dintr-o specie de dinozaur. Archaeopteyx este considerat de unii savanti ca fiind o forma intermediara: jumatate pasare, jumatate reptila.
Cartea Teaching About Evolution and the Nature of Science prezinta aceasta presupusa forma intermediara intre dinozaur si pasare ca pe o dovada in favoarea teoriei evolutioniste afirmand: „O pasare care traise cu 150 de milioane de ani in urma si care avea numeroase caracteristici reptiliene a fost descoperita in 1861, contribuind la sustinerea teoriei cu privire la evolutie prezentata cu doi ani mai devreme de Charles Darwin in lucrarea Originea speciilor.”
O analiza mai atenta a acestui Archaeopteryx arata ca penele sale erau deja apte pentru zbor, asemenea celor ale pasarilor din zilele noastre. Aripile sale aveau o forma eliptica, exact ca cele ale pasarilor cantatoare de astazi. Totodata, asemenea pasarilor, atat maxilarul superior cat si mandibula sa erau mobile, in timp ce la majoritatea reptilelor, doar aceasta din urma este mobila. Creierul sau prezenta un cerebel de dimensiuni mari si un cortex vizual la fel cum au si pasarile zburatoare care traiesc in prezent.
Descoperiri stiintifice de acest tip l-au determinat pe Alan Feduccia, teoretician evolutionist si o autoritate mondiala in domeniul pasarilor, de la Universitatea Carolina de Nord din Chapel Hill, sa conchida ca Archaeopteryx nu este catusi de putin reptila.
Morell explica lucrurile in periodicul Science: „Paleontologii au incercat sa prezinte Archaeopteryx ca pe un dinozaur terestru cu pene. Dar nici vorba de asa ceva. Este o pasare, o pasare arboricala. Nici un fel de „paleovrajeala” nu va schimba acest fapt.”
Alta presupusa veriga lipsa (vorba ta, dar lantul unde este?) intre pasari si reptile se bazeaza pe descoperirea fosilei unei vietati denumite Sinosauropteryx prima. Primii cercetatori au considerat ca acest animal prezinta in acelasi timp pene si caracteristici reptiliene. Afirmatiile lor au fost contrazise numai dupa un an de cativa paleontologi de seama, care au descoperit ca asa-numitele pene erau pur si simplu fibre de colagen, substanta din care sunt alcatuite tendoanele.
O a treia forma intermediara intre dinozauri si pasari a fost reprezentata de Mononykus. Initial acesta a fost descris ca o pasare „nezburatoare”, desi fosila descoperita nu prezinta nici urma de pene. Continuarea cercetarilor a demonstrat ca: „In mod evident Mononykus nu era o pasare… ci un dinozaur terestru scurmator (un soi de dinozaur carnivor, care sapa pamantul cu labele).”
Au fost propuse numeroase alte forme intermediare intre reptile si pasari sau intre dinozauri si pasari. Fiecare dintre ele au fost contestate ulterior, fapt care l-a determinat pe Fedducia sa afirme: „:Este imposibil din punct de vedere al biofizicii ca niste animale bipede (sprijinite pe membrele posterioare) masive, cu membrele posterioare micsorate si cu cozi greoaie, sa ajunga, prin evolutie, sa zboare.”
Aceasta structura anatomica este complet nepotrivita pentru zbor. W.E. Swinton, de la Muzeul Britanic de Istorie Naturala, a ajuns la aceeasi concluzie: „Nu exista fosile care sa ilustreze etapele intermediare prin care s-a produs spectaculoasa transformare a reptilelor in pasari.”
Dovezile stiintifice nu au demonstrat inca existenta unei legaturi intre pasari si asa-numitii lor stramosi, reptilele sau dinozaurii. Acest fapt nu constituie inca o surpriza. Reptilele si pasarile sunt vietati complet diferite. Trupul unei pasari zburatoare este modelat intr-o forma aerodinamica pentru a intampina o rezistenta cat mai scazuta din partea aerului. Centrul de greutate este amplasat la mijlocul lungimii aripilor pentru a pastra echilibrul in zbor. Pasarile au un sistem respeirator unic, foarte eficient, aerul circuland prin plamani intr-un singur sens. Au muschi puternici si tendoane lungi, specializate pentru zbor, un vaz bine dezvoltat, si in mod cu totul distinctiv, pene.
Corpul unei reptile, pe de alta parte, nu dispune de forma necesara pentru a se putea deplasa cu usurinta in aer. Greautatea corporala este distribuita uniform de-a lungul capului, a trupului si a cozii. Plamanii reptilelor sunt asemenea unor foale, prin care aerul intra si iese pe acelasi canal. Pentru deplasarea prin tarare, muschii cei mai puternici sunt amplasati la membrele posterioare si la pelvis. Vederea reptilelor este slaba in orice conditii, iar diferenta structurala dintre solzi si pene este uriasa.
Caracteristicile fizice care diferentiaza pasarile de reptile sunt foarte evidente. Studiul fosilelor nu a demonstrat inca existenta vreunei legaturi sau a unor etape intermediare de evolutie intre aceste specii. Concluzia este ca din soparle nu ies pasari!
Ai adus în discuţie această ipoteză fantezistă a evoluţioniştilor cum că strămoşii păsărilor de astăzi sunt dinozaurii, adică păsările de astăzi au fost cândva nişte reptile. O aberaţie ca asta mai rar. Din câte ştiu, reptilele au sânge rece, iar păsările, sânge cald. Sunt atâtea lucruri care le diferenţiază. Nu numai că sunt specii diferite, dar fac parte şi din clase diferite, după clasificarea regnului animal folosită în ştiinţă.
După cum am mai spus eu aici, dacă pleci de dinainte cu concluziile, apoi poţi să trunchiezi lucrurile, să „lucrezi” fosilele până când obţii în mintea ta ceea ce ai urmărit. Dar nu te aştepta ca ceea ce ai realizat tu în mintea ta, cu ajutorul imaginaţiei, să fie considerat real. Un astfel de demers poate fi acceptat eventual de artă, dar nu şi de ştiinţă.
Sa luam azi in calcul alt caz: calul. Cabalinele constituie adesea un exemplu de proces evolutiv. Multi dintre savantii evolutionisti considera ca primul tip de cal era un animal de marimea unui caine, cu patru degete la labele membrelor anterioare, cunoscut sub numele de Hyracotherium (Eohippus). Se presupune ca el a evoluat in Miohippus, care avea membre cu trei degete, iar in cele din urma a devenit Equus, calul cu copita nedespicata din zilele noastre. Acest secnariu pare sa corespunda principiului evolutionist care sustine transformarea treptata a unei specii intr-o cu totul alta specie. Sa vedem de ce nu poate fi asa.
In primul rand exista numeroase controverse legate de Hyracotherium si de apartenenta sa la specia cabalina. Unuii dintre oamenii de stiinta considera ca acesta era de fapt o specie de rinocer primitiv, fara a fi deloc inrudit cu caii.
Birdsell, evolutionist, caracterizeaza cunoscuta teorie cu privire la evolutia cailor cu urmatoarea afirmatie: „Acesta poveste este in mare masura eronata…”. El intocmeste o prezentare clara a fosilelor. Se observa ca foloseste termenii de „modificari accidentale, rapide, bruste” pentru a arata ca nu s-au descoperit specimene aflate in etape intermediare de evolutie: „Evolutia mecanismului de functionare a membrelor s-a realizat mai degraba prin modificari rapide si bruste, decat prin transformare treptata. Trecerea de la forma piciorului prezenta la Eohippus pitic, la laba cu trei degete obisnuita la Miohippus, specie de dimensiuni mai mari, s-a produs curand, astfel incat la straturile fosilifere nu exista nici o urma a transformarii. Structura piciorului s-a modificat rapid intr-un picior cu trei degete adaptat pentru salturi, la care pernita a disparut, iar cele doua degete laterale s-au atrofiat. In cele din urma, in Pliocen, la ramura din care au evoluat ierbivorele cu copita nedespicata cunoscute in zilele noastre, s-a produs atrofierea rapida a celor doua degete laterale la toate membrele.”
In fond, Birdsell afirma ca speciile cu patru, trei, iar in cele din urma cu un singur deget la laba piciorului au aparut spontan, fara ca vreuna din fosilele descoperite sa prezinte caracteristici de tranzitie de la o specie la alta. Trebuie sa amintim ca nu a fost gasit nici un specimen intermediar cu doua degete, care ar fi constituit dovada evolutiei treptate a acestor specii.
Nu mai putin de 150 de teoreticieni ai evolutionismului s-au intrunit in anul 1980 la muzeul de Istorie Naturala din Chicago. In prezentarea acestei intalniri, Boyce Rensberger afirma: „Este indeobeste recunoscuta netemeinicia scenariului potrivit caruia evolutia cabalinelor s-a realizat prin transformarea treptata a vietatilor de marimea unei vulpi, cu membrele terminate cu patru degete, care traiau in urma cu aproape 50 de milioane de ani, in animalul masiv, cu copita nedespicata, calul cunoscut in prezent. In loc sa ilustreze etapele unei transformari treptate, fosilele fiecarei specii intermediare sunt complet diferite, se pastreaza neschimbate, iar apoi dispar. Nu se cunosc forme de tranzitie.”
Pentru a sustine cu dovezi paleontologice teoria evolutionista este necesar sa descoperim fosile care sa ilustreze transformarea treptata de la o specie la alta. Pe de alta parte, dupa cum arata Rensberger, din fiecare specie asemanatoare cabalinelor, s-au gasit fosile complet dezvoltate. In structura lor nu se observa nici o csaracteristica aflata in schimbare. Apoi aceste specii dispar si nu mai sunt iregistrate in straturile fosilifere.
Alta problema cu care se confrunta cunoscutul scenariu asupra evolutiei cailor se refera la perioada de timp. Teoria evolutionista sustine ca o specie tinde sa evolueze intr-o specie noua, fiind mai bine adaptata ca rezultat al luptei pentru supravietuire. In cazul cailor, specimenele cu trei degete trebuie sa fi fost mai putin viguroase decat cele cu copita nedespicata, astfel incat specia respectiva a disparut. Cu toate acestea, exista dovezi ca cele doua specii au trait in acelasi timp in America de Nord. In Nebraska de exemplu, exista un depozit de fosile care contine cinci specii diferite de cabaline.
Un documentar publicat in ziarul Science prezinta lucrurile astfel: „Din recenta descoperire a unei populatii de Dinohippus primitiv, foarte bine conservate in straturi de cenusa vulcanica fosilizata de la Ashfall Fossil Beds din nord-estul statului Nebraska,… reiese ca unele din speciemene erau de tridactili (prezentau trei degete), in timp ce altele erau de monodactili (aveau un singur deget).”
Evolutionismul sustine ca pentru a se face trecerea de la o specie la alta, trebuie sa treaca milioane de ani. Existenta simultana a acestor varietati de cai este in totala neconcordanta cu dogma evolutionista. Mai adaugam la asta faptul ca nu au fost „verigi lipsa” intre diversele tipuri de cabaline. In concluzie, in loc sa ofere dovezi in sprijinul evolutionismului, istoria cabalinelor este un argument in favoarea creatiei deliberate, potrivit careia fiecare din aceste specii a fost conceputa de la bun inceput complet diferita de celelalte, toate speciile fiind create in acelasi timp.
Tentativa de reconstruire a evolutiei cabalinelor constituie, de fapt, un foarte bun exemplu al zelului exagerat al savantilor evolutionisti de a „ajusta” fosilele, astfel incat acestea sa se potriveasca teoriei lui Darwin, chiar daca nu exista dovezi concludente, cum ai spus si tu ca ei pleaca de la concluzie si isi fabrica cuprinsul dupa cum vor! Acum am dovedit clar ca este asa cum ai spus tu, Teonymus. Iar declaratia celor 150 de evolutionisti este extraordinara!!!
Desi a fost abandonata de mai mult timp, fiind considerata o farsa, teoria cu privire la evolutia cailor este inca prezentata in manualele de liceu. Sa tinem cont de concluziile la care au ajuns unii dintre experti.
Paleontologul si EVOLUTIONISTUL francez, dr. Ceperet, AFIRMA: „Presupusul pedigree al sepciei cabaline (caii, asinii, zebrele) ESTE O MINCIUNA INSELATOARE, ce nu ne poate lamuri cu nici un chip asupra originii paleontologice a cailor.”
Profesorul universitar N. Neribert Nilsson, evolutionist suedez, este de aceeasi parere: „Arborele genealogic al cailor din Cenozoic este complet artificial, fiind compus din elemente imcompatibile, astfel incat nu poate reprezenta o transformare neintrerupta.”
Dr. George Gaylor Simpson, teoretician evolutionist, demasca si el inselatoria: „Transformarea neintrerupta si constanta a lui Hyracotherium in Equus, care este atat de valoroasa in ochii unor generatii intregi de autori de manuale, nu a avut loc niciodata in lumea naturala.”
Avem aici declaratii de o mare valoare, tocmai fiindca sunt venite din gura unor evolutionisiti. Nu mai e nimic de adaugat la ele…
Ai adus un alt exemplu de forţare a „dovezilor” pentru ca să se plieze pe suportul evoluţionist. Şi mai sunt şi multe altele. De fapt, toate „argumentele” evoluţioniştilor au luat naştere după acest tipar.
Că o recunosc şi ei în unele cazuri, nu face decât să-mi întărească aceste cuvinte. Cu toate acestea, lumea se comportă de multe ori de parcă tot ceea ce susţin evoluţioniştii s-a întâmplat aievea. Şi această stare de lucruri ar trebui schimbată.
Astazi vom vorbi despre balene. Balenle si delfinii poarta denumirea stiintifica de cetacee. Cu toate ca traiesc sub apa, acestea sunt mamifere. Acest fapt i-a determinat pe evolutionisti sa sustina ca cetaceele au evoluat din mamifere terestre, probabil din „ramura primitiva de copitate numita Mesonychids”.
Este foarte important ca atunci cand studiem doctrina evolutionista sa avem in vedere tot timpul discrepanta dintre descoperirile efective si argumentele prezentate doar de dragul obtinerii unei demonstratii „curate”. Schitele specialistilor care prezinta animale din preistorie sunt adesea realizate doar pe baza catorva oase, reprezentand o fractiune infima din scheletul complet. „Concluziile” autorilor se bazeaza adesea pe doar cateva fapte si pe multa imaginatie… La fel stau lucrurile si in cazul teoriei cu privire la evolutia balenelor.
Noi, insa, trebuie sa evitam prejudecatile si sa analizam dovezile concrete. Exista dovezi care sa sustina ipoteza ca mamiferele copiutate s-au transformat in balene? Publicatiile Teaching About Evolution si Discover considera ca balenele actuale sunt rezultatul evolutiei urmatoarelor patru specii:
– Mesonychid, care a trait acum 55 e milioane de ani
– Ambulocetus, care a trait acum 50 de milioane de ani
– Rodhocetus, care a trait acum 46 de milioane de ani
– Basilosaurus, care a trait acum 40 de milioane de ani.
Prima greseala a acestei ipoteze o constituie perioada de timp mult prea mica alocata procesului. Dupa cum am mai afirmat, estimarile genetice arata ca la speciile care au nevoie de 20 de ani pentru aparitia unei noi generatii (in cazul balenelor fiind nevoie de 10 ani), s-ar putea produce un numar de aproximativ 1.700 de mutatii intr-o perioada de 10 milioane de ani. Majoritatea mutatiilor au efecte daunatoare, nefiind folositoare speciei. Chiar daca toate cele 1.700 de mutatii produse ar fi favorabile, cantitatea de informatie genetica noua astfel obtinuta, nu ar fi nici pe departe suficienta pentru ca un animal de uscat „sa devina” balena!
A doua problema a scenariului propus pentru evolutia balenelor este faptul ca nu s-au descoperit fosile care sa ilustreze transformarea. Pentru cea de-a doua etapa intermediara, Ambulocetus Natans, care se presupune ca avea o lungime de 2,1 metri, s-au descoperit doar cateva oase. Examinarea pelvisului este extrem de importanta. Acesta ar trebui sa dispara complet pentru ca animalele de uscat sa devina balene.
Annalisa Berta, biolog evolutionist, subliniaza ca fragmentele de schelet descoperite nu sunt suficiente pentru a stabili existenta unei legaturi: „Deoarece nu s-a pastrat centura pelviana, nu exista suficiente dovezi pentru a reface legatura intre membrele inferioare si scheletul axial la Ambulocetus. Acest fapt ne impiedica sa stabilim modul in care se deplasa acest animal, intrucat marea majoritate a muschilor care sustin si asigura miscarea membrelor inferioare sunt fixate de pelvis.”
Deci, s-a pastrat atat de putin din scheletul de Ambulocetus incat este practic imposibil sa stabilim cu exactitate ce fel de animal era acesta. Asa cum am spus, ei nu au dovezi, dar au gura mare.
Cea de-a treia neconcordanta a ipotezei privind aparitia balenelor se refera la Vechimea speciei Ambulocetus. Testele de datare au stabilit ca aceasta specie era mai recenta decat unele specimene de balene care au putut fi identificate cu precizie. Prin urmare, este cu atat mai putin probabil ca Ambulocetus sa fi fost un stramos terestru al balenelor.
Cea de-a patra si ultima forma „intermediara”, Basilosaurus, o vietate uimitoare, era de fapt, un mamifer marin asemanator sarpelui, avand o lungime medie de 21 metri, de zece ori mai mult decat Ambulocetus. Acest animal a trait doar in apa si nu prezenta nici o trasatura intermediara intre mamiferele de uscat si cele marine.
Barbara Stahl, paleontolog si teoretician evolutionist, a concluzionat astfel: „Corpul serpentiform si pozitia neobisnuita a molarilor arata in mod clar ca aceste familii vechi de crustacee, din care face parte si Basilosaurus, nu puteau fi in nici un caz stramosi ai balenelor moderne.”
Expertul in balene, G.A. Mchedlidze, a ajuns si el la concluzia ca nu exista dovezi in privinta exstentei celor patru specii intermediare in evolutia cetaceelor. Ele pot fi mai degraba considerate animale distincte.
Imposibilitatea de a dovedi existenta formelor de tranzitie cu ajutorul fosilelor a fost confirmata si de E.J. Slijper, expert in balene si savant evolutionist: „Nu dispunem de nici o fosila a vreunei specii de tranzitie intre animalele de uscat (carnivore si copitate) si cetacee.”
Un moment extrem de jenant pentru evolutionisti a fost descoperirea unui peste considerat fosil, Coelacanth, o „veriga lipsa” in evolutia balenei in largul coastei Madagascarului, in anul 1938. Potrivit teoriei evolutioniste, Celacanth-ul a disparut acum 70 de milioane de ani, fiind inlocuit de specii mai evoluate.
Sa vedem daca exista vreo legatura intre cetacee si mamiferele terestre. Cetaceele prezinta trasaturi distincte care le diferentiaza de orice alta specie de animale. Cateva caracteristici deosebite prin care acestea sunt perfect adaptate vietii subacvatice sunt:
– plamanii mari care le permit sa nu iasa la suprafata chiar si 30 de minute
– narile asezate in crestetul capului usurand deplasarea prin apa
– pielea alcatuita dintr-un strat protector de grasime, de o grosime neobisnuita, care pastreaza temperatura corpului
– coada uriasa si foarte puternica care le permite sa se deplaseze prin apa
– ochii si urechile perfect adaptate sa functioneze sub apa, capabile sa suporte presiunea ridicata de la mari adancimi
– filtrele speciale din cavitatea bucala a balenelor care filtreaza planctonul.
O trasatura caracteristica balenelor si delfinilor este sonarul, sistemul lor de orientare innascut. Aceste animale pot localiza obiecte minuscule aflate la mare distanta in apa, emitand un sunet plescait si stabilind distanta si directia din care vine apoi ecoul. Pentru ca acest sistem de orientare sa fie functional, este necesar ca cetaceele sa poata controla cu maxima precizie directia de emitere a sunetelor. Acesta este rolul micii umflaturi, a melonului, de pe capul balenelor si delfinilor, o perna de grasime utilizata, se pare, in ecolocatie. Acest melon este construit dintr-un tip special de grasimi aranjate dupa marime, intr-o anumita ordine. Animalul emite un sunet, acesta traverseaza melonul, fiind apoi transmis ca unda de mare precizie.
Teoria evolutionista sustine ca in urma mutatiilor accidentale au fost create specimene de animale si plante mai mult sau mai putin adaptate la mediu. Cele mai bine adaptate au supravietuit mai mult timp si s-au reprodus. Urmasii lor au suferit, de asemenea, mutatii, iar procesul a continuat pana la aparitia unor specii distincte. Cu toate acestea, balenele si delfinii, sunt complet diferiti de orice alte fiinte vii. Pentru aceasta specie, realizarea evolutiei prin mutatii accidentale (fixarea lipidelor potrivite, a filtrului, a sonarului, pozitionarea narilor, a muschilor cozii exact la locul potrivit) este matematic imposibila, pana la punctul de a deveni absurda. In plus, dezvoltarea treptata a acestor organe trebuie sa depaseasca un obstacol major: fiecare dintre ele este inutil inainte de a fi complet format.
Un delfin al carui melon este mic, prost alcatuit si gresit amplasat, nu are nici un avantaj in fata unui delfin care nu a dezvoltat inca un melon. Unei balene cu pielea doar putin ingrosata ii va fi la fel de frig ca uneia cu pielea subtire. Ochii adaptati sa suporte presiunea apei la o adancime de 9 metri nu ofera avantaje semnificative fata de cei adaptati la adancimi de 6 metri.
Pentru ca selectia naturala sa fi dat rezultate, chiar si cele mai mici si mai neinsemnate mutatii trebuie sa duca la formarea unui specimen „superior”. In caz contrar, noua creatura nu ar avea nici un atuu pentru supravietuire in fata celorlalte din aceeasi specie. Prin urmare, transformarile incomplete, cum ar fi aparitia unui ciot de aripa, sau a unei mici depuneri de grasime in crestetul capului, nu ofera nici un avantaj specimenului respectiv. In realitate, „pasul evolutiv” poate foarte bine sa nu fie folositor pentru supravietuire. Iata inca o dovada ca nu am fi avut astazi nici balene, nici delfini, daca ei ar fi evoluat din cine mai stie ce alte creauturi terestre!
Un alt exemplu de „propagandă” evoluţionistă. Balenele nu au „evoluat” din animale terestre, animale terestre nu au „evoluat” în animale acvatice şi nici invers. Toate vieţuitoarele au fost create încă de la început în aşa fel încât să răspundă condiţiilor mediului în care au fost puse. Că ulterior modificări ale mediului le-au obligat pe unele să-şi folosească toate atu-urile pentru a supravieţui, asta nu înseamnă „evoluţie”, ci folosire la capacităţi ridicate a aptitudinilor lor înnăscute. Asta este cea mai logică explicaţie posibilă. Pot avea loc şi mutaţii, dar ele sunt, în general, negative. Nu ajută, ci dimpotrivă.
A susţine o „transformare” a animalelor dictată de mediu este absurd. Dacă eu mă fac scafandru sau orice altă profesie cu „implicaţii acvatice”, pentru că trebuie să mă întreţin şi nu am de ales, nu o să-mi crească nici mie şi nici urmaşilor mei solzi asemeni peştilor. E absurd.
Foarte bine că ai adus şi acest aspect în discuţie.
Am ras cu pofta la exemplul tau cu scafandrul… Esti comic, Teo! Fii binecuvantat!
Te superi daca-ti spun pe nume si nu pe pseudonim? Daca da, iarta-ma ca ti-am spus pana acum si nu iti mai spun niciodata! Doar spune-mi, te rog.
Poţi să-mi spui cum vrei. Cum ţi-e mai la îndemână. Eu nu am de ce să mă supăr dacă ţi-e mai uşor să-mi spui Teo. Oricum nu ai fi prima. Îmi mai spun aşa familia şi prietenii. 🙂
Multumesc. Imi este mai de suflet sa-ti spun Teo. Revin maine cu o alta postare in favoarea lui Dumnezeu. O seara buna!
Ok. O seară frumoasă şi ţie!
Majoritatea oamenilor de stiinta au acceptat faptul ca fosilele descoperite nu constituie dovezi concludente pentru transformarea unor specii de animale sau de plante in alte specii distincte. Alta provocare careia trebuie sa-i faca fata teoria evolutionista se refera la coloana geologica, cunoscuta si sub numele de ceasul geologic. Uniformitarismul, conceptul potrivit caruia transformarea lucrurilor se petrece la intervale constante, sustine ca pe masura ce sapam la adancimi tot mai mari, vom descoperi obiecte din ce in ce mai vechi. Daca teoria evolutionista nu se inseala, stratul cu cele mai vechi fosile, cunoscut sub numele de Cambrian, ar trebui sa fie la cea mai mare adancime. Este logic! Dar ce scot la iveala, de fapt, straturile geologice?
De cele mai multe ori, fosilele asezate in straturile geologice nu respecta nici un fel de ordine. De pilda, vietatile trilobate sunt considerate de evolutionisti ca fiind cele mai vechi forme de viata, cele mai primitive organisme pe care le cunoastem. Cu toate acestea, in data de 1 iunie 1968, William Meister a descoperit fosile ale unor vietati trilobate in Utah, in ceea ce parea a fi urma unui picior uman incaltat cu sandala!
Un alt geolog, dr. Clifford Burdick, a gasit noi dovezi ale faptului ca vietatile trilobate sunt contemporane cu oamenii, si anume: amprentele picioarelor desculte ale unui copil, intr-una dintre urme fiind o vietate trilobata strivita.
Nelamuririle privind straturile geologice nu se opresc aici. In straturile de roca solida, care se considera ca s-au format cu milioane de ani in urma, au fost decoperite diverse obiecte facute de mana omului: un clopot, un lant de aur, o lingura, vase metalice, o surubelnita, cuie, monede si o papusa. O descoperire neobisnuita a scos la iveala un ciocan modern din otel ingropat in piatra in apropiere de localitatea London din Texas. Geologii au calculat vechimea stratului respectiv ca fiind de patru milioane de ani! Cum poate fi explicata aparitia acestor obiecte ingropate in roca, daca aceasta era chiar atat de veche?
Dr. Walter Lammerts prezinta problema astfel: „Procentul efectiv de zone in care sa fie evidenta aceasta organizare evolutiva de la simplu la complex, este surprinzator de redus. Intr-adevar, de nenumarate ori, formatiunile cuprinzand forme de viata din cele mai complexe se gasesc direct pe straturile de granit de la baza. Mai mult, in dosarele mele detin o lista cuprinzand peste 500 (cinci sute) de cazuri care dovedesc exact contrariul, si anume, existenta unor forme de viata mai simple asezate deasupra altora mai avansate.”
Straturile geologice nu contin nici o dovada privind existenta unor forme de tranzitie sau a unor forme primitive ale speciilor evoluate. Cu toate acestea, manualele scolare cuprind in mod frecvent ilustratii ale acestora. Straturile geologice din manuale reprezinta o fotografie trucata care ilustreaza teoria evolutionista. Desi manualele de geologie si biologie actuale, prezinta aceasta teorie ca fapt dovedit, depozitele fosilifere demonstreaza cu totul si cu totul altceva.
Teoreticianul evolutionist, dr. Colin Patterson, detinatorul celei mai complete colectii de fosile din lume, spune urmatoarele lucruri cu privire la dovezile paleontologice ale evolutiei: „Nu exista nici macar o singura forma de tranzitie intre fosilele descoperite, pentru care sa avem o completa justificare.”
Dr. Ronald R. West, lector de paleobiologie la Kansas State University, considera dovezile oferite de fosile complet neconcludente: „In totala contradictie cu ceea ce scriu majoritatea biologilor, depozitele fosilifere nu sustin teoria evolutionista a lui Darwin.”
Ne-am saturat de speculatii, ne-am saturat de previziunile evolutionistilor cu privire la ceea ce vor dezvalui straturile geologice! Ce arata acestea, de fapt? Pe masura ce savantii continua cercetarile, dovezile gasite sunt de cele mai multe ori aceleasi, indiferent de locul in care cauta. Fosilele dovedesc ca toate formele de viata au aparut deodata! Nu sunt asezate cronologic pe straturi, cu cele mai primitive la adancimi mai mari, ci ele s-au gasit in acelasi timp, in acelasi loc!
Revista Time prezinta fosilele perioadei cambriene (cele mai vechi dintre fosile) astfel: „Intr-un elan creator nemaiintalnit inainte sau dupa aceea, natura pare sa fi schitat tiparele pentru intreg regnul animal.”
In cele mai de jos patru cincimi din scoarta terestra, nu se gaseste nici o urma de viata. Apoi, brusc, viata apare de nicaieri ca si cum toate formele de viata ar fi fost create in acelasi timp! In straturile cambriene se gasesc mai mult de 5.000 de specii, fara vreo dovada a existentei formelor de tranzitie sau a evolutiei. Mai mult, aceste fosile sunt ale unor vietuitoare moderne, complet dezvoltate! In straturile cambriene se gasesc meduze, vietati trilobate ai caror ochi sunt la fel de complecsi ca ai vertebratelor, arici, bureti de mare, toate perfect dezvoltate, precum si alte tipuri complet „evoluate” de nevertebrate.
Reportajul din revista Times continua: „Incepand cu 1987, descoperirea unor depozite fosilifere majore in Groenlanda, China, Siberia, iar mai recent in Namibia, a demonstrat ca perioada de inovatie biologica s-a petrecut peste tot in lume in aceeasi epoca geologica. Ce anume ar fi putut sta la baza acestei evolutii radicale?”
Stephen J. Gould, unul dintre cei mai renumiti evolutionisti, are o parere similara in ceea ce priveste straturile de fosile: „Speciile noi apar aproape intotdeauna brusc in straturile fosilifere, fara sa aiba legaturi imediate cu vreun stramos din straturi de roca mai vechi din aceeasi regiune.”
Un alt evolutionist de frunte, G.G.Simpson, a ajuns la aceeasi concluzie ca si Gould: „Este adevarat, dupa cum stie orice paleontolog, ca majoritatea speciilor, genurilor sau familiilor noi… apar in straturile fosilifere brusc si nu se ajunge la ele prin etape tranzitionale treptate, continue si cunoscute.”
Aceasta problema este frustranta chiar si pentru Darwin. El scria in Originea speciilor: „Maniera brusca in care grupuri intregi de specii apar in anumite formatiuni a fost invocata de o parte dintre paleontologi… ca un argument impotriva credintei in transformarea speciilor. Daca intr-adevar, numeroase specii, apartinand aceleiasi rase sau familii de animale, au aparut simultan, acest fapt ar insemna sfarsitul teoriei evolutiei prin selectie naturala.”
Nu s-au descoperit forme de tranzitie. Nu s-au gasit dovezi ale evolutiei treptate spre vietati din ce in ce mai complexe, ci doar speciile de plante si animale cunoscute astazi, care au aparut simultan, peste tot.
Da, există o „dezordine” totală în straturile geologice. Sunt animale care pur şi simplu nu au ce căuta în unele straturi geologice. Sunt şi obiecte, care la fel, ar trebui aşezate „la locul lor”. Iar asta produce multă frustrare evoluţioniştilor. 🙂
Ţi-am vorbit şi eu despre acel ciocan de oţel descoperit în Texas. S-au mai descoperit urme umane lângă urme de dinozaur. Şi toate acestea nu ar trebui să existe în viziunea evoluţioniştilor. Şi din acest motiv, le neagă autenticitatea, ajungând la explicaţii de-a dreptul „creaţioniste”, doar ca să le iasă pasenţa.
O astfel de explicaţie am primit chiar eu în legătură cu acel ciocan. Un evoluţionist mi-a spus că se poate ca procesul prin care s-a conservat acest obiect să fi fost unul recent şi brusc. Dar de ce să fi fost posibil asta în cazul acelui ciocan şi să nu fi fost şi în cazul celorlalte fosile? Adică ele să fi fost conservate mai recent şi mai repede şi nu lent, pe parcursul unor milioane de ani? Pentru că în viziunea evoluţioniştilor, asta este „imposibil”. De ce? Pentru că „nu este posibil”. Pur şi simplu nu au cum să nege concluziile creaţionismului prin dovezi clare. Şi asta spune multe.
Ce amuzanti sunt creationistii. Exista pe internet destule raspunsuri pentru mai orice intrebare pe care si-o pun.
De exemplu „Dacă oamenii au evoluat din “maimuţe” (în română “ape” se traduce prin maimuţă, asta ca să evit discuţii cum că nu e vorba de “maimuţe”), de ce n-au evoluat toate “maimuţele” în oameni?”. O persoana care pune o astfel de intrebare doar isi arata ignoranta fata de subiect. Eu nu am cum sa te iau in serios ca te-ai interesat de ce anume afirma teoria evolutiei cand tu vii cu astfel de intrebari de-a dreptul prostesti. Si cred ca ti s-a raspuns iar si iar la aceasta intrebare pentru ca este una preferata a creationistilor. Dar tot o repeti de parca repetand-o ar capata in vreun fel importanta sau validitate. Ei bine, nu. Este la fel de ridicola intrebarea ca si atunci cand a fost pusa prima data.
Daca tu chiar doresti sa gasesti raspunsuri la intrebarile ce le-ai pus poti incepe aici. http://www.talkorigins.org/
Ai o intelegere precara a ceea ce inseamna o teorie stiintifica si alegi doar ce iti convine tie, totul pentru a iti confirma viziunea asupra lumii deja acceptata.
Evolutia este un fapt, documentat prin mii de dovezi din foarte multe discipline stiintifice. Biologia actuala are sens doar in lumina evolutiei.
In schimb, creationismul este teologie. Nu face predictii, nu are practic nimic stiintific in el, pentru ca pleaca de la o concluzie si incearca sa stranga dovezi pentru a confirma acea concluzie. Si oricum, chiar si daca teoria evolutiei s-ar dovedi a fi falsa, asta nu inseamna ca automat creationistii au dreptate. Pentru ca nu vorbim de o dihotomie aici. Cu teoria evolutiei invalidata, creationismul tot fara dovezi ramane.
Ar fi ideal sa nu mai fi asa de limitat in gandire. E irelevant ce fel de credinte ai atunci cand studiezi evolutia. Faptul ca crezi in Isusi si iad si mai stiu eu ce nu ar trebui sa iti afecteze capacitatea de a rationa, lucru care evident ca se intampla in cazul tau.
Creationismul tau a picat testul in curtea de judecata. Si nu doar o data. Eu zic sa te mai linistesti nitel si sa incerci sa iti folosesti pricepatorul cum trebuie.
Un alt exemplu de comentariu din seria „aflării în treabă”. Am pus nişte întrebări, am aşteptat răspunsuri. Nu mi-aţi dat nici unul, dar aţi bătut câmpii pe lângă subiect cum fac toţi evoluţioniştii. Nimic nou sub soare.
Nu mă trimiteţi la linkuri evoluţioniste, pentru că sunt sătul de propaganda voastră. Răspundeţi simplu şi concis dvs., după modul cum aţi înţeles lucrurile, dar cu argumente. Asta dacă puteţi, dacă nu, nu vă cer imposibilul.
Există un verset în Biblie care spune cam aşa: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?” (Matei 7:3). Cam aşa aţi procedat încă din prima propoziţie a comentariului: „Ce amuzanţi sunt creaţioniştii”.
„cred ca ti s-a raspuns iar si iar la aceasta intrebare pentru ca este una preferata a creationistilor.”
Uite că asta nu ştiam. Eu am formulat singur întrebările. Cică ele sunt prosteşti, dar nu vedeţi răspunsurile de-a dreptul absurde pe care le dă evoluţionismul la astfel de întrebări.
Cică evoluţia este un „fapt”, şi tot dvs. mă faceţi pe mine ignorant. Dacă era un fapt nu s-ar mai fi spus despre ea că este o „teorie”. Este o ipoteză, o speculaţie, nimic mai mult. Evoluţioniştii nu au reuşit să o demonstreze. Nu încercaţi să dezinformaţi, fiindcă nu merge. Mie să-mi aduceţi argumente, dovezi, nu vorbe goale.
Iar în această secţiune, am primit dovezi şi argumente doar din partea creaţionismului. Iar acum veniţi dvs. şi bateţi câmpii crezând ca asta poate fi un argument. Succes în altă parte. Aici nu merge.
Probabil că aveţi nişte prejudecăţi despre religie care vă opresc să gândiţi liber în astfel de chestiuni. Dacă creaţionismul e teologie, şi evoluţionismul este un fel de „teologie”. Şi evoluţioniştii se bazează pe nişte „credinţe”. De ce prefer creaţionismul? Pentru că explicaţiile sale sunt cu mult mai logice şi aprobate în natură.
Repet, evoluţionismul nu a fost demonstrat. Cine spune altfel, dă dovadă de mare ignoranţă.
Cică „creaţionismul meu a picat testul în curtea de judecată”. Sincer, m-am săturat de clişeele voastre. Nu veniţi cu nici un răspuns, cu nici un argument, cu nici o dovadă. Dar veniţi însă cu alura asta de atotştiutori şi ne dispreţuiţi pe cei care gândim, pe cei care îndrăznim să vă punem la îndoială ideile. De parcă aţi fi infailibili…
Domnule, cum explicați speciația?
Eu o explic astfel:
Speciatia reprezinta procesul in urma caruia apar specii noi din cele existente. Aparitia unei specii noi se poate realiza prin fie transformarea unei specii deja existente in alta, fie prin ramificarea unei specii in doua sau mai multe specii noi.
Imaginati-va doua populatii ale aceleasi specii, izolate pe doua insule diferite. Cu timpul, datorita mutatiilor, unele gene se pot pierde prin eliminare accidentala iar prin recombinare poate sa apara o diversitate de noi fenotipuri, diferite de cele ale speciei parentale. Daca cele doua populatii traiesc intr-un mediu biotic si fizic intrucatva diferit, pot fi expuse unor presiuni de selectie intr-o oarecare masura diferite. Astfel populatiile se vor deosebi tot mai mult de specia parentala, dar si una de cealalta. Populatiile vor fi restructurate genetic. In cursul acestui proces se pot dobandi mecanisme de izolare care vor impiedica imperecherea cu specia parentala, sau intre populatia de pe prima insula cu cea de pe a doua insula. Deoarece aceste populatii separate nu se vor mai putea recombina din nou vreodata, speciile pot fi recunoscute definitiv ca neospecii. Cu cat timpul le va desparti mai mult, cu atat diferentele genetice vor fi mai mari. Astfel apare speciatia, adica producerea de noi specii.
Cum văd „speciaţia”? Ca pe o simplă ipoteză invalidată de ştiinţă. Da, speciile pot avea multe varietăţi (soiuri de măr, rase de câini etc.), dar niciodată n-a putut fi demonstrat că o specie se poate transforma în altă specie. Selecţia naturală, des invocată de evoluţionişti, nu transformă specia, ci mai degrabă contribuie la stabilitatea ei. Că s-au făcut încrucişări între specii apropiate (de exemplu între cal şi asin) este adevărat, dar totdeauna au rezultat urmaşi sterili, deci acest fapt nu poate fi un argument pentru evoluţie.
Din literele c, a şi r pot fi formate cuvinte precum: car, rac, arc, dar niciodată nu poţi forma cu ele cuvântul pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioza. Ei, evoluţia este de părere că se poate. Poftim ştiinţă!
Asa este! Ei declara ca detin adevarul, si ca sa-si sustina „adevarul” lor, isi construiesc tot felul de fantezii „stiintifice” si le imbina, combina si impletesc, numai-numai sa le iasa – vorba ta – pasenta. Dar sa vedem ce le mai trece savantilor prin cap!
Cercetatorii au studiat miliarde de fosile de nevertebrate si nenumarate fosile de pesti. Se considera ca evolutia nevertebratelor in vertebrate (ca de exemplu pesti) s-a petrecut pe parcursul a milioane de ani. Este evident in aceste conditii ca daca gasim fosile de nevertebrate si fosile de pesti, cu siguranta ar trebui sa gasim si fosile ale unor forme intermediare de evolutie intre aceste specii.
In mod similar s-au gasit fosile de pesti crosopterigieni despre care evolutionistii sustin ca s-au transformat in amfibii. Din moment ce evolutia pestilor in amfibii a durat multe milioane de ani, timp in care trebuie sa fi existat milioane, chiar miliarde de forme intermediare, ar trebui sa gasim fosilizate nenumarate vietati reprezentand etapele de tranzitie. Cu toate acestea, nu s-a gasit nici una. Nu a fost identificata cu certitudine nici o forma de tranzitie. Inca nu s-au examinat toate fosilele de pe fata pamantului, dar in ultimii 150 de ani a fost cercetata o mare parte dintre fosilele existente. Se estimeaza ca muzeele contin circa 250.000 de specii distincte fosilizate, reprezentand in total miliarde de fosile cercetate. Putem face speculatii asupra fosilelor care nu au fost studiate. Oamenii de „stiinta” insa, considera ca s-au studiat suficient de multe fosile pentru a putea face previziuni asupra celor ce urmeaza sa fie descoperite.
George a rezumat situatia astfel: „Nu trebuie sa ne mai cerem scuze pentru saracia dovezilor oferite de straturile fosilifere. Din anumite puncte de vedere, acestea sunt incredibil de bogate, iar descoperirile depasesc puterea noastra de asimilare.”
Cercetarea fosilelor s-a facut atat de amanuntit incat nu se poate acuza studiul insuficient pentru lipsa formelor de tranzitie. In 150 de ani de cercetari, s-ar fi descoperit cu siguranta nu numar mare de forme intermediare, daca acestea ar fi existat cu adevarat, sau macar o sigura fosila de forma intermediara! Dar nu s-a gasit nici una…
De la amiba la meduza, de la meduza la pesti vertebrati, de la broaste la pasari, de la ierbivore la balene, de la cimpanzei la omul modern, sa ne imaginam cate miliarde de forme de tranzitie (etape intermediare) ar fi trebuit sa descopere paleontologii pentru a prezenta transformarea treptata a unei specii in alte specii din ce in ce mai evoluate. Darwin insusi prezicea: „Numarul formelor intermediare si de tranzitie existente intre toate speciile actuale si cele disparute trebuie sa fi fost incredibil de mare.”
Descoperirea unor astfel de fosile este esentiala pentru sustinerea cu probe a evolutionismului. Sa vedem ce fel de dovezi incercam sa gasim cu ajutorul fosilelor. Teoria evolutionista sustine ca:
1. Cele mai vechi dintre rocile care contin urme de viata vor cuprinde cele mai vechi forme de viata care au putut fi fosilizate
2. Rocile mai noi vor contine dovezi ale unor forme de viata mai complexe
3. S-a produs o evolutie treptata de la formele de viata simple la cele mai complexe.
Modelul creationist prevede:
1. Dovezile paleontologice vor demonstra aparitia brusca si exploziva a unor forme de viata foarte complexe si extrem de variate.
2. Nu a avut loc nici un fel de evolutie de la forme de viata simple la cele complexe.
3. Nu se vor descoperi forme de tranzitie deoarece acestea nu au existat.
Studiul dovezilor paleontologice este foarte solicitant atat din punct de vedere intelectual, cat si din cauza volumului de munca fizica implicat. Din fericire pentru noi, o seama de oameni de stiinta apreciati au investit multi ani in studiul fosilelor si in cautarea acestor dovezi. Ce au descoperit ei? Afirmatii recente ale celor mai renumiti evolutionisti din lume dezvaluie verdictul final dat de studiul fosilelor.
Dr. Stephen J. Gould, profesor de geologie si paleontologie la Universitatea Harvard, isi prezinta pozitia in frazele urmatoare: „Toti paleontologii stiu ca in ceea ce priveste formele intremediare, studiul fosilelor ofera dovezi infime; tranzitia de la o grupa principala la alta s-a facut in general brusc.”
S. J. Gould mai afirma: „Faptul ca nu s-au descoperit fosile pentru etapele intermediare dintre stadiile principale de evolutie a organismelor, precum si incapacitatea noastra de a imagina forme de tranzitie viabile, a constituit o permanenta bataie de cap in dovedirea treptelor evolutiei.”
Si o alta afirmatie a lui S.J.Gould spune: „Numarul extrem de mic de forme de tranzitie descoperite intre fosile, ramane secretul profesional de breasla al paleontologiei. Arborele genealogic al evolutiei vietii ilustrat in manuale, cuprinde date concrete doar la varfurile si increngaturile ramurilor: restul se bazeaza pe deductii, chiar daca in limite rezonalbile, insa in nici un caz sustinute de dovezi paleontologice. Cu toate astea, pentru a nu renunta la apreciata teorie a evolutiei vietii prin selectie naturala, interpretam informatiile de care dispunem intr-o maniera complet eronata si ne scapa observatiei tocmai procesul pe care pretindem ca-l studiem.”
Adevaratele concluzii la care au ajuns alti savanti evolutionisti de marca sunt scoase la iveala de aceasta scrisoare din corespondenta personala a dr. Colin Patterson, paleontolog la Muzeul Britanic de Istorie Nationala din Londra: „Sunt intru totul de acord cu comentariile tale asupra faptului ca transformarile evolutioniste nu sunt ilustrate prin exemple concrete in cartea mea (Evolution). Daca as fi avut cunostinta de asemenea dovezi, fosile sau creaturi inca in viata, le-as fi mentionat cu siguranta… Este totusi, foarte dificil sa contracarezi afirmatiile lui Gould si ale celor de la Muzeul American referitoare la faptul ca nu exista forme de tranzitie fosilizate. Voi pune toate cartile pe masa – nu exista nici macar o fosila de acest gen pentru care sa avem argumente imbatabile.”
Dr. D. V. Ager, presedinte al Asociatiei Geologice Britanice, rezuma faptul ca dovezile fosilifere sunt insuficiente astfel: „Mi se pare semnificativ faptul ca aproape toate istoriile
evolutioniste pe care a trebuit sa le invat in timpul scolii, au fost intre timp demascate. Concluzia care se impune este ca ceea ce descoperim de fiecare data cand examinam amanuntit dovezile paleontologice, atat la nivelul claselor, cat si la cel al speciilor, nu este o evolutie treptata, ci aparitia brusca a unui grup in defavoarea altuia.”
Paleontologul Stephen Stanley de la Universitatea Johns Hopkins descrie la randul sau slabele rezultate obtinute in incercarea de a descoperi dovezi ale evolutiei. Pe scurt, el afirma ca nu exista forme de tranzitie sau transformare treptata: „Dovezile paleontologice cunoscute nu reusesc sa ilustreze nici o singura instanta de evolutie a speciei care sa ii fi determinat o transfomare morfologica majora si, prin urmare, nu ofera nici o dovada a validitatii modelului gradual.”
Dr. Mark Ridley, specialist in zoologie la Oxford, vorbeste de faptul ca recent savantii evolutionisti au renuntat in masa la utilizarea dovezilor paleontologice in sprijinul evolutiei: „In orice caz, nici un evolutionist veritabil, fie el adept al evolutiei graduale sau al evolutiei punctuale, nu se foloseste de dovezile paleontologice pentru sustinerea teoriei evolutioniste in comparatie cu cea a creatiei intentionate.”
Ceea ce sustine paleontologia cu privire la fosile si ceea ce se preda inca in scoli sunt teorii care se deplaseaza in sensuri opuse pe aceeasi autostrada. Cu toate ca in majoritatea manualelor din licee si facultati, „arborele genealogic” al evolutiei vietii pornind de la vietatile unicelulare la om este inca prezentat ca un fapt stiintific larg acceptat, multi omaeni de stiinta onesti si realisti neaga vehement validitatea acestuia. In plus, concluzia ca dovezile paleontologice sunt insuficiente pentru a sustine teoria evolutiei nu este de data recenta. Paleontologi de renume au remarcat aceasta deficienta inca din anii ’30-’40.
Sa analizam concluzia la care a ajuns cel mai de seama paleontolog evolutionst al lumii, George Gaylord Simpson. In lucrarea sa „Tempo and Mode in Evolution” (Ritmul si manifestarile evolutiei), el afirma ca nu s-a descoperit nicaieri vreo fosila care sa poata fi identificata ca fiind o forma de tranzitie: „Aceasta constanta absenta a formelor de tranzitie nu apare doar in cazul mamiferelor, el este un fenomen aproape universal, fiind observata de paleontologi de mai mult timp. Este valabila pentru aproape toate ordinele tuturor claselor de animale, vertebrate sau nevertebrate. Este in mod cert valabila pentru clasele si increngaturile principale de animale si, se pare, pentru ramurile similare de plante.”
Cu privire la fosilele apartinand grupelor majore de fiinte vii, Clark scrie: „Indiferent cat de mult ne intoarcem in timp, intre dovezile paleontologice ale formelor de viata animala care au existat pe pamant, nu vom gasi nici o urma de vietati care reprezinta etape intermediare intre diferitele grupuri sau ramuri principale de animale. Din moment ce nu avem nici cea mai mica dovada, nici printre animalele vii, nici printre fosile, cu privire la existenta unor forme intermediare de evolutie intre grupele principale, in mod corect putem presupune ca nici nu au existat vreodata asemenea tipuri de tranzitie.”
Dr. D. B. Kitts explica diferenta dintre pura fantezie si realitate: „In ciuda promisiunii luminoase potrivit careia paleontologia detine mijloace care sustin evolutia speciei, s-a dovedit ca evolutionistii au fost de fapt pusi fata in fata cu niste dificultati cu totul neplacute, cea mai cunsocuta dintre acestea fiind tocmai prezenta „spatiilor lipsa” ale fosilelor descoperite. Evolutia are nevoie de aceste forme intermediare intre diferitele specii si paleontologia refuza sa le ofere.”
Absenta formelor intermediare (verigile lipsa) dintre dovezile oferite de fosile, continua sa-i nemultumeasca pe savantii care inceraca sa gaseasca argumente pentru sustinerea evolutioinismului. Darwin insusi era constient de faptul ca nu exista suficiente dovezi paleontologice in sprijinul evolutiei si punea sub semnul intrebarii propria sa teorie. Iata aceasta afirmatie in Originea speciilor: „De ce atunci nu sunt pline de dovezi ale verigilor intermediare toate formatiunile si straturile geologice? Fara indoiala, geologia nu dezvaluie vreun asemenea lant organic realizat prin transformari treptate fine si aceasta este, poate, cea mai serioasa si vadita obiectie care poate fi ridicata impotriva teoriei mele.”
Concluziile la care au ajuns acesti savanti nu constituie niste exceptii. Mai degraba, ele ilustreaza un fapt demonstrat cu argumente de specialisti din cei mai demni de incredere: inexistenta unor forme de tranzitie intre „tipuri”. Cu toate ca in cadrul aceleiasi specii de plante sau animale se observa uneori varietati, formele intermediare dintre specii lipsesc in mod constant si sistematic.”
In concluzie, pentru a demonstra cu dovezi concrete teoria evolutiei, ar trebui sa gasim fosile ale unor forme intermediare, repsepctiv ale unor specimene aflate in plin proces de transformare in specii complet noi. Deci, repetam: pentru realizarea evolutiei de la bacterii la plante, de la reptile la pasari, de la ierbivore la balene, de la primate la oameni, ar fi fost nevoie de triloane de trilioane de astfel de etape de tranzitie. Cu toate ca scoarta pamantului este un muzeu extrem de vast, cuprinzand trilioane de fosile, NU s-a gasit NICI O asemenea forma intermediara sau „veriga lipsa”. Dovezile paleontologice nu constituie un argument in favoarea teoriei evolutioniste. Ce demonstreaza de fapt fosilele? Ele dovedesc aparitia brusca si simultana a tuturor varietatilor moderne de fiinte vii complet dezvoltate, adica exact ce ne-am astepta sa descoperim in situatia in care toate formele de viata ar fi fost create in acelasi timp.
Până şi din rândul evoluţioniştilor, se recunoaşte lipsa dovezilor privind „formele intermediare”. Deci, că teoria evoluţionistă nu poate fi demonstrată. Iar unii în ignoranţa lor vin şi-mi spun că evoluţionismul este un „fapt”. Nu, nu e un „fapt”, e o simplă teorie, o ipoteză, o speculaţie. Până şi cei mai reputaţi savanţi recunosc asta. A recunoscut-o chiar şi Darwin la vremea lui.
Aşa că „argumentele evoluţionismului” se bazează doar pe imaginaţie. Ele nu au suport real, nu pot fi dovedite. În schimb, argumentele creaţionismului sunt mai puternice. Ele au suport real, pot fi dovedite, aşa cum ai arătat în acest comentariu. Dar cine se bucură de mai multă notorietate? Evoluţionismul, desigur. Şi asta mai ales din cauza unor prejudecăţi ale unor savanţi, la fel cum şi Darwin a fost influenţat de prejudecăţi. Măcar Darwin îşi recunoştea limitele, dar mulţi evoluţionişti se comportă astăzi de parcă ar deţine adevărul absolut.
Oamenii sunt creaturi singulare. Capacitatea oamenilor de a invata, de a judeca si de a comunica nu este egalata de animale. Exista asemananri fizice cu primate, cum ar fi degetul mare opozabil si capacitatea de deplasare in pozitie verticala. Cu toate ca din punct de vedere fizic exista numeroase deosebiri, iar intelectual diferentele sunt majore, ceea ce se preda in scoli este ca specia umana a evoluat trecand prin cateva etape intermediare, din maimutele antropoide. Ce dovezi pot ei aduce in sprijinul acestei perspective?
Mai intai sa analizam fosilele asa-numitelor forme intermediare intre primate si om. Evolutionistii sustin ca omul modern este descendent al primatelor si invoca in mod frecvent urmatoarele specii sau verigi lipsa:
– ramapithecus
– australopitechus
– homo habilis
– homo erectus (omul de Java, omul de Pekin)
– homo spaiens (omul modern).
Incercarea de a afla daca un schelet fosilizat apartine sau nu unei fiinte umane poate fi foarte dificila. Iata doar trei dintre factorii care trebuiesc luati in calcul:
1. Caracteristicile fizice ale fosilelor
2. Numarul de fosile similare
3. Varsta fosilelor.
1. In cercetarea fosilelor, savantii urmaresc mai multe caracteristici, comparandu-le cu informatiile detinute despre primatele moderne, omul modern si alte fosile similare. In mod concret se analizeaza marimea si forma craniului, forma arcadelor si pozitia maxilarului inferior in raport cu pometii obrajilor. De asemenea se obsreva lungimea si forma dintilor, forma maxilarului, lungimea si forma bratelor si a picioarelor, gradul de inclinare a pelvisului si a zonei inferioare a spatelui, forma labei piciorului si capacitatea cutiei craniene care indica marimea creierului specimenului studiat.
Putine dintre scheletele descoperite sunt complete. De fapt, adesea sunt gasite doar bucati de craniu, de pelvis si resturi ale membrelor. Este cu atat mai dificil de demonstrat despre ce fel de vietati este vorba.
2. Alta dificultate deriva din faptul ca s-au descoperit foarte putine asa-numite de ei specii intremediare intre primate si om. Se presupune ca dinozaurii au trait acum 220 de milioane de ani. Au fost descoperite zeci de mii de schelete de dinozauri aproape complete, pe toate cele sapte continente. Omul exista, dupa cum spun ei, de cel putin un milion de ani. De ce, atunci, s-au descoperit atat de putine fosile despre care se poate doar presupune ca sunt ale oamenilor-maimuta? Numarul mic de fosile face si mai dificila probarea cu dovezi a evolutiei.
3. Nu numai analizarea structurii morfologice a fosilelor este importanta, ci si stabilirea vechimii acestora. Spre exemplu, daca incercam sa demonstram ca animalul X este precursor al animalului Y, rezultatele obtinute prin metode de datare ar trebui sa demonstreze ca animalul X a trait intr-o perioada anterioara celei in care a trait animalul Y. Cu toate acestea, determinarea exacta a epocilor in care au trait stramosii evolutionistilor provoaca dezbateri aprinse chiar printre ei.
Cam atat azi! Imi pare rau ca iar am scris putin, dar revin maine, sper, cu mai mult.
Da, evoluţioniştii nu pot demonstra „evoluţia” omului. Este adevărat, s-au descoperit fosile cu aspect umanoid, dar niciodată nu poţi să demonstrezi că acele „vietăţi” ne-au fost strămoşi. Acele vietăţi considerate de evoluţionişti „forme intermediare”, sunt mai degrabă specii de sine stătătoare.
A spune că maimuţele şi omul au un strămoş comun este una dintre cele mai absurde idei. Dacă avem un „strămoş comun”, înseamnă că suntem oarecum „înrudiţi” cu ele. Logic. Atunci, de ce nu avem sentimentul apartenenţei de „rasă” cu nici o specie de maimuţă? Pentru noi, că e vorba de maimuţe sau cai, rechini etc., e tot aia. Le percepem ca pe nişte animale şi atât.
Nu e deloc „prostească” întrebarea. E una destul de validă, la care văd că nu am primit răspuns de la nici un evoluţionist.
Diferenţele sunt atât de mari între om şi „maimuţele antropoide” încât nici în catralioane de ani nu ar fi putut dispărea prin selecţie naturală, mutaţii şi alte „clişee” evoluţioniste ca să se formeze „omul” de astăzi. E absurd şi punct.
Cu tot respectul pentru evoluţionişti ca oameni, dar câtă vreme voi avea capacitatea de a gândi, de a raţiona, capacităţi pe care nu le are nici un animal, nu voi putea „să înghit” inepţiile lor.
Nici nu vei primi vreun raspuns valid, pentru ca nu au dovezi. Si-au fabricat „dovezi” care nu stau in picioare in fata adevarului. Nu vezi ca au inceput dintre ei sa recunoasca minciunile pe care le-au sustinut atata timp? Minciuna are picioare scurte. Adevarul iese intotdeauna la suprafata.
Astazi vom incepe sa analizam asa-zisele lor specii intermediare sau verigi-lipsa.
1. Ramapithecus. Primele resturi fosilizate de ramapithecus au fost descoperite in anul 1932 in nord-vestul Italiei de catre un absolvent al Universitatii Yale. Fosile asemanatoare au fost gasite si in Kenya, in Europa si in provincia Yunnan din China. La inceput, ramapithecus a fost considerat o treapta intremediara in evolutia omului. S-a ajuns la aceasta concluzie doar pe baza asemanarilor observate intre ramapithecus si omul modern la analiza catorva dinti si a unor bucati de maxilar apartinand primului.
Denumirea data de „stiinta” oamenilor este homo sapiens. Termenii homo sau hominid desemneaza in general speciile considerate ca fiind asemanantoare omului. Dr. Robert Eckhardt de la catedra de antropologie a Universitatii de Stat din Pennsylvania, unul dintre cercetatorii care au studiat ramapithecus, rezuma concluziile la care au ajuns atat el, cat si multi altii cu privire la ramapitechus si la celilalti presupusi stramosi ai omului: „Nu exista nici un fel de dovezi concludente pentru existenta unor specii distincte de hominizi… in afara cazului in care termenul de hominid se refera pur si simplu la indivizii din ordinul primatelor care, „intamplator”, au dintii mici si o fata la fel de mica.”
Enumeram cativa oameni de stiinta, marea lor majoritate sustinatori ai evolutionismului care, la fel ca dr. Eckhardt, au adus argumente pentru abandonarea ideii ca ramapithecus ar fi o specie intermediara intre maimutele antropoide si om: Richard Leakey si Roger Leewin, W. C. O. Hill, David Pilbeam, Peter Andrews, Allen L. Hammon, Andrienne L. Zihlman, Leonard D.Greenfield.
In prezent, cei mai multi dintre evolutionisti, claseaza ramapithecus ca specie disparuta de primate. Aceasta este doar prima dintre numeraosele creaturi care au fost initial considerate verigi ce lipsesc din scara evolutiei umane. Insa, la o cercetare mai atenta a dovezilor, s-a stabilit cu certitudine ca el apartinea familiei maimutelor antropoide.
2. Australopithecus. Australopithecus a fost, cronologic vorbind, urmatorul specimen despre care s-a afirmat ca este precursor al omului. Evolutionistii sustin ca acesta ar fi trait cu unu pana la 4,5 milioane de ani in urma. Prima dintre fosile a fost descoperita in anul 1924 de catre Raymond Dart, care a observat caracteristicile de maimuta ale craniului, dar a considerat ca dintii sunt mai degraba asemanatori cu cei ai oamenilor. S-au gasit si alte exemplare care au primit denumiri stiintifice ce reflectau asemanarile existente intre ele:
– australopithecus africanus
– australopithecus robustus
– australopithecus afarensis.
Toate aceste animale aveau creierul de domensiuni reduse, cu un volum de cel mult 500 de cm cubi, reprezentand cam o treime din capacitatea creierului uman. De asemenea, aveau maxilare puternice, asemanatoare cu cele ale maimutelor, iar pometii obrajilor similari cu cei ai gorilelor din zilele noastre. Din pacate, s-au gasit doar cateva fragmente de pelvis, bucati de membre si resturi din laba piciorului ale unor indivizi apartinand speciei numita australopithecus.
In anul 1974, Donald Johanson a uimit lumea cu afirmatia sa ca a descoperit in Etiopia fragmente din mai multe schelete de australopithecus despre care el sustinea ca este un precursor al omului. Unul dintre schelete a primit numele de „Lucy”. Avea o inaltime de 1 m si o capacitate craniana de aproximativ 380-450 cm cubi. Presa a acordat o atentie desebita acestei descoperiri, iar Johanson a devenit faimos peste noapte. Cu toate acestea, dupa ce febra descoperirii a trecut, Lucy a fost examinata din nou. In prezent, numerosi cercetatori de renume, majoritatea evolutionisti, considera ca fragmentele de oase nu reprezinta o treapta din evolutia omului.
Iata afirmatiile unor oameni de stiinta cu privire la Lucy si la alte exemplare de australopithecus. Anatomistul Charles Oxnard este unul dintre cei mai respectati specialisti in domeniu. In urma cercetarilor proprii, el a ajuns la concluzia ca australopithecus africanus nu era deloc o fiinta asemanatoare nici oamenilor, nici cimpanzeilor. Dupa studii aprofundate efectuate pe toate varietatile de australopithecus, Oxnard a afirmat ca nici unul din aceste specimene nu este inrudit cu omul: „Este un fapt larg recunoscut ca exemplarele de australopitc nu sunt similare cu oamenii din punct de vedere morfologic, ca acestia trebuie sa-si fi petrecut cel putin o parte din timp in copaci si ca multe dintre specimenele de mai tarziu au fost contemporane cu primii reprezentanti ai familiei homo.” Daca ne uitam atent la ultima fraza, observam ca el afirma ca australopitecul a trait in aceeasi perioada cu exemplarele umane. Si atunci cum putea fi un stramos al omului?
In ciuda interventiei insistente a evolutionistilor din generatiile anterioare, un studiu recent stabileste ca australopithecus face parte din familia maimutelor antropoide si nu reprezinta nici una din treptele de evolutie a omului modern.
Profesorulk Joseph Weiner, evolutionist si paleontolog, impartaseste aceasta opinie: „La prima vedere, toate craniile apartinand diverselor populatii de australopithecus dau impresia unor vietati inrudite cu maimutele… Profilul de australopithecus este atat de asemanator cu cel al maimutelor antropoide, incat daca am trasa conturul acestuia, el s-ar suprapune aproape perfect peste cel al unei femele de cimpanzeu. In aceasta privinta, cat si prin lipsa barbiei si linia pronuntata a arcadelor, australopithecus difera evident de homo sapiens (omul) modern.”
Sir Solly Zuckerman, secretar al Societatii de Zoologie din Londra si consultant stiintific principal al Guvernului Britanic, le cere imperios evolutionistilor sa recunoasca adevarul: „Craniul australopitecului se aseamana atat de puternic celui de maimuta, spre deosebire de cel uman, incat sustinerea contrariului ar insemna sa afirmi ca albul este negru.”
Richard Leakey, director al Muzeului National din Kenya, fiul renumitului paleontolog Louis Leakey, face si el apel la integritate: „Din craniul lui Lucy (australopithecus afarensis) lipseau atat de multe fragmente, incat mare parte din el este rezultatul imaginatiei, modelat in ghips, fiind prin urmare, imposibil pentru noi sa ajungem la o concluzie ferma in privinta speciei careia ii apartine. Este mai mult decat posibil ca Lucy sa nu fi fost altceva decat o varietate de cimpanzeu pitic. Dovezile privind pretinsa transformare a maimutelor in oameni sunt mult prea putin convingatoare.”
Fosilele de austraopitec au fost analizate pana in cele mai mici detalii: modalitatea de deplasare, structura urechii, amplasarea dintilor, antebratele lugi si puternice, dimensiunile reduse ale membrelor inferioare, forma labei piciorului, dimensiunea redusa a creierului, forma cutiei craniene, a maxilarului, a fetei, toate foarte similare cu ale maimutelor. Toate acestea demonstreaza ca australopithecus era o maimuta antropoida si nu avea nici o legatura cu omul. Insusi Donald Johanson, descoperitorul lui Lucy, a conchis mai tarziu ca austalopitecul Lucy nu era deloc inrudit cu oamenii!
„A semăna” în anumite aspecte nu înseamnă automat „a fi de aceeaşi natură”. E absurd dacă priveşti obiectiv lucrurile. Vorba românului: „confuzi merele cu perele”. Aceste „asemănări” sunt practic infime pe lângă deosebiri. Numai dacă porneşti direct de la concluzia că evoluţia este un „fapt” şi deci există „trepte de evoluţie”, concluzii pe care le-ai tras doar cu ajutorul imaginaţiei, fiindcă nu se poate vorbi despre dovezi ştiinţifice în acest sens, atunci poţi să gândeşti astfel, să vezi în orice os, în orice fosilă, „forme intermediare”. Dar de ce nu pot fi acestea rămăşiţe ale unor specii de sine stătătoare care au dispărut în decursul timpului, la fel cum au dispărut atâtea altele? De ce? Pentru că sună mai frumos „forme intermediare”.
Dar ştiinţa are alte reguli, de aceea evoluţia nu este o ştiinţă, ci „pseudoştiinţă”. Este adevărat, poate fi artă, poate fi un fel de „teologie”, dar nu ştiinţă.
Azi vom dovedi in continuare ca omul si maimuta nu sunt inruditi.
3. Homo habilis. S-au emis ipoteze si cu privire la alte fosile care initial pareau mai apropiate omului decat australopitecul. Homo habilis este denumirea stiintifica a unei intregi serii de asemenea fosile. Exemplarele adulte atingeau o inaltime de aproximativ un metru, aveau membrele anterioare lungi si purternice, iar creierul lor reprezenta cam o treime din cel uman. Cercetarile au fost ingreunate de faptul ca multe dintre fosile, unele foarte diferite, au fost incluse in clasa homo habilis care a primit din acest motiv porecla de „cosul de gunoi”. In prezent, dupa studii amanuntite, marea majoritate a cercetatorilor considera ca homo habilis nu este inrudit cu omul, fiind mai degraba o varietate de maimute australopithecus, mai apropiata de specia cimpanzeilor sau a urangutanilor.
Un alt element care a produs confuzii cu privire la presupusa evolutie de la autralopitec la homo habilis este faptul ca s-au gasit dovezi ca cele doua specii au fost contemporane. Stephen J. Gould, distinsul paleontolog de la Universiatea Harvard, rezuma astfel dificultatea gasirii unor dovezi concludente cu privire la faptul ca homo habilis este una dintre treptele de evolutie a omului: „Ce mai ramane din scara noastra evolutiva, in situatia in care trei dintre speciile de hominizi (australipithecus africanus, australopithecus robustus si homo habilis) au trait in aceeasi perioada si nu avem dovezi clare ca s-ar fi dezvoltat unele din altele? Mai mult, nici una dintre aceste trei varietati nu a prezentat semne de evolutie pe durata vietii: nici unul dintre ei nu a dezvoltat un creier mai mare si nu a inceput sa umble mai drept pe masura ce s-au apropiat de prezent.”
4. Homo erectus din Java, Indonezia. Despre homo erectus se crede ca este specia care a facut tranzitia la omul modern. Cele mai cunoscute exemplare sunt omul de Java si omul de Pekin. Povestea omului de Java incepe in 1887, anul in care un medic olandez, Eugene Dubois, a inceput o serie de cercetari in Indonezia pentru a gasi „verigile lipsa”. Patru ani mai tarziu a gasit o bucata din partea superioara a unui craniu, precum si un femur aflat la 15 m distanta de primul. Judecand dupa invelisul cranian, el SI-A IMAGINAT cum trebuie sa fi aratat figura acelui exemplar. In acest fel, ajutat si de femurul care SEMANA cu unul uman, Dubois S-A CONVINS ca acest specimen era un precursor al oamenilor. L-a numit pithecanthropus erectus, adica omul-maimuta biped, dar a fost cunoscut mai ales sub numele de omul de Java. Anuntul lui Dubois a stranit atat interes, cat si indoiala. Zoologii germani considerau ca omul de Java era de fapt o maimuta antropoida, cei britanici credeau ca este umanoid, iar francezii il plasau undeva intre aceste doua „familii”. Abia 30 de ani mai tarziu, Dubois a marturisit ce mai descoperise simultan cu omul de Java: doua cranii de oameni moderni. Se explica astfel si faptul ca femurul descoperit de el semana foarte bine cu unul uman. De asemenea, a confirmat comunitatii stiintifice faptul ca omul de Java nu reprezenta in nici un caz una dintre verigile lipsa, ci mai degraba o interpretare eronata! In cele din urma, Dubois insusi a declarat ca de fapt, craniul omului de Java apartinea mai degraba unui gibon urias din grupa antropoidelor.
5. Homo erectus din Pekin. Omul de Pekin (Sinanthropus pekinensis) este o alta descoperire despre care s-a considerat ca ar apartine speciei homo erectus. Povestea lui incepe prin anii 1920-1930 cand in imprejurimile Pekin-ului (in prezent Beijing) a fost descoeprit un depozit de cutii craniene, maxilare si dinti. Nimic altceva din fiintele respective nu mai rezistase timpului. Dr. Davidson Black, profesor de anatomie la Union Medical College din Pekin a examinat doar unul dintre dinti, A CONSIDERAT ca acesta semana cu cel uman si a conchis ca fusese descoperita o noua varietate de om-maimuta. Acesta a fost numit sinanthropus pekinensis, fiind cunoscut in special sub numele de omul de Pekin. Si de aceasta data anuntul a atras multa publicitate. Cu toate astea, alti savanti care au cercetat ulterior rezultatele studiilor, nu s-au lasat la fel de convinsi ca Black.
Marcellin Boule si H. V. Vallois, amandoi paleontologi, au examinat fosilele si au declarat: „In ansamblu, structura craniului de sinanthropus este inca foarte asemanatoare celei a maimutelor.” De asemenea, ai au descoperit ca dimensiunea creierului acestuia era considerabil mai mica decat in cazul oamenilor. Boule si Vallois au conchis ca sinanthropus erectus erau de fapt exemplare de macaci sau de babuini.
Teilhard de Chardin facea afirmatie similara in L’Anthropologie in 1931: „Sinanthropus se aseamana in mod izbitor cu maimutele antropoide de talie mare.”
Un alt fapt, adesea trecut cu vederea, in ceea ce-l priveste pe omul de Pekin este ca in acelasi sit, alaturi de craniile de sinanthropus, s-au descoperit si fosilele a zece indivizi apartinand speciei umane. Aceasta descoperire ridica un semn de intrebare. Cum poate sinanthropus sa fie un precursor al omului, daca sunt dovezi ca au existat oameni contemporani cu acesta? Dr. Black nu a formulat niciodata un raspuns la aceasta intrebare.
Toate exemplarele fosile ale omului de Pekin au disparut in mod cu totul misterios candva, intre 1941 si 1945. De atunci, nimeni nu a reusit sa recupereze oasele. In consecinta, studiile realizate in zilele noastre asupra omului de Pekin se bazeaza in exclusivitate pe descrieri si schite. Privind retrospectiv, astazi se pare ca Black A HOTARAT ca descoperise o noua specie in urma studierii unui singur dinte, dupa care s-a simtit obligat sa potriveasca dovezile afirmatiilor facute. In cel mai bun caz, identificarea lui sinanthropus ca fiinta „aproape umana” s-a bazat pe idei preconcepute, pe dorinta de recunoastere si, de ce nu, pe dorinta de a frauda.
Si alte exemplare de fosile au fost incluse in categoria de homo erectus. In prezent, insa, exista o adevarata controversa in randul paleo-antropologilor cu privire la fosilele care pot fi incadrate in familia australopithecus, homo erectus sau hominide. O parte dintre antropologi (marea majoritate a celor care sustin teoria evolutiei) includ toate tipurile de homo erectus chiar in specia hominidelor si considera ca acestea nu reprezinta etape de tranzitie. Nu numai caracteristicile fizice ale acestor schelete au ridicat probleme sustinatorilor evolutionismului, dar si faptul ca unele dintre fosilele umane au fost datate ca fiind anterioare celor de homo erectus, ai caror descendenti, evolutionistii presupun ca sunt oamenii. Acest fapt este in totala contradictie cu evolutionismul.
Dr. Duane T. Gish exprima concluziile la care a ajuns marea majoritate dintre cercetatori: „In prezent, consideram ca unele dintre specimenele incadrate in categoria homo erectus, cum ar fi omul de Java si omul de Pekin, apartin in mod cert familiei maimutelor antropoide si nu au nici un fel de legatura cu oamenii.”
După cum am spus, instrumentul „ştiinţific” pe care-l utilizează evoluţioniştii este imaginaţia. Nu că aş avea ceva împotriva imaginaţiei, ea este una dintre cele mai importante trăsături ale omului, care ne deosebeşte de animale, dar locul ei este mai degrabă în artă. Ştiinţa are nevoie de dovezi, nu de „fabulaţii”.
Nu poţi să iei un singur dinte şi să-l reconstruieşti pe „posesorul” lui şi să ai pretenţia să ţi se dea dreptate…
Continuam seria „descoperirilor” cu:
5. Homo sapiens
a) Omul de Neandrethal.
Descoperit pentru prima data intr-o pestera din apropiere de Dusseldorf, in Germania, omul de Neanderthal este una din cele mai cunoscute dintre speciile „pre-umane”. In general este descris ca avand corpul in pozitie aproape verticala, inarmat cu o bata si cu o figura violenta.
La 100 de ani de la descoperirea sa, se spunea ca omul de Neandrethal suferea de rahitism. Cauzat de lipsa vitaminei D, rahitismul face ca oasele sa devina foarte fragile si sa se deformeze cu usurinta. In felul asta se poate explica aspectul indesat atribuit adesea omului de Neanderthal.
Recent, datele oferite de ADN divedesc ca omul de Neandrethal era o fiinta umana complet dezvoltata. Analiza ADN-ului unui schelet demonstreaza ca acesta este in mod evident similar celui al oamenilor moderni, cu toate ca are o vechime de mii de ani.
In prezent stim, de asemenea, ca omul de Neanderthal avea o pozitie verticala aproape perfecta a corpului si caracteristicile sale fizice nu difera cu nimic de cele ale oamenilor moderni. Daca un om de Neanderthal ar merge pe strada imbracat in blugi si tricou, nimeni nu ar observa vreo diferenta intre noi si el.
b) Omul de Nebraska. Marea deceptie.
In anul 1992, in vestul statului Nebraska, a fost descoperit un dinte, unul singur. Dupa examinarea acestuia, renumitul paleontolog Henry Fairfile Osborn, a facut cunoscut faptul ca acest dinte apartinea unui alt om-maimuta, precursor al omului modern. Acest specimen a primit numele de omul de Nebraska. Deoarece a fost puternic mediatizat ca fiind una dintre „verigile lipsa”, a servit ca dovada in favoarea evolutionismului in celebrul „proces al maimutelor”, care s-a tinut la Dayton, Tennessee.
In mai putin de cinci ani au fost efectuate noi studii de catre autoritati in materie, care au stabilit ca dintele omului de Nebraska apartinea de fapt unei specii de porc mistret care disparuse din America de Nord si care acum mai traieste doar in Panama. Nu mai dispunem de nici un fel de dovezi cu privire la omul de Nebraska care sa poata fi luate in calcul.
Deci: un „savant” gasese un dinte si afirma lumii intregi ca a gasit un om… Lucrurile vorbesc de la sine. Nu mai e nimic de adaugat la asta…
c) Omul de Piltdown. Inselatorie.
Credibilitatea cercetarilor pentru descoperirea unor precursori ai omului a fost din nou spulberata in anul 1912. Arthur Smith Woddward, director al Muzeului de Istorie Naturala din Londra, impreuna cu Charles Dawson, medic, au anuntat descoperirea unui maxilar inferior si a unui fragment dintr-o cutie craniana. Gasita intr-o groapa de pietris din apropiere de Piltdown, Anglia, mandibula era foarte asemanatoare celei a maimutelor, iar cutia craniana era similara cu cea umana. Acest specimen a fost denumit Eoanthropus dawsoni, sau omul de Piltdown, si au estimat vechimea sa la aproximativ 500.000 de ani. Si de aceasta data, anuntarea descoperirii a atras atentia si admiratia intregii lumi.
O noua tehnica de datare a vechimii oaselor a fost insa pusa la punct prin 1950. Se baza pe masurarea concentratiei de fluor, substanta pe care oasele o absorbeau din sol. Maxilarul omului de Piltdown a fost supus acestui test, iar rezulatatele au aratat ca nu contineau nici un pic de fluor si au dovedit ca nu era o fosila, avand o vechime de aproximativ un an! Craniul in schimb avea o concentratie de fluor corespunzatoare unei vechimi de 5.000 de ani. Aceasta discrepanta uluitoare a impus reexaminarea cu atentie sporita a mandibulei si a craniului. Cercetatorii au observat ca oasele fusesera impregnate cu o solutie chimica speciala pentru a parea mai vechi decat erau de fapt! In cele din urma, s-a descoperit ca maxilarul apartinea unui urangutan care murise recent, iar cutia craniana unui om. Verdictul in cazul omului de Piltdown a fost: pura inselatorie.
Antropologul Jaquetta Hawkes face urmatoare observatie justa: „Chiar daca admitem ca acest fapt este inevitabil si nu are neaparat efecte daunatoare, constituie totusi un soc sa descoperi ca, de cele mai multe ori, ideile preconcepute au influentat cercetarile cu privire la originea omului. Nimic nu se compara, bineinteles, cu efectele unui fals pentru demascarea slabiciunii expertilor. Spre exemplu, cercetarea retrospectiva a afirmatiilor indraznete si a diferentierilor anatomice subtile oferite de unele dintre cele mai apreciate figuri in domeniu cu privire la craniul uman de data recenta si la mandibula de maimuta care impreuna au dat nastere omului de Piltdown, provoaca fie bucurie, fie durere, in functie de sentimentele fiecaruia fata de oamenii de stiinta.”
Putem sa-i spunem „evolutie cu orice pret”, Unii dintre „savanti” au demonstrat o acuta lipsa de integritate si de disciplina stiintifica. In anul 1983, un grup de experti din Europa au anuntat descoperirea unei fosile despre care au afirmat ca ar fi cel mai vechi specimen descoperit vreodata: „omul Orce”, din sudul Spaniei. Cercetatorii francezi au analizat problema si au descoperit ca de fapt, craniul pretinsului om Orce era craniul unui magarus in varsta de patru luni.
Se pare ca ambitia de a aduce dovezi palpabile in sprijinul evolutiei este, chiar daca fosilele o contrazic, destul de puternica.
În faţa acestor informaţii rămâi „No comment”. Evoluţioniştii ţin cu orice preţ să aducă „dovezi” care să fie luate în seamă de către comunitatea ştiinţifică (şi deci teoria lor să fie considerată „ştiinţifică”) şi aşa se explică toate aceste înşelătorii. E drept, contează aici şi dorinţa unora de a ieşi cu orice preţ din anonimat…
Eu pot intelege ca unii vor cu orice pret sa iasa din anonimat, dar un om de stiinta ar trebui sa isi castige credibilitatea in primul rand prin integritate. Ai crede pe un savant, daca l-ai cunoaste din copilarie si ai stii ca este un mincinos notoriu? Clar, nu. Ai angaja paznic la firma ta pe unul pe care-l stii de mult ca este hot? Clar, nu. De aceea, oamenilor care cred ca pot dicta omenirii ce sa creada, bunul simt le cere sa fie ei insisi modele de viata, de comportament. Dar daca un om nu crede in Dumnezeu, de cine sa se teama ca sa fie un om corect? Si cum poti cere moralitate unor oameni care ei insisi se considera animale?…
Faptul ca din analiza fosilelor reiese ca verigile lipsa propuse pentru evolutia omului par sa fi co-existat in aceeasi perioada, da nastere la noi confuzii in cercetarile intreprinse pentru dovedirea cu probe a curentului evolutionismului. Richard Leakey si Alan Walker admit urmatoarele: „S-au gasit in Africa de Est dovezi ca indivizi apartinand speciei australopithecus au supravietuit acolo pana destul de recent, fiind contemporani mai intai cu homo habilis, apoi cu homo erectus.”
Daca evolutionismul pretinde ca aceste specii se trag unele din altele, este imposibil atunci sa fi existat toate in aceeasi perioada! Se considera ca australopitecii au trait cu 1 pana la 4 milioane de ani in urma. Totusi, s-au gasit si urme de pasi de om, iar vechimea lor a fost estimata la 3,5 milioane de ani: „Nu exista nici o urma de indoiala… Sunt la fel cu urmele de pasi facute de omul modern. Daca una dintre aceste urme ar fi imprimata pe o plaja de nisip din Califormia si am intreba un copil de patru ani ce vede, fara sa stea pe ganduri ar raspunde ca pe acolo a trecut cineva.”, afirma Johanson si Edey.
Deci, daca australopithecus, homo habilis si homo erectus au trait in aceeasi perioada, cum este posibil ca vreuna dintre ele sa fi aparut ca rezultat al transformarii alteia? Cum se putea ca oricare dintre aceste trei specii sa fi fost anterioare omului, in situatia in care exista fosile umane ingropate mai adanc decat ale acestor pretinsi precursori ai omului? Cu certitudine, nici una dintre aceste specii nu putea sa fi dat nastere oamenilor. Putem sa-i taiem pe cei trei din arborele evolutiei umane. De fapt putem sa scoatem copacul din radacina. Dar sa nu ne grabim, ci sa demontam intreaga poveste pas cu pas.
Daca nu au fost suficiente dovezile contra evolutionismului aduse pana acum, sa luam in calcul si varsta altor exemplare fosile de oameni moderni. Oase de homo sapiens (oameni) au fost descoperite recent in stratul cretacic – un strat de roca aflat in Moab, statul Utah, despre care se considera ca are o vechime de 100 de milioane de ani – ori aceste oase, zic ei, sunt cu mult mai vechi de 100 de milioane de ani, varsta maxima pe care evolutionistii o admit pentru omul modern. Cu atat mai remarcabile sunt amprentele de picioare umane ce s-au dovedit a fi chiar cu mult mai vechi decat cele din Moab. A. E. Wilder Smith scrie: „S-au descoperit in mod repetat amprente de picioare umane datand din perioada carbonifera, cu o vechime de aproximativ 250 de milioane de ani.”
Deci: daca omul modern exista deja in urma cu 100-250 milioane de ani, ar insemna ca suntem pe pamant cu mult inaintea dinozaurilor! Si daca pana si ei se contrazic, cum i-ar putea crede un om rational??? Un dinte e un om; omul a fost ultimul, dar de fapt a fost primul. Nu m-ar mira sa spuna maine-poimaine ca omul exista dinaintea planetei pamant si levita prin spatiu… Nimic nu m-ar mira la niste oameni cu minti atat de pline de necredinta!
Dr. Charles E. Oxnard, profesor de anatomie si biologie la Universitatea Australiei de West, demasca tendinta eronata de a face publice dovezile evolutiei inainte de a avea la dispozitie si de a putea citi toate datele: „Cu toate ca in fiecare dintre cazuri, rezultatele initiale au indicat ca fosilele sunt asemanatoare oamenilor, cercetarea tuturor dovezilor a demonstrat ca in realitate, lucrurile stau exact invers.”
Numerosi oameni de stiinta au afirmat ca diferitele specii de oameni-maimuta nu formeaza impreuna o serie completa de trepte evolutive. Unii dintre ei erau, de fapt, varietati ale omului modern, ca de exemplu omul de Neanderthal. Altii, ca australopitecul, erau complet diferiti de oameni, apartinand familiei maimutelor antropoide. Daca analizam pretinsii stramosi ai oamenilor din randul maimutelor, vom descoperi ca atat oamenii, cat si maimutele antropoide apar, reprezentate de fosile, ca vietati complet formate, care nu au avut forme intermediare. Adica, exact asa cum ne asteptam sa fie daca admitem ca ambele familii au fost CREATE in acest fel inca de la inceput, acum 6.000 de ani.
Sa observam opiniile exprimate asupra acestui subiect de cativa savanti de renume. Sir Solly Zuckerman si-a petrecut intreaga viata incercand sa descopere dovezi in sprijinul teoriei evolutiei, dar nu a gasit nici una. Ulterior a prezentat dilema pe care o traiesc evolutionistii in incercarea de a demonstra ca omul a evoluat ca fiinta: „Nici un om de stiinta nu ar putea contesta din punct de vedere logic ideea ca omul, fara sa fie implicat in vreun fel in actul divin de creatie, s-a dezvoltat dintr-o fiinta asemanatoare maimutelor, intr-o perioada foarte scurta de timp (scurta din punct de vedere geologic), fara sa fi lasat nici un fel de urme fosile care sa ilustreze etapele de transformare. Dupa cum am sugerat deja, studentii care cerceteaza fosilele de primate nu se fac in general remarcati pentru precautie… Evidentele sunt atat de impresionante incat este perfect legitima intrebarea daca se va descoperi vreodata stiinta in acest domeniu!”
Franchetea lui Zuckerman este laudabila, fiind sustinuta in Science Digest de evolutionistul Lyall Watson: „Maimutele antropoide contemporane par sa fi aparut de nicaieri. Nu au istorie si nu exista nici un fel de dovezi paleontologice in ceea ce le priveste. Mai mult, daca vrem sa fim complet cinstiti cu noi insine, originea omului modern – fiinta bipeda, verticala, cu capacitate mentala uriasa, cu pielea neacoperita de blana, care creeaza si foloseste unelte – este la fel de putin explicabila.” Originea omului nu trebuie explicata de om, ci trebuie sa fie crezuta, pentru ca ea este aratata in Bilbie. Tot in Biblie scrie: „Si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui!…” – Evrei 11:6.
Dr. Robert Martin, cercetator principal la Zoological Siciety of London, trage urmatoarea concluzie inceea ce priveste cartile despre evolutionism: „In ultimii ani, diversi autori au scris carti despre originea omului modern, bazandu-se mai mult pe fantezie si subiectivitate, decat pe fapte concrete si obiectivitate.”
Paleontologul evolutionist Joseph Weiner rezuma cercetarile privind evolutia umana astfel: „Este absolut evident ca nu este posibil ca omul modern sa fi descins din maimutele antropoide, cu atat mai mult dintr-un alt tip de maimuta, oricat de putin similar ar fi cu cele contemporane. Este complet ridicol sa descrii omul ca pe o maimuta fara blana, sau ca pe oricare alt fel de maimuta.” Sa remarcam ca este evolutionist!
Dr. Wolfgang Smith sustine acelasi punct de vedere cu Weiner in urmatoarea afirmatie: ” Se poate demonstra cu precizie ca nu exista specii de tranzitie, iar asa numitele verigi lipsa lipsesc cu adevarat.”
Evolutionistul Albert C. Ingalls isi face publica iritarea pe care i-o produce inselatoria si prefacatoria practicata pe scara larga in lumea stiintifica: „Daca omul, sau predecesorul sau maimuta, sau mamiferul din care a descins acestea existau, intr-o forma sau alta, nu mai departe de perioada carbonifera, inseamna ca intreaga stiinta a geologiei este eronata, iar geologii isi vor inainta demisia in bloc, pentru a se apuca de condus camioane.” Fara cuvinte…
Fosilele despre care se sustinea candva ca sunt precursorii oamenilor, sunt acum considerate a fi fosile ale unor specii disparute de maimute. Fiecare dintre noi trebuie sa ne intrebam de ce este prezentata evolutia ca fapt real in manualele si in scolile noastre? De ce continua sa fie prezentate in marile muzee reprezentari din ghips ale oamenilor-maimuta? De ce canalele de televiziune Discovery si altele asemenea lor prezinta acele date atat de eronate si mincinoase? Lucrurile astea se intampla pentru ca nu vor sa admita ca oamenii, la fel ca toate celelalte fiinte vii, au fost pur si simpu creati. Oamenii fug de Dumnezeu si isi creaza propriile lor povesti fanteziste.
Oamenii sunt complet diferiti de oricare alte fiinte vii. Cu toate acestea, evolutionistii sustin ca oamenii au evoluat din maimutele antropoide, trecand printr-o serie de forme intermediare. In sustinerea acestei teorii, ei prezinta „dovezi” paleontologice despre care pretind ca sunt probe concludente ale existentei formelor intermediare. Fosilele insa sunt in general schelete incomplete. De regula, este vorba doar de un fragment de craniu, de os pelvian sau de femur.
Cel mai intens mediatizate dintre fosilele de „oameni-maimuta” sunt ramapithecus, austraopithecus, homo habilis si homo erectus. In prezent, este acceptat pe scara larga faptul ca din punct de vedere morfo-structural, aceste vietati nu se aseamana cu oamenii, intrand mai degraba in aceeasi categorie cu cimpanzeii, urangutanii sau gibonii.
Astazi stim cu certitudine ca omul de Neanderthal, ale carui imagini falsificate sunt prezentate in toate manualele de scoala, a fost intr-adevar un om modern suferind de o boala care determina aparitia unor diformitati ale trupului. Puternica dorinta de a gasi fosile ale unui om-maimuta a condus totodata la inselaciune si prefacatorie, fiind cel mai bine ilustrate de speciile numite omul de Nebraska si omul de Piltdown.
Dovezile cu privire la faptul ca australopithecus, homo habilis, homo erectus si omul modern au trait cu totii in aceeasi perioada, constituie o noua provocare pentru teoria asupra evolutiei omului. Acest lucru nu este insa cu putinta daca admitem ca speciile enumerate au evoluat una din alta. Adevarul este ca lucrurile nu s-au intamplat asa, si ca nu exista dovezi pentru evolutia speciei umane. Omul a fost creat de Dumnezeul care a spus: „Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeu tau.” – Amos 4:12.
Ca să arăt că sunt obiectiv şi corect cu evoluţioniştii sau ateii, voi face anumite comentarii legate de primele tale fraze.
Consider că oamenii se pot schimba, aşa că chiar dacă cineva a fost cândva un „mincinos notoriu”, poate să ajungă o persoană onestă. Poţi găsi şi atei corecţi, la fel cum poţi găsi şi „creştini” imorali. Ca să-ţi dau un exemplu, mă gândesc la Pilat din Pont. A dat dovadă de foarte multă corectitudine faţă de Isus şi probabil că nu credea în Dumnezeu. Asta nu înseamnă neapărat că era „ateu”, aveau romanii o altă pleiadă de zei, dar subliniez că nu era de religie iudaică. Mai sunt multe alte exemple din istorie.
Contează foarte mult educaţia primită, apoi răutatea unor oameni poate fi şi rezultatul unor fapte trăite în decursul veiţii. Chiar şi aşa, să nu uităm că Dumnezeu ne-a înzestrat pe toţi, atunci când ne-a creat „după chipul şi asemănarea Sa” cu o înclinaţie către bine. Ceva din ea a mai rămas şi după cădere şi mulţi o numesc „conştiinţă”. 🙂
A crede în Dumnezeu nu te face automat mai bun. Cu alte cuvinte, am ţinut să subliniez ceea ce se spune în Iacov 2:19 „(…) şi dracii cred… şi se înfioară”.
Nu ştiu dacă e vorba neapărat de „lipsă de moralitate” în cazul celor care cred că sunt „animale”. Uneori animalele au dat dovadă de mai multă „umanitate” chiar decât unii oameni. Consider că de cele mai multe ori este vorba de o (auto)orbire.
Nu că tu ai fi susţinut altfel, dar am ţinut să fac aceste precizări.
În mare, îţi dau dreptate. Nu poţi să ignori dovezile, să negi faptul că fosilele sunt din aceeaşi perioadă, doar că iasă din tiparele evoluţionismului.
Tu acum vii si ma ataci pe mine. Tu nu esti nici obiectiv si nici corect cu evolutionistii. Ai vrut dovezi si acum cand le ai, dai inapoi. Tu acum intorci situatia in favoarea ta pentru ca eu am spus lucrurilor pe nume pe blogul tau. Incerci sa pari cumsecade fata de ei, ca nu cumva daca vreunul se simte jignit, sa te poata acuza pe tine.
Oamenii se pot schimba NUMAI prin pocainta (de care si tu ai nevoie). Cat despre exemplul pe care mi l-ai dat, asta arata cat de putin cunosti despre ce s-a intamplat acolo, pe Golgota (si pentru tine). Oricum nu poti sa dai un astfel de exemplu tu, un om care nu cunoaste decat o fata a monedei. Cat despre Iacov, afla ca el a scris epistola lui celor mantuiti, nu celor de afara.
Ca oamenii se nasc rai, nu buni, spune Biblia clar cand zice: „Iata ca sunt nascut in nelegiuire”. Omul nu se naste nici bun, nici macar ca o foaie alba, caci are in primul rand natura pacatoasa de la Adam, in al doilea rand gene specifice pacatoase mostenite de la parinti, apoi educatia sau lipsa ei, apoi anturajul, apoi vointa lui, apoi dorintele lui etc. „Toate intocmirile gandurilor din inima lui (omului) erau indreptate in fiecare zi numai spre rau.”. „Intocmirile gandurilor din inima omului sunt rele din tineretea lui.”. „Inima omului este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea.”. „Nu este nici un om neprihanit, nici unul macar.”
In penultimul tau pasaj imbrobodesti raul. Daca tu nu consideri lipsa de moralitate cand un sarlatan unge un os ca sa minta intreaga omenire, asta spune multe despre tine. „Vai de cei ce numesc raul bine si binele rau.” Pacat ca defilezi cu Biblia pe care oricum nu o poti patrunde. „Vai de cei ce se socot intelepti si se cred priceputi!” Tot Biblia spune: „Cunostinta ingamfa.” Gandeste-te la asta! Tie iti place foarte mult sa te contrazici, in cel mai rau caz iti place sa ti se dea dreptate.
Eu sustin tot ce spun, nu afirm si dupa aceea dau inapoi ca tine. Nu am scris ca sa imi dai tu dreptate… Dreptate nu are decat Unul singur: Dumnezeu.
Am sperat ca vei intelege ceva, si anume: ca nu intotdeauna tu ai ultimul cuvant, chiar daca esti „la tine acasa”. Crezi ca numai tu ai dreptate. Daca cineva incearca sa-ti demosntreze contrariul, iti scoti toate cunostintele din arsenal si ataci. Ai doar 27 de ani, mai ai multe de invatat… Incepe cu un lucru: capul plecat, sabia nu-l taie.
Nu te obosi sa-mi mai raspunzi mie. Nu voi mai citi. Unui om care insista sa creada ca stie tot, si sa dea mana cu „inamicul” numai ca sa-i fie lui bine, eu nu mai am ce sa-i spun. Si nici nu sunt curioasa sa stiu ce-ai putea gandi citind ce ti-am scris. Nu e greu sa-mi dau seama. Ar fi bine sa faci tacere in interiorul tau macar cateva clipe. Adu-ti aminte ce ai citit in „Cu Dumnezeu in subterana” si ce ai ascultat in predicile alea pline de viata din Dumnezeu…
Eu ma alaturasem tie ca impreuna sa deschidem ochii unor oameni care cred o minciuna. Tu insa, ti-ai dat fatarnicia pe fata. In cazul asta, succes in „viata”, copil!
Mulţi au spus despre mine aici că aş fi „fundamentalist”. Tu le-ai dat acum un exemplu de fundamentalism adevărat.
Aveam „dovezi”, stai liniştită. Am postat aceste întrebări pentru a încerca o dezbatere decentă între evoluţionişti şi creaţionişti, dar se pare că sunt prea idealist. Recunosc, au fost momente când am fost prea acid cu unii evoluţionişti, dar am făcut-o pentru că m-au luat în batjocură şi nu au scris la subiect. Tu mi-ai adus argumente şi în ciuda a tot ce ai scris în ultimul comentariu, te respect pentru asta.
Eu nu te-am atacat deloc pe tine. Am ţinut doar să fac nişte precizări. Este pur şi simplu părerea mea. Aceste ultime rânduri nu înseamnă deloc că „am dat înapoi”. Îmi păstrez opiniile în legătură cu evoluţionismul. Dacă mă vei citi aici pe blog, vei afla despre mine şi ceea ce cred eu. Am interacţionat pe blog şi cu atei şi cu „liber-cugetători” şi am făcut-o fiindcă consider că omul are „liber-arbitru”, are libertatea de a alege şi nimeni nu poate să-i impună nimic cu forţa.
Nu sunt făţarnic. Şi, da, am nevoie de foarte multă pocăinţă. Recunosc. La fel ai şi tu, să fii sigură de asta. Afirmaţii cum că aş fi un „om care nu cunoaste decât o faţă a monedei”, că „îmbrobodesc răul”, că „aş da înapoi”, că „defilez cu Biblia pe care oricum nu o pot patrunde”, „crezi ca numai tu ai dreptate”, că „dau mâna cu inamicul ca să-mi fie bine”, „ţi-ai dat făţărnicia pe faţă” şi altele de acest fel m-au jignit profund. Ai fost atacată aici şi ţi-am luat partea de fiecare dată, iar acum mă loveşti pe mine dându-le motive celor cu care am „luptat” să râdă de noi. Pur şi simplu nu mă aşteptam la aşa ceva de la tine. Se pare că tu eşti cea care şi-a dat „arama pe faţă” prin acest comentariu, nu eu. Eu am fost acelaşi de când mi-am deschis blogul şi până acum, asta dacă n-ai fost interesată să mă urmăreşti şi la alte posturi.
Tot ce a scris Iacov în epistola sa este valabil pentru toţi. Biblia este valabilă pentru toată lumea, indiferent că cineva este ateu sau creştin. Cuvintele ei rămân valabile. Dacă cineva nu este mântuit încă, asta nu înseamnă că Biblia este o carte interzisă pentru el. Tocmai prin citirea ei, poate să creadă şi să capete mântuirea.
Dumnezeu l-a creat pe om, dar nu l-a creat să fie rău. Adam a păcătuit şi astfel a intrat păcatul în lume, dar Hristos a luat asupra Sa păcatul adamic. De asta a şi venit pe pământ. De asta, copiii care se nasc da, şi ei moştenesc de la noi urmările păcatul adamic (poftele firii pământeşti şi aşa mai departe), dar câtă vreme nu sunt la o vârstă care să-i facă conştienţi şi deci răspunzători de faptele lor, acest păcat adamic este absolvit „din oficiu” ca să zic aşa, de sângele curs pe cruce şi pentru ei (că lui Dumnezeu îi pasă de ei, vezi Iona 4:11). Dar probabil tu eşti din acei care cred că acei copii avortaţi ajung în iad, fiindcă sunt „răi”. Îmi pare rău pentru tine dacă crezi asta. Dumnezeu din Biblia pe care o citesc eu este un Dumnezeu drept şi în nici un caz nu Unul absurd.
Am învăţat multe de la Wurmbrand, printre care câteva lucruri care ţie îţi lipsesc: să respect religia celorlalţi şi modul cum se raportează ei la Dumnezeu şi să nu-i urăsc pe atei…
Am 26 de ani şi nu 27 şi vârsta nu mă face un „copil”. În ultima ta propoziţie am simţit „dispreţ”. A fost nevoie de doar câteva rânduri care nu ţi-au fost pe plac ca să renunţi la toată amabilitatea pe care ai avut-o până acum şi să mă ataci prin surprindere.
Ce pot să mai spun… E decizia ta dacă nu o să mă mai citeşti. Eu nu ţin cu orice preţ să fiu citit. De aceea, nu fac compromisuri şi de aceea nu am de ce să fiu „faţarnic”. Nu am de pierdut nimic. Ştiu că vizitatorii de calitate vor rămâne, chiar dacă poate nu voi fi de acord cu ei, şi asta contează pentru mine cel mai mult.
Îţi doresc o viaţă frumoasă, liniştită şi plină de binecuvântări! Ţi-o doresc sincer…
Hmm ti-am zis ca am gasit o similitudine in gandirea noastra, oricum sunt cateva lucruri pe care as vrea se la discutam, si acestea are fi:
Ai afirmat faptul ca oamenii au ratiune hmmm da ,dar cand si-o si folosesc?Un exemplu practic care arata apartenenta oamenilor din animale (nu maimute) ar fi relatiile care constau in nevoia de afectiune(cu toate ca unii sunt tampiti si dau inimii un rol in alegerea partenerului sau alte prostii „urmeaza-ti inima” etc. inima avand rol doar in circulatia sangelui si nimic altceva.. chiar nu inteleg folosirea unor expresii cu vedere la afectiune si introducerea cuvantului inima in ele).
Putem observa nevoie de afectiune la toate speciile de animale unele traind in turme, altele solitar oricum ar fi au nevoie de o pereche pt reproducere si afectiune(de ex jocul leilor, …un exemplu banal care arata nevoia lor de afectiune)
Despre evolutia noastra.. da e clar ca ea a exstat de-a lungul timpului si inca continua , dar din ce observ in rau (generatiile sunt mai inculte, nu mai citesc si sunt practic niste „animale” obsedate de sex) iar in cativa ani probabil 1-2 secole eu prezic disparitia speciei umane sau distrugerea partiala datorata sporului natural global intr-o continua crestere.
Hmm.. am scris ceva aici astept sa vad ce parere/i ai daca nu intelegi ceva mai repet si poate putem trece la alte subiecte.Iti astept cu nerabdare parerile.
Si un citat .. dat de un om pe care il respect: „Nu poti crede in ceva ce nu intelegi si din care nu ai de inteles nimic”
Comparaţia dintre oameni şi animale mi s-a părut mereu una forţată. Se ştie, şi omul, şi animalele au instinct de supravieţuire, amândoi simt nevoia de afecţiune, că tot aţi adus vorba de acest aspect… Dar există câteva lucruri care-l fac pe om altceva, iar cele mai importante sunt raţiunea şi imaginaţia. Am discutat recent despre asta aici.
Fireşte, mai pot aduce în discuţie şi alte aspecte, precum limbajul articulat sau poziţia verticală a corpului, dar consider că raţiunea şi imaginaţia prin ele însele pot face diferenţa, îl pot plasa pe om într-o cu totul altă „categorie”.
Deci, eu văd aceste asemănări nu ca pe nişte „înrudiri”, ci ca pe trăsături distincte ale operei unui singur Creator. Aşa cum studiem lucrările de artă şi vedem similiarităţi, laitmotive în opera unui artist, toate fiind parte a „stilului” său, exact acelaşi lucru se întâmplă şi aici. Despre asta am mai scris şi altădată.
Voi aduce câteva argumente pentru această „teză”:
Dacă afirmi că omul şi maimuţele sunt „rude” fiindcă ADN-ul uman se aseamănă cu cel al cimpanzeilor, ar trebui să spui că omul este „rudă” şi cu bananele, pentru că 50% din ADN-ul uman se regăseşte şi la banane. 🙂 Ceea ce este absurd.
Aţi amintit de nevoia de afecţiune, că ea există şi la animale. Şi? Ştiinţa a descoperit că există şi la unele plante, asta înseamnă că omul şi acele plante sunt „rude”?
Logica mea îmi spune categoric nu, ci se întâmplă aşa pentru că sunt opera unuia şi aceluiaşi Creator.
Omul este pur şi simplu altceva. Simpla noastră discuţie pe acest subiect este în sine un argument puternic din acest punct de vedere. Nu pricep de ce refuzăm să vedem asta…
Intradevar.. hmm m-ai facut sa ma caut un mod de a te convinge ca nu exista nici un creator… chiar nu poti sa te gandesti la o fiinta(corcitura) din care am evoluat? de ce nu crezi ca noi suntem rodul evolutiei? doar nu crezi ca oamenii erau asa acum 10000…. noi ne-am dezvoltat anumite lucruri,dar tot mai avem instinctul de supravietuire in noi la fel ca celelalte specii.
Inainte specia umana tot prin semne, desene, nu foloseau un limbaj articulat…. totul tine de evolutie si ar trebui sa iei acest lucru in calcul..
Si noi nu suntem altceva deoarece AVEM ACELEASI NEVOIE(caps pt a evidentia asta) ca si celelalte fiinte de pe pamant… e simplu doar trebuie sa fii 100% rational si vezi toate astea… si Darwin gandea la fel cu toate ca nu-i sustin teoria in privinta evolutiei .. omul era un geniu.
Oare care dintre noi dacă vede o casă nu-şi dă seama că a construit-o cineva? Sau o maşină, un calculator, un ciocan banal? Atunci, de ce ne e atât de greu să realizăm că şi Pământul, cu toate legile care fac posibilă viaţa, este tot creaţia Cuiva? Dar nu numai el, ci şi întreg Universul.
Cine a cercetat lucrurile a descoperit o adevărată „inginerie” în toate, un aşa zis „intelligent design”. Ori, după părerea mea, dimpotrivă. Trebuie să fii „100% raţional” să vezi lucrurile aşa cum le văd eu, nu cum le văd evoluţioniştii sau dvs..
Nu văd nimic raţional în a spune că totul a „evoluat” din NIMIC. Înmulţiţi orice număr vreţi cu 0 şi n-o să vă dea niciodată altceva decât tot 0. Nici acum, nici peste „miliarde” de ani. Fără supărare, dar a spune că totul a apărut din „nimic” este una dintre cele mai mari aberaţii pe care le-am auzit până acum.
„chiar nu poti sa te gandesti la o fiinta(corcitura) din care am evoluat?”
Nu, pentru că eu cred că omul a fost om de la început. Asta în condiţiile unei Creaţii sub „bagheta” unui Artist care ştia ce face de la început şi până la sfârşit.
Cunosc prea bine că în ştiinţă există şi opţiunea evoluţionismului, dar consider că aceasta este mai puţin raţională decât creaţionismul. Deci, la mine este vorba de o „credinţă” probată de raţiune. Întotdeauna am căutat să aduc argumente crezurilor mele, dar am primit foarte puţine de la cei care au îmbrăţişat evoluţionismul. Oare de ce?
„de ce nu crezi ca noi suntem rodul evolutiei?”
Pentru că n-are logică, ba chiar o sfidează în multe rânduri. De pildă, încă mai aştept răspunsuri la acele întrebări postate aici.
Mi se pare hilar cum pentru evoluţionişti totul devine posibil dacă e vorba de miliarde de ani. Pentru ei până şi basmele s-ar transforma din ficţiune în realitate dacă autorii ar modifica formula „A fost odată ca niciodată” cu „A fost acum n milioane/miliarde de ani”.
Adică, dacă spui că o prinţesă a sărutat o broască, iar acea broască s-a transformat în prinţ, este vorba despre un basm banal, dar dacă adaugi factorul timp, spui că broasca s-a transformat în prinţ după câteva milioane de ani, deja e „ştiinţă”. Arătaţi-mi unde este „raţionalul” aici, că mie îmi scapă!
„doar nu crezi ca oamenii erau asa acum 10000….”
Şi de ce n-aş crede? Oare deţine ştiinţa „adevărul absolut”? Eu cred că omul a fost om, aşa cum îl cunoaştem din punct de vedere biologic, încă de la început, chiar şi acum 10000 de ani, dacă, repet, DACĂ planeta noastră are atâţia ani.
Vă invit să citiţi un articol scris de mine pe această temă şi sunt curios dacă şi cum veţi răspunde acelui raţionament. Articolul îl găsiţi Aici .
„Inainte specia umana tot prin semne, desene, nu foloseau un limbaj articulat….”
Cum spuneam, „a fost odată ca niciodată”…Dacă n-aţi „cotrobăit” tot Pământul, nu puteţi să faceţi astfel de generalizări în ceea ce priveşte omul. Deci, până atunci daţi-mi voie să fiu raţional şi să aleg să cred versiunea care are mai multă logică: creaţionismul.
„Si noi nu suntem altceva deoarece AVEM ACELEASI NEVOIE(caps pt a evidentia asta) ca si celelalte fiinte de pe pamant…”
Ca oameni, avem şi alte nevoi în comparaţie cu animalele. Şi asta mai ales pentru că noi suntem înzestraţi cu raţiune şi imaginaţie. Cercetaţi, printre altele, „piramida lui Maslow” şi veţi vedea că nevoile umane sunt mult mai complexe decât cele ale animalelor.
„Darwin gandea la fel cu toate ca nu-i sustin teoria in privinta evolutiei .. omul era un geniu.”
Nici n-am spus că Darwin ar fi fost „prost”. Dar nici geniu nu l-aş putea considera. El pur şi simplu a lansat o teorie. Nu trebuie să fii geniu să faci asta. Şi eu aş putea să fac acelaşi lucru, să lansez o ipoteză, o „părere”. Geniu eşti când reuşeşti să şi demonstrezi acea teorie. Ceea ce Darwin n-a reuşit. Nici Darwin, nici nimeni până în zilele noastre.
Trebuie să fii ignorant să crezi altfel. Ca şi în vremea lui Darwin, şi astăzi evoluţia este tot o teorie, o simplă ipoteză, şi nu un fel de „axiomă” sau măcar o lege cum au unii impresia.
La inceputurile evolutiei eram tot niste animale in cautarea surselor de hrana,apa acapararea a unor teritorii cat mai vaste si abia dupa au aparut dorintele legate de descoperiri , de a intelege lumea in care traim.
După cum spuneam, „A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti”…
Mai întâi demonstraţi „evoluţia”, ca apoi să-mi vorbiţi despre „începuturile” ei.
No offense, dar nu există nici o dovadă care să afirme fără tăgadă evoluţia. Ea este doar un set de ipoteze, de presupoziţii.
Dacă oamenii au evoluat din “maimuţe” (în română “ape” se traduce prin maimuţă, asta ca să evit discuţii cum că nu e vorba de “maimuţe”), de ce n-au evoluat toate “maimuţele” în oameni?
Acele apes au evoluat în oameni si în alte specii de maimuţe. Maimuţele au trăit in junglă, oamenii nu. De aici si adaptările diferite. Practic, noi suntem la fel de apes ca si maimuţele din zilele noastre. Diferenţa e că am avut o alimentaţie diferită, am confecţionat haine, de aceea am dat jos blana. Omul incă evoluează, doar că avem nevoie de condiţii noi la care să ne adaptăm.
„Maimuţele au trăit in junglă, oamenii nu. De aici si adaptările diferite.”
Au trăit destui oameni şi în junglă. Mai trăiesc şi astăzi. Dar tot nu s-au „adaptat” şi nici nu se „adaptează” ca maimuţele.
Tot ce aţi scris sunt „basme”, literatură fantastică. Mă tot repet, dar văd că este necesar: nimic din toată această teorie evoluţionistă n-a fost demonstrat ştiinţific. Că altfel nu s-ar mai numi „teorie”.
Dacă nu sunteţi de acord cu mine, aştept argumente, dovezi. Până acum mi-aţi adus doar presupuneri. De fapt, numai atât am primit de la evoluţionişti pe această pagină. În vreme ce, de la creaţionişti am primit destul de multe argumente puternice…
Partea mea preferată dintr-o discuţie cu un evoluţionist e după ce îşi termină de prezentat argumentele iar tu, ca şi cum ai trage de un fie de aţă, i le deşiri:
– Domnule evoluţionist, nu vă supăraţi, ce a fost cu 3 secunde înainte de Big Bang?
– …
Aici evoluţionismul nu are răspuns, dar creştinismul da: Dumnezeu.
Aşa este! Evoluţionismul, spre deosebire de creaţionism, n-are răspuns la foarte multe întrebări, punând totul pe seama „coincidenţei”. Doar că, după cum se ştie, coincidenţa nu prea se împacă cu ştiinţa, unde funcţionează principiul cauzalităţii.
„Nu prea se împacă”, ce mod elegant de a o spune. Deși nu doar știința prevede principul cauzalității. Lucrurile pe care le trăim sunt urmare a alegerior noastre; de asta există pedeapsa, de exemplu. Frumusețea stă în celelalte lucruri, cele pe care nu le înțelegem și pentru care nu avem o explicație. Și atunci noi, oamenii, nu mai avem nicio scăpare decât recunoașterea suveranității Lui. Aici e trist că unii vor neapărat să se dea mai rotunzi decât sunt și găsesc așa o scuză banală „coincidența”.
Spunea Cavin că e o impertinență din partea noastră să-l limităm pe Dumnezeu crezând că-L putem înțelege pe deplin.
Aşa este, am vrut să fiu elegant când am spus că „nu prea se împacă”.
De ce am menţionat ştiinţa? Pentru că evoluţioniştii trâmbiţează că au de partea lor ştiinţa, când lucrurile nu stau deloc aşa. A spune că lumea a „evoluat” din nimic, că totul este o „întâmplare”, nu este deloc „ştiinţific”. În ştiinţă totul are un scop, o cauză şi un efect. Dacă azi ai „nimic”, poţi să aştepţi trilioane de triloane de ani, tot nu va apărea din acel „nimic” totul. Pur şi simplu va rămâne „nimic”.
Cât despre om, omul a fost creat cu o gândire limitată. Deci, şi ştiinţa este limitată. Omul ştie şi va şti atât cât a fost „programat” să ştie. Atât şi nimic mai mult!
Simt că o replică la cele de mai sus nu e bine-venită 🙂
Mă voi rezuma doar la a-ți da dreptate.
🙂
Salut. Dă-mi, te rog, dacă ai, nişte surse, cărţi, siteuri etc. care vorbesc despre ceea ce ai spus despre dinozauri. Mulţumesc.
În ceea ce priveşte creaţionismul, recomand în primul rând Biblia (în special cartea Genezei).
S-au scris şi destule cărţi care prezintă argumente logice în favoarea creaţionismului. Dintre astfel de autori îi recomand mai ales pe Ken Ham şi Kent Hovind. Nu ştiu însă dacă le veţi găsi cărţile prin biblioteci sau pe net. De aceea, vă recomand nişte conferinţe de pe youtube care sunt subtitrate şi în limba română. Asta în cazul în care nu vă descurcaţi cu engleza…
Este vorba despre Kent Hovind despre care v-am vorbit mai sus. Veţi găsi acolo foarte multe argumente logice în favoarea creaţionismului cu tot cu surse (cărţi, studii, arheologie etc.). Conferinţele cu pricina le găsiţi AICI. Dintre aceste conferinţe, una tratează în special ce vă interesează: dinozaurii. O veţi găsi AICI (prima parte) şi AICI (a doua parte).
Desigur, şi ideile susţinute de dr. Hovind pot fi criticate. Poate fi criticată şi atitudinea lui poate „arogantă” pentru unii. În orice caz, concluzia pe care am tras-o aflându-i ideile şi modul cum le dezvoltă este că argumentele sale au mai multă logică decât cele ale evoluţionismului. Asta e clar!
Dacă vă referiţi în special la afirmaţia potrivit căreia s-au descoperit urme de dinozauri alături de urme umane, ca să vă arăt că n-am bătut câmpii, vă recomand un articol de pe un site destul de respectabil, şi anume descopera.ro. În articolul respectiv, al cărui link l-am ataşat AICI, la punctul 8 se vorbeşte despre astfel de descoperiri. Şi care credeţi că a fost concluzia evoluţioniştilor? Cică totul a fost doar o farsă bine pusă la punct. De ce? Pentru că este „imposibil”. De ce este „imposibil”? Pentru că asta contravine ideilor lor. Dar dacă întreaga teorie evoluţionistă este o farsă?
Cum spuneam şi în alte comentarii, evoluţioniştii cercetează, este adevărat, dar o fac pornind direct de la concluzii. Adevărata ştiinţă însă observă mai întâi şi abia apoi trage concluziile!
Cât despre desene „preistorice” sau antice care înfăţişează dinozauri, le veţi găsi, printre altele, pe acest site.
Salut. Mulţumesc. Am putut să văd problema dinozaurilor şi dintr-o nouă perspectivă. Referitor la existenţa dinozaurilor în prezent nu sunt pe deplin convins din cauza puţinelor dovezi exterioare.
Mă bucur că v-am fost de folos! Referitor la existenţa dinozaurilor în prezent, aceasta este, într-adevăr, discutabil.
Cât despre mine, cred că dinozaurii au trăit concomitent cu oamenii şi au dispărut din cauza potopului. A nu se înţelege că au dispărut neapărat toţi odată. Unii poate au mai trăit o bucată de vreme şi după potop, dar până la urmă tot n-au scăpat de extincţie din pricina noilor condiţii climatice şi geografice postdiluviene. Aceasta mi se pare cea mai plauzibilă dintre teoriile care s-au făcut pe marginea acestui subiect…
De fapt eram curios dacă în cartea Iov cele 2 animale despre care se vorbeşte ar fi dinozauri. Tu ce părere ai?
Vă referiţi la Iov 40:15-24 şi Iov 41?
Dat fiind faptul că nici un animal de astăzi nu se potriveşte celor două descrieri (aceste descrieri potrivindu-se de minune cu cele ce ştim despre dinozauri) şi că se crede despre cartea lui Iov c-ar fi una dintre cele mai vechi cărţi ale Bibliei (Iov ar fi trăit după potop, între construirea Turnului Babel şi Avraam; se prea poate să mai fi trăit pe atunci o rămăşiţă a dinozaurilor proveniţi dintre cei care au fost salvaţi prin corabia lui Noe, rămăşiţă care s-a pierdut cu timpul din cauza noilor condiţii climatice postdiluviene), mi se pare o teorie foarte plauzibilă.
Foarte bun articolul și în egală măsură folositor. Nu am studiat științele exacte dar pentru comentariile de mai sus care accentuează ideea imposibilității creeri omului de către divinitate datorită aspectelor fizionomice le spun așa – cauza este genetica oamenilor – să nu uităm, Dumnezeu e cel mai bun genetician, a dorit ca,,,,, creația Sa să fie diferită dar in același timp să fie expresia singurului Real (adică chipul și asemănarea Sa, în cazul omului). Mai exista însă încă o întrebare fundamentala pentru evoluționiști, o întrebare pe care ne-a adresat-o profesorul de filosofie în clasa a9-a. Și anume: Daca omul a evoluat din maimuță, cum s-a ajuns la formarea celui mai complet si complex proces psihic, conștiința??
Mă bucur că v-a plăcut ce aţi găsit aici!
Foarte bună întrebarea profesorului de filosofie. Chiar sunt curios ce răspuns i-ar da un evoluţionist!
O să îți placă (sau nu):
În primul rând, bănuiesc că nu ești familiarizat cu noțiunea de teorie științifică. Ea presupune, pe lângă o serie de principii, și un întreg corp de dovezi. Nu e ceva în care să fie nevoie să crezi. Gravitația este tot o teorie științifică, la fel ca evoluția. În aia *crezi*?
1. Oamenii nu au evoluat din maimuțe, avem doar strămoși comuni, mai recenți cu cimpanzeii sau mai distanți cu gorilele, de exemplu. Acei strămoși nu au evoluat într-un singur sens dintr-un motiv pe care îl consider evident: populații din aceeași specie ajung in medii diferite (de o parte și de alta a unui munte: la țărmul mărioamenin pădure, de exemplu); in acel moment, trăsăturile favorabile supraviețuiriisupraviețuirii și perpetuării speciei sunt diferite în cadrul celor două populații, iar ele evoluează diferit.
2. Evoluția continuă si va continua cel puțin cât timp nu ne vom reproduce prin clonare.
3. Nu există specii fixe. Toate speciile din trecut și prezent au fost și sunt „intermediare”, tocmai pentru că evoluează constant. Iar a spune ca TOATE speciile sunt fixe este pe deplin fals. Vezi observațiile lui Darwin legate de ciocul unei păsări si schimbarea lui în cursul a 20 de ani (3 feluri total diferite de cioc, in funcție de hrana disponibilă local: nuci, larve sau insecte). Deci și sărmanul Darwin, cu mijloacele de pe vremea lui, a observat 2 lucruri: bi(aici, tri)furcațiile de care ziceam mai devreme și microevoluția. Iar asta pe parcursul a 20 de ani. Cand ai la dispoziție 3-4 milioane, poți vedea diferențe atât de mari încât să poți spune că e vorba de specii diferite. Așadar, speciile in mod cert nu sunt fixe.
4. Nu există urme umane lângă cele de dinozauri, te rog verifică-ti sursele. Asta chiar e amuzant, oricum. Deci tu crezi ca familia Flinstone chiar a existat, nu? Și nu evoluționiștii, ci geologii, spun că dinozaurii au dispărut acum 65 de milioane de ani. Iar oamenii ăia fac datările în laborator, nu după ureche. Caută pe net un tutorial de chimie nucleară, să vezi cum se face(pe Khan academy ar trebui să găsești). E interesant, promit. Iar legat de acele desene… Ce să zic? Dacă cineva a desenat un monstru din paste zburător, înseamnă că l-a și văzut?
5. Omul este o ființă socială. Ajutăm asteptandu-ne ca pe viitor să fim ajutați. Principiul reciprocității. Și comunitățile altor primate funcționează pe baza lui (cimpanzei, babuini, bonobo). La ele, ca și la noi, serviciul social consolidează statutul individului in comunitate.
6. Instinctul de autoconservare: fiecare are dorința de a supraviețui. Omul, observând că moartea este oricum inevitabilă, a încercat să *scape* cumva si de acest „prădător”: a inventat religia. Astfel, ” nici moartea nu e moarte” iar nevoia este satisfăcută.
7. Omul are creierul cel mai complex, dar nu e singurul animal cu creier. Rațiune este un termen vag in felul în care l-ai expus, deci îl voi evita. Creierul uman este un foarte bun inventator, „meșteșugar”, dar daca ar fi să alegem un arhivar al naturii, elefanții ne-ar întrece mult la capitolul memorie. Omul domină celelalte animale din cauză că este social (se organizează in grupuri foarte mari, astăzi globale) si din același motiv pentru care este firav: intelectul a fost favorizat(pentru supravietuire) in locul forței fizice, iar asta e trăsătura care a fost păstrată și cizelată.
Retina omului are celulele fotosensibile orientate spre spate și nervii spre față. Și nu e singurul exemplu de acest fel. Cine a creat asta era ori plictisit, ori greu de cap. Nu mă impresionează așa un creator.
Legat de faptul că nu te-au impresionat argumentele pentru evoluție, ori ai vorbit cu oameni care nu cunoșteau subiectul, ori te satisfac mai mult poveștile unor păstori de acum două mii de ani decât metoda științifică.
În primul rând apreciez lipsa ironiei din comentariul vostru, a băşcăliei şi a limbajului denigrator în general. Au mai încercat evoluţionişti să răspundă la întrebările din această postare, dar n-au fost în stare nici măcar să-mi vorbească civilizat, ca să nu mai vorbesc de „argumente”.
„În primul rând, bănuiesc că nu ești familiarizat cu noțiunea de teorie științifică. Ea presupune, pe lângă o serie de principii, și un întreg corp de dovezi. Nu e ceva în care să fie nevoie să crezi. Gravitația este tot o teorie științifică, la fel ca evoluția. În aia *crezi*?”
Eu zic că sunt suficient de familiarizat cu noţiunea de teorie ştiinţifică, pentru ca să n-o confund cu o lege ştiinţifică sau cu o axiomă. Din păcate, observ că dvs. le confundaţi, altfel n-aţi fi adus în discuţie gravitaţia. De ce zic asta? Pentru că gravitaţia a fost demonstrată, s-au dat legi pe seama ei. În schimb, ce „lege” a dat teoria evoluţionistă? Niciuna! Dvs. vorbiţi despre un „întreg corp de dovezi”, dar acele dovezi nu sunt decât nişte interpretări subiective. Or, ştiinţa este obiectivă.
Evoluţionismul şi-a construit întregul edificiu doar din speculaţii. N-a demonstrat nimeni nimic! Teoria evoluţionistă este şi astăzi doar o teorie aşa cum era şi pe vremea lui Darwin. Numai naivii iau teoria evoluţionistă ca pe un fapt şi caută „verigi lipsă” ale unui „lanţ” care nu există.
Cine este obiectiv, lipsit de prejudecăţi, va considera evoluţionismul o „religie”, Chiar aşa, dacă despre creaţionism se spune că este o „religie”, la fel se poate spune şi despre evoluţionism. Şi încă pentru a crede în evoluţionism ai nevoie de o credinţă mult mai mare decât pentru a crede în creaţionism. În creaţionism e simplu: Dumnezeu, un Creator, o Fiinţă Superioară, Omnipotentă, a făcut totul. Cum a făcut, din ce a făcut, ştie El. În schimb, în evoluţionism se spune că totul a apărut din nimic. Nimicul a devenit totul aşa, pur şi simplu. Am vorbit cu evoluţionişti şi i-am întrebat: se poate să iau o pânză şi s-o aşez undeva, iar eu să nu pictez nimic pe ea, dar să apară pe ea, de la sine, Mona Lisa lui Da Vinci? Ştiţi ce mi-au spus? Cică dacă ar trece câteva milioane de ani, este posibil! Îţi trebuie „credinţă”, nu glumă, pentru a crede asta!
Practic, evoluţionismul crede că prin factorul timp totul este posibil. După raţiunea lor, toate basmele n-ar mai fi literatură fantastică dacă am include în ele factorul timp. Poftim ştiinţă!
Nu mai vorbesc că teoria evoluţionistă contrazice flagrant legea entropiei, care susţine că totul tinde spre degradare, spre dezordonare pe măsură ce trece timpul. La evoluţionişti e exact invers, pe măsură ce trece timpul totul se „perfecţionează”, se „ordonează”. Din nou zic, poftim ştiinţă!
Sunt multe, multe alte lucruri pe care le-aş putea aduce în discuţie pentru a arăta că evoluţionismul n-are a face cu adevărata ştiinţă, dar mă opresc aici, fiindcă n-aş vrea să mă întind prea mult cu acest comentariu.
În concluzie, stimate domn, nu mai echivalaţi evoluţionismul cu ştiinţa, fiindcă contraziceţi ştiinţa!
„1. Oamenii nu au evoluat din maimuțe, avem doar strămoși comuni, mai recenți cu cimpanzeii sau mai distanți cu gorilele, de exemplu.”Etc. etc.
Toate acestea sunt doar poveşti. Şi cunosc destul de bine aceste poveşti. N-aţi făcut decât să repetaţi vechea „poezie” a evoluţionismului. Dar pe ce vă bazaţi, care sunt dovezile anume? N-aţi menţionat nimic. Iar dacă veţi încerca să aduceţi câteva „argumente” în acest sens, ele vor fi doar nişte speculaţii/nişte lucruri care pot fi interpretate obiectiv şi altfel, nu neapărat doar cum sunt interpretate de evoluţionişti. Şi ştim prea bine că speculaţiile n-au valoare ştiinţifică, pentru că ştiinţa nu spune niciodată: „se poate ca”, „cred că” ş.a.m.d. Ştiinţa spune doar atât: „Este aşa!”.
„2. Evoluția continuă si va continua cel puțin cât timp nu ne vom reproduce prin clonare.”
Iar o afirmaţie aruncată aşa, fără nici o dovadă, un argument, ceva pe care vă bazaţi.
Într-o religie se poate crede şi fără dovezi, se poate crede pur şi simplu. Dar de la ştiinţă am pretenţii. Dacă evoluţionismul are pretenţia de a fi considerat ştiinţă şi nu religie, trebuie să aducă dovezi solide, nu speculaţii. De ce nu aduce? Pentru că nu are de unde. Logic. Prin urmare, n-are treabă cu ştiinţa!
„3. Nu există specii fixe. Toate speciile din trecut și prezent au fost și sunt „intermediare”, tocmai pentru că evoluează constant. Iar a spune ca TOATE speciile sunt fixe este pe deplin fals. Vezi observațiile lui Darwin legate de ciocul unei păsări si schimbarea lui în cursul a 20 de ani (3 feluri total diferite de cioc, in funcție de hrana disponibilă local: nuci, larve sau insecte).”
Asta este tot o simplă interpretare, o speculaţie. De unde aţi ajuns la concluzia că „iar a spune că TOATE speciile sunt fixe este pe deplin fals”? Doar pentru că Darwin a cercetat ciocul unei păsări?
Omul a fost om de la început. Dacă nu exista de la început ceva în ADN-ul uman, în bagajul nostru genetic, cu nici un chip n-ar fi apărut aşa, de nicăieri, chit că ar fi trecut nu milioane, ci triliarde de ani şi indiferent de mediul în care am fi trăit. Iar asta este valabil şi în cazul animalelor, de orice specie ar fi ele.
Nu puteţi să sfidaţi acest fapt ştiinţific şi să mai aveţi pretenţia să fiţi considerat „ştiinţific”!
„4. Nu există urme umane lângă cele de dinozauri, te rog verifică-ti sursele. Asta chiar e amuzant, oricum. Deci tu crezi ca familia Flinstone chiar a existat, nu? Și nu evoluționiștii, ci geologii, spun că dinozaurii au dispărut acum 65 de milioane de ani. Iar oamenii ăia fac datările în laborator, nu după ureche.”
Am verificat sursele, că altfel nici nu le recomandam. Poate fi amuzant pentru un evoluţionist, dar mie îmi pare mult mai amuzant să văd un ceasornic şi să mă gândesc că nu un ceasornicar l-a făcut, ci s-a făcut singur. Şi trebuie să menţionez că acel ceasornic nici nu se compară cu complexitatea „maşinăriei” care este corpul uman!
Fiindcă tot aţi afirmat că datările se fac în laborator, „nu după ureche”, vă aduc în vedere un caz. L-am mai amintit aici, dar probabil că n-aţi stat să parcurgeţi comentariile înainte să postaţi. Mă refer la aşa-zisul „artefact londonez”. Dacă nu ştiţi despre ce este vorba, vă recomand, printre altele, acest site.
Pe scurt, într-o rocă s-a descoperit încrustat un obiect asemănător unui ciocan de fier. Datările de care vorbiţi au stabilit că acea rocă data din Ordovician (acum 500 „milioane” de ani în urmă), iar ciocanul avea o vechime mai mare de 50000 de ani. Nu cred că mai este necesar să vă reamintesc perioada în care, conform evoluţioniştilor, a început să fie prelucrat fierul.
Evoluţioniştii n-au vrut cu nici un chip să accepte că acel ciocan are atâţia ani. Dar, mă întreb eu, de ce? Doar datările pe care le folosesc ei au arătat asta. De ce acest ciocan nu poate fi aşa de vechi, dar pot fi alte fosile, care au fost folosite în susţinerea evoluţionismului? De ce? Pentru că dă peste cap tot ce au construit ei. De asta! Dar parcă ştiinţa era obiectivă! Unde este, deci, ştiinţa evoluţionismului? Ei zic că „cercetează”. Oare cercetarea ştiinţifică trage concluziile înainte şi nu după ce are lor cercetarea?
Cam multe întrebări retorice, nu-i aşa? Ca om care se vrea a fi unul cu o gândire ştiinţifică, ar trebui să vi le puneţi şi dvs.!
Revin la „artefactul londonez”. Un evoluţionist, la fel cum veţi afla din articolul recomandat că au considerat şi alţii, mi-a spus că acel ciocan este din secolul XIX şi că a fost scăpat de cineva într-un material care s-a strâns în jurul acelui ciocan, material care nu are atâţia ani cât au arătat acele metode de datare. Dar, l-am întrebat eu şi vă întreb şi pe dvs., de unde ştiu aceşti evoluţionişti că, precum acel ciocan, n-au fost încrustate în roci toate celelalte fosile şi care au fost datate ca având milioane de ani, când ele ar putea avea în realitate mult mai puţin? De unde ştiu? De ce într-un caz se poate şi în altele nu s-ar putea? De ce?
Ca să nu mai vorbesc că n-avea cum ca acel ciocan să fi fost din secolul XIX, având în vedere că ştiinţa adevărată, nu pseudoştiinţa evoluţionistă, a ajuns la concluzia că el n-a fost fabricat de omul modern, compoziţia metalului având o combinaţie imposibil de realizat inclusiv cu ajutorul tehnologiei de astăzi.
Acesta este doar un exemplu de acest fel, dar mai sunt multe, multe altele care ar trebui să vă dea de gândit.
„Iar legat de acele desene… Ce să zic? Dacă cineva a desenat un monstru din paste zburător, înseamnă că l-a și văzut?”
Pe lângă desene, am amintit şi despre legendele care circulau chiar înainte de a fi descoperiţi dinozaurii, mai bine zis fosilele lor. Fireşte, nu se folosea cuvântul dinozaur fiindcă el a fost inventat după descoperirea fosilelor respective. Dar se folosea cuvântul balaur, dragon, „şarpe zburător” şi multe altele. Toate aceste vietăţi legendare seamănă izbitor cu dinozaurii. Şi ştiţi prea bine că orice legendă are în ea un sâmbure de adevăr. Nu există fum fără foc, de undeva au pornit aceste legende.
Presupun că nu-mi veţi spune şi dvs. ca un alt evoluţionist care mi-a zis că se prea poate ca oamenii să fi descoperit oase de dinozauri şi să-şi fi imaginat astfel de vieţuitoare. Dacă mi-aţi spune astfel de lucruri v-aţi contrazice „crezurile evoluţioniste”, pentru că, potrivit evoluţionismului, omul a „evoluat”. Conform acestei teorii, n-avea de unde să-l ducă mintea atât de departe pe acel „strămoş” al omului din preistorie (au fost descoperite şi desene „preistorice” care înfăţişau creaturi asemeni dinozaurilor) să reconstruiască imaginea dinozaurilor dacă nu a trăit concomitent cu dinozaurii. Chiar şi astăzi se foloseşte tehnologia modernă în acest sens.
„5. Omul este o ființă socială. Ajutăm asteptandu-ne ca pe viitor să fim ajutați. Principiul reciprocității. Și comunitățile altor primate funcționează pe baza lui (cimpanzei, babuini, bonobo). La ele, ca și la noi, serviciul social consolidează statutul individului in comunitate.”
Tocmai faptul că omul este o fiinţă socială neagă evoluţionismul. La ce mă refer? La limbaj, de pildă. Astăzi, dacă omul este izolat după naştere şi-şi petrece primii ani singur, nu va mai putea să deprindă vorbirea. Asta arată că limbajul nu a evoluat! Oamenii n-au început din senin să vorbească, ci au avut această capacitate încă de la început şi au transmis-o unul altuia prin învăţare în primii ani de viaţă.
Apoi, uneori mai ajutăm şi fără să aşteptăm să fim ajutaţi. Ajutăm, pur şi simplu. Ajutăm dintr-o pornire pe care noi o numim „dragoste” pentru semeni. Chiar n-are nici o treabă statutul individului în societate cu altruismul! Cel puţin, nu de fiecare dată…
„6. Instinctul de autoconservare: fiecare are dorința de a supraviețui. Omul, observând că moartea este oricum inevitabilă, a încercat să *scape* cumva si de acest „prădător”: a inventat religia. Astfel, ” nici moartea nu e moarte” iar nevoia este satisfăcută.”
Omul a fost religios dintotdeauna. Chiar şi atunci când evoluţioniştii susţin că nu era încă „om”, el simţea nevoia să se închine. Se închina soarelui, lunii, se închina oricăror alte lucruri. Nu cred că evoluţionismul poate contrazice acest aspect, din moment ce ei susţin că şi religia a „evoluat” odată cu omul. Deci, întrebarea pe care v-o pun este următoarea: de ce omul, chiar şi atunci când era asemeni animalelor a încercat să scape de acest „prădător” care este moartea, aşa cum susţineţi dvs., dar nu au încercat să facă la fel şi celelalte vieţuitoare? Toate celelalte vieţuitoare îmbrăţişează foarte senin moartea. De ce omul şi animalele procedează diferit din acest punct de vedere?
Pentru că omul nu este asemeni animalelor! Omul este altceva! La fel ca în cazul legendelor cu balauri şi dragoni, toate aceste religii „primitive” trebuie să fi pornit de undeva. Omul ştia de la început că există o entitate mai presus de el. De ce? Creatorul, când l-a făcut pe om, a avut grijă să pună în el şi „gândul veşniciei”, gândul că el nu este de pe acest pământ, adică viaţa de aici nu este totul, ci mai există ceva şi după. La fel a crezut şi omul preistoric, şi la fel crede şi omul modern. Mai mult ca sigur că în adâncul vostru, chiar şi dvs. credeţi la fel, dar încercaţi să vă înăbuşiţi acest sentiment de „nemurire”, de veşnicie, prin evoluţie sau mai ştiu eu ce alte lucruri.
Uitaţi-vă în oglindă, uitaţi-vă la ceilalţi oameni, uitaţi-vă apoi la opera mâinilor lor, iar în final uitaţi-vă şi la animale. Trebuie să fiţi orb ca să nu vedeţi că omul nu este un „animal”, ci altceva. Simplul fapt că avem discuţia aceasta este un argument în acest sens!
„7. Omul are creierul cel mai complex, dar nu e singurul animal cu creier. Rațiune este un termen vag in felul în care l-ai expus, deci îl voi evita.”
După cum v-am spus mai sus, trebuie să fiţi orb ca să nu vedeţi că omul nu este animal, ci altceva!
„Omul domină celelalte animale din cauză că este social”.
Prostii! Şi singur dacă ar fi un om acum, le-ar domina pe toate celelalte vieţuitoare. De ce? Pentru că animalele nu pot sta în faţa unuia dotat cu arma raţiunii umane.
„si din același motiv pentru care este firav: intelectul a fost favorizat (pentru supravietuire) in locul forței fizice, iar asta e trăsătura care a fost păstrată și cizelată.”
Ciudat cum evoluţia aceasta a favorizat doar intelectul omului. Ciudat cum a făcut să dispară atâtea alte animale, dar i-a dat unuia singur totul. Foarte, foarte ciudat. Dvs. chiar nu vedeţi că „ceva e putred în Danemarca”?
„Retina omului are celulele fotosensibile orientate spre spate și nervii spre față. Și nu e singurul exemplu de acest fel. Cine a creat asta era ori plictisit, ori greu de cap. Nu mă impresionează așa un creator.”
Nimeni nu mă impresionează mai mult ca acest Creator. Cu siguranţă a existat un motiv pentru care a procedat în felul cum a procedat. Greu de cap este doar cel care nu poate găsi acest motiv.
Eu privesc spre produsul final şi nu găsesc cusur în modul în care funcţionează totul! Iar asta este tot ce contează pentru mine…
„Legat de faptul că nu te-au impresionat argumentele pentru evoluție, ori ai vorbit cu oameni care nu cunoșteau subiectul, ori te satisfac mai mult poveștile unor păstori de acum două mii de ani decât metoda științifică.”
Asta e bună! Unul care crede că în timpul unei tornade s-ar putea ca piesele aflate într-o fabrică să se aşeze singure şi să formeze un avion (şansele ca evoluţia să fi avut loc sunt chiar mai mici decât acestea), îi vorbeşte altuia despre „metoda ştiinţifică”!
Să fim serioşi! Mai bine poveşti cu păstori decât basme cu broaşte transformate în „prinţi” („transformare” pe parcursul a milioane de ani, fireşte)…
Interviu cu Michael Shermer:
„Școala românească fără Darwin, în Evul Mediu
Michael Shermer, profesor adjunct la Universitatea Claremont și redactor al revistelor americane Skeptic și Scientific American, a vorbit, pentru evz.ro, despre teoria evoluției, design-ul inteligent și situația științei în școlile românești.
” Potrivit unui studiu realizat de Liga Pro Europa, numai 14% dintre elevii din clasele VII-XII cred că teoria evoluției este corectă, iar ceilalți cred în creaționism.
Da, este chiar mai rău decât în America! Ce este ciudat este că cele mai multe țări europene acceptă complet evoluția, precum Franța sau Germania.
Din acest punct de vedere, România apare ca o „ciudățenie” a Europei.”
Absența teoriei evoluției din școlile din România, „un dezastru”:
„Așa cum ați spus, în România nu se mai predă teoria evoluției în licee.
Ce credeți despre această situație?”
„Este un dezastru. Evoluția este fundamentul tuturor celorlalte științe biologice. Nimic din biologie nu are sens decât în lumina evoluției, iar studenții voștri vor fi educați inadecvat.
Este ca și cum fizica ar fi predată fără Newton.
Fizica este adevărată indiferent de religia ta, și să nu o predai pentru că ți-e teamă de ea este rețeta pentru dezastru. România nu va putea fi niciodată un membru complet dezvoltat al lumii moderne dacă în școli este predată o știință medievală.
În termeni de biologie, asta vă aduce la nivelul științei de secol XVIII.
Îmi pare rău pentru elevii români.”
” Vorbim de multe ori despre religie și știință ca despre două lucruri aflate în conflict.
Este corectă această abordare?”
„Poate să fie. Dacă cineva spune „cred că Pământul are numai 10.000 de ani deoarece așa se spune în Biblie”, atunci acest lucru este în conflict cu dovezile. Cu siguranță, nu pot fi amândouă corecte.
Pământul are 4,5 miliarde de ani sau 10.000 de ani?
În mod clar aici este o contradicție.
Ce facem în acest caz? Ei bine, trebuie să căutăm dovezile.
Lucrurile nu pot fi adevărate doar pentru că ne dorim noi să fie adevărate.
Asta este baza științei. Deși știința este un proces social și nu este perfectă, de-a lungul timpului, adevărul iese la iveală, bazat pe dovezi.”
” Veți vorbi în cadrul conferinței din această seară și despre design-ul inteligent.
Este design-ul inteligent o teorie științifică?”
„Design-ul inteligent nu este o teorie științifică deoarece nu este testabil.
Nu este nicio modalitate de a respinge argumentul că un „arhitect” a proiectat totul.
Poți să o spui, dar nu poate fi testată. Mi se pare că, atunci când ne uităm la diferite structuri, precum corpul uman, ele sunt astfel alcătuite încât par că au evoluat de-a lungul timpului.
Nu este nimic bine proiectat la poziția noastră bipedă: avem genunchi și șolduri sensibile, spatele ne face probleme.
Așa cum evoluția ne spune, am fost patrupede și, de-a lungul timpului, sistemul nostru s-a adaptat la poziția bipedă, cu multe mici complicații.
Deci nu tocmai bine proiectat, doar acceptabil. Cu alte cuvinte, corpurile noastre au semnele istoriei în ele.
Nu arată ca și cum un inginer ne-a proiectat într-un laborator, ci mai degrabă am evoluat de-a lungul timpului.”
” M-am uitat pe manualele din România și aveau prea multă religie în ele: nu ar trebui să fie deloc religie.
Guvernul trebuie să renunțe la orice legătură cu religia, iar religia trebuie să stea în afara chestiunilor științifice.
Nu au nicio legătură una cu alta.
Știința s-a dezvoltat de-a lungul a câtorva secole, folosind metode bine testate pentru a afla dacă un lucru este adevărat sau fals.
Dacă vrei să trimiți o navetă spațială pe Marte, se folosește astronomia, nu astrologia.
De ce?
Pentru că funcționează.
Astrologii nu vor trimite niciodată o navetă spațială pe Marte.
Astronomii o pot face.
Motivul pentru care avem încredere în știință este pentru că avem o istorie de 400 de ani de când ea funcționează.”
” Așa cum am spus, motivul principal pentru care oamenii nu acceptă evoluția este pentru că nu știu ce este: „Eu nu cred în evoluție”
„Dar ce crezi că este?”
„Că ne tragem din maimuțe”.
Nu despre asta este vorba în teoria evoluției: nu ne tragem din maimuțe, oamenii și maimuțele provin dintr-un strămoș comun.”
” Trebuie să existe un mod de a afla ce e adevărat și ce nu și cea mai bună metodă este știința.
Educația științifică este cel mai important lucru pe care îl putem face pentru copiii noștri.
Și trebuie să lăsăm religia în afara științei: dacă părinții vor să-i învețe religia, este în regulă, dar nu este treaba statului sau a profesorilor.”
„România nu va putea fi niciodată un membru complet dezvoltat al lumii moderne dacă în școli este predată o știință medievală” – Michael Shermer
Cică: „Nimic din biologie nu are sens decât în lumina evoluției”. De parcă biologia a apărut odată cu Darwin!
Iar: „Mi se PARE că, atunci când ne uităm la diferite structuri, precum corpul uman, ele sunt astfel alcătuite încât PAR că au evoluat de-a lungul timpului”. Domnul Shermer susţine că ştiinţa înseamnă fapte, nu păreri, nu credinţe, şi ce spune dumnealui? Că „i se pare” şi consideră ce „i se pare” lui ştiinţă. Într-adevăr, nu-i mai mare orb decât acela care nu vrea să vadă!
Buna Teonymus,
As vrea sa incep prin ati spune ca imi place jocul de cuvinte ales pentru numele tau, si ca numele tau deja mia zis multe, dar lasand psihologia deoparte as vrea sa iti raspund la intrebari.
Imi rezerv dreptul de a cita din postul tau, ca sa nu fac sus si jos in pagina ca sa citesc intrebarea 🙂 Deci sa incepem:
1 „Dacă oamenii au evoluat din „maimuţe” (în română „ape” se traduce prin maimuţă, asta ca să evit discuţii cum că nu e vorba de „maimuţe”), de ce n-au evoluat toate „maimuţele” în oameni?
De ce nu mai continuă evoluţia? Adică de ce nu mai evoluăm din oameni în altceva? Dacă dimpotrivă, credeţi că evoluţia continuă încă, să ne aşteptăm ca peste câteva „miliarde” de ani să devenim un fel de „moluşte”?”
Raspuns:
Ai inceput deja gresit, in evolutie nimeni nu a zis ca noi ne tragem din maimute, ci ca avem un „parinte comun” cu ele.
„De ce n-au evoluat toate „maimuţele” în oameni?”
Cred ca ai auzit de selectie naturala, deci nu ar trebui sa stau sa iti explic ce si cum, dar totusi o voi face.
Evolutia nu spune ca la inceput erau 100 de maimute si deodata sau transformat in oameni, oh nu. Ea spune ca datorita modificarilor genetice, doar unii din grup au facut primul pas spre a deveni oameni, ceilalti ramanad nemutati.
„De ce nu mai continuă evoluţia?”
Fiind o rasa cu constiinta, am ajuns pana in ziua de azi unde avem orase, telefoane, internet etc.
Iar pentru noi evolutia fizica nu mai merge, de ce? Pentru ca evolutia il avantajeaza doar pe cel mai puternic, dar noi fiind bine aparati de catre lege nu trebuie sa ne mai creasca un os in deget ca sa il bagam in ochi lu’ vecinu, pentru ca nea furat vaca, intelegi?
Dar totusi mai avem evolutia stiintifca, care probabil ai observato si tu.
Acum nici 50 de ani in urma daca vroiai sa vorbesti cu un prieten din alt oras trebuia sa ii scrii o scrisoare, care o primea doar dupa cateva zile, si primeai raspunsul deabea cateva zile mai tarziu. Iar astazi ai internetul la o distanta de un click cu care poti trimite un mesaj intr-o fractiune
de secunda in cealalta parte a globului….mda evolutie 🙂
2 Pe ce vă bazaţi când susţineţi existenţa unor animale „intermediare” în „lanţul evoluţiei”? De ce nu admiteţi ca acestea să fi fost specii de sine stătătoare care au dispărut în decursul istoriei?
Raspuns:
Aici nu voi sta prea mult si iti voi zice un mic proces pe care il poti studia chiar si tu 😉
Broasca, cand se naste nu are nici picioare si nici plamani, ci are branhii si o coada cu care sa inoate, dar cand ajunge la maturitate coada ii dispare, picioarele ii cresc si la fel si plamanii.
La fel si fluturele, se naste omida, intra in crisalida si boom iese cu aripi cu tot.
Asta se cheama evolutie, si daca observi orice tine de evolutie, o sa observi ca tot timpul trebuie sa fie ceva intermediar.
Ah, uitam, uitate in oglinda si gandestete putin, tu dupa ce teai nascut timp de un an nu ai crescut deloc si dupa ai aparut tu cel ce te vezi in oglinda? Nu cred…..Ci cred ca ai evoluat incetul cu incetul.
3 Evoluţioniştii susţin că dinozaurii au dispărut acum 65 de milioane de ani, deci nu au trăit concomitent cu oamenii. Atunci, cum vă explicaţi răspândirea pe tot globul a legendelor cu balauri sau dragoni? Cum vă explicaţi desenele „preistorice” din peşteri care înfăţişează creaturi asemeni dinozaurilor? Cum vă explicaţi descoperirea a unor urme umane lângă urme de dinozauri?
Raspuns:
Legendele sunt legende, dar chestiile ca dragoni si balauri care erau invinsi de catre acei cavaleri, nu ti se par asa doar ca sa isi dea cavalerul importanta? Nu pot spune ca nu exista probabilitatea ca acestia sa fi existat, pentru ca chiar daca ar fi existat nu ar fi periclitat cu nimic evolutia…(cand dinozaurii au disparut acum 65 de milioane de ani nu au disparut chiar toate vietatile de pe Pamant ) dar neavand nici un corp de dragon care poate fi datat la cateva sute de ani in urma ei nu exista pana la proba contrarie.
Acum cateva zeci de mii de ani cand oamenii desenau in pesteri, existau pasari destul de mari, ce pot fi confundate cu dragonii pentru ca oricine poate interpreta orice animal cu aripi vrea el dintr-o simpla pictura rupestra.
Nu exista nici o urma umana langa una de dinozaur, stiu despre ce vorbesti, dar masuratorile facute au dezvaluit ca greutatea care ar fi trebuit sa o aiba „omul” ce a lasat urmele nu se potrivesc chiar deloc, deci probabil a fost vreun dinozaur, sau alt animal biped.
4 Cum explicaţi altruismul din perspectiva teoriei evoluţioniste?
Raspuns:
Altruism? Daca te referi la de ce suntem asa sociali pot sa iti explic, dar daca te refereai la altceva sa imi spui.
Adanc in ADN-ul nostru este imprimat instinctul de supravetuire, iar socializarea este singura noastra sansa de a ne continua existenta 🙂 Simplu nu?
Pauza
Am luat o scurta pauza din scris si am mai citit cateva comentarii, si am observat la un moment dat un comentariu in care ati scris ca teoria evolutiei este doar o teorie si asa a ramas…..
Nu spun ca sunteti prost, ci prost informat, poate nu stiati dar in stiinta cuvantul TEORIE nu inseamna o idee, ci se refera la cum interpretam noi faptele.
Daca vreti sa aflati mai multe despre subiect: http://www.livescience.com/21491-what-is-a-scientific-theory-definition-of-theory.html
Acum sa continuam:
5 Cum vă explicaţi apariţia religiilor? Ideea nemuririi? Dacă noi suntem de aici şi am apărut întâmplător, atunci de ce simţim că locul nostru nu e aici, că mai există ceva după viaţa noastră?
Raspuns:
Aparitia religiilor este ceva, pot sa zic, normal in evolutia unui grup de animale cu constiinta.
Acest grup neavand o explicatie a unui fenomen, primul gand care apare e ca cineva a facut asta
dar cum ei nu pot face asta trebuie sa fie ceva supranatural. Deci religia este pur si simplu incercarea de a da o explicatie, care sa se lege cu celelalte explicatii dar neavand nici macar o dovada.
Fiind in subiect as vrea sa imi spun si eu parerea despre religie.
Religia a fost buna candva, a ajutat la foarte multe lucruri, dar acum suntem in secolul 21, si nu mai este nevoie de un „zeu” care sa explice lucrurile. Dar stiu sigur ca religia va mai ramane pentru foarte mult timp pe Pamant dintr-un simplu motiv. Pentru ca iti ofera totul pe tava, exact, acesta este singurul motiv pentru care religia a ramas si o sa ramana in continuare. De ce sa iti cauti scopul in viata daca il ai deja? si pe deasupra o sa si traiesti vesnic, doi iepuri cu o lovitura.
As mai avea inca un milion de lucruri de spus, dar nu cred ca miar ajunge nici 20 de ani sa imi transpun gandurile aici :))
Deci sa continuam:
Nu se stie daca noi am aparut aici, dar daca tu simti ca locul tau nu este aici asta este doar gandul tau, eu unul aici ma simt ca acasa :))
Viata dupa moarte?
Aici se aplica acelasi lucru ca mai devreme: Adanc in ADN-ul nostru este imprimat instinctul de supravetuire”
Nemurirea este al doilea lucru care ar putea tine specia noastra in viata la infinit nu crezi?
6 Dacă darwiniştii susţin că şi oamenii sunt de fapt tot nişte animale, de ce doar oamenii au raţiune? De ce nu avem sentimentul apartenenţei de „rasă” cu nici unul dintre ele? Cum este posibil ca omul, care este foarte slab si firav în comparaţie cu alte animale, să le domine pe toate? (raspunsul „din accident” nu îl consider valabil).
Raspuns:
Nu iti pot raspunde la intrebarea de ce doar noi avem ratiune, dar pot sa iti spun ca nu avem sentimentul de apartenenta de rasa cu niciunul din ele pentru ca nu au ratiune, dar cam tot asa se gandea si acum cateva sute de ani cu negrii, ei erau doar animale pentru albi 😉
Omul este slab si firav fata de alte animale, dar doar in aparenta, pentru ca noi avand un creier mult mai dezvoltat ca cel al animalelor am creat arme cu care le putem omora. Ia incearca sa te iei de gatul unui urs cu mainile goale si o sa vezi ca nu mai domini nici o furnica dupa ce iesi din labele lui.
Sper ca tiam raspuns cat de cat la intrebarile tale, daca consider ca am gresit la vreuna te rog sa imi zici si voi incerca sa ma explic mai bine, sau daca vii cu argumente valide este posibil sa imi schimb ideea asupra acelui raspuns schimbandul cu al tau.
Stii de ce iubesc stiinta?
Pentru ca iti da cu adevarat sentimentul de libertate si de cunoastere, si fata de religie stiinta se schimba, se schimba cand noi elemente se descopera. De exemplu teoria Phlogiston in care Johan Joachim Becher spunea ca orice obiect ce arde elibereaza un element numit (ai ghicit) Phlogiston care face tot procesul posibil. Parea posibil, dar din cate se pare nu a fost adevarat 😀 si uite ca pana astazi a fost deja data uitarii, deci asa se va intampla cu toate teoriile ce sunt gresite. In timp vor fi modificate, sau chiar schimbate total.
Sunt sigur ca daca intr-o zi un zeu ar cobora pe Pamant stiinta il va accepta, dar nu si religia…la cate religii sunt, oare ar cui zeu ar fi?
Hai ca am scris prea mult :)) imi pare rau daca o sa iti ocup timpul facandute sa imi citesti tot comentariul, dar sper ca ai inteles ce am vrut sa spun.
Mult noroc in continuare .
Roby
În primul rând, salut efortul vostru de a scrie într-un mod civilizat, fără ironii, jigniri şi altele de acest fel. Îl salut fiindcă, din păcate, am observat că unii nu se pot abţine să nu ia peste picior pe cei care nu le împărtăşesc ideile, concepţiile şi credinţele…
„Ai inceput deja gresit, in evolutie nimeni nu a zis ca noi ne tragem din maimute, ci ca avem un „parinte comun” cu ele.”
Ştiu prea bine ce spun evoluţioniştii. În orice caz, pentru mine un lucru este sigur, acel „părinte comun” despre care vorbesc evoluţioniştii arata mult mai mult cu o maimuţă decât cu un om. Apoi, după cum am arătat în paranteză „ape” la noi se traduce prin „maimuţă”. Iar eu, cum sunt român, folosesc cuvintele pe care ni le pune la dispoziţie limba română.
„Evolutia nu spune ca la inceput erau 100 de maimute si deodata sau transformat in oameni, oh nu. Ea spune ca datorita modificarilor genetice, doar unii din grup au facut primul pas spre a deveni oameni, ceilalti ramanad nemutati.”
Nu mai luaţi de bun tot ce găsiţi prin cărţi, chiar dacă pe ele scrie „ştiinţă”! „Rumegaţi” puţin informaţia. E o absurditate fără margini a susţine că prin „modificări genetice” am ajuns ceea ce suntem astăzi. Este un lucru bine ştiut în ştiinţă: modificările genetice nu adaugă informaţie genetică nouă! Nu poţi lua ceva de acolo unde nu este şi să dai mai departe. Este ilogic, n-are sens şi totuşi, unii consideră asta „ştiinţă”!
Desigur, nu neg că prin încrucişări între anumite animale pot rezulta aşa-numiţii „hibrizi”. De pildă, catârul a rezultat prin încrucişarea între iapă şi măgar (produsul acestei încrucişări este, însă, infertil!). Şi aş mai putea aduce multe alte astfel de exemple. Dar asta nu este evoluţie! Acel hibrid n-are o informaţie genetică „nouă”, ci foloseşte informaţia genetică a celor două animale. E ca şi cum aş avea la dispoziţie trei litere, să zicem. De pildă, I, A şi R. Cu ele pot forma cuvintele „IAR”, „ARI” şi „RAI”. Dar niciodata nu pot forma cu ele „pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioza”. 🙂 Evoluţia, însă, zice că se poate. Poftim ştiinţă!
„Iar pentru noi evolutia fizica nu mai merge, de ce? Pentru ca evolutia il avantajeaza doar pe cel mai puternic, dar noi fiind bine aparati de catre lege nu trebuie sa ne mai creasca un os in deget ca sa il bagam in ochi lu’ vecinu, pentru ca nea furat vaca, intelegi?”
Mda, cineva mai sus îmi spunea că oamenii încă mai evoluează, că sunt „prost” informat, că evoluţia nu s-a oprit, ci „continuă”. Acum dvs. spuneţi că evoluţia fizică s-a încheiat. Curios lucru! Apoi, din câte ştiu, evoluţia nu susţine „avantajarea” celui mai puternic, ci al aceluia care „se adaptează” mai bine. Observ că, deşi sunteţi adept al acestei teorii, nu prea păreţi că o stăpâniţi prea bine. Păcat că daţi atât de uşor crezare unor absurdităţi!
„Dar totusi mai avem evolutia stiintifca, care probabil ai observato si tu.
Acum nici 50 de ani in urma daca vroiai sa vorbesti cu un prieten din alt oras trebuia sa ii scrii o scrisoare, care o primea doar dupa cateva zile, si primeai raspunsul deabea cateva zile mai tarziu. Iar astazi ai internetul la o distanta de un click cu care poti trimite un mesaj intr-o fractiune
de secunda in cealalta parte a globului….mda evolutie :)”
Aia nu e evoluţie, e „dezvoltare”. Toată această cunoştinţă a pornit de undeva şi cu siguranţă că n-a pornit „din nimic”. E un lucru bine ştiut în matematică, şi anume că 0 adunat sau înmulţit cu 0 face tot 0- nimeni nu poate nega acest lucru! Omul a fost dotat cu inteligenţă încă de la începuturi. Dovadă sunt atâtea „mistere” ale lumii antice, pe care oamenii de ştiinţă ale zilelor noastre nu reuşesc să le explice (construirea piramidelor etc.).
Cunoştinţele s-au adunat puţin câte puţin, dar au pornit de la o bază. S-au „dezvoltat” deci, în nici un caz n-au „evoluat”!
„Broasca, cand se naste nu are nici picioare si nici plamani, ci are branhii si o coada cu care sa inoate, dar cand ajunge la maturitate coada ii dispare, picioarele ii cresc si la fel si plamanii.
La fel si fluturele, se naste omida, intra in crisalida si boom iese cu aripi cu tot.
Asta se cheama evolutie, si daca observi orice tine de evolutie, o sa observi ca tot timpul trebuie sa fie ceva intermediar.”
Asta nu se cheamă evoluţie! Se pare că dvs. nu ştiţi ce înseamnă evoluţia. Broasca atunci când se naşte, oricum ar fi ea, are în bagajul ei genetic toate trăsăturile pe care le va avea mai târziu. La fel şi fluturele. Aceste trăsături n-apar pe parcurs, aşa din nimic sau fiindcă „le trebuie”- după cum susţine evoluţia. Deci, argumentele voastre sunt invalide.
„Ah, uitam, uitate in oglinda si gandestete putin, tu dupa ce teai nascut timp de un an nu ai crescut deloc si dupa ai aparut tu cel ce te vezi in oglinda? Nu cred…..Ci cred ca ai evoluat incetul cu incetul.”
E clar, nu ştiţi ce înseamnă evoluţia ca atare, conceptul şi teoria respectivă. Omul, când se naşte, are în bagajul genetic, moştenit de la părinţii săi, toate trăsăturile de mai târziu. Acestea n-apar aşa, de nicăieri, sau fiindcă „ne trebuie”. Oricât de mult mi-ar trebui mie „branhii”, pot sta mult şi bine pe fundul oceanelor, nu voi putea respira aşa, dintr-odată, prin altceva decât prin plămâni. E atât de absurd încât ajunge hilar! Şi totuşi, văd oameni care cred în basme, cred că o broască se poate transforma într-adevăr într-un prinţ, desigur, cu specificarea că sunt necesari câteva „milioane” de ani…
„Nu pot spune ca nu exista probabilitatea ca acestia sa fi existat, pentru ca chiar daca ar fi existat nu ar fi periclitat cu nimic evolutia…”
Că dinozaurii au existat, de asta nu se îndoiesc nici evoluţioniştii, nici creaţioniştii. Din nou observ că nu prea stăpâniţi teoria evoluţionistă. Nici eu nu mă pot lăuda c-o stăpânesc prea bine, dar măcar eu nu-i îmbrăţişez ideile. Ideile mele sunt creaţioniste…
Evoluţioniştii nu pot admite că dinozaurii au fost contemporani cu oamenii fiindcă s-ar distruge întreg edificiul construit de ei şi care are în vedere acele „milioane” şi „milioane” de ani care, chipurile, au fost necesari ca să ajungem ceea ce suntem astăzi. Ei susţin că „dinozaurii” au evoluat în păsări, ignorând printre altele că reptilele au sânge rece, iar păsările sânge cald. În concluzie, în viziunea lor, sub nici o formă dinozaurii nu puteau fi contemporani cu oamenii.
„Acum cateva zeci de mii de ani cand oamenii desenau in pesteri, existau pasari destul de mari, ce pot fi confundate cu dragonii pentru ca oricine poate interpreta orice animal cu aripi vrea el dintr-o simpla pictura rupestra.”
Ce „păsări mari” existau atunci? Verificaţi şi veţi vedea că nici acele „păsări destul de mari”, în viziunea evoluţioniştilor n-aveau cum să existe concomitent cu „Homo Sapiens Sapiens”. Dar nu m-aş mira să se sucească şi ei, doar ca să le iasă pasenţa…
„Nu exista nici o urma umana langa una de dinozaur, stiu despre ce vorbesti, dar masuratorile facute au dezvaluit ca greutatea care ar fi trebuit sa o aiba „omul” ce a lasat urmele nu se potrivesc chiar deloc, deci probabil a fost vreun dinozaur, sau alt animal biped.”
Repet, evoluţioniştii ar susţine orice, s-ar contrazice ei înşişi chiar, doar ca să le iasă pasenţa…
„Altruism? Daca te referi la de ce suntem asa sociali pot sa iti explic, dar daca te refereai la altceva sa imi spui.
Adanc in ADN-ul nostru este imprimat instinctul de supravetuire, iar socializarea este singura noastra sansa de a ne continua existenta 🙂 Simplu nu?”
Conform DEX-ului, altruismul înseamnă „atitudinea morală sau dispoziţia sufletească a celui care acţionează dezinteresat în favoarea altora”. Nu văd cum se împacă asta cu „instinctul de supravieţuire”. Deci, după cum vedeţi, nu e chiar aşa de „simplu”.
„am observat la un moment dat un comentariu in care ati scris ca teoria evolutiei este doar o teorie si asa a ramas…..
Nu spun ca sunteti prost, ci prost informat, poate nu stiati dar in stiinta cuvantul TEORIE nu inseamna o idee, ci se refera la cum interpretam noi faptele.”
Ştiu ce înseamnă „teorie” în ştiinţă. Aveţi în vedere însă că şi creaţionismul este şi el tot o teorie. Atunci, de ce această deosebire, de ce nu acceptaţi şi creaţionismul?
Eu am vrut să atrag atenţia că teoria evoluţionistă n-a fost demonstrată şi nici n-a dat vreo lege ştiinţifică. Nici una măcar! A o pune în aceeaşi categorie cu gravitaţia este o glumă proastă…
„Aparitia religiilor este ceva, pot sa zic, normal in evolutia unui grup de animale cu constiinta.”
Doar un orb poate să spună că omul este un „animal”, fie el şi cu o conştiinţă. Am insistat atât de mult pe acest subiect în comentariile de mai sus… Nu mai are sens să mă tot repet…
„Deci religia este pur si simplu incercarea de a da o explicatie, care sa se lege cu celelalte explicatii dar neavand nici macar o dovada.”
Cine a spus că religia, mai bine zis credinţa, nu oferă şi dovezi? Că mulţi refuză să le vadă, asta este cu totul altceva… Este drept, însă, că depinde şi la ce religie ne referim…
„Religia a fost buna candva, a ajutat la foarte multe lucruri, dar acum suntem in secolul 21, si nu mai este nevoie de un „zeu” care sa explice lucrurile. ”
Şi în secolul XXI, nu există altă teorie mai logică, mai raţională decât creaţionismul. Stau şi mă minunez cum pot unii să îmbrăţişeze teoria evoluţionistă. Pentru a fi evoluţionist ai nevoie de o credinţă mult, mult mai mare decât cea a unui creaţionist. Pentru un creaţionist e simplu: noi suntem creaţia unui Creator, a unui Maestru Suprem. Nu ştim cum a creat toate lucrurile, dar ştie El. Pentru un evoluţionist, în schimb, totul a evoluat din „nimic”. Deşi am mai spus asta, mai repet, e ca şi cum o tornadă ar distruge o fabrică de avioane şi ar reuşi să adune toate piesele necesare şi să le aşeze astfel încât să formeze un avion pe deplin funcţional. Câtă credinţă trebuie să ai ca să crezi că este posibil aşa ceva?
„Nu se stie daca noi am aparut aici, dar daca tu simti ca locul tau nu este aici asta este doar gandul tau, eu unul aici ma simt ca acasa :))”
Chiar aşa? Vă propun un mic test. Încercaţi să vă imaginaţi că deodată veţi dispărea pur şi simplu. Puteţi să vă imaginaţi că această conştiinţă, existenţa voastră nu va mai fi? „Cum ar fi să nu fiţi?”- pare o întrebare puerilă, dar mi-e greu să cred că, gândind la această întrebare, nu vă dă târcoale măcar aşa, puţin, gândul veşniciei…
„Aici se aplica acelasi lucru ca mai devreme: Adanc in ADN-ul nostru este imprimat instinctul de supravetuire””
Repet, instinctul de supravieţuire este incompatibil cu altruismul.
„Nemurirea este al doilea lucru care ar putea tine specia noastra in viata la infinit nu crezi?”
Primul lucru care e? Nu de alta, dar să nu vă interpretez greşit…
„Nu iti pot raspunde la intrebarea de ce doar noi avem ratiune, dar pot sa iti spun ca nu avem sentimentul de apartenenta de rasa cu niciunul din ele pentru ca nu au ratiune, dar cam tot asa se gandea si acum cateva sute de ani cu negrii, ei erau doar animale pentru albi ;)”.
Dvs. aţi spus că omul şi maimuţele au un strămoş comun. Deci, mă aştept ca măcar faţă de maimuţe să existe un sentiment de apartenenţă de rasă. Mă gândesc că ar fi firesc să fie aşa dacă avem un strămoş comun. Cât despre mine, n-am nici un fel de sentimente de apartenenţă de rasă faţă de maimuţe.
Generalizaţi în ceea ce-i priveşte pe sclavii negri. De negrii ne deosebeşte doar culoarea. Numai cei care refuzau să-şi folosească ochii ca să vadă, fiindcă erau orbiţi de ură, şi raţiunea ca să înţeleagă îi considerau pe negri animale, „neoameni”…
„Omul este slab si firav fata de alte animale, dar doar in aparenta, pentru ca noi avand un creier mult mai dezvoltat ca cel al animalelor am creat arme cu care le putem omora. Ia incearca sa te iei de gatul unui urs cu mainile goale si o sa vezi ca nu mai domini nici o furnica dupa ce iesi din labele lui.”
Ciudat cum totul a „evoluat” spre binele omului! Ciudat, foarte ciudat!
Prin simplul fapt că noi discutăm acum şi o facem chiar pe marginea acestui subiect pentru mine este o dovadă că omul este altceva, în nici un caz un „animal”. Este de ajuns să priveşti lumea ce te înconjoară şi apoi să te priveşti în oglindă şi vei realiza că eşti altceva. Este drept, unii pot fi altceva şi în sens „negativ”, dar cu toţii suntem altceva decât animalele!
„Pentru ca iti da cu adevarat sentimentul de libertate si de cunoastere, si fata de religie stiinta se schimba, se schimba cand noi elemente se descopera.”
Mi-am expus părerea despre ştiinţă AICI.
„Sunt sigur ca daca intr-o zi un zeu ar cobora pe Pamant stiinta il va accepta, dar nu si religia…”
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat S-a întrupat şi a trăit pe pământ. Nu cred că mai este cazul să vorbesc despre acceptarea Lui de către aşa-zisa „ştiinţă”…
„Mult noroc in continuare .”
Sunt creştin. Deci, nu cred în noroc. Dar vă mulţumesc pentru bunele intenţii!
Draga Teonymus,
Nu stiu daca a-ti mai intalnit un „specimen” ca mine, dar as vrea sa va expun putin modul meu de gandire, si cum am ajuns la el.
Eu m-am nascut in familie crestina, mergeam la biserica in fiecare duminica cu bunica mea si credeam cu tarie in existenta lui dumnezeu.
Dar dupa comentariul de mai sus cred ca ati priceput ca acum sunt „ateu”.
Cam pe la 9 ani am citit biblia cap coada, iar un lucru mi-a sarit in ochi.
Iar acesta este a doua porunca biblica „Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.”
Copil fiind m-am dus la preot si l-am intrebat de ce noi ne inchinam la icoane, cand insusi dumnezeu a spus sa nu o facem.
Iar raspunsul lui a fost: „Dar noi nu ne inchinam la chip cioplit sau asemanare, icoana il reprezinta pe dumnezeu”
Spune-mi tu, este sau nu icoana o asemanare a lui dumnezeu?(dumnezeu fiul bineinteles,dar si el face parte din dumnezeu)
Asta pot sa zic ca a fost primul pas catre filozofie.
Apoi am inceput sa ma bombardez cu intrebari si sa caut raspunsuri, dar cand raspunsul era dumnezeu ceva nu iesea(0 dovezi palpabile sau observabile)…si sa nu uitam eram un mare credincios.
Si intr-un sfarsit cam dupa 2 ani de gandit intr-una la subiectul dumnezeu, si pus intrebari in stanga si in dreapta la care nimeni nu vroia sau putea raspunde am ajuns la raspunsurile finale.
Iar acestea sunt 2:
1 Dumnezeu nu exista
2 Dumnezeu exista, dar este o entitate ingrozitoare care promoveaza ura, si forteaza oamenii sa il iubeasca, ca daca nu o sa „traiasca” o eternitate in chinuri.(De ce? O sa iti rspund print-o intrebare: Stii cati copii au murit de foame pana acum? Da, da aia care au sufletul pur.)
Aici fiecare alege ce vrea, si fiecare este liber sa o faca.
Eu personal vad lumea ca o multitudine de posibilitati fiecare cu un procentaj mai mic sau mai mare de reusita.
Spuneati in comentariul de deaspupra despre tornada si fabrica de avioane, uite eu chiar cred ca e posibila faza, dar intr-un procentaj atat de mic incat este aproape imposibil sa se intample in durata vietii acestui univers, dar totusi posibil.
M-am gandit mult timp si la sensul vietii, acela pe care crestinii il au deja (raiul) dar mie personal nu miar place sa stau in acelasi loc cu un moderat asa ca dumnezeu.
Si dupa nopti nedormite raspunsul a venit singur, iar acesta a fost:
Sensul unei persoane in viata este de a-si creea sensul.
Nu vad de ce o persoana ar trebui sa accepte un sens cand si l-ar putea crea, sau de ce ar accepta un asa zis dumnezeu cand el insusi poate fi proriul zeu.
Eu nu pot spune ca existenta unei entitati superioare nu ar putea exista, mi-as incalca propriul mod de gandire zicand astfel, dar pentru mine existenta lui dumnezeu are un procentaj de reusita mai mic decat cel al „norocului”.
Nu mai am timp sa mai scriu prea multe, dar am o intrebare pentru tine.
Daca in toate discursurile tale ai schimba cuvantul dumnezeu cu extrateresti, nu ar avea mai mult sens? Adica o rasa de extrateresti superioara sa fi ales planeta noastra si sa se fi lasat pe ei insisi sub forma de om pe aceasta planeta, sau sa fim un experiment din partea lor…chestii de genu? Cel putin mie imi par mai plauzibile decat dumnezeu.
Dar sa iti mai zic ceva asa in viteza.
Deci tu nu crezi ca totul s-a intamplat din nimic.Nu?
Dar crezi ca un zeu venit din nimic, nea facut pe noi din nimic…. seems legit.
„Cam pe la 9 ani am citit biblia cap coada, iar un lucru mi-a sarit in ochi.
Iar acesta este a doua porunca biblica “Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.”
Tot cam pe la aceeaşi vârstă am citit şi eu prima dată Biblia. Nici nu mă mir că v-a sărit în ochi această poruncă. Mie mi-au sărit mai multe (botezul copiilor, cultul sfinţilor, cultul morţilor ş.a. n-au nici o bază biblică!).
Dar ştiţi ce? Creştinismul nu înseamnă doar ortodoxie, nu înseamnă doar catolicism! Indiferent câţi ar susţine contrariul, mint! Scriptura nu le dă dreptate!
Dvs. aţi renunţat să credeţi în Dumnezeu de parcă ortodoxismul ar avea „monopol” asupra lui Dumnezeu. Dat fiind faptul că nu religia, ci credinţa mântuieşte, aţi fi putut să renunţaţi pur şi simplu la religia voastră şi să credeţi în continuare, alegând o confesiune care să se ghideze exclusiv pe Biblie, care v-ar fi răspuns aşteptărilor voastre făcute în urma citirii Cuvântului. De pildă, eu mi-am ales o confesiune care are ca principiu „Sola Scriptura”. Şi aşa şi ar trebui să fie, adică Biblia să fie baza, cartea de căpătâi a creştinismul. De la ea pornesc toate învăţăturile şi tot ce contrazice Scriptura este invalid, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu nu se contrazice, este „Da şi Amin”!
De aceea, nu puteţi aduce astfel de scuze, şi anume că aţi renunţat să credeţi în Dumnezeu fiindcă aţi realizat că ortodoxia nu respectă Cuvântul lui Dumnezeu. Repet, ortodoxia nu deţine „monopolul” asupra lui Dumnezeu, nu deţine „monopolul” asupra mântuirii. Ar fi trebuit să vă daţi seama de asta după ce aţi citit Biblia!
„Spune-mi tu, este sau nu icoana o asemanare a lui dumnezeu?(dumnezeu fiul bineinteles,dar si el face parte din dumnezeu)”.
Apreciez că de data aceasta n-aţi mai folosit abrevieri, dar chiar dacă nu credeţi în Dumnezeu, din respect pentru cei care cred, vă rog să scrieţi numele Domnului începând cu literă mare. Asta dacă nu vă cer prea mult…
Dacă încă n-aţi înţeles, repet: eu nu mă închin la icoane, nu le folosesc în închinarea mea! Primii creştini n-au folosit icoane în inchinarea lor. Nici noi, creştinii vremurilor din urmă n-avem nevoie de ele pentru a ne închina şi a-I sluji lui Dumnezeu. Hristos ne-a îndemnat să ne închinăm în „duh şi în adevăr” (Ioan 4:24).
În concluzie, a fi creştin nu înseamnă automat să te închini la icoane, la sfinţi etc.. Dacă aţi crezut asta, aţi fost indus în eroare.
„Apoi am inceput sa ma bombardez cu intrebari si sa caut raspunsuri, dar cand raspunsul era dumnezeu ceva nu iesea(0 dovezi palpabile sau observabile)……si sa nu uitam eram un mare credincios.”
Se pare că aţi căutat răspunsurile în locuri nepotrivite. Probabil că aţi întrebat peste tot, dar numai pe Dumnezeu nu. Aşa este sau mă înşel? Dacă am dreptate, atunci cu siguranţă că nu eraţi aşa de „mare credincios” cum v-aţi declarat…
„Si intr-un sfarsit cam dupa 2 ani de gandit intr-una la subiectul dumnezeu, si pus intrebari in stanga si in dreapta la care nimeni nu vroia sau putea raspunde am ajuns la raspunsurile finale.”
Puteţi să vă aşezaţi întrebările şi aici. Nici eu n-am toate răspunsurile, dar cu ajutorul lui Dumnezeu voi încerca să vă răspund.
„1 Dumnezeu nu exista
2 Dumnezeu exista, dar este o entitate ingrozitoare care promoveaza ura, si forteaza oamenii sa il iubeasca, ca daca nu o sa “traiasca” o eternitate in chinuri.(De ce? O sa iti rspund print-o intrebare: Stii cati copii au murit de foame pana acum? Da, da aia care au sufletul pur.)”
False şi proaste răspunsuri aţi găsit. Dat fiind faptul că aţi citit Biblia cap-coadă, m-aş fi aşteptat să găsiţi alte răspunsuri.
Că Dumnezeu există, eu nu mai am nici o îndoială. Şi existând din veşnicie în veşnicie, cu siguranţă că nu este o entitate care promovează ura.
Dvs. ca om vedeţi doar o foarte mică parte a întregului „desen”. Dvs. vedeţi oameni buni ce mor, dar nu-i vedeţi că prin moarte, de fapt, îşi încep adevărata „viaţă” alături de Hristos. Cine vede întregul „desen”, poate să spună precum apostolul Pavel: „pentru mine a muri este un câştig” (Filipeni 1:21).
Am scris mai pe larg pe acest subiect. Dacă vă interesează ce răspunsuri am găsit la unele dintre întrebările care poate v-au frământat, vă invit să citiţi postările de de AICI şi AICI
„Spuneati in comentariul de deaspupra despre tornada si fabrica de avioane, uite eu chiar cred ca e posibila faza, dar intr-un procentaj atat de mic incat este aproape imposibil sa se intample in durata vietii acestui univers, dar totusi posibil.”
Şi astfel de oameni ca dvs., care cred că ar fi posibil ca o tornadă să pună cap la cap toate piesele unui avion, devenind chiar funcţional, pretind apoi că au de partea lor „ştiinţa”. Chiar şi ateu să fiţi, dacă aţi judeca obiectiv aţi ajunge la concluzia că „şansa” ca acest Univers să fi fost creat de Cineva este mai mare decât să fi apărut aşa, singur, de nicăieri. Atunci, oare de ce alegeţi să credeţi în „şansa mai mică”? Ce faceţi cu „ştiinţa” în care ziceţi că credeţi?
„M-am gandit mult timp si la sensul vietii, acela pe care crestinii il au deja (raiul) dar mie personal nu miar place sa stau in acelasi loc cu un moderat asa ca dumnezeu.”
Puteţi face astfel de afirmaţii fiindcă nu-L cunoaşteţi pe Dumnezeu. Că dvs. credeţi că Dumnezeu este într-un anumit fel, asta nu înseamnă că chiar aşa şi este…
„Si dupa nopti nedormite raspunsul a venit singur, iar acesta a fost:
Sensul unei persoane in viata este de a-si creea sensul.”
După nopţi nedormite, se pare că, de fapt, n-aţi găsit nici un răspuns. Păcat, fiindcă aţi zis că aţi citit Biblia şi cu siguranţă că dacă le-aţi fi căutat acolo fără a avea preconcepţii/prejudecăţi, le-aţi fi găsit, fiindcă eu aşa am găsit răspuns la întrebările mele…
„Eu nu pot spune ca existenta unei entitati superioare nu ar putea exista, mi-as incalca propriul mod de gandire zicand astfel, dar pentru mine existenta lui dumnezeu are un procentaj de reusita mai mic decat cel al “norocului”.
Dacă aţi fi obiectiv, aţi realiza că „şansa” ca Dumnezeu să existe este mai mare decât cea a „norocului”, cea a acelei tornade „constructoare de avioane”, de pildă. Atunci, de ce credeţi în „noroc” şi nu credeţi în Dumnezeu?
„Daca in toate discursurile tale ai schimba cuvantul dumnezeu cu extrateresti, nu ar avea mai mult sens? ”
Despre extratereştri am scris AICI.
„Deci tu nu crezi ca totul s-a intamplat din nimic.Nu?
Dar crezi ca un zeu venit din nimic, nea facut pe noi din nimic…. seems legit.”
Fiindcă aţi citit Biblia, ar trebui să cunoaşteţi acest verset: ” Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” (Evrei 11:3)
Nimic+nimic, 0+0 rezultă nimic, 0. Aşa este sau nu? Dumnezeu însă, nu este „nimic” şi Biblia nici nu spune că „vine din nimic”, cum sugeraţi dvs..
Atunci, v-aş întreba: dacă aţi adăuga ceva la nimic, rezultă tot nimic? Dacă aţi avea un şir nesfârşit de zerouri şi adaugaţi un singur 1 în faţa lor, face tot zero?
Evoluţionismul crede că totul a evoluat din nimic. Cu alte cuvinte, din 0 a rezultat de la sine infinit. 0+0+ un şir nesfârşit de zerouri, mai bine spus „divizarea” acestui zero, pentru evoluţionişti, poate avea ca rezultat „totul”, infinit. Poftim ştiinţă!
Pentru creaţionişti în schimb, totul a fost creat de Cineva. La cuvântul Său au luat naştere toate lucrurile. (cât despre om, Geneza 2:7 spune clar că omul a primit de la Dumnezeu „suflare de viaţă”). Deci, acelui 0 i-a fost adăugat ceva şi e şi firesc că a devenit altceva.
Dacă sunteţi obiectiv trebuie să recunoaşteţi, „it seems legit”…
Hallo, in primul rand…foarte frumos explicat…dar nu ai cui…
Virusul stă prea adânc în ei băgat.
Nu cu ei trebuie luptat, ci generațiile tinere îndepărtate de aceste legende deșertice care ar duce omenirea înapoi la stagnarea evului mediu.
Trăiesc de 27 de ani în Austria, și până să nu fii intrat pe diferite saituri și grupuri, nu as fii crezut că în secolul 21 mai există oameni care cred în creație biblică!
Sunt bucuros că copii mei cresc intr-o țară în care de pune acces primar pe știință și nu pe religie, o țară cu mari universități de cercetare biologică, cum ar fii Wiena și Innsbruck, unde nimeni nu vorbește sau cercetează ceva pe baza (care o fii baza), creaționismului (care își mai și atârnă la capăt nemeritat”științific”)
De aceea Uniunea Europeană a și emis prin legea 1580/2007 interzicerea predării creaționismului in școli, deoarece este un pericol ptr viitorul democratic și progresul tehnologic al omenirii.
V-am şters rezoluţia respectivă, pe care văd că aţi scris-o aici de 3 ori. Presupun totuşi că spaţiul pentru comentarii nu este nelimitat şi zic să nu facem abuz/risipă. Pe viitor vă sugerez să adăugaţi linkuri dacă ţineţi neapărat să adăugaţi gânduri sau idei care nu vă aparţin.
Cât despre creştinism, am spus-o şi v-o mai repet: numai orbii sau răuvoitorii nu recunosc meritul creştinismului în societatea în care trăim. O societate în care se încearcă scăderea influenţei creştinismului ştim unde poate ajunge, noi românii avem exemplul clasic al comunismului. N-am prins regimul comunist (se pare deci că nu sunt prea departe de amintitele generaţii tinere), dar în nici un caz nu-mi doresc să simt pe pielea mea cum e să trăieşti într-o societate în care nu demult au trăit părinţii mei.
Eu sunt foarte nedumerita . Religia cea cu care suntem invatati spune ca Dumnezeu N-a creat , dar stiinta spune ca noi am evoluat din maimute . Intrebarile sunt :
– daca ne-a creat Dumnezeu noi de ce nul vedem
– daca am evoluat de ce nu evoluam din oameni in alceva in vluturi de exemplu sau in lei , tigrii
În primul rând vă urez bun venit! Îmi cer scuze că vă răspund atât de târziu. N-am mai trecut pe aici de ceva vreme…
„daca am evoluat de ce nu evoluam din oameni in altceva in vulturi de exemplu sau in lei, tigri?”
Tocmai asta e, niciodată n-am evoluat din „altceva”. Omul a fost aşa de la început. Evoluţioniştii nu mă pot contrazice ştiinţific, adică prin dovezi irefutabile. Ceea ce susţin ei sunt de fapt doar simple presupuneri ce n-au fost şi nici nu vor fi demonstrate.
Pe acest subiect am tot insistat în comentariile de mai sus, aşa că trec la cealaltă întrebare.
„daca ne-a creat Dumnezeu noi de ce nu-L vedem?”
În primul rând, trebuie să ţinem cont de faptul că Dumnezeu este Duh: „Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr”. (Evanghelia după Ioan 4:24). Ce înseamnă asta? Că Dumnezeu este o Fiinţă Spirituală şi nu are caracteristici fizice. Omul, în schimb, este un suflet şi un duh într-un trup fizic.
Acest trup îl limitează pe om: omul are o cunoaştere limitată, este constrâns de timp şi spaţiu, este muritor ş.a.m.d. Or, în aceste condiţii, este imposibil ca omul să-L poată vedea pe Dumnezeu în toată plinătatea Sa. („Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!”- Exodul 33:20). Gândiţi-vă puţin: cum ar putea ca cineva ce are o cunoaştere limitată să-L poată vedea şi cunoaşte/înţelege pe Cel ce este omniscient, atotştiutor? Cum poate cineva ce este constrâns de timp şi spaţiu să-L vadă pe Cel care este pretutindeni, pe Cel care n-are început şi nici sfârşit? E ca şi cum ne-am cumpăra ochelari, ne-am uita pe cer şi am avea pretenţia să vedem cu ei mai bine decât putem vedea cu cel mai performant telescop. Ochelarii aceia sunt însă limitaţi, atât pot şi nu mai mult. Dar dacă cineva ar face o poză pe cer cu un telescop, am putea să privim acele corpuri cereşti cu acei ochelari? În acea poză, da…
Ce vreau să spun este că deşi Dumnezeu este o Fiinţă Spirituală şi n-are trăsături fizice, aceasta nu-L opreşte să Se reveleze omului. Pentru ca omul să fie ajutat să înţeleagă Cine este Dumnezeu, de multe ori Biblia foloseşte un limbaj figurativ punând caracteristici umane pe faptele lui Dumnezeu. Această metodă poartă numele de „antropomorfism”. Apoi, tot din Scripturi cunoaştem că Dumnezeu S-a revelat şi în formă umană. Aceasta poartă numele de „teofanie” (a se vedea Geneza 18:1-33; 32:22-30; Exod 24:9-11 etc.). Dumnezeu S-a revelat în multe feluri, pentru ca în final să ni Se reveleze în Hristos, care este „chipul Dumnezeului celui nevăzut” (Coloseni 1:15) şi în care „locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9).
În concluzie, nu-L putem vedea pe Dumnezeu cu ochii noştri de carne, dar îl putem vedea cu ochi duhovniceşti. Îl putem vedea prin Hristos („Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl”- spunea Isus în Evanghelia după Ioan 14:9). De asemenea, Îl putem vedea prin creaţia Sa la fel cum, de pildă, putem cunoaşte un artist privindu-i opera.
Totuşi, după cum este scris în 1 Ioan 3:2, noi creştinii avem nădejdea că „atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este”. Nu prin trupul acesta de carne Îl putem vedea pe Dumnezeu „aşa cum este”, ci cu unul duhovnicesc (a se vedea 1 Corinteni 15:35-58).
„Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin”. (1 Corinteni 13:12).
„Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor”. (Apocalipsa 22:3-4).
Asta înseamnă evoluția?
Din om in tigru?
Atâta înțelegeți?
1) In primul rand, ca sa combati o teorie trebuie neaparat sa propui o alta teorie mai plauzibila in locul ei pe care sa o mai si argumentezi.Teoria ta , probabil, este teoria creationista:dar din cate vad, iti e rusine cu ea:si mie mi-ar fi rusine sa propun o astfel de teorie.Sii totusi, ca sa fim corecti, ar trebui sa vorbim despre ambele teorii:daca evolutionismul duce lipsa de dovezi si argumente suficiente, cum gresit sustineti voi , atunci ce ne facem cu creationismul care nu beneficiaza de absolut niciun argument logic (ca sa nu mai vorbim de dovezi concrete)?De fapt, toate argumentele logice duc la concluzia ca teoria creationista este copilaroasa, ridicola si complet absurda:din punctul de vedere al logicii, creationismul se numeste imposibilitate.In ceea ce priveste argumentele si dovezile in favoarea evolutionismului, acestea nu doar ca sunt extrem de numeroase, dar si categoriile de dovezi sunt foarte multe:biochimie,biogeografie, embriologie, anatomie comparata, inrudirea genetica dintre specii,mutatiile genetice (principala cauza a variatiilor din cadrul unei specii),organe vestigiale, paleontologie, extinctia unor specii, adaptarea speciilor (de exemplu multe bacterii devin rezistente la anumite antibiotice),formele tranzitionale (verigile dintre specii),selectia artificiala (producerea de specii noi, de exemplu ovinele domestice nu mai pot produce urmasi cu ovis orientalis, specia din care se trag) .Care sunt dovezile in favoarea creationismului?Teoria ta e ca oamenii provin din incestul dintre fiii si fiicele lui adam si eva:dar , datorita, consangvinizarii, specia umana ar fi disparut complet dupa cateva generatii.Pana si Dumnezeu-Fiul,care e totuna cu Fiul lui Dumnezeu , a avut nevoie de o mama umana , numai adam si eva n-au avut nevoie nu doar de un tata uman dar nici macar de o mama.Deci care teorie este sustinuta de argumente logice si de dovezi si care e absurda?
2)Romania, desi are doar 20 de milioane de locuitori, este tara din UE cu cei mai multi analfabeti.Iar numarul de semianalfabeti trebuie sa fie proportional cu cel de analfabeti.Propaganda creationista mai lipsea.
3)”Daca oamenii au evoluat din maimute, de ce n-au evoluat toate maimultele in oameni?”
Sau de ce nu cad oamenii de pe Pamant?Unde traiesc maimutele antropoide?In paduri, duc o viata arboricola:prin urmare , nu au nevoie sa se adapteze la mersul biped.In urma cu vreo 10 milioane de ani, schimbarile climatice au cauzat imputinarea padurilor in Africa si o specie de maimute, numita conventional hominide, asemanatoare cimpanzeului, a fost nevoita sa se adapteze la viata in savana (campia africana cu iarba inalta), adoptand mersul biped care confera avantajele indispensabile supravietuirii:in 4 labe nu ar fi fost capabile sa vada in primul rand pericolele (mult mai numeroase decat in cazul vietii arboricole) si in al doilea rand sursele de hrana care erau mai putine si mai greu de obtinut decat in paduri.
4)Ce treaba au balaurii cu 7 capete cu dinozaurii?In plus, creationismul nu admite nici extinctia speciilor, de aceea creationistii neaga ca ar fi existat dinozauri, desi s-au gasit numeroase fosile.Asta inseamna ca pe creationisti, spre deosebire de evolutionisti, nu-i intereseaza adevarul, ci doar ” adevarul” lor:pentru ca religia include si o parte de politica, iar politica nu are treaba cu adevarul, ci cu interesele.
5)”De ce nu admiteti ca acestea sa fi fost specii de sine statatoare?” De ce sa admitem?
6)”Daca darwinistii sustin ca si oamenii sunt de fapt tot niste animale, de ce doar oamenii au ratiune?” Oamenii sunt animale doar din punct de vedere biologic, nu si psihologic si intelectual, pentru ca din acest din urma punct de vedere oamenii sunt infinit superiori animalelor.Dar chiar si din punct de vedere biologic, omul este luat separat, de exemplu anatomia si fiziologia omului nu se studiaza la zoologie ci este materie de studiu separata.
7)”De ce nu avem sentimentul apartenentei de „rasa” cu niciunul dintre ele , nici macar cu maimutele despre care darwinistii cred ca ne sunt rude?” Ce intrebare e asta?Cum sa avem sentimentul apartenentei la aceeasi rasa cu animale care nu doar ca nu sunt din aceeasi rasa cu noi, dar sunt din specii diferite?Specia include una sau mai multe rase , nu invers.Nu avem sentimentul apartenentie de rasa nici macar cu chinezii si negrii:pentru ca nu suntem aceeasi rasa.
Maimutele sunt speciile cele mai inrudite cu specia umana:dar suntem inruditi genetic, mai mult sau mai putin, cu toate formele de viata,inclusiv cu plantele si bacteriile.Cum ar putea explica un creationist aceasta inrudire genetica?Nu ar putea.
8)”Fara suparare, dar nu pot lua in serios argumentul ca mai evoluam inca” .Fara suparare , asta se explica ori prin faptul ca nu ai suficiente informatii la dispozitie (argumente cum ca inca mai evoluam) ori prin faptul ca , asemeni tuturor creationistilor, nu esti interesat de adevar ci doar de ” adevarul” tau.Oamenii de acum cateva sute de ani , de exemplu,erau mai scunzi, dar nu aveau mainile mai scurte si erau mai puternici.Cum se explica daca nu prin modificari pe care nu e gresit sa le numim evolutie?Dar un creationist cum ar putea explica?Nu ar putea.
„Sa nu confundam stiintificul cu fantasticul”.Totalmente de acord.Care teorie pare mai fantastica:evolutionismul sau creationismul?
9)”Am dus multe polemici cu sustinatorii teoriei evolutioniste,dar nimeni n-a reusit sa-mi raspunda satisfacator, argumentat”.Poate si din cauza ca tu, ca orice creationist, nu esti interesat de adevar, ci doar de „adevarul” tau.Sa stii ca teologii, fiind oameni inteligenti si culti, inteleg pe deplin evolutionismul :ei doar se prefac ca nu sunt de acord cu el:pentru ca , repet,religia nu inseamna doar mistica ci mai include si o politica proprie.Asta inseamna ca , de fapt, nu evolutionistii ci biserica ne trateaza ca pe niste animale, incercand si acum ca si cu sute de ani in urma sa ne bage pe gat niste dogme care, prin simplul fapt ca sunt dogme, nu pot fi acceptate decat inlocuind ratiunea despre care vorbeai cu credinta oarba .
Eu consider ca ti-am raspuns destul de argumentat, mai argumentat de-atat nici ca s-ar putea:decat daca, ai incerca si tu sa-ti sustii teoria creationista intr-un mod argumentat.Pentru ca e nevoie sa analizam si sa comparam ambele teorii:ca sa vedem atuurile si punctele slabe ale ambelor:si, in urma unei astfel de analize si comparatii, oricine va putea sa vada fara ochelari ca teoria creationista nu poate fi acceptata decat intr-un singur fel:prin credinta oarba.
„In primul rand, ca sa combati o teorie trebuie neaparat sa propui o alta teorie mai plauzibila in locul ei pe care sa o mai si argumentezi.Teoria ta , probabil, este teoria creationista:dar din cate vad, iti e rusine cu ea:si mie mi-ar fi rusine sa propun o astfel de teorie.”
Sunt creaţionist. Dacă aţi fi citit ce am scris în comentariile de mai sus, aţi fi văzut că n-am ascuns acest lucru. Şi nu, nu mi-e ruşine cu creaţionismul. Ruşine ar fi trebuit să-mi fie dacă aş fi susţinut că sunt urmaşul unei „maimuţe”, deşi totul din jur îmi arată că omul e cu totul altceva.
Cereţi dovezi? Chiar simplul fapt că eu şi dvs. avem această discuţie este o dovadă în acest sens. Nu ne-ar fi înzestrat „evoluţia” cu raţiune nici în trilioane de ani. Gândiţi logic: dacă a existat cu adevărat un proces evolutiv, cu siguranţă măcar unele animale ar fi fost înzestrate şi ele cu o raţiune similară omului. Oare credeţi că lor le-ar fi stricat puţină raţiune de tipul celei umane?
Nici nu mai are sens să insist, cine e orb, să fie orb în continuare dacă asta doreşte…
„Sii totusi, ca sa fim corecti, ar trebui sa vorbim despre ambele teorii:daca evolutionismul duce lipsa de dovezi si argumente suficiente, cum gresit sustineti voi , atunci ce ne facem cu creationismul care nu beneficiaza de absolut niciun argument logic (ca sa nu mai vorbim de dovezi concrete)?De fapt, toate argumentele logice duc la concluzia ca teoria creationista este copilaroasa, ridicola si complet absurda:din punctul de vedere al logicii, creationismul se numeste imposibilitate.”
Creaţionismul susţine că o Fiinţă Superioară având atribute supranaturale a creat Universul cu tot ce conţine. Evoluţionismul în schimb, susţine că totul a apărut de la sine. E ca şi cum ai vedea o maşină şi ai zice că a apărut aşa, de una singură. Poftim logică! Şi numai ce „maşinării vii” sunt fiecare organism, fiecare vietate în parte! După cum am mai spus, orbul să rămână orb dacă asta doreşte…
Sincer, am obosit să combat inepţiile evoluţioniştilor. Toţi care veniţi aici, nu citiţi întâi comentariile anterioare, că doar am răspuns deja la acest tip de „argumente”. Veniţi cu aceleaşi şi aceleaşi idei puerile, lipsite de noimă, de logică şi, pe deasupra, mai vorbiţi şi de sus, de parcă aţi fi descoperit „piatra filosofală”.
Nu, domnule, nu teoria creaţionistă este copilăroasă, ridicolă şi complet absurdă, nu creaţionismul este o „imposibilitate”! Tocmai aţi descris de fapt, evoluţionismul. Evoluţionismul nu este ştiinţă! Dimpotrivă, combate ştiinţa. Ca să vă aduc un argument, vă trimit la legea entropiei. Ştiinţa a demonstrat că există o degradare progresivă în Univers, energia disponibilă în Univers descreşte mereu. Ce e nou, nu se face mai nou, ci se învecheşte. Este logic sau nu? Uite că evoluţia spune că nu este chiar aşa. Dacă ştiinţa a arătat că, pe măsură ce trece timpul, totul tinde spre degradare, spre dezordine, evoluţioniştii susţin că dimpotrivă, pe măsură ce timpul trece, totul se „perfecţionează”, se „ordonează”. Şi tot voi ne acuzaţi că suntem absurzi şi ridicoli! Ca să nu mai vorbesc că se ştie şi este de necombătut faptul că mutaţiile nu aduc niciodată informaţii noi, ci mai degrabă scad din calitatea iniţială.
Uitaţi de ce, stimate domn, consider teoria creaţionistă mai logică, mai raţională decât evoluţionismul. Există aici şi factorul credinţei? Într-adevăr, dar el este prezent şi în cazul evoluţionismului cu atât mai mult cu cât pentru a fi evoluţionist convins ai nevoie de o doză mult mai mare de credinţă. De ce afirm asta? Pentru că măcar la creaţionişti se ştie că Cineva atotputernic, atotştiutor a făcut totul. Cum a făcut? Asta ne depăşeşte, în condiţiie în care cunoştinţa şi inteligenţa omului este limitată. Altfel, totul ar fi fost lumină în mintea noastră. Ştim că Cineva a făcut totul şi e de ajuns, restul sunt speculaţii. Dar să vii şi să susţii că lumea a luat naştere de la sine, că a ajuns la stadiul acesta „din întâmplare”, este ca şi cum ai intra într-un şantier naval şi ai crede că este posibil ca în urma unei tornade, venite din întâmplare, piesele să se cupleze singure una de alta şi să formeze un vapor care să mai şi poată ieşi în larg. Asta este cu adevărat credinţă oarbă şi o astfel de credinţă au evoluţioniştii!
Şi apropo de absurditate. Vă las un citat din Darwin:
„A afirma că ochiul cu toate mecanismele sale inimitabile de adaptare la distanţe diferite, de captare a luminii cu intensităţi diferite şi de corectare a aberaţiilor sferice şi cromatice, s-a format prin procesul de selecţie naturală sună, mărturisesc sincer, cât se poate de absurd”.
Se pare că unii sunt mai darwinişti chiar decât Darwin!
„In ceea ce priveste argumentele si dovezile in favoarea evolutionismului, acestea nu doar ca sunt extrem de numeroase, dar si categoriile de dovezi sunt foarte multe:biochimie,biogeografie, embriologie, anatomie comparata, inrudirea genetica dintre specii,mutatiile genetice (principala cauza a variatiilor din cadrul unei specii),organe vestigiale, paleontologie, extinctia unor specii, adaptarea speciilor (de exemplu multe bacterii devin rezistente la anumite antibiotice),formele tranzitionale (verigile dintre specii),selectia artificiala (producerea de specii noi, de exemplu ovinele domestice nu mai pot produce urmasi cu ovis orientalis, specia din care se trag)”.
„Argumentele” şi „dovezile” în favoarea evoluţionismului sunt, de fapt, nişte glume proaste. Aşa cum au fost „Lucy”, „omul de Nebraska”, „omul de Piltdown” şi atâtea alte „mânării” dovedite, despre care multă vreme s-a crezut că sunt „dovezi” în sprijinul evoluţionismului.
Se ştie că dintre fosilele cunoscute, doar 0,1 % sunt animale vertebate, dintre care o fracţiune inimaginabilă aşa-zise „primate” (oameni, antropoide, maimuţe, lemurieni). S-a ajuns în situaţia ridicolă în care sunt reconstruiţi „strămoşii” rasei umane pornind doar de la un singur dinte. Asta deja nu mai este ştiinţă. În cel mai bun caz, e „artă”.
Ca să nu mai vorbesc de „metodologia” paleontologului evoluţionist: când totul este conform ideilor sale, fosilele sunt datate după vechimea stratului în care sunt găsite; când ceva nu le convine, stratul este datat după tipul fosilelor. Halal procedură! Ca să nu mai vorbesc că s-au descoperit în acelaşi loc şi pe acelaşi nivel stratigrafic tipuri de fosile care ar trebui să fie despărţite de perioade uriaşe de timp (a se vedea cazul şantierului arheologic Koobi Fora, din Kenya, unde s-au descoperit împreună KNM-ER 813, cu aspectul unei fiinţe umane moderne, şi KNM-ER 803, 820, 1507 şi 3883, care se presupune că aparţin unor homo erectus, considerat strămoşul lui homo sapiens antic şi modern). Ce fac evoluţioniştii când descoperă astfel de lucruri? Se declară „şocaţi”, sunt bulversaţi, dar nici nu le trece prin minte, aşa cum ar trebui să-i treacă unui savant veritabil, că poate ipoteza nu este bună. Şi dacă ipoteza nu este probată de fapte, se renunţă la ipoteză. Dar de unde atâta ştiinţă când evoluţioniştii pornesc la cercetare având deja concluzia la care „trebuie” să ajungă…
„Care sunt dovezile in favoarea creationismului?”
Chiar credeţi că creaţioniştii n-au dovezi? N-am timp şi nici chef acum (că oricum, cel mai probabil v-ar lăsa rece toate strădaniile mele), dar voi menţiona sumar:
-ordinea şi cea de-a doua lege a termodinamicii susţin creaţionismul şi infirmă evoluţionismul;
-există o serie de metode de determinare a vârstei sistemului nostru solar care indică mai degrabă tinereţea decât bătrâneţea acestuia;
-dacă Universul ar avea miliarde de ani, n-ar mai exista aşa-zisele „comete cu viaţă scurtă”, despre care se ştie că nu trăiesc mai mult de 10000 de ani;
-este pe deplin cunoscut în ştiinţă că măsurătoarea directă timp/spaţiu pe care o putem face în univers se limitează la aproximativ trei sute de ani lumină, prin triangulaţie, folosind ca bază diametrul orbitei pământului. Toate măsurătorile timp/distanţă care depăşesc această limită sunt indirecte şi se bazează pe ipoteze care pot fi sau nu valide. Deci, evoluţioniştii deduc vârsta universului pe baza ipotezei fundamentale (şi nedemonstrate). Acestea fiind spuse, nu văd de ce să nu se ia în considerare şi ipoteza unui Univers tânăr. Doar dacă n-am avea idei preconcepute sau prejudecăţi care n-au ce căuta în ştiinţă;
-modificările câmpului magnetic al Pământului trimit la o vârstă tânără a acestuia, nicidecum la un Pământ bătrân;
-distanţa dintre Lună şi Pământ: Luna se află într-o continuă depărtare de Pământ şi cum ea nu putea fi niciodată mai aproape de „limita Roche” (18500 Km), dacă Universul ar avea într-adevăr miliarde de ani, distanţa dintre Pământ şi Lună ar trebui să fie cu mult mai mare;
-vestigii descoperite la înălţimi mult mai mari decât cele obişnuite pentru aşezările omeneşti indică faptul că, în trecut, oamenii au trăit în acele regiuni, dar la altitudini mult mai mici. Cu alte cuvinte, acei munţi s-au ridicat în urma unui proces rapid, ori nu în urma unuia lent, vreme de milioane de ani;
-adâncimile imense de lavă vulcanică, aşa cum este Platoul Columbia, sugerează o catastrofă la scară uriaşă. Extincţiile în masă, fosile de peşti surprinşi chiar în timp ce se devorau unii pe alţii, conservarea ţesuturilor moi, păstrând dovezi ale hranei digerate, fosile de animale cu trupuri moi (de exemplu, meduzele), toate sugerează că fosilizarea s-a produs brusc, ori nu lent cum susţin evoluţioniştii. Cum anume a avut loc aceasta? Creaţioniştii au un răspuns: Potopul;
-aşa-zisele „fosile vii”: animale existente şi astăzi descoperite până şi în rocile cele „mai bătrâne”, fără să prezinte modificări, decât poate în dimensiuni, sunt toate mărturii împotriva evoluţionismului (a se vedea Muzeul Fosilelor Vii din Haga, iguanele din Noua Zeelandă descoperite în rocile din cretacic etc.);
-analiza inelelor renumiţilor copaci Sequoia Gigantea, arbori despre care se ştie că sunt imuni la orice fel de boli, au arătat vârste de maxim 4000 de ani, ceea ce afirmă ipoteza catastrofei globale (potopul) produsă relativ recent;
-mecanismele fiinţelor vii:de la minusculul cil bacterian care dispune de un motor rotativ, la zbor, mecanism care este imposibil să fi apărut în etape mici, toate infirmă ipotezele evoluţionismului;
-creşterea numerică a populaţiei şi genealogiile străvechi: dacă într-adevăr omul ar fi apărut pe pământ cu milioane de ani în urmă, am fi trebuit să fim cu mult mai mulţi. Potrivit rapoartelor ONU, este nevoie numai de 5000 de ani pentru ca populaţia să atingă această cifră. Modificarea care ar fi dus-o războaiele şi calamităţile ar fi de numai 2 %. ETC. ETC. ETC. ETC. ETC. ETC. ETC. ETC. ETC. ETC. ETC. ETC. ETC. ETC. ETC.
„Teoria ta e ca oamenii provin din incestul dintre fiii si fiicele lui adam si eva:dar , datorita, consangvinizarii, specia umana ar fi disparut complet dupa cateva generatii.Pana si Dumnezeu-Fiul,care e totuna cu Fiul lui Dumnezeu , a avut nevoie de o mama umana , numai adam si eva n-au avut nevoie nu doar de un tata uman dar nici macar de o mama.Deci care teorie este sustinuta de argumente logice si de dovezi si care e absurda?”
Culmea că un evoluţionist face astfel de afirmaţii! Dacă venea cineva şi vorbea despre implicarea „extratereştrilor” în popularea pământului, mai era cum era. Dar evoluţioniştii oare nu susţin şi ei că de la unul singur a apărut toţi (cu specificarea că au rezultat pe lângă oameni, şi alte specii şi uite aşa suntem „rude” cu maimuţele)? La evoluţionişti se poate ca să iasă dintr-un singur animal specii întregi, dar nu se poate ca omenirea să fie urmaşa unui singur om şi al unei singure femei, din cauza „consangvinizării”. Nu este asta absurd?
Deşi oamenii sunt urmaşii lui Adam şi ai Evei, specia umană n-a dispărut complet după câteva generaţii din cauza „consangvinizării”. De ce? Pentru că aceste „defecţiuni” ale materialului genetic survenite în procesul reproducerii n-au existat de la început, ci au apărut în timp. Biblia spune clar că la început totul era „bun”. Păcatul este cel care a distrus acest echilibru şi a început astfel „numărătoarea inversă” a acestei creaţii.
„Romania, desi are doar 20 de milioane de locuitori, este tara din UE cu cei mai multi analfabeti.Iar numarul de semianalfabeti trebuie sa fie proportional cu cel de analfabeti.Propaganda creationista mai lipsea.”
Evoluţionismul este o teorie. Creaţionismul la fel. Nu pricep de ce această aroganţă. Dacă evoluţioniştii fac propagandă, creaţionişti de ce n-ar face şi ei? Adică unii au voie şi alţii nu? Mai trăim încă într-o ţară liberă. Fiecare mai este încă liber să creadă ceea ce doreşte.
Dacă dvs. credeţi în evoluţionism şi îi faceţi propagandă, n-aveţi decât. Dar nu mă trageţi de mânecă că şi eu fac întocmai faţă de creaţionism! Am aceleaşi drepturi ca şi dvs.!
„Sau de ce nu cad oamenii de pe Pamant?Unde traiesc maimutele antropoide?In paduri, duc o viata arboricola:prin urmare , nu au nevoie sa se adapteze la mersul biped.In urma cu vreo 10 milioane de ani, schimbarile climatice au cauzat imputinarea padurilor in Africa si o specie de maimute, numita conventional hominide, asemanatoare cimpanzeului”
Asta cu „în urmă cu vreo 10 milioade de ani” e ca „a fost odată ca niciodată”. Scrieţi basme, închipuiri. Nu există dovezi pentru ceea ce susţineţi decât în capul celor care le născocesc.
„Ce treaba au balaurii cu 7 capete cu dinozaurii?In plus, creationismul nu admite nici extinctia speciilor, de aceea creationistii neaga ca ar fi existat dinozauri, desi s-au gasit numeroase fosile.Asta inseamna ca pe creationisti, spre deosebire de evolutionisti, nu-i intereseaza adevarul, ci doar ” adevarul” lor:pentru ca religia include si o parte de politica, iar politica nu are treaba cu adevarul, ci cu interesele.”
Cine a pomenit de „balauri cu 7 capete”? Există în folclorul asiatic şi dragonii, care iar fac trimitere la dinozauri. Pur şi simplu nu puteţi ignora aceste fapte. Orice legendă ascunde un sâmbure de adevăr. În plus, dezinformaţi, creaţionismul nu respinge ipoteza extincţiei unor animale (de exemplu, dinozaurii).
Având în vedere aceste fapte, nu cred că sunteţi în măsură să vorbiţi despre „adevăr”.
„”De ce nu admiteti ca acestea sa fi fost specii de sine statatoare?” De ce sa admitem?”
Pentru că ştiinţa ia în calcul orice posibilitate. Îşi face ipoteze şi apoi cercetează. Nu porneşte direct de la concluzii, ci ipotezele duc la concluzii, nu concluzia la ipoteze. De aia!
„Oamenii sunt animale doar din punct de vedere biologic, nu si psihologic si intelectual, pentru ca din acest din urma punct de vedere oamenii sunt infinit superiori animalelor.Dar chiar si din punct de vedere biologic, omul este luat separat, de exemplu anatomia si fiziologia omului nu se studiaza la zoologie ci este materie de studiu separata.”
Dacă e aşa, rămâne iar întrebarea: de ce omul a „deveni” „infinit superior animalelor”. De ce n-a devenit infinit superior leul, calul, găina? De ce omul? La care evoluţionistul n-are alt răspuns decât puerilul şi absurdul: „întâmplarea a făcut aşa”. No comment!
„Ce intrebare e asta?Cum sa avem sentimentul apartenentei la aceeasi rasa cu animale care nu doar ca nu sunt din aceeasi rasa cu noi, dar sunt din specii diferite?Specia include una sau mai multe rase , nu invers.”
Am pus în ghilimele „rasă” pentru că n-am găsit alte cuvinte mai potrivite. Ceea ce am vrut să spun este că, deşi evoluţioniştii susţin că suntem „rude” cu maimuţele, eu cel puţin n-am nici un sentiment diferit faţă de o maimuţă, diferit de cele faţă de oricare alt animal. Şi mă gândesc că e logic să avem dacă evoluţia ar fi reală, pentru că am fi împărţit cândva acelaşi sânge ce ne curge prin vene, iar sângele noi românii ştim bine că „apă nu se face”. 🙂
În fine. Văd că aşteptările mele nu sunt la fel de logice şi pentru evoluţionişti.
„Nu avem sentimentul apartenentie de rasa nici macar cu chinezii si negrii:pentru ca nu suntem aceeasi rasa.”
Conform argumentului de sus, da, faţă de om, negru, chinez, indian, oricare ar fi el, simt altceva. Nu-l văd ca pe un animal. Îl văd diferit. Şi asta nu este ceva „auto-impus”, ci este ceva din fiinţa mea.
„Cum ar putea explica un creationist aceasta inrudire genetica?Nu ar putea.”
Nu mai stau acum să vă demontez afirmaţia. Şi aşa am scris mai mult. Vă propun un mic experiment: dacă v-aş invita să priviţi o galerie de artă, nişte tablouri de pildă, cum aţi explica asemănările flagrante între ele? Nu ştiu dvs., dar eu mi le-aş explica ca fiind opera unui aceluiaşi autor…
„Fara suparare , asta se explica ori prin faptul ca nu ai suficiente informatii la dispozitie (argumente cum ca inca mai evoluam) ori prin faptul ca , asemeni tuturor creationistilor, nu esti interesat de adevar ci doar de ” adevarul” tau.”
Iar discuţia despre adevăr şi iar mă văd nevoit să vă spun că nu sunteţi în măsură să-mi vorbiţi despre adevăr, asta după ceea ce susţineţi.
„Oamenii de acum cateva sute de ani , de exemplu,erau mai scunzi, dar nu aveau mainile mai scurte si erau mai puternici.Cum se explica daca nu prin modificari pe care nu e gresit sa le numim evolutie?Dar un creationist cum ar putea explica?Nu ar putea.”
Asta de unde aţi scos-o? Mă îndoiesc că în trecut se făceau astfel de măsurători şi dacă se făceau, în nici un caz nu se făceau la nivel global ca să puteţi acum să generalizaţi.
Oamenii erau în trecut aşa cum sunt şi în prezent. Existau şi oameni foarte înalţi chiar şi în antichitate şi nu doar Biblia îi menţionează. Existau şi pititici, existau şi de tot felul ca şi acum. Restul sunt doar speculaţii.
„Totalmente de acord.Care teorie pare mai fantastica:evolutionismul sau creationismul?”
Oare? Copiii aud poveşti la grădiniţă cu broaşte transformate în prinţi într-o clipeală şi toţi n-avem dubii, acelea sunt doar închipuiri, basme. „Oamenii mari” aud „poveşti” tot cu broaşte transformate în „prinţi”, numai că pe parcursul a milioane de ani, şi unii consideră acele poveşti reale.
Vă întorc deci întrebarea: care teorie pare mai fantastică: evoluţionismul sau creaţionismul?”
„Poate si din cauza ca tu, ca orice creationist, nu esti interesat de adevar, ci doar de „adevarul” tau.”
Iar despre adevăr. Nu mai repet ce am scris mai sus pe acest subiect.
„Sa stii ca teologii, fiind oameni inteligenti si culti, inteleg pe deplin evolutionismul :ei doar se prefac ca nu sunt de acord cu el:pentru ca , repet,religia nu inseamna doar mistica ci mai include si o politica proprie.Asta inseamna ca , de fapt, nu evolutionistii ci biserica ne trateaza ca pe niste animale, incercand si acum ca si cu sute de ani in urma sa ne bage pe gat niste dogme care, prin simplul fapt ca sunt dogme, nu pot fi acceptate decat inlocuind ratiunea despre care vorbeai cu credinta oarba .”
Fiecare este liber să creadă ce doreşte.
Ce să vă spun, nu nazismul, ideologie rasistă, ce a îmbrăţişat evoluţionismul, i-a tratat pe oameni ca pe nişte animale, ci „biserica”…
V-am arătat cum e cu credinţa oarbă şi cu evoluţionismul. V-am arătat şi cum e cu raţiunea. Acum vă spun şi dvs.; sunteţi liber să credeţi ce vreţi!
„Eu consider ca ti-am raspuns destul de argumentat, mai argumentat de-atat nici ca s-ar putea:decat daca, ai incerca si tu sa-ti sustii teoria creationista intr-un mod argumentat.”
Nu prea mi-aţi răspuns atât de argumentat pe cât credeţi, dar v-aţi străduit totuşi. Apoi, am văzut că n-aţi răspuns la toate întrebările lansate de mine în această secţiune a blogului.
„Pentru ca e nevoie sa analizam si sa comparam ambele teorii:ca sa vedem atuurile si punctele slabe ale ambelor:si, in urma unei astfel de analize si comparatii, oricine va putea sa vada fara ochelari ca teoria creationista nu poate fi acceptata decat intr-un singur fel:prin credinta oarba.”
Tocmai aţi vorbit despre „ochelari”. Lăsaţi-i pe cititori să-şi tragă singur concluziile!
Cred că s-a scris suficient ca să o poată face deja. Personal, nu prea am timp să mai dezbat aceleaşi şi aceleaşi lucruri. Vă sfătuiesc să citiţi comentariile anterioare şi dacă aveţi ceva nou, cu mare plăcere vom dezbate. Dacă nu, dacă veţi veni cu lucruri deja discutate, nu obişnuiesc să-mi dau copy/paste la propriile comentarii, aşa că vă voi trimite să le citiţi chiar dvs.
Numai bine!
am vazut parerile scrise de mai sus si vreau sa zic ca nu se poate ca din nimic sa se faca tot, evident mult mai logica mi se pare teoria evolutionista, cat de la ce s-a pornit, ramane un mister. Oamenii au trait in pesteri, oamenii s-au nascut in pesteri langa stalacniite si stalactite.
E mult mai plauzibila ideea evolutionista decat cea creationista, dovezile sunt multiple, le-a scris Charles mai sus, si mai ales transformarea om-maimuta, repet si eu, nu s-a descoperit procesul stiintific prin care maimuta [despre care se tot vorbeste] s-a transformat in om.
Nu uitati ca omul, prin stiinta, a descoperit racheta spatiala, satelitii, internetul [care fara el nu mai putau raspandi creationistii teoria creationista] si alte o gramada de chestii indispensabile in ziua de azi.
„am vazut parerile scrise de mai sus si vreau sa zic ca nu se poate ca din nimic sa se faca tot,”
Am mai discutat acest lucru aici şi nu o dată. În teoria creaţionistă există factorul divin. Ai deci un şir de zerouri cărora le adaugi ceva. Şi un singur 1 dacă pui în faţa unui şir nesfârşit de zerouri, situaţia se schimbă colosal. Nu-i aşa? Uite, deci, că în evoluţionism nu există un astfel de factor, precum în creaţionism, ci doar „zerouri”…
Cât despre „creaţia din nimic”, mai aduc în discuţie un verset biblic la care merită meditat:
„Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd. ” (Evrei 11: 3).
„evident mult mai logica mi se pare teoria evolutionista, cat de la ce s-a pornit, ramane un mister.”
Ba teoria evoluţionistă este cu mult mai puţin logică decât creaţionismul, fiindcă aşa după cum am arătat, la ea avem doar „zerouri”. Şi din nimic, ştim prea bine că rezultă tot nimic, oricâte miliarde de ani ar trece.
Spuneţi că în evoluţionism, de la ce s-a pornit rămâne un mister. În creaţionism uite că nu există acest mister, încă un argument în plus în ceea ce priveşte caracterul logic, claritatea acestei teorii în detrimentul celei evoluţioniste.
„E mult mai plauzibila ideea evolutionista decat cea creationista, dovezile sunt multiple, le-a scris Charles mai sus, ”
Cât despre aşa-zisele „dovezi” ale evoluţionismului, am mai spus-o, nu sunt decât interpretări subiective ale unor fapte.
„nu s-a descoperit procesul stiintific prin care maimuta [despre care se tot vorbeste] s-a transformat in om.”
Atunci, despre ce vorbim noi aici?
Aţi spus, de fapt, cu alte cuvinte, ceea ce mă tot străduiesc să arăt aici, şi anume că evoluţionismul n-a fost demonstrat ştiinţific. Este doar un set de ipoteze, atât şi nimic mai mult. De ce unii se comportă de parcă evoluţionismul ar fi dat legi ştiinţifice, de ce unii compară teoria evoluţionistă cu teoria gravitaţiei ş.a.m.d.? Ignoranţă, încăpăţânare, rea voinţă…
„Nu uitati ca omul, prin stiinta, a descoperit racheta spatiala, satelitii, internetul [care fara el nu mai putau raspandi creationistii teoria creationista] si alte o gramada de chestii indispensabile in ziua de azi.”
Am negat eu asta aici? A negat vreun creaţionist astfel de lucruri? Să se înţeleagă o dată pentru totdeauna: creaţionismul nu se opune ştiinţei! Evoluţionismul nu este un sinonim al „ştiinţei”! Asta-i culmea! Doar dvs. mai sus aţi spus că „nu s-a descoperit procesul ştiinţific prin care maimuţa s-a transformat în om”…
Acum, serios vorbind, așa o tâmpenie și atâta ignoranță nu am mai auzit tare demult…
Ai dovezi biologice….genetice…care să susțină …creația?
Reset your religios!
În primul rând, vă rog să aveţi grijă la limbaj!
Am adus câteva argumente în favoarea creaţionismului mai sus. Nu obişnuiesc să citez din mine însumi şi nici n-are sens având în vedere că tocmai au fost discutate astfel de lucruri.
În ceea ce priveşte aşa-zisele „dovezi” ale evoluţionismului, după cum am mai spus, nu sunt decât interpretări subiective. Ştiinţa însă se caracterizează prin obiectivitate, nicidecum subiectivitate.
Dacă credeţi că teoria evoluţionistă a fost demonstrată ştiinţific, aţi fost indus în eroare. Să fim serioşi, dacă ar fi fost demonstrată, n-ar mai căuta nimeni „verigi-lipsă”…
În rest, eu zic că mult mai grav este nici să n-ai ce „reseta”. Nu zic asta ca o aluzie, ci doar ca simplă observaţie. Numai bine!
Uitați lucrarea unei eleve de clasa a 9-a (am îndepărtat numele), împreună cu bibliografia aferentă.
Creaționismul este in zilele noastre doar apanajul bisericilor fundamentaliste neoprotestante, finanțat cu disperare de ICR, Discovery Institute, Answer in Genesys….
Până la ora actuală, acest „creaționism științific” nu a produs absolut nimic …nicio teorie viabilă…nici macar un sirop de tuse…
Ok… oricum, viitorul omenirii stă în mâna copiilor care studiază știință adevărată și nu prostii biblice.
Deci , referatul elevei:
„Domenii de aplicabilitate ale teoriei evolutiei in biologie
În biologie, teoria evoluției descrie fenomenul prin care caractere noi, utile speciei, apărute la un individ și transmise descendenților acestuia ajung să fie adoptate de o populație.
Evoluția stă la baza speciației (adică apariția unor specii noi din specii existente).
Evoluția biologică se referă la faptul că organismele complexe rezultă din precursori mai simpli, deși acest mod de abordare implică o puternică simplificare a unui proces complex.
O discuție completă despre evoluția biologică necesită explicații detaliate din domeniul geneticii.
De asemenea necesită investigarea diferențelor care caracterizează speciile, genurile și întreg arborele vieții, deoarece aceste fenomene încearcă să fie explicate de teoria evoluției.
Evoluția biologică poate fi explicată în mai multe moduri, dar, pentru a surprinde cele două fațete ale ei (aspectele genetice și diferențele dintre organisme) vom prezenta două dintre definiții:
1) Evoluția este modificarea compoziției genetice a unei populații de la o generație la alta.
2) Evoluția reprezintă modificarea gradată a organismelor în decursul timpului, apariția de specii și linii evolutive pornind de la forme ancestrale, precum și generarea de diversitate.
Prima definiție subliniază modificările genetice, iar termenul utilizat frecvent este de microevoluție. Cu alte cuvinte, evoluția are loc la cea mai mică scală atunci când frecvențele alelelor dintr-o populație se modifică într-o succesiune de generații. Microevoluția reprezintă de fapt modificarea genofondului unei populații. Cea de a doua definiție se referă la apariția de noi forme de viață, care pot fi grupate la un loc cu alte forme de viață apărute întro ierarhie taxonomică. În mod obișnuit este denumită macroevoluție și privește schimbările evolutive peste nivelul speciei. Spre exemplu, apariția penelor în timpul evoluției păsărilor dintr-un grup de dinozauri reprezintă o noutate evolutivă care poate fi folosită pentru a defini un taxon superior speciei.
Teoria evoluției este unul din elementele fundamentale ale teoriei biologice. Este o teorie în biologie care explică apariția diferitelor tipuri de plante și animale (ca și a altor forme de viață ale Terrei) prin pre-existența altor tipuri, diferențele între acestea fiind datorate unor modificări produse în generații succesive. Ca teorie a biologiei, teoria evoluției este o teorie științifică. Asta înseamnă că ea este considerată a fi o ipoteză testabilă naturalistă care a fost dovedită. Primele dovezi în sprijinul teoriei evoluției au fost acelea provenind din studiile comparative de morfologie ale speciilor existente și din studiul fosilelor (paleontologie). De atunci, dovezile provenind din aceste surse s-au acumulat pe măsură ce înțelegerea fenomenului a fost adâncită, în timp ce discipline ale biologiei recent apărute (ca genetica, biochimia, fiziologia, etologia și în special biologia moleculară) au furnizat puternice dovezi adiționale, care au confirmat primele concluzii. Cantitatea de informație despre istoria evoluționară stocată în ADN-ul viețuitoarelor este virtualmente nelimitată, savanții fiind capabili să reconstruiască orice detaliu al istoriei evoluționare a vieții în măsura în care investesc suficient timp și resurse de laborator. Biologii nu mai sunt însă interesați să obțină dovezi suplimentare care să sprijine faptul evoluției, ci, mai degrabă, sunt preocupați a răspunde la întrebarea „ce tip de cunoștințe pot fi obținute din fiecare dintre sursele diverselor dovezi?”.
Teoria evoluției prezintă o explicație științifică a dualului fenomen al diversității și ordinii biologice. Ea explică variația ordonată constatată de biologi ca fiind produsul unor procese naturale care s-au repetat de numeroase ori în istoria vieții și care continuă să se manifeste și azi. Diversitatea formelor de viață este marcată de o ordine fundamentală, un „motiv” (model), prin care speciile apropiat înrudite partajează între ele mai multe trăsături comune decât o fac cu organismele mai distant înrudite.
Evoluția, în sens biologic, poate fi descrisă ca procesul prin care speciile se schimbă prin transformări succesive pornind de la alte organisme și nu prin generare spontană sau creație divină. Ideea evoluției s-a dezvoltat începând cu secolul XIX.
Scopul teoriei evoluției este de a explica originea speciilor, formarea lor pe parcursul timpului prin evoluția dintr-un strămoș comun. Această teorie a început prin a descrie evoluția ca un aspect al existenței ființelor vii (Lamarck și Darwin).
În biologie, evoluția reprezintă modificarea caracterelor moștenite ale populațiilor de organisme de la o generație la alta. Aceste schimbări sunt determinate de combinarea a trei procese principale: variație, reproducere și selecție. Genele care trec de la un organism la urmașii acestuia produc trăsături ereditare, care constituie baza evoluției. Aceste trăsături variază în cadrul populațiilor, ale căror indivizi prezintă variații genetice. Urmașii pot avea trăsături noi sau modificate și aceasta fie datorită mutațiilor genetice sau prin transferul de gene între populații și între specii. Astfel, la speciile care se reproduc sexuat, prin recombinare genetică se produc noi combinații de gene. Evoluția se produce când aceste diferențe ereditare devin tot mai comune sau tot mai rare într-o populație.
Două mecanisme majore dirijează evoluția. Primul este selecția naturală, procesul care face ca acele caractere ereditare, care sunt mai eficace pentru supraviețuire și reproducere, să devină mai răspândite în cadrul unei populații. Aceasta se datorează faptului că indivizii cu caractere mai avantajoase se reproduc mai ușor, astfel că tot mai mulți indivizi din generațiile următoare vor moșteni aceste trăsături.După mai multe generații, în urma acestor schimbări succesive, mici și aparent întâmplătoare și o selecție naturală a variantelor care răspund cel mai bine solicitărilor mediului, se realizează adaptarea.Al doilea mecanism major al evoluției îl constituie driftul genetic, un proces independent care produce schimbări aleatorii ale trăsăturilor la o populație mică. Pentru ca aceste trăsături să se transmită la urmași, care la rândul lor să se reproducă, probabilitatea joaca un rol important. Deși diferențele produse prin mutație genetică și selecție naturală sunt relativ mici de la o generație la alta, în timp acestea se pot acumula, producând adevărate schimbări la nivelul organismelor, astfel încât se poate ajunge la noi specii (speciație).Mai mult, similaritățile dintre organisme sugerează faptul că toate speciile cunoscute provin dintr-un strămoș comun printr-un proces de divergență graduală.
Biologia evoluționistă studiază domeniul legat de evoluția lumii vii, dezvoltă și testează teorii care să-i explice mecanismul. Studiind fosilele și biodiversitatea formelor de viață existente, oamenii de știință și-au dat seama, mai ales pe la jumătatea secolului al XIX-lea, că speciile se modifică în timp. Totuși, mecanismul care dirijează aceste schimbări a rămas necunoscut până în 1859, când Charles Darwin publică Originea speciilor, explicând această teorie prin intermediul conceptului de selecție naturală. Deși a provocat controverse aprinse, teoria lui Darwin a fost acceptată de majoritatea lumii științifice. Prin anii 1930′ are loc combinarea dintre teoria selecției naturale a lui Darwin cu legile lui Mendel privind ereditatea și se obține teoria sintetică a evoluției,în cadrul căreia se realizează legătura dintre unitățile evolutive (gene) și mecanismul evoluției (selecția naturală). Fiind mai vizionară și mai explicită, aceasta nouă teorie se confruntă cu succes cu noile probleme ridicate de biologia modernă, furnizând o explicație unificatoare a existenței diversității vieții pe Pământ.
A elaborat eleva clasei a 9-a ..”
Bibliografie
Charles Darwin – On The Origin of Species By Means of Natural Selection or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life, Heritage Press 1963 / New York, Avenel Books 1979 / Grolier Enterprises Corp. 1981
Charles Darwin – The Descent Of Man, And Selection In Relation To Sex, Princeton University Press, Princeton 1981
Richard Dawkins: The Selfish Gene. Reissued in new covers. Oxford University Press, Oxford 1999
Richard Dawkins: The Blind Watchmaker. Reissued. Penguin, London u.a. 2000
Carl Zimmer – Evolution: The Triumph of an Idea, HarperCollins, London 2001
Nick Barton, Derek Briggs, J.A. Eisen, D.B. Goldstein, N.H. Patel – Evolution, Cold Spring Harbor Laboratory Press 2007
Jerry Coyne, H. Allen Orr – Speciation, Sinauer Associates, Sunderland 2004
Douglas J. Futuyma – Evolution, Sinauer Associates, Sunderland 2005
Stephen Jay Gould – The Structure of Evolutionary Theory, Belknap Press (Harvard University Press), Cambridge 2002
John Maynard Smith, Eörs Szathmáry – The Major Transitions in Evolution, Oxford University Press, Oxfordshire 1997
Dacă alte din comentariile vostre le-am citit integral, no offence, dar pe acesta n-am mai avut răbdare să-l parcurg. Când citesc minciuni gogonate precum că evoluţia a fost demonstrată, realizez imediat că viaţa este mult prea scurtă să mi-o pierd cu nimicuri…
Dacă evoluţia a fost demonstrată, de ce se mai caută „verigi lipsă”? Voi chiar credeţi că suntem atât de naivi? Da, numai navii gustă toate aceste gogoşi evoluţioniste.
V-aş ruga, pe viitor, să nu mai postaţi kilometri de comentarii. Dacă ar fi gândurile dvs., n-am nimic impotrivă să le scrieţi chiar dacă este mult, dar dacă aparţin altora este de ajuns să postaţi doar link-ul sau să sintetizaţi (ca să nu mai vorbesc de dreptul de autor când postaţi pe aici lucrări care nu vă aparţin, chiar dacă, ce-i drept, menţionaţi numele autorului). S-au adunat până acum ceva comentarii pe pagina asta şi vreau să aibă prilejul şi alţii să-şi dea cu părerea, nu să fie aici plin de citate pe care le putem găsi oricând în altă parte. Vă mulţumesc de înţelegere!
Nu poti dovedi nici una dintre aceste teorii.Aceasta tema este inutila si este o absurditate.Cum te poate ajuta ?Cum poate ajuta omenirea ?Daca esti un om bun si nu te rogi la Dumnezeu , ce mergi in iad ?AHHAH ok.Daca cineva spune ca nu exista materie din nimic atunci as vrea sa aud o ipoteza care sa spuna cum exista sau ar exista Dumnezeu.
Si eu pot sa spun ca exista un carnat urias care a creat lumea si oamenii si sa scriu o biblie singur si nu ati avea nici o dovada ca acest monstru nu exista.Teoria creationismului este GREU de contracarat pentru ca nu prezinta date mai deloc.As merge atat de departe incat sa spun ca probabil nu se vrea sa fie inteleasa.Nu sunt evolutionist pentru ca nici cealalta teorie nu a reusit sa arate existenta celor 20 de aminoacizi in conditiile Terrei de pe vremea accea ,ci doar 3 care ar fi murit imediat de la mediu radiati sau simplu Oxigen.
Asa ca va rog lasati aceasta dezbatere inutila de cateva secole si concentrativa timpul pe ceva mai interesant poate folositor umanitati.Oricum deja ramanem fara mancare si ne-ar mai trebui un pamant jumate ca sa hranim toata populatia *daca am avea o eficienta la hranire de 100% ceea ce logic nu este cazul , mai ales la americani…*.
Apreciez că deşi păreţi a fi ateu (sau poate agnostic), aţi recunoscut că teoria evoluţionistă nu este o realitate, un fapt demonstrat ştiinţific. Pentru cei care m-au acuzat de „fundamentalism”, de „bigotism”, fiindcă am respins această teorie, dvs. demonstraţi că nu trebuie să fii numaidecât creştin/credincios ca să respingi teoria lui Darwin.
Este drept şi am recunoscut că ştiinţific nici teoria creaţionistă n-o poţi demonstra aşa, ca la carte. Pentru a susţine o teorie sau alta ai nevoie deci de „credinţă” şi am arătat că pentru evoluţionism este nevoie chiar de o doză cu mult mai mare. Totuşi, de ce creaţionismul este marginalizat şi evoluţionismul este ambalat cu numele de „ştiinţă” fiind promovat agresiv în şcoli, în mediile academice, în mass-media etc. etc.? De ce când susţii creaţionismul eşti acuzat că faci „propagandă” şi când susţii evoluţionismul nu mai este „propagandă”? De ce diferenţa asta, dacă dvs. constataţi că nu se poate „dovedi” nici una dintre teorii? Un răspuns cât se poate de logic este că dincolo de pretenţiile celor care susţin teoria evoluţionistă de promovare a „ştiinţei” se ascund de fapt prejudecăţi, subiectivism, toate acestea neavând treabă cu adevărata ştiinţă.
Cât despre creştinism, despre credinţa în Dumnezeu, aceasta trebuie trăită şi nu mai ai nevoie de nimic, nici de „date”, nici de explicaţii. Nici n-ai cum să explici tu, un om limitat din toate punctele de vedere, „nelimitatul”, infinitul. Un astfel de demers este din start sortit eşecului. Este ca şi cum i-aş cere unui orb din naştere să-mi descrie curcubeul. E absurd, nu-i aşa? Vedeţi dar de ce zic că credinţa în Dumnezeu trebuie trăită pur şi simplu. Şi atunci când o trăieşti cu adevărat, se întâmplă ceva ce iar nu poate fi explicat de ştiinţa noastră limitată, îl simţi pe Dumnezeu în fiinţa ta, în viaţa ta. Vezi şi mai clar existenţa Dumnezeirii în rugăciunile care îţi sunt ascultate. În acest moment chiar nu mai ai nevoie de „date”, de „argumente”. Pot să spună toţi că nu există Dumnezeu, tu ştii că există. E problema lor că nu simt asta, nu a ta. Fiindcă tot am amintit acel exemplu mai sus, încercările ateilor de a „demonstra” creştinilor că nu există Dumnezeu se aseamănă cu încercările unui orb de a-ţi demonstra că nu există curcubeu când tu chiar în acel moment priveşti unul. Ai putea tu să-i arăţi că se înşeală când el ţine morţiş că are dreptate? Nu poţi decât să-l laşi cu ideile sale şi să te rogi ca ochii să i se deschidă. Aşa se va convinge…
În concluzie, dacă încă nu-L vedeţi pe Dumnezeu, mă rog ca El să vă deschidă ochii aşa cum mi i-a deschis şi mie..
În altă ordine de idei, totuşi nu puteţi să comparaţi Biblia cu orice altă carte. Am arătat de ce AICI şi AICI.
Numai bine vă doresc!
Te/va informez ca esti/sunteti printre cele mai intelepte persoane pe care le-am vazut vreodata in viata mea! Este de admirat curajul de care dai/dati dovada. Eu nu am citit toate comentariile, dar din cele citite fiecare a primit un raspuns care m-a impresionat, iar din cele pe care nu le-am citit am vazut totusi ca au avut parte de un raspuns.
Continuati cu acest blog si convingeti cati mai multi oameni sa creada in Dumnezeu.
În faţa acestor cuvinte de apreciere nu pot să spun decât că toată slava este a Domnului!
Vă doresc un an 2017 binecuvântat!
Îmi cer scuze pentru ceea ce voi scrie…traim în sec 21 si vad ca apreciati pe cine zice sa convingeti câți mai multi de existenta lui dumnezeu.Ma intreb câteodată de unde aveti certitudinea existentei acestui zeu (sa nu imi zici de biblie,biblia este un argument circular),in stiinta se merge cu ipoteze,se pun intrebari….voi sunteti siguri,voi nu întrebati…daca gandesc prin extensie să fie cum vreti voi adică toata lumea credincioasa (cand zic credincioasă zic să urmeze exact textele din biblie),am fi un stat religios,ne-am intoarce in evul mediu,statele islamice ar fi copii mici pe lângă noi.Sa nu încercați să mă contraziceti ca nu aveti cum…sunt convins ca nu ar mai exista progres.
Văd că respingeţi din start argumentul Biblic. Voi lua deci lucrurile şi din alte perspective. Pentru început, vă întorc întrebarea: de unde aveţi „certitudinea” că nu există există Dumnezeu? N-o aveţi! Ştiinţa, absolut nimeni n-a demonstrat vreodată că Dumnezeu nu există, ba dimpotrivă, o sumedenie de fapte, de „ipoteze” dacă vreţi, înclină spre existenţa unui Creator. Că Cineva a creat totul, microcosmosul plus macrocosmosul, este cea mai logică ipoteză pe care o poate oferi ştiinţa pentru apariţia acestora. Numai cine este orb sau se încăpăţânează să nu vadă, nu concluzionează că da, avem o creaţie şi deci trebuie să fie şi un Creator. Concluzia este atât de firească! E ca şi cum ai vedea un ceasornic şi ai admite că totuşi, acel ceas a fost făcut de un ceasornicar, n-a apărut aşa, pur şi simplu.
Aşadar, existenţa lui Dumnezeu o poţi realiza foarte simplu, privind la ceea ce ne înconjoară, la ordinea şi armonia nu numai ce caracterizează planeta în care trăim, ci întreg Universul. Pentru unii însă, ca şi dvs., acest argument nu este de ajuns. Aşa ajungem la argumentul manifestării divine în creaţie.
Unii admit că da, există Dumnezeu, o Fiinţă Supremă. El a creat totul, dar după ce a pus legi şi a stabilit hotare tuturor lucrurilor, ca totul să funcţioneze perfect, nu se mai implică în lumea creată. Total fals! Dumnezeu a creat lumea, dar a continuat şi continuă să-şi manifeste prezenţa în creaţie.
De unde suntem absolut siguri de existenţa lui Dumnezeu? Tocmai din experienţele pe care le avem cu El. Dacă în numele Mântuitorului nostru Isus Hristos, care mijloceşte între noi şi Dumnezeu (a se vedea 1 Timotei 2:5), îndrăznim cu credinţă la El (fiindcă credinţa este calea prin care a ales Dumnezeu să se manifeste în viaţa omului), Dumnezeu ne ascultă rugăciunile, ne poartă de grijă, El vindecă, face minuni, lucruri pe care ştiinţa nu le poate explica. Teoriile ei (dacă reuşeşte să formuleze teorii), pentru cine a trăit acele experienţe nu sunt decât o glumă proastă. E ca şi cum ai cere ajutorul cuiva drag, tatălui tău să zicem, şi tatăl fiindcă te iubeşte, te ajută şi apoi ai povesti unui sceptic cum ai fost ajutat şi acel „savant” ar încerca să te convingă că tu n-ai nici un tată, că de fapt acea persoană nici măcar nu există, că ce s-a întâmplat nu a fost decât un produs al unor circumstanţe favorabile. Pe bune? Curcubeul este chiar sub privirile mele şi eu îmi pierd vremea cu un orb care încearcă să mă convingă că nu există curcubee?
Adevărul este, drag cititor, că la fel cum acelui orb nu i-aş putea da eu vederea, tot aşa n-am cum să conving eu pe cineva că există Dumnezeu. Ştiu asta foarte bine, pentru că nici pe mine nu m-a convins un om. Cel care poate face lucrul acesta, poate pare curios pentru dvs., este tot Dumnezeu.
Nu mai insist pe acest subiect. Vă recomand acest articol care vă poate ghida într-o oarecare măsură cum anume L-aţi putea găsi pe Dumnezeu (asta dacă chiar vă doriţi să-L găşiţi).
Cât despre ce aţi menţionat spre final, cititorii fideli ştiu că am terminat istoria şi nu vorbesc doar ca să mă aflu în treabă. Creştinismul (nu mă interesează acum celelalte religii, creştinismul este tema discuţiei) a însemnat un progres enorm în istoria omenirii. Aici dimpotrivă, dvs. n-aveţi cum să mă contraziceţi. Europa este clădită, este adevărat, pe dreptul roman alături de moştenirea Greciei antice, dar şi pe creştinism. Europa este astăzi ceea ce este datorită creştinismului! Realizaţi cred, că a spune că creşterea importanţei creştinismului în existenţa statului ar fi un regres, este o totală inepţie, având în vedere că rezultatul a fost total opusul de-a lungul istoriei. Lăsaţi acum experienţa evului mediu întunecos (staţi liniştit, ateii din state comuniste, „deschişi la minte” de cuceririle ştiinţifice de până în secolul XX, s-au luat la întrecere cu „minţile înguste” medievale şi au săvârşit şi ei orori inimaginabile). Eu nu vorbesc din punctul de vedere al formelor fără fond. Când zic creştinism, nu mă refer la ceea ce au înţeles prin creştinism cei care făceau o adevărată afacere din vinderea aşa-ziselor „indulgenţe” sau la cei care au iniţiat contrareforma cu toate prigoanele ei. Ca să fiu mai tranşant, nu mă refer nici măcar la pelerinajele care au loc astăzi la nu ştiu ce moaşte. Când zic creştinism mă refer la acel set de principii, la acele valori, la credinţa primilor creştini, aşa cum apare ea pe filele Sfintelor Scripturi.
În concluzie, pentru a iniţia o discuţie serioasă pe tema creştinismului, trebuie să fiţi în temă, stimate domn. Fiindcă văd prea bine că nu sunteţi, vă recomand să studiaţi Biblia, cartea de căpătâi a creştinismului. Abia apoi vom putea discuta cu adevărat despre creştinism…
Domnule, așa niste tâmpenii scrise nu am prea văzut demult!
O întrebare: „creatorul” ăsta…este cumva creștin?
Cu tot respectul, dacă nu înţelegem ceva nu înseamnă automat că acel lucru este o „tâmpenie”.
Cât despre întrebare, ea este într-adevăr o inepţie. E ca şi cum m-aş trezi eu să-l întreb pe un teolog dacă Jean Calvin a fost cumva „calvinist”. Poate nu realizaţi, dar exact aşa aţi procedat şi dvs., m-aţi întrebat dacă Cristos este cumva „creştin”. Gândiţi-vă puţin, ce sens ar avea o astfel de întrebare? Făcând abstracţie de toate aceste lucruri, vă voi răspunde totuşi: Creatorul tuturor văzutelor şi nevăzutelor este Dumnezeul Triunic, adică Tatăl, Fiul (Cristos Însuşi) şi Duhul Sfânt.
Deşi a fost pusă la mişto probabil, întrebarea dovedeşte o ignoranţă crasă în ceea ce priveşte tema de discuţie. Acelaşi sfat pe care i l-am dat domnului de mai sus: puneţi mâna pe o Biblie, studiaţi-o şi apoi daţi-vă cu părerea! Şi lăsaţi ironiile ieftine! Văd că nu este prima dată când veniţi aici cu ele. Dacă se mai repetă, comentariile vă vor ajunge direct în spam.
Numai bine!
Cum se potrivește pământul tânăr cu asta?:
https://drive.google.com/file/d/0B9j7DWxov4UFLUMtSDFvSUxKOU0/view?usp=drivesdk
Nu mă apuc acum să parcurg întregul curs pe care l-aţi ataşat. Vă subliniez doar câteva lucruri cu privire la aceste metode de datare.
În primul rând, ele nu sunt sigure 100%. Apoi, de multe ori cei care le folosesc sunt subiectivi. Cu alte cuvinte, mulţi pornesc direct de la concluzii, au deja în cap întregul desen, şi abia apoi formulează ipotezele. Nu aşa se procedează în ştiinţă! În ştiinţă mai întâi are loc formularea ipotezelor şi cercetarea în sine. În funcţie de confirmarea sau invalidarea acestor ipoteze, adică de rezultatul cercetării, se trag apoi concluziile, rezultând acel „desen”, nu din mintea noastră, ci acela real care contează. Ca să vă dau un exemplu despre modul în care procedează evoluţioniştii, readuc în discuţie „artefactul londonez”. Am scris mai multe despre el AICI. De ce nu s-a admis că acel ciocan are atâtea milioane de ani cât a rezultat în urma metodei de datare folosită? Motivul real nu poate fi decât unul subiectiv, admiterea acelei vârste ar fi contrazis crezurile evoluţioniştilor şi deci din start unii au concluzionat că e o „făcătură”. Dar să punem o întrebare legitimă: dacă acel ciocan e o „făcătură”, de ce n-ar fi „făcături” şi alte datări folosite ca argumente de evoluţionişti? Pentru că… poftim ştiinţă! Poftim obiectivitate! Un alt exemplu este descoperirea de urme umane alături de urme de dinozaur. De ce nu s-a concluzionat logic că oamenii au fost contemporani cu dinozaurii? Simplu, pentru că asta ar fi contrazis povestea evoluţionismului, cum că oamenii ar fi apărut cu vreo 65 de milioane de ani după. Vi se pare ştiinţific modul în care tratează evoluţioniştii lucrurile? Mie nu. E ca şi cum aş crede că pământul e pătrat, aş merge să cercetez şi aş găsi argumente în defavoarea ipotezei mele, dar nu le-aş lua deloc în considerare că doar eu ştiu sigur că pământul este pătrat. Halal ştiinţă!
În ultimul rând, evoluţioniştii, dar nu numai ei, nu iau în considerare un fenomen care probabil a bulversat toate aceste datări folosite în ştiinţă. Este vorba despre potop. S-au descoperit fosile marine chiar pe vârfurile unor munţi. Nu poate fi aceasta o dovadă a potopului? Potopul biblic ar putea cel puţin fi luat în considerare, dar nu prea este cazul. Oare de ce?
Stiința nu își propune ca să vorbească sau să-l caute pe Dumnezeu.
Ea este cu totul neutră față de emoții spirituale de gen „ pierderea mântuirii ” , „ pedeapsă veșnică în focul iadului ” sau „ judecata de cercetare ”.
Prin urmare, știința nu poate fi categorisită în bună sau falsă, deoarece la baza ei stă un limbaj matematic precis care nu ține seama de sentimente.
2 plus 2 fac întotdeauna 4, indiferent de starea mea emoțională.
Soarele răsare mereu la est și apune la vest, indiferent de credința mea că s-ar putea întâmpla și invers.
Iar vârsta unei roci sau a unei fosile este strict dependentă de procese chimice și fizice precise, indiferent că acest lucru îti place sau nu, sau corespunde cu opinia ta religioasă sau nu.
Eu nu m-am opus ştiinţei aici. M-am opus evoluţionismului. Cu alte cuvinte, ce am tot susţinut în comentariile mele a fost faptul că evoluţionismul nu este ştiinţific în adevăratul sens al cuvântului. De ce? Un argument aţi adus chiar dvs.: În ştiinţă 2 plus 2 fac întotdeauna 4. Total adevărat! Numai că în evoluţionism dacă faceţi această adunare pe parcursul a milioane şi miliarde de ani, s-ar putea să vă dea la un moment dat şi 3, şi 5, şi cât vreţi dvs..
Dacă priveşti obiectiv teoria evoluţionistă, practic la concluzia aceasta ajungi: totul este posibil dacă este vorba de un timp îndelungat, de preferat milioane şi chiar miliarde şi miliarde de ani. Or ştiinţa nu este şi ea de părerea aceasta, sunt în lumea în care trăim şi axiome, sunt şi adevăruri absolute, pe care timpul sau mediul nu vor putea să le schimbe.
Cât despre datări, v-am scris ce cred despre ele mai sus.
De la 12 apostoli acum Europa si America sunt crestine.
Rezoluția 1580 (2007) a Parlamentului European
“The dangers of creationism in education”
V-am şters comentariul, fiindcă văd că l-aţi scris mai jos. Este suficient în limba română. Şi aşa pagina aceasta probabil este cea mai plină de comentarii de pe blog. Pentru limba engleza, cei interesaţi îl pot găsi direct la sursă.
PERICOLELE CREATIONISMULUI IN EDUCATIE
ADUNAREA PARLAMENTARA A CONSILIULUI EUROPEI – REZOLUTIA 1580 / 2007
Scopul acestei rezolutii nu este de a chestiona sau de a lupta impotriva unei credinte – dreptul la libertatea credintei nu permite acest lucru. Scopul este de a atentiona impotriva unor anumite tendinte de a promova credinta ca stiinta. Este necesara separarea credintei de stiinta. Nu este o problema de antagonism. Stiinta si credinta trebuie sa poata coexista. Nu este o problema de a opune stiinta si credinta, dar este necesar sa prevenim credinta opunandu-se stiintei.
Adunarea Parlamentara este ingrijorata cu privire la un posibil efect negativ al raspandirii ideilor creationiste in sistemele educationale, precum si cu privire la consecintele pe carea cest aspect le poate avea asupra democratiilor noastre.
Daca nu avem grija, creationismul poate deveni o amenintare la adresa drepturilor omului, care constituie o preocupare cheie a Consiliului Europei.
Prima tinta a creationistilor zilelor noastre, dintre care cei mai multi sint de religie crestina sau musulmana, este educatia.
Creationistii tind sa se asigure ca ideile lor sunt incluse in programele scolare. Oricum, creationismul nu poate pretinde ca este o disciplina stiintifica.
Creationistii pun sub semnul intrebarii caracterul stiintific al anumitor zone de cunoastere si argumenteaza ca teoria evolutiei este doar o interpretare intre altele.
Ei ii acuza pe oamenii de stiinta ca nu pun la dispozitie suficiente evidente pentru a stabili ca teoria evolutiei este valida din punct de vedere stiintific. Dimpotriva, creationistii isi apara propriile declaratii si afirmatii ca fiind stiintifice. Nimic din acestea insa nu sta in picioare ca si analiza obiectiva.
Suntem martorii dezvoltarii unor moduri de gandire care provoaca cunoasterea consacrata asupra naturii, evolutiei, originilor noastre si locului nostru in univers.
Exista un risc real de a crea o confuzie serioasa in mintea copiilor nostri, intre ceea ce are legatura cu convingerile, credintele, idealurile de orice fel, si ceea ce are de a face cu stiinta. O atitudine de tip “toate lucrurile sunt egale” poate parea atragatoare si toleranta, dar de fapt este periculoasa.
Creationismul are multe aspecte contradictorii. Ideea de “design intelligent”, care este ultima si cea mai rafinata versiune a creationismului, nu neaga un anume grad de evolutie. Oricum, designul inteligent, prezentat intr-un mod mult mai subtil, cauta sa-si creeze imaginea de abordare stiintifica, si tocmai in aceasta sta pericolul.
Adunarea a insistat in mod constant asupra faptului ca stiinta este de o importanta fundamentala. Stiinta a facut posibile imbunatatiri considerabile ale conditiilor de munca si viata, si este un factor semnificativ in dezvoltarea economica, sociala si tehnologica. Teoria evolutiei nu are nimic de-a face cu revelatia divina, ci este construita pe fapte.
Creationsimul pretinde a fi bazat pe rigoare stiintifica. In realitate, metodele implicate de creationisti sunt de trei feluri: afirmatii pur dogmatice, utilizare distorsionata a unor citate stiintifice ilustrate uneori cu fotografii magnifice, si suport de la unii oameni de stiinta mai mult sau mai putin cunoscuti, dintre care mare parte nu sunt specialisti in aceste domenii. Prin aceste mijloace, creationistii cauta sa adreseze non-specialistii si sa raspandeasca dubiul si confuzia in mintea lor.
Evolutia nu este pur si simplu o chestiune de evolutie a oamenilor si a populatiilor. Negarea ei poate sa aiba consecinte serioase asupra dezvoltarii societatilor noastre. Cercetarile avansate in medicina, tintind la combaterea bolilor infectioase ca SIDA ar fi imposibile daca orice principiu al evolutiei este negat. Nu putem fi deplin constienti de riscurile implicate in declinul semnficativ al biodiversitatii si schimbarii climei, daca mecanismele evolutiei nu sint intelese.
Lumea noastra moderna este bazata pe o lunga istorie, in care dezvoltarea stiintei si tehnologiei formeaza o parte importanta. Cu toate acestea, abordarea stiintifica nu este inca bine inteleasa si aceasta incurajeaza dezvoltarea tuturor modurilor de fundamentalism si extremism. Respingerea totala a stiintei este in mod absolut una dintre cele mai serioase amenintari asupra drepturilor umane si civice.
Mișcarea religioasă creationista degenereaza de cele mai multe ori in forme ale extremismului religios strans legate de miscarile politice ale extremei-dreapta.
Miscarile creationistilor poseda o reala putere politica.
Problema, si aceasta a fost expusa cu diferite ocazii, este ca unii aparatori ai creationismului strict, sunt pe cale de a inlocui democratia cu teocratia.
Toti reprezentantii de frunte ai principalelor religii monoteiste au adoptat o atitudine mult mai moderata. Papa Benedict al XVI-lea, de exemplu, si predecesorul sau Papa Ioan Paul al II-lea, predica azi asupra rolului stiintei in evolutia umanitatii si recunosc ca teoria evolutiei este mai mult decat o ipoteza.
Predarea tuturor fenomenelor referitoare la evolutie ca teorie stiintifica fundamentala este deci cruciala pentru viitorul societatilor si democratiilor noastre. Pentru acest motiv trebuie sa ocupe o pozitie centrala in curriculum-uri si in programele scolare, atata vreme cat, ca si celelalte teorii, este apta sa reziste probelor stiintifice. Evolutia est eprezenta peste tot, de la supra-prescriptia medicala a antibioticelor care incurajeaza dezvoltarea bacteriilor rezistente, pana la supra-utilizarea in agricultura a pesticidelor care cauzeaza mutatii la insecte, asupra carora pesticidele nu mai au efect.
Consiliul Europei a subliniat importanta predarii despre cultura si religie. In numele libertatii de expresie si a credintei individuale, ideile creationiste, la fel ca si celelalte pozitii teologice, pot sa fie prezentate ca adaugare la educatia cultural si religioasa, dar nu pot pretinde respectabilitate stiintifica.
Stiinta produce o pregatire de neinlocuit in rigoare intelectuala. Nu cauta sa explice “de ce sint lucrurile”, ci sa inteleaga “cum functioneaza”.
Investigarea influentei in crestere a creationistilor arata ca argumentele dintre creationism si evolutie depasesc cu mult dezbaterea intelectuala. Daca nu avem grija, valorile care sunt esenta Consiliului Europei vor fi sub amenintarea directa a fundamentalistilor creationisti. Face parte din rolul parlamentarilor Consiliului Europei sa reactioneze inainte de a fi prea tarziu.
In consecinta, Adunarea Parlamentara trebuie sa urgenteze statele member, si in special autoritatile lor din educatie:
19.1 Sa apere si sa promoveze cunoasterea stiintifica
19.2 Sa intareasca predarea bazelor stiintei, istoria, epistemologia acesteia, precum si metodele de predare a cunoasterii stiintifice obiective
19.3 Sa faca stiinta mai de inteles, mai atractiva si mai aproape de realitatile lumii contemporane
19.4 Sa se opuna in mod ferm predarii creationismului ca disciplina stiintifica pe picior de egalitate cu teoria evolutiei, si in general prezentarii ideilor creationiste in orice alta disciplina decat religia
19.5 Sa promoveze predarea evolutiei ca teorie stiintifica fundamentala in programele scolare
Adunarea saluta faptul ca 27 de academii de stiinta din statele membre ale Consiliului Europei au semnat, in iunie 2006, o declaratie referitoare la predarea evolutiei, si face apel la academiile de stiinta care nu au semnat inca sa semneze aceasta declaratie.
Deşi a fost o pierdere de vreme, aşa cum am intuit încă de la început, totuşi am parcurs întreaga barbologie postată aici.
Oameni buni, evoluţia NU ESTE ştiinţă! Este doar o teorie, dar la fel este şi creaţionismul. Atunci, de ce să nu fie tratate măcar egal? Întregul citat nu face decât o propagandă ieftină evoluţionismului. Argumente solide pentru afirmaţii? Lipsă. De ce creaţionismul nu este bun? Că aşa spunem noi şi aşa trebuie să credeţi şi voi… De ce nu mai este valabilă toleranţa, corectitudinea politică promovată excesiv la nivel european, când este vorba de creaţionism sau de creştinism în general? Se pare că dictatura comunistă a cam dispărut din Europa, dar spiritul ei trăieşte şi e mai viu ca oricând. Pe bune acum, numai „tovarăşii” veneau cu afirmaţii de genul acesta, subiective, fără argumente solide, îndreptate împotriva „imperialismului” american şi a creştinismului. Trist că au trecut ani, dar se pare că societatea occidentală mai degrabă a involuat decât „evoluat”…
Indoiala fata in fata cu dogma
„Exista multi cercetatori astazi care cred? In 2006 se publica in Nature un articol unde se facea cunoscut ca 61% din cercetatorii nordamericani se declarau atei sau cel putin agnostici fata de credinta intr-o fiinta superioara.
Doi ani mai tarziu se repeta acest studiu intre cercetatorii cei mai proeminenti, acei care au fost acceptati pentru a face parte din prestigioasa National academy of Sciences: doar 7% credeau in Dumnezeu, fata de 72% ce s-au declarat a fi atei.
Un rezultat ce socheaza, comparandu-l cu restul populatiei Statelor Unite unde se intampla contrariu: doar 3% afirma ca nu cred in nici un dumnezeu personal.
La fel s-a intamplat altadata in impetuoasa Royal Society: 79% s-au declarat atei, fata de un 3,3% credinciosi.
Cartea The Pychology of Religious Behaviour, Belief and Experience, de Benjamin Beit-Hallahmi, psiholog la Universitatea din Haifa (Israel), mentiona ca intre cei care au primit Premiul Nobel pentru stiinta, exista, in mod practic o religiozitate inexistenta ce contrasta cu cea din tarile lor de origine.
Particular, este distributia credintelor in functie de specialitatile lor: cei mai devotati sunt medicii, urmati de matematicieni, biologi si ultimii, fizicienii si chimistii.
Ce defineste aceasta netagaduita bresa intre stiinta si religie este maniera de intelegere a lumii. Stiinta lucreaza fara dogme, revizuind fiecare idee pana cand este inlocuita cu alta ce explica mai bine natura.
Importanta este evidenta empirica si ca toata explicatia despre lume este bazata in fortele naturale.
In religie, componentele fundamentale sunt supranaturalul si Adevarul ce s-au descoperit fiintei umane in niste texte vechi de mii de ani. Joseph E. Murray, castigator al Nobelului pentru Medicina pentru munca efectuata in transplanturile de organe, explica cum poate pune de acord cele doua lumi:
‘‘Credinta este ceva ce crezi cu inima’’.
Amintitul Carreira este direct in acest punct: ‘‘Stiinta nu mi-a relevat nimic in privinta teologiei si nici teologia in privinta stiintei’’.
In ciuda faptului ca exista cercetatori ce isi conduc vietile in concordanta cu stiinta si credinta, nu este de mirare ca acestia sunt in minoritate.
Poate de aceea, la intrebarea unui student de la City College din New York :
‘‘Poti fi un bun cercetator si sa crezi in Dumnezeu?’’,
premiatul Nobel in chimie Herbert A. Hauptman a raspuns cu sonor : ‘‘Nu!’’. ”
(Articol tradus din revista spaniola Muy Interesante, aprilie 2010)
Să vă aduc şi eu articole care vorbesc despre persecutarea oamenilor de ştiinţă credincioşi? Că unii nu-şi menţionează crezurile din cauza „talibanilor” din unele universităţi şi academii? Să vă aduc articole despre oameni de ştiinţă creştini, oameni adepţi ai creaţionismului, despre savanţi care nici măcar nu sunt creştini, ci se declară atei, dar resping categoric evoluţionismul? Să vă aduc? Nu, nu vreau să deschid acum un concurs care postează mai multe articole despre o poziţie sau alta. Pe mine mă interesează ce crede cititorul, cum înţelege el lucrurile, nu că a citit mult şi este peste măsură de îndoctrinat faţă de o idee sau alta. În concluzie, scrieţi-vă propriile gânduri aici, pentru celelalte, dacă chiar este imperios nevoie, este de ajuns un link.
Părerea mea este că: Sunt corecte ambele teorii-Evoluționistă și Creaționistă! Apare întrebarea: „Cum?”. Simplu, doar Creatorul poate decide cînd și cum poate fi una sau altă creatură! Sa nu gindim in limitele a „simplului”. De ce nu putea fi Adam și Eva la inceput,apoi oameni din maimuțe!!! Eu nu spun că Biblia nu-i corectă! Dar observ că omul este ghidat nu numai de rațiune, dar și de unele simțuri caracteristice animalelor. Oare să fi fost în pomul din care au gustat Adam și Eva, toate secretele(simțuri, emoții, sentimente..)? Nu știu! Dar știu una, noi oamenii avem multe de la cele 5 zile precedente ale Creației! Instincte de la animale;Budha de la natura;de la lumină- și tot avem, definirea luminii,închipuirea cum este ea,o creăm și vrem sa fim lumina-„Acela suflet e mare,care cere lumină!”(Alexandru Vlahuță),L.Blaga-Poemele luminii, Mihai Eminescu-„Luceafărul” și prezența multipla a luminii în scrieri și mulți alții scriitori,pictori-Impresionism, Sculptură etc. Ideea care e? Doar CREATORUL poate lua decizia cum sa evoluăm și cum sa fim, de la cine să fim,cum sa ne dezvoltam…! Noi nu știm finalitatea Creației,dar totul are sens. Totul! La fel nu cunoaștem etapele evoluției Creației! Credeți că CREATORUL nu știa de ispita șarpelui asupra lui Eva, dar Domnul Isus Hristos, a prevăzut că Va fi vindut de Iuda!!! Oare nu putea prevede și EL? Putea….la sigur…mai mult decât sigur!!!! Sensul a fost altul,ca oamenii să nu se uite rece la EL, ci acei care vor crede cu adevărat în EL,trecind orice emoție, simț,sentiment s-au altă trăire, Va fi gata în orice clipă să meargă la EL, să-i arate devotament,respect,stimă, sacrificiu și altele care LE VA CERE… și nu o sa spuie că dragostea față de cineva este Superior la tot,ci față de EL….Nu, nu-EL înțelege și admira Dragostea și Sacrificiu pentru cineva, că doar toți suntem fapturile LUI… Dar m-ai presus că orice e sa chem in ajutor pe Justiția și pe un talger sa pui tot ce ai,iar pe altul Existența CREATORULUI.Vedeti! Voi ați admis așa ceva, dar nici nu trebuie sa admiți o atare comparație!!! Eu personal nu am fost destoinic,nici să amintesc numele său și scriam CREATORUL!!!!!! Eu știu una: puterea SA este necunoscută, nemărginită, nemaivăzută, nemaiauzită…
O să încerc să fiu mai scurt, trimiţându-vă totodată la „kilometrii” de comentarii pe care i-am scris pe acest subiect pe pagina aceasta. Nu are sens ca la fiecare nou comentator să tot repet ce am mai specificat clar şi răspicat în repetate rânduri.
„Părerea mea este că: Sunt corecte ambele teorii-Evoluționistă și Creaționistă!”
E părerea dvs. Prin astfel de afirmaţii încercaţi oarecum să „împăcaţi şi varza, şi capra”, ceea ce nu se poate. E imposibil în cazul acesta. De ce? Că în realitate cele două teorii sunt total opuse. Puteţi vedea asta făcând ce v-am invitat la început, să daţi o raită prin comentariile de mai sus în care şi eu, şi alţi cititori am discutat destul de mult pe acest subiect.
” doar Creatorul poate decide cînd și cum poate fi una sau altă creatură! Sa nu gindim in limitele a „simplului”.
Doar Creatorul poate decide în dreptul Creaţiei Sale! A şi făcut-o deja încă de la început, alegând să creeze totul nu în miliarde, ci doar în şase zile? De ce a procedat aşa? Pentru că poate. Nimic nu poate să-L limiteze pe cel ce este infinit, nelimitat.
„De ce nu putea fi Adam și Eva la inceput,apoi oameni din maimuțe!!! Eu nu spun că Biblia nu-i corectă!”
De ce vă puneţi întrebarea asta şi nu vă puneţi dimpotrivă o întrebare mai logică: De ce nu puteau fi Adam şi Eva oameni de la început, fără să fie nevoie să fie mai întâi maimuţe? Iar răspunsul nu poate fi decât acesta: ba au şi fost, fiindcă nu este nici o logică în a nu fi aşa de la început! Dumnezeu nu lasă lucrurile pe jumătate făcute şi a susţine că a avut nevoie neapărat de perioada asta de tranziţie înseamnă a-I contrazice omnipotenţa. Biblia nu specifică şi nici măcar nu lasă de înţeles evoluţia. Deci, drag cititor, a susţine contrariul a ceea ce susţine Sfânta Scriptură înseamnă a o nega, deci, da, cam spuneţi că Biblia nu este corectă.
„Dar observ că omul este ghidat nu numai de rațiune, dar și de unele simțuri caracteristice animalelor”.
Asemănările nu înseamnă automat identificare. A semăna cu ceva nu înseamnă automat a fi acel ceva. Vorba românului, să nu încurcăm „merele cu perele”…
Observaţia pe care aţi făcut-o la început, şi anume despre raţiunea care aparţine doar omului, la ea trebuia să rămâneţi. Omul are caracteristici care îl deosebesc total de animale, care îl fac pur şi simplu altceva. Nu v-aţi întrebat niciodată de ce nu se regăsesc măcar la anumite animale din milioanele de „specii” de vieţuitoare sau câte or fi, măcar raţiune ca a omului sau din celelalte trăsături definitorii omului? Dacă evoluţia e adevărată, dacă omul nu este şi el decât un animal, dacă a dobândit aceste trăsături prin evoluţie, de ce, domnule, nu s-a întâmplat aşa nu la toate celelalte animale, dar măcar la câteva? De ce să fie numai omul favorizat? Care erau şansele să se petreacă toate acestea pur întâmplător? Cam care sunt şansele să săriţi puţin şi să ajungeţi tocmai pe lună sau chiar încă mai mici. Nu a fost întâmplător, ci a controlat Dumnezeu evoluţia şi de aceea omul a primit toate aceste lucruri ce îl deosebesc de animale? Nici această concluzie nu are nici un sens. Dumnezeu este omnipotent şi nu avea nevoie de evoluţie. Putea face totul din prima. Aşa a şi procedat conform Sfintelor Scripturi…
„Oare să fi fost în pomul din care au gustat Adam și Eva, toate secretele(simțuri, emoții, sentimente..). Nu știu! ”
Cercetaţi Scripturile şi veţi şti destul. Acel pom din care au gustat Adam şi Eva era „pomul cunoştinţei binelui şi răului”. Biblia nu arată că înainte să guste din el, Adam şi Eva erau asemeni animalelor, ci că încălcarea acelei porunci i-a pervertit. Pe ce mă bazez când zic asta? Înainte de cădere, Biblia aminteşte câteva lucruri interesante, care ar trebui să vă dea de gândit:
Doar despre om, Biblia afirmă un lucru foarte interesant, şi anume că a fost făcut „după chipul şi asemănarea” Creatorului (Geneza 1:26). Dumnezeu comunică cu Adam, deci omul dintre toate vieţuitoarele a fost înzestrat cu capacitatea de a auzi şi înţelege glasul Creatorului, precum şi de a-I răspunde, de a discuta cu El, de a avea părtăşie cu El. Un alt lucru foarte interesant, Dumnezeu îl pune pe om să aibă grijă de grădina Edenului, „să o lucreze şi să o păzească” (Geneza 2:15), ceea ce înseamnă că omul fusese înzestrat cu astfel de aptitudini, că altfel o astfel de cerere nu ar fi avut sens. Mai amintesc că Adam este cel care a găsit „un nume tuturor vitelor, păsărilor cerurilor şi tuturor fiarelor câmpului” (Geneza 2:20).
Am adus aceste trei argumente care fac ipoteza cum că se prea poate ca omul să fi fost la început un fel de maimuţe să fie nulă!
„Dar știu una, noi oamenii avem multe de la cele 5 zile precedente ale Creației!”
Nu pot fi de acord cu o astfel de concluzie. Tot ce avem nu avem de la Creaţie, ci de la Creator.
„Dumnezeu a făcut pe om DUPĂ CHIPUL SĂU, l-a făcut DUPĂ CHIPUL LUI DUMNEZEU; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut” (Geneza 1:27)
„Doar CREATORUL poate lua decizia cum sa evoluăm și cum sa fim, de la cine să fim,cum sa ne dezvoltam…! Noi nu știm finalitatea Creației,dar totul are sens. Totul! La fel nu cunoaștem etapele evoluției Creației!”
Scuzaţi-mă că v-o spun şi poate nu vă cade bine, dar bateţi câmpii. Creatorul a luat deja decizia cum să fim şi ne-a făcut aşa cum şi-a dorit nu în etape, ci direct de la început. Ce etape ale evoluţiei Creaţiei doriţi să cunoaşteţi? Despre ce vorbim aici? Evoluţia nu a existat şi nu există! Nu mai vorbiţi despre ea ca şi cum ar fi un fapt! Nu, nu e, chiar dacă muţi încearcă să ne bage în cap asta de ceva vreme. Adevărul e că de la Darwin încoace, evoluţionismul nu a reuşit să depăşească statul de ipoteză, teorie. De atunci şi până acum evoluţioniştii nu fac decât să tot caute „verigi lipsă” ale unui „lanţ” care nu există… Cine spune că evoluţia este demonstrată ştiinţific, minte…
„Credeți că CREATORUL nu știa de ispita șarpelui asupra lui Eva, dar Domnul Isus Hristos, a prevăzut că Va fi vindut de Iuda!!!”
Aici este o altă discuţie ce are în evidenţă providenţa şi omniscienţa Dumnezeirii, pe de o parte, şi liberul arbitru al omului, pe de altă parte. Dumnezeu ştia, chiar şi înainte de Creaţie, toată istoria omenirii de la începutul ei până la sfârşit. Şi-a dorit ca omul să păcătuiască? Asta e contrar caracterului Său. Nu îşi doreşte ca omul să păcătuiască, dar în omniscienţa Sa ştie dacă omul dispunând de liberul arbitru o va face şi poate să îngăduie să o facă, finalitatea fiind totdeauna de partea Sa, aşa cum este şi în cazul Creaţiei.
Providenţă+Omniscienţă versus Liber arbitru este o temă foarte interesantă, dar să rămânem la subiectul acestei pagini, şi anume Creaţionism versus Evoluţionism.
Vă doresc să aveţi parte de un an nou binecuvântat!
Draga Teo,
se pare ca nu mai esti chiar activ pe blogul tau. M-ar interesa punctul tau de vedere in legatura cu subiectul „Providenţă+Omniscienţă versus Liber arbitru”.
As avea si o intrebare: in nici una din argumenatiile tale nu gasesc urme din Sfintii Parinti, Filocalie, etc.. De ce ?
Daca nu mai esti activ pe net si putem face schimb de idei/opinii/etc., ma poti contacta si pe email.
Mersi si o zi buna.
Și-a dat seama ce tâmpenii a susținut și a schimbat tabăra.
A devenit evoluționist înfocat!
Un adevăr pe care l-am constatat în viaţa aceasta este următorul: ironiile, injuriile, atacurile la persoană şi altele de genul acesta, sunt un semn care arată că celui care le foloseşte îi lipsesc de fapt argumentele. În lipsa lor, din nefericire, de cele mai multe ori atâta poate să dea sau să aducă. M-aş bucura ca dvs. să fiţi capabil de mai mult…
Numai bine!
Cati crestini creationisti, ma refer strict la cei care neaga evolutia, au fost atenti la orele de biologie cand erau elevi? Daca fiind elev nu te-a interesat sa cunosti niste lucruri elementare din ce se studiaza la orele de biologie, la istorie, la geografie, la chimie si la fizica, e usor sa spui ca nu crezi in evolutie si in alte „minciuni ale oamenilor de stiinta”. De fapt afirmatia „eu nu cred in evolutie fiindca sunt crestin” devine de multe ori un fel de justificare pentru ca n-ai invatat ce trebuia sa inveti in anii de scoala. De fapt nu crezi in evolutie fiindca nu te-a interesat cand erai elev sa bagi la cap ca organismele vii au capacitatea de a se adapta la mediu, deci au capacitatea de a se transforma pentru a supravietui daca conditiile de mediu se schimba. Astfel vulpea polara s-a adaptat la clima rece devenind alba si fiind capabila sa reziste la temperaturi negative, la minus zeci de grade adica, asta in timp ce „vulpea desertului” s-a adaptat la o clima diferita devenind cea mai mica dintre vulpi si avand nevoie de foarte putina apa( se intelege usor de ce). O forma „intermediara” a acestor doua specii de vulpi, vulpea pe care o stim toti din povesti si din manuale scolare, se gaseste si in Romania- zic asta in treacat referitor la absurditatea „absentei fosilelor intermediare”:D
Nu îmi propun acum să aduc în discuţie şcoala mea, care mi-a fost dragă, doar ca să vă contrazic dubiile pe care le aveţi cu privire la atenţia pe care o acordam orelor de curs. Mai bine o las asa…
Totuşi, privind la ce aţi scris, mi-aţi oferit o posibilă cauză pentru care aleg unii să dea crezare evoluţionismului: nu sunt suficient de atenţi. Biblia şi afirmă de fapt în acest sens:
„În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi” (Romani 1:20).
De pildă, la matematică, fiindcă tot aţi adus în discuţie şcoala, cu toţii am învăţat că putem aduna zerouri la inifinit, nu vom obţine niciodată nu numai măcar cifra 1, dar nici măcar 0,0..(câte zerouri vreţi dvs.)..01. Dar evoluţioniştii susţin, în limbajul lor, că evoluţia a putut valida un astfel de exerciţiu matematic. Cum a fost posibil? Calculul a fost făcut pe parcursul a milioane sau chiar miliarde de ani… Nu pricep cum dintr-o dată, milioanele si miliardele de ani răstoarnă chiar cele mai elementare axiome pe care le-a observat, testat şi validat o ştiinţă exactă. Poftim logică şi tot dvs. mă trageţi de mânecă considerându-mă ignorant şi poate chiar iraţional.
În altă ordine de idei, a te adapta nu înseamnă a evolua. A te adapta înseamnă a eficientiza ce ai deja. Am amintit de o ştiinţă exactă, acum amintesc de una umană, limba şi literatura română de pildă. Să zicem că dispuneţi de trei litere, le iau la întâmplare, ce îmi vine acum pe moment: B, R şi O. Cu ele poţi să formezi următoarele cuvinte: rob, orb, BOR (iniţialele bisericii majoritare la noi), bro („romgleziştii” ştiu la ce mă refer 🙂 ), în situaţii de criză, la o adică mai poţi inventa două (rbo şi obr), dar niciodată doar cu ele, chiar şi peste miliarde de ani, nu vei putea să formezi cuvântul „pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioza”, care este cel mai lung cuvânt din limba română. Dar evoluţioniştii te contrazic şi-ţi spun că se poate. În milioane şi milioane de ani cică este posibil… Aşa arată ideile lor dacă le analizezi bine. Cum ajunge cineva să le dea crezare? Neatenţia lor poate fi într-adevăr o cauză de luat în seamă.
Nu mai insist pe acest subiect, pagina aceasta este plină de comentarii pe această temă, şi ale mele, şi ale altora. Am adus suficiente argumente şi încă argumente puternice.
Doar un lucru mai menţionez. Observ că dvs. înţelegeţi că sunt împotriva ideilor evoluţionismului doar fiindcă sunt creştin. Dar dacă vă spun că sunt şi atei împotriva evoluţionismului? Va fi probabil ceva nou pentru dvs., pentru că aşa merge propaganda: cei care resping teoria evoluţiei sunt habotnici, închişi la minte, cu un IQ redus şi alte astfel de clişee.
Dar eu stau şi mă întreb: cine este de fapt cel inteligent? Cel care crede că un broscoi precum cel din basm se poate transforma într-adevăr într-un prinţ frumos cu condiţia să treacă milioane şi milioane de ani sau cel care constată fără echivoc că 0+0=0 acum şi cât vor mai ţine veacurile?
Cine citeşte să înţeleagă!
Max, in legatura cu pledoaria ta pentru evolutionism:
pararea mea nu difera de a lui Teo. A fost doar o teorie pe care chiar Genetica o infirma in afara de faptul ca ii lipseste veriga esentiala, adica aparitia vietii. Pleaca de la unicelulare si face niste supozitii, eu as spune „isi da cu parerea”. Multi au scris despre asta. Daca vei avea curiozitatea sa vezi ce probabilitati da matematica numai pentru aparitia celei mai simple proteine din 24 de aminoacizi, vei constata ca este „imposibil” ca viata sa fi aparut din „intamplare”, si mai rau, daca iau Big Bang-ul in calcul, ni se spune ca Nimicul a explodat. Wow ! Inca n-am vazut asa ceva si nici n-am auzit pe nimeni sa fi vazut asta. Insa Stiinta, care-i desteapta si frumoasa si stie tot, tocmai isi facea siesta acum vreo 13-14 miliarde de ani cand a trezit-o Big Bang-ul din motaiala… As dezvolta tema dar dau in alt gen de literatura si-as dori sa pastrez seriozitatea. 🙂
Efectele evolutionismului sunt vizibile: nr sinucigasilor in crestere (cand n-are nici un sens existenta ta si cand intr-o zi vei muri si se termina tot, de ce sa nu-i pui capat acum ?), materialismul, egoismul, nerespectarea sau disparitia reperelor sociale (daca tot mor si se termina totul ia sa profit si eu: vreau bani ! nu ma intereseaza de tine! sex free !)
Si acum as vrea punctual sa te rog sa-mi dai o explicatie legata de evolutionism (si eu la scoala am cam tras chiulul la tema asta):
Evolutionismul spune ca viata a aparut in apa si apoi pestii au facut picioare sa iasa pe uscat, si asta in milioane de ani.
Deci un peste statea in balta si tragea cu ochiul pe mal. Teoria spune ca nu exista viata terestra asa ca eu nu cred ca se uita dupa niscai pestoaice. Deci sa presupunem ca se uita dupa mancare. Sa mai presupunem ca a vazut un copac si si-a zis: „ce alge, ce iarba, mama, pe-asta-l vreau !”. A iesit pe mal si s-a dus sa inghita copacul. Neavand plamani a dat coltul.
Putem repeta la nesfarsit scenariul.
Dilema mea e urmatoarea: vorbind de creaturi irationale, ca doar nu avea vreun amic mai „inteligent” care vroia sa-l urmeze si cand a vazut ce i s-a intamplat si-a spus:”Stop, opa, asa nu merge! Imi trebuie plamani. Ia sa ma screm eu vreo 10-20 milioane de ani, poate-mi cresc plamanii. Si daca nu reusesc eu, las scris generatiilor urmatoare sa faca asta.”, cum s-a petrecut procesul? Si ce s-a intamplat cu toate creaturile intermediare ? Ma refer la reptila care a inceput sa zboare: doar nu i-au crescut aripile si penele dintr-o data ?! Ci in milioane de ani, generatie dupa generatie. Deci unde sunt cele c-o juma de aripa, jumate reptila jumate fazan, etc. ? Mai ales ca tot evolutia spune ca cel mai tare supravietuieste si se reproduce. Deci reptilo-pasarile erau net inferioare, neadaptate si sigur rontaite de-alde nenea T-Rex asa ca nu prea aveau timp sa se reproduca si sa nu intrerupa procesul evolutiei.
Astept lamuriri. Mi-am exprimat doar o opinie, te rog n-o lua personal.
O zi buna.
Dacă ăsta este nivelul de cunoștințe…”o jumătate de aripă”…ok.
Înseamnă că nu ai studiat subiectul, și discuția nu are rost.
Dar am să spun doar că sunt impresionat pe zi ce trece tot mai mult de disprețul și aroganța uluitoare a celor din biserică față de știință.
Și asta în plin secol 21;
Sunt peste măsură de uluit și scârbit de atotsuficiența intelectuală a creștinului de rând, care de la înălțimea amețitoare a adevărurilor sale „prezente” privește în jos sfidător spre savantul ( sau laicul ) care nu-i împărtășește convingerile religioase.
Atitudini sau replici de genul „ Degeaba vă străduiți să studiați, degeaba vă aflați în căutări… nu-și va termina lucrarea cu oameni intelectuali ,ci din contră cu oameni simpli,ca niște pescari….”; „Dumnezeu este Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, nu al filozofilor „…
Sau: “întelepciunea lumii acesteia este un gunoi” șamd… sunt leit-motivul gândirii neoprotestante în special, și al creștinismului dogmatic-instituționalizat în general.
Pentru asemenea indivizi este cât se poate de clar faptul că Dumnezeu nu se identifică cu cei bogați intelectual, ci cu ei, cei inculți, analfabeți și „săraci cu duhul”.
A lor, nu-i așa… „este împărăția cerurilor”…
În comparație cu munca îndelungată și plină de sudoare a omului de știință care cercetează natura și universul în căutare după adevăr stă individul religios despre care vorbeam la început.
Sigur pe sine, denunțător și disprețuitor la adresa științei și omului de știință, înfumurarea sa atinge cote astronomice din moment ce, fără ca să fi înțeles vreodată ce e treaba asta cu falsificabilitatea, fără ca să știe ce e aia ecuație de gradul trei, fără ca să priceapă noțiuni elementare din știință precum gravitația, meioza sau mitoza, fotosinteza sau cum funcționează o celulă, timpii de înjumătățire sau izotopi radioactivi, ce mai încoace încolo… fără ca să fi citit în toată viața lui măcar vreo carte de popularizare a științei, darămite să fie în stare să înțeleagă ce este un tratat științific sau să fi participat la cursuri universitare de specialitate… își permite să numească toată știința actuală un gunoi.
Uite-așa… la pachet.
P.S; internetul nu este doar pentru căutat poze cu pisici.
Draga Max,
imi esti simpatic si m-ai binedispus. Pentru asta-ti multumesc. Nu am chiar mult timp la dispozitie dar am sa incerc sa comentez comentariul tau (frumos, nu ? :)):
1. Nu mi-ai raspuns la nici o intrebare si nici n-ai ramas la o discutie pe subiect ci ai trecut la persoana. Nu-i nimic, intr-o zi iti va parea rau de comportamentul asta si te vei rusina. Eu ma rog sa traiesti ziua aia.
2. De ce crezi in lucruri care se schimba de pe-o zi pe alta (vorbesc aici nu de stiinta clasica, bazata pe observatii, experimente, etc. ci de cea teoretica) si nu in lucruri care dainuie de mii de ani ? Chiar crezi ca miliarde de oameni (ma refer de-a lungul celor 2000 de ani) s-au inselat, au fost tampiti si tu detii adevarul ? Crezi ca daca aceasta carte continea neadevaruri, falsuri, samd, nu era demontata de mult ?
3. 🙂 🙂 Stii de ce rad ? Imagineaza-ti ca „meioza” m-a ajutat sa-l gasesc pe Dumnezeu. E o informatie destul de confidentiala si n-as fi vrut s-o spun insa cred ca nimic nu e intamplator si chiar simt o bucurie cand ma destainui. S-ar putea sa fie chiar veriga de care ai tu nevoie sa pornesti procesul de cautare.
Nu e fascinant ca aici se opreste stiinta ? Ca habar care-i algoritmul care injumatateste cromozomii ?? Ce mosteneste copilul, cum s-au combinat genele parintilor sa compuna cei 22 de cromozomi ?
4. Max, incearca te rog sa gandesti cu ce ti-a lasat Domnul si nu mai prelua pe nemestecate de la altii. Sa stii ca natura nu ti-a dat nimic de la ea, natura e irationala, nu gandeste, nu reflecteaza
5. Imi place vehementa ta, chiar daca nu ai nimic de spus (esti superficial si preiei de la altii). Intr-o zi „ura” asta te va indruma pe drumul cel bun. Daca esti vehement e un semn interior ca ti se zdrungina baza si ca nu esti multumit. Ramai asa, supara-te, injura, ataca dar seara, cand esti in camera ta si nu te vede nimeni, spune-ti: „si daca n-am dreptate? Ce-as putea sa fac sa-mi intaresc convingerile sau sa imi dau seama c-am gresit ?” ….si Cauta !
Cred ca esti un tip simpatic .. 🙂
O seara frumoasa.
Ah, Max, am uitat ceva:
” sarac cu duhul” , ai facut referire la asta.
– Eu cred ca era vorba de sarac cu duhul lumesc, adica sa nu te legi de lucruri lumesti, materiale (sa nu fii zgarcit, avar, sa traiesti in dezmat, egoist, etc, etc..)
– Se renunti usor la cele lumesti, „sa te lapezi de sine”
– Samd
Teo, tu cum vezi asta ? M-ar interesa…
Oh, Max, revin ca am uitat ceva important:
daca tot vorbesti de gravitatie si spui ca-i un lucru simplu, ce-ar fi sa fii tu primul om din lume care sa explice ce-i aia ?
Cand vad cum se intrec in aberatii marii fiziceni teoreticieni ma umfla rasul, asa cum mi s-a intamplat citind comentariul tau cu privire la gravitatie.
Sau daca tu consideri a exista undeva o explicatie (nu vorbesc de observatii, „cade maru, uite gravitatia”), da-mi si mie link-ul sau o recomandare…
Azi ai reusit sa alungi toti norii… 🙂 , meriti toti banii..
Intelege: gravitatia, evolutia, big bangul, astea toate sunt legate intre ele si toate cad la o analiza atenta…
Toate bune!
„Teo, tu cum vezi asta ? M-ar interesa…”
În primul rând, nu este vorba în predica de pe munte din Matei 5 despre cei „săraci cu duhul”, ci de cei „săraci în duh”. Este o mare diferenţă! Şi aici Hristos se referă la smerenie, la cei care nu se văd mari în ochii lor. Ci dimpotrivă, totdeauna sunt conştienţi de nevrednicia lor şi ştiu că dacă sunt ceva sunt datorită milei şi îndurării Domnului. Ei sunt ca acei copilaşi despre care vorbea Isus în Marcu 10:13-16, când afirma că „Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei” şi că „oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea!”.
Că Biblia nu promovează nicăieri prostia, asta o poate constata oricine mai dă un ochi prin ea înainte să deschidă gura şi să-şi dea cu părerea. Ceea ce, din nefericire, constat că nu e cazul domnului Max şi a altora care au trecut şi poate vor mai trece pe aici. Ca să nu se spună că afirm că Biblia nu promovează prostia doar ca să mă aflu în treabă, voi alege un singur verset dintre multele care exprimă acelaşi adevăr şi-l voi lăsa aici, ceea ce aceia precum domnul Max nu au făcut niciodată, niciodată nu au arătat aici clar unde anume promovează Biblia ce au susţinut ei că ar promova, ci doar singuri şi-au dat pe faţă ignoranţa:
„Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii”. (Matei 10:16).
Imaginaţi-vă, domnule Florin, că după kilometri de comentarii în care am avut de a face cu această ignoranţă în ceea ce priveşte învăţătura creştină din partea ateilor în mod deosebit şi a evoluţioniştilor, m-am săturat şi eu să le tot confrunt prejudecăţile, părerile preconcepute. Pe bune acum, trăim într-o ţară în care la recensământul din 2011, aproape 98 % s-au declarat creştini de o confesiune sau alta şi tu, care te consideri un intelectual, un om educat, cu pretenţii, nu ai fost curios să citeşti măcar o dată, pentru cultura ta generală dacă nu din alte motive, Biblia. N-ai fost curios să vezi şi tu ce crede toată masa aceasta de oameni… Dar nu, după ce că nu ai făcut-o, mai vii şi-ţi dai cu părerea despre lucruri care nu le cunoşti.
De aceea cu timpul, văzând că aşa stau lucrurile, m-am plictisit să-i tot trag de mânecă. Pare inutil. Oamenii aceştia sunt orbi şi nu eu pot să le dau vederea, ci doar Dumnezeu.
Din această cauză şi alăturat de faptul că oricum am văzut că Domnul Max v-a scris dvs., domnule Florin, şi nu mie, am ales să tac. La ce inepţii am citit, mi-a fost greu să mă abţin, dar am făcut-o. Dar fiindcă dvs. mi-aţi cerut părerea, nu mai tac.
Cică creştinismul se opune ştiinţei. Dacă ar citi domnul Max Biblia şi ar vedea câtă ştiinţă e acolo, dacă ar fi onest şi-ar retrage imediat cuvintele. Poate nu ştie ce este ştiinţa de fapt. Trist e că şi dumnealui s-a lăsat păcălit de nişte tipi care s-au îmbrăcat într-un halat alb şi s-au numit singuri „savanţi”. Dacă domnul Max crede că a susţine că dacă desfaci bucăţele cu bucăţele toate piesele unui avion şi le-ai împrăştia într-un hambar este posibil ca o furtună să le pună pe toate la loc şi să te mai sui apoi în acel avion şi să dai o raită pe cer, asta înseamnă „ştiinţă”, atunci e trist. E matematică, domnule Max, ştiinţă exactă. Cam asta e probabilitatea ca evoluţia să se fi petrecut, să aştepţi ca avionul să se facă singur. Câtă credinţă îţi trebuie să crezi aşa ceva? Şi totuşi unii o cred. Dacă ar crede-o şi şi-ar vedea de treabă, dar nu, tot ei vin şi iau la mişto pe cei care cred în Dumnezeu, rai, iad, nemurire. Orice ateu onest, matematic vorbind, ar constata că ideea existenţei unei Fiinţe Superioare, a unui Creator care a făcut totul are o probabilitate mai mare decât ideea apariţiei lumii la întâmplare. Onestitatea, din păcate, a devenit din ce în ce mai rară…
Stimate domn, Florin,
Am clarificat mai jos situaţia în legătură cu prezenţa mea pe blog. Acum să vă răspund la celelalte întrebări…
De ce nu fac referire în comentariile mele la Sfinţii Părinţi, la Filocalie? În primul rând, pentru că Biblia, Sfânta Scriptură, îmi este suficientă. Personal, niciodată n-am simţit nevoia să mai caut şi în altă parte. Ea singură şi numai ea îmi poate potoli setea după cunoaştere, adevărata cunoaştere. Şi dacă poate să mi-o potolească, de ce aş mai simţi nevoia să caut şi în alte scrieri, chiar scrieri sănătoase, fără să am poate să le reproşez ceva? Poate ca şi cultură teologică sau chiar generală aş căuta, dar ca să-mi bazez crezurile pe ele niciodată. De ce? Pentru că n-are sens. Chiar şi scrierile şi viaţa Sfinţilor Părinţi şi-au avut izvorul în Cuvântul lui Dumnezeu, care avea să fie numit mai târziu Biblia sau Sfânta Scriptură, atunci de ce nu mai bine să pornesc şi eu direct de la sursă?
În concluzie, a nu se înţelege că manifest o lipsă de respect sau chiar dispreţuiesc scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, care nu au fost incluse în canonul Noului Testament. A se înţelege în schimb că militez pentru o bună cunoaştere a scrierilor Noului, dar şi Vechiului Testament, a Bibliei într-un cuvânt. Interesul şi pentru celelalte scrieri necanonice dacă apare, trebuie să apară numai după ce scrierile canonice au fost parcurse temeinic, pentru că în lumina lor trebuie cercetate de fapt şi celelalte. Tristeţea este când unii cunosc foarte bine ce a spus Sfântul Ioan Gură de Aur, de pildă, ceea ce nu e deloc rău, dar tragic e că nu cunosc destul de bine ce anume a spus apostolul Pavel, de exemplu, sau chiar Hristos. Lucrurile nu trebuie să stea aşa, Biblia trebuie să aibă totdeauna întâietate! Fiindcă cred în acest adevăr, de aceea şi argumentele mele sunt bazate numai pe Sfânta Scriptură.
Legat de subiectul „Providenţă+Omniscienţă versus Liberul Arbitru” este unul prea vast pentru un comentariu pe un simplu blog. Ar fi bun de un articol pe blog, dar nu pot să promit nimic acum. Mi-ar lua enorm de mult timp dacă m-aş apuca să-l aprofundez în acest moment aici, asta însemnând susţinerea modului cum văd eu lucrurile cu argumente biblice, versete din Sfânta Scriptură, dar şi combaterea unor contra-argumente aparente pe care alţii le pot aduce tot făcând referire la Sfânta Scriptură. Aşa după cum am arătat mai jos, nu mai acord blogului cea mai mare parte a timpului meu aşa cum făceam cândva şi din acest motiv nu mă pot implica acum într-un astfel de demers. Într-un articol, cândva, cine ştie…
Totuşi, aşa cum am mai făcut în alte comentarii, unde tot aşa am fost abordat pe această temă, vă pot aduce concluziile la care am ajuns. Biblia arată fără echivoc Providenţa şi Omniscienţa Creatorului nostru. Dumnezeu a hotărât „dinainte”. Înainte chiar de întemeierea lumii, Lui nu îi era străin sfârşitul ei, ca să încerc să descriu sărac, aşa cum pot, omniscienţa Domnului. Este mai presus de puterea noastră de înţelegere, dar şi din acest motiv El este Dumnezeu, iar noi oameni. Bun, cel care este cât de cât familiarizat cu textul Sfintelor Scripturi, nu poate nega acest adevăr.
Cum e cu liberul arbitru al omului? La fel ca şi cu Omniscienţa Divină, dacă cercetezi sincer în Sfânta Scriptură vei realiza că şi acesta este un adevăr. Pentru adepţii înfocaţi ai predestinării, le-aş putea aduce o grămada de versete care să-i pună pe gânduri în legătură cu crezul lor. După cum am spus, nu e locul aici pentru un astfel de demers, dar voi arăta doar că omul a fost creat încă de la început cu libertatea de alegere înscrisă în el. Da, lui Adam şi Evei le-a fost dat să aleagă: să asculte porunca Domnului sau să guste din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Tocmai existenţa acelui pom a asigurat ca omului să i se ofere posibilitatea să aleagă. Altfel, ce căuta acolo la urma urmei? Dacă era, de ce nu era păzit ca omul să nu cumva să guste din el? De ce nu a intervenit Dumnezeu în momentul în care Eva prima l-a adus la gură să guste din el? De ce toate acestea? Pare poate pentru unii a nu avea sens, dar are. Adevărul e că Dumnezeu n-a dorit să creeze un fel de roboţei, ci a ales să-l facă pe om după chipul şi asemănarea Sa. Când i-a oferit posibilitatea omului să aleagă ce doreşte, nu ştia riscul acestui drept, nu ştia că omul va cădea? Dumnezeu nu va fi luat prin surprindere niciodată. Şi fiindcă vede ce noi nu putem vedea, adică finalitatea chiar înaintea începutului propriului-zis, a îngăduit toate acestea: finalitatea omului nu este căderea, ci eternitatea cu Creatorul Său într-o formă pe care nu a avut-o nici măcar înainte de cădere (trup de slavă, hrănit din pomul vieţii etc.). De aceea, conform Genezei 3:15, Dumnezeu a arătat şi cum va fi izbăvit omul, avea deci deja soluţia chiar de atunci.
Ce să înţelegem de aici? Dumnezeu nu numai că ştie totul, dar şi ordonează totul… Omul are şi el liber-arbitru… Hm, toate acestea par nişte idei care se ciocnesc: Cum alege omul, dacă Dumnezeu hotărăşte totul dinainte?
Cineva asemăna foarte frumos dezbaterea aceasta despre predestinare, pe de o parte, şi liber arbitru, pe de altă parte, cu o dezbatere din fizica cuantică. Mulţi fizicieni considerau că lumina este formată din particule, alţii la fel de vocali că nu, sunt de fapt unde. Laboratorul a arătat în final adevărul: lumina este particule, lumina este unde. Şi una, şi alta, cum anume? Un mister, nu prea poţi să explici cum, dar eşti obligat să confirmi.
Revenind la discuţia noastră, văzându-te obligat să confirmi omniscienţa, mai bine spus preştiinţa lui Dumnezeu, dar totodată şi libertatea de alegere a omului, cum le împaci pe amândouă? În orice caz, ideea de fatalism, de destin implacabil al omului trebuie în lumina Sfintelor Scripturi să fie respinsă. Dumnezeu jură pe Sine, în Ezechiel 33:11, că nu-Şi doreşte moartea păcătosului. Or, în faţa unei astfel de afirmaţii atât de categorice, nu poţi să vii şi să susţii că Dumnezeu i-a predestinat pe unii la iad. Şi aşa cum este valabil acest adevăr, aşa este şi celălalt, nu a predestinat pe unii la rai. În rai nu sunt băgaţi oameni cu forţa, fără să-şi fi dorit asta. Repet ce am mai spus, Dumnezeu nu-şi doreşte roboţei, ci oameni care să-L slujească din toată inima lor. Tot astfel în iad vor intra oameni care au ales asta, fie în mod direct, printr-o opoziţie clară şi asumată faţă de Dumnezeu, fie lăsându-se amagiţi de cel rău şi trăind o viaţă contrară voii Creatorului lor.
Ce vreau să spun e că preştiinţa lui Dumnezeu nu anulează principiul liberului arbitru. Dumnezeu a scris chiar înainte de întemeierea lumii numele celor mântuiţi în Cartea Vieţii? Da, aşa arată Sfânta Scriptură. Dar cât despre mine, tot din Sfânta Scriptură, aşa cum se descoperă acolo Dumnezeu, înţeleg că nu a făcut-o în mod arbitrar. Dumnezeu a scris numele lor, ştiind că ei Îl vor alege pe El şi ştiind şi finalitatea vieţii lor de credinţă. E vorba de merite aici? În nici un caz! Când un cadou este oferit lumii întregi (vezi Ioan 3:16), despre ce merit poate fi vorba când tu doar alegi să-L primeşti? Căci numai primindu-L pe Hristos ca Domn şi Mântuitor personal, primeşti şi „voinţa şi înfăptuirea” (Filpeni 2:12-13). E drept că Dumnezeu poate că insistă mai mult în dreptul altora, unora le acordă mai mult har decât altora, dar aceasta nu poate dezvinovăţi pe nimeni la Marea Judecată.
Ca să închei cu un termen din sport, „meciul” nostru, adică viaţa noastră care este de fapt o luptă, pentru Dumnezeu, care cunoaşte totul, e ca şi cum s-ar fi încheiat de mult, dar pentru noi, chiar dacă am tot eşuat până acum, încă nu este totul pierdut câtă vreme mai trăim, încă se mai „joacă”… Dea Domnul să ieşim în final biruitori!
Max, am inteles ca-i o gluma dar chiar, ce se intampla `?
De ce nu mai e activ ? Chiar ar fi o explicatie c-a schimbat tabara… 🙂
Pentru cei care se întreabă unde sunt, le spun că n-am plecat de fapt nicăieri. Este adevărat că, din motive personale, am luat o pauză mai îndelungată în a mai posta articole pe blog, dar de la a răspunde în comentarii celor care mă abordează aici, deşi în ultimii 2-3 ani nu atât de cantitativ ca la început, când investeam cea mai mare parte a timpului meu în acest blog, nu am încetat niciodată…
Aşa că, pentru cei precum domnul Max: lăsaţi ironiile, nu-şi au locul aici. Iar pentru domnul Florin: nu vă pripiti…
Draga Teo,
ma bucur nespus ca mi-ai raspuns, mai ales c-ai investit ceva timp dandu-mi un raspuns destul de amanuntit, insa datorita faptului ca as dori sa vin mai des pe blog si sa facem schimb de idei, vreau sa te rog anumite lucruri:
1. Te-as ruga sa nu-mi mai spui „domnul Florin”; e un apelativ care pe vremea mea se folosea sa chemi ospatarul: „domnu Gigi, inca un rand !”. Eu stiu ca societatea evolueaza si multe schimbari a suferit limba romana, insa ti-as fi recunoscator daca ai renunta la el.
2. Eu nu vreau sa intru in polemica ci doar sa-ti cunosc parerea si argumentele asupra unor subiecte. De ce ? Cred ca dialogul si schimbul de opinii ne va aduce intr-o situatie win-win pe amandoi, sau cel putin pe mine, sa nu vorbesc in numele altuia..
3. Atunci cand te intreb ceva, sa stii ca nu exista nimic ascuns, preconceput in legatura cu subiectul ci sunt pur si simplu 100% pe receptie, adica sunt gata „sa aud si sa inteleg”.
4. O gluma ar trebui sa fie permisa in limitele bunului simt ( nu ma pripesc…) 🙂
Acum as dori sa lamuresc ceva legat de intrebarea mea referitoare la Sfintii parinti, Filocalie, etc:
am inteles ca Biblia e cartea de capatai si ca ai studiat-o temeinic si citesti din ea zilnic. Ma bucur ca „te umple”. Eu am simtit nevoia sa caut anumite explicatii, anumite intrepretari ale unor pasaje din biblie, nefiind satisfacut de intrepretarea proprie (aici ma refer si la cea din inima, nu numai la logica, ratiune, la minte). Am inteles aluzia ta la Ioan Gura de aur insa eu am citit din Palama, Maxim Marturisitorul, Atanasie cel mare (luptator pentru dreptul fiului de a fi „de-o fiinta cu tatal”), Saharov (are un stil deosebit care pe mine m-a miscat, atins, enorm.
Am vrut si „sa stiu” ce relatie poate construi omul cu Dumnezeu pe lumea asta. Ma refer la o relatie palpabila, cu efect in lumea materiala, asemanatoare cu cea a Apostolului Pavel, ridicat la cer, nestiind daca se afla in corp sau in afara lui.
Eram curios sa aflu daca tu, in afara de citit, interpretat, argumentat, rationat ai si „simtit”.
Parintii duhovnici (apropo, tu ai unul ? esti ortodox, catolic, protestant ? nu trebuie sa-mi spui daca nu doresti) dadeau sfaturi numai din „cercare”, adica din experienta. 🙂
Liberul arbitru: au o parere aproximativ asemanatoare in legatura cu asta. Daca Dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea lui asta nu inseamna ca as putea eu sa intelg „Desavarsirea”, „Nesfarsirea” ! Ar fi o prostie sa judec lucruri dumnezeiesti, eu, o fiinta lumeasca, limitata ! Si sa mai dau si de inteles ca daca eram eu in locul lui faceam asa si pe dincolo, adica mai bine… 🙂
Teo,, te las ca-i tarziu 🙂
Sa ai o seara frumoasa si ne-auzim. Domnul sa fie cu noi !
Legat de modul de adresare, aşa am fost educat: cu persoane mai mari decât mine, din afara familiei sau a cercului de prieteni, musai trebuie sa folosesc pronumele personal de politeţe. Pe net, cum nu am de unde să ştiu cine ma abordează, prefer să ma adresez aşa cu fiecare, fără discriminare. Bine, dacă ne cunoaştem mai bine, văd că celălalt poate e mult mai tânăr decât mine sau suntem cam din aceeaşi generaţie şi îmi cere să renunţ la limbajul formal, nu sunt chiar atât de rigid. În schimb, a fost cineva pe aici care a tot insistat să renunţ la „dvs.” şi „domnule”, dar nu m-au lăsat cei şapte ani de-acasă, ştiind că am de a face cu un bunic cu o vârstă respectabilă.
Ce vreau să spun este că nu vă cunosc, de aceea după cum mi-e obiceiul, m-am adresat cu „domnule”, ceea ce văd că nu prea vă este pe plac. Să ştiţi însă că un astfel de limbaj are avantajele sale. Mai în glumă, mai în serios, spuneam cândva că el impune nişte bariere care nu sunt deloc rele. De pildă, nu prea am auzit înjurături în care respectivul să le rostească ataşând la ele pronume precum „dumneavoastră” sau cuvinte ca „domnule”, „stimate” ş.a. Dacă reuşesc, folosind un astfel de limbaj aici, măcar să frânez din injuriile sau derapajele unor vizitatori, eu zic că ar fi un câştig însemnat.
Nu vă supăraţi deci că vă vorbesc aşa. Mi-e şi greu să nu o fac. Poate pe măsură ce ne vom cunoaşte mai mult voi face nişte excepţii, dar acum încă e devreme.
A nu se înţelege însă că impun pe blog un limbaj sobru, prea serios sau rece. Dau libertate fiecăruia să fie cine este, cu condiţia să nu jignească sau să vorbească urât. Înţeleg că a fost o glumă aprobarea cuvintelor domnului Max cum că aş fi „dezertat” la evoluţionişti. Dacă nu cunosc omul care comentează, de obicei iau cuvintele sale aşa cum sunt şi le tratez ca atare. Dar lucrurile acestea se reglează pe parcurs.
De câţiva ani, am început să aprofundez mai mult Sfintele Scripturi. Trăim vremuri în care oricine, dacă doreşte, dintr-un singur click poate consulta chiar şi textul original al Biblie, în limba ebraică Vechiul Testament şi greacă Noul Testament. Sunt o mulţime de site-uri cu comentarii, hermeneutică, exegetică. Probabil că pentru cei interesaţi, pot găsi pe net şi scrierile Sfinţilor Părinţi. Într-adevăr, trebuie să cunoşti cât de cât limba engleză sau alte limbi de circulaţie internaţională. Cert e că dacă credinciosul doreşte să pătrundă mai mult are mai mult decât altădată unde să o facă. Rămâne însă un risc: să ştii să sortezi informaţia. Oricâţi teologi consacraţi ai consulta în legătură cu unele texte scripturale, chiar Sfinţii Părinţi, credinciosul trebuie să ştie că Duhul Sfânt, Autorul, este Cel care interpretează, explică cel mai bine ceea ce găsim scris. Este nevoie deci de o viaţă aproape de Domnul, o viaţă trăită în sfinţenie, după voia Lui şi Dumnezeu se angajează că cel care trăieşte aşa nu va fi lăsat să meargă în rătăcire, ci va fi luminat şi la rându-i va deveni o lumină. Asta este şi rugăciunea mea, ca Domnul să mă lumineze. Totodată sunt conştient că asta nu ne scuteşte pe noi să ne facem partea. Aşa că, aşa cum găsim scris în Isaia 8:20: „La lege şi la mărturie!”
Spuneam că Biblia îmi este suficientă. Cu cât mă aplec mai mult asupra ei cu atât mă fascinează. Poate după ce voi reuşi să o pătrund cât de cât, îmi voi face timp şi pentru cărţile necanonice, cele din Septuaginta mai cu seamă, sau patristică. Dar nu ştiu când se va întâmpla asta, fiindcă pot afirma cu toată convingerea că nu este altă carte care să fie atât de frumoasă şi profundă, simplă şi complexă în acelaşi timp sau, mai bine spus, simplă în complexitatea ei, dacă pot să mă exprim astfel.
În concluzie, nu mă pot da cu părerea în legătură cu subiectul pe care l-aţi adus în discuţie. N-am studiat suficient patristica, pentru ca să putem schimba nişte idei în mod obiectiv şi argumentat pe acest subiect. Ce vă pot spune, din câte am înţeles studiind până acum Scriptura, este că de multe ori, prorociile în mod deosebit, dar şi parabolele, nu sunt ca o figură geometrică, ci mai degrabă ca un corp geometric cu mai multe faţete. Ce vreau să spun? Că ele pot exprima mai mult decât un singur adevăr. Şi vă pot da exemple unele prorocii din Isaia, Ieremia etc., cu privire la restaurarea poporului evreu. La prima vedere nişte simple promisiuni cu privire la revenirea din exilul babilonian şi aşa sunt privite şi astăzi de evreii ortodocşi. Dar apostolii au văzut în ele mai mult. Au văzut prevestirea izbăvirii de sub robia păcatului. Da, acele prorocii au promis izbăvirea dintr-o robie pământească, dar totodată şi dintr-o alta, de altă factură.
Revenind la Sfinţii Părinţi, şi ei din câte am observat, surprind de obicei o faţetă. De obicei întâlnim la ei alegorii, multe alegorii. Uneori dau sensuri alegorice şi unor texte care ne apar destul de clare. Ca unul care ştiu că şi apostolul Pavel a folosit alegoria în scrierile sale (vezi, de pildă, Galateni 4:21-31), nu mă hazardez să le resping din start. Le analizez cu atenţie şi chiar dacă le admit, nu mă opresc aici. Poate că textul are mai multe faţete, adică poate mai vrea să spună şi altceva… La fel vă sfătuiesc să faceţi şi dvs.
M-aţi întrebat dacă în afară de cercetat Scripturile am avut parte şi de nişte experienţe personale cu Domnul. Puţine până acum (ştiu însă că vor mai fi la vremea potrivită), dar am avut, altfel nici nu ştiu dacă aş putea să am convingeri atât de puternice. Dar când ştii că te-ai rugat concret şi Dumnezeu ţi-a răspuns la fel de concret, pot să vină ateii cu tot arsenalul de care sunt capabili, îţi dai seama că sunt doar nişte orbi. Tu vezi soarele şi ei încearcă să te convingă că este noapte…
În legătură cu confesiunea din care fac parte, încă de la început am ţinut să mă prezint simplu, ca şi creştin. Am procedat aşa pentru ca să fiu scutit de polemici inutile şi să fie discutate lucruri cu adevărat importante. Că dacă cultul sau confesiunea din care faci parte te-ar mântui, ce uşor ar fi totul, dar nu, apartenenţa la o confesiune religioasă nu este de ajuns, ci acolo unde eşti, într-o biserică de o confesiune sau alta, trebuie să ai siguranţa că aparţii cu adevărat Celui ce ne-a răscumpărat pe cruce.
În altă ordine de idei, timpul a trecut şi chiar dacă n-am spus-o în pagina de bun venit, comentarii mele, pe alocuri, m-au dat de gol. Aşa că nu cred că mai are sens să refuz să vă răspund. Dacă aţi mai răsfoi puţin blogul, mă refer aici la postările şi comentariile mele cu subiect religios, cred că aţi realiza şi dvs. că fac parte dintr-o biserică creştină neoprotestantă. 🙂
O seară frumoasă vă doresc! Domnul fie cu noi mai departe…
Teo, era vorba de „domnule Florin”. Mi te poti adresa cu domnule dar nu cu prenumele ci cu numele. Pe vremea mea Limba Romana spunea domnule + nume. Cum suna in engleza Mister Bob ? sau in germana Herr Wolfgang ? … 🙂
In legatura cu apartenenta la biserica: da, mi-am dat seama, vroiam doar o confirmare. Nu judec si nu interpretez absolut nimic.
Ma bucur ca ti-ai pus in gand ca la un moment dat sa citesti si din scrierile Sfintilor Parinti. Nu de alta dar sunt convins ca iti va fi de folos. Ignora lucrurile care te deranjeaza moaste, icoane, reguli, etc. si priveste scrierile ca incercarea unor semeni de-ai tai sa redea anumite trairi, schimbari, etc.. Eu am reusit sa adun cate-un lucru de ici, unul de colo si m-am simtit mai bogat. Mi-as dori sa poti lua si tu ceva din asta mai ales ca Sfintii Parinti nu aveau alta cale decat „Sfanta Scriptura” si mai ales ca unii nu vroiau nici sa se stie unde sunt ingropati, se fereau de cultul moastelor.. 🙂
Nu te supara pentru recomandare, daca totusi am treecut peste o limita, ignor-o (recomandarea)!
Iti dau dreptate in legatura cu experientele personale si cu „raspunsul de la Domnul”. Pe atei doar Domnul ii intoarce atunci cand vrea el, cum vrea el si prin cine vrea el. Argumentele noastre omenesti, chiar daca par 100% logice se vor lovi tot timpul de un zid.
Deci, Teo, si tie tot o zi buna 🙂
Într-adevăr, ar trebui să alătur numele dvs. de formula „domnule”, dar lucrez doar cu ce mi-aţi oferit. Doar prenumele mi l-aţi lăsat aici. E drept că vă pot vedea numele în adresa de mail, dar nu-mi pot lua libertatea să vă dezvălui ceea ce dvs. aţi ales să nu o faceţi. Dacă îmi daţi voie să o fac, o fac cu cea mai mare plăcere.
În legătură cu Sfinţii Părinţi, într-adevăr, spre deosebire de cultele creştine tradiţionale, cele de origine protestantă, care promovează principiul „Sola Scriptura”, nu pun un accent la fel de mare pe scrierile lor. Dar asta nu înseamnă că sunt de dispreţuit, ci ar fi bine să procedăm cu toţii după îndemnul apostolului Pavel, şi anume să cercetăm toate lucrurile şi să păstrăm ce este bun. ( 1 Tesaloniceni 5:21). Poate veţi fi surprins, dar să ştiţi că sunt chiar şi neoprotestanţi specialişti în patristică. De pildă, unul dintre cei mai bine pregătiţi în acest domeniu la momentul actual este un baptist, Marius Cruceru, profesor universitar în Oradea.
În altă ordine de idei, după lungile discuţii pe care le-am avut cu ei aici, şi eu am ajuns la concluzia dvs.: numai Dumnezeu îi poate convinge pe atei de existenţa Sa. Noi încercăm doar să-i îndrumăm către El, dar când un orb nu te lasă să-i arăţi drumul, trebuie să îi respecţi liberul arbitru. Dragoste cu forţa nu se poate…
Am o curiozitate, Teo:
n-am reusit sa-ti citesc toate comentariile sau articolele insa sunt convins, dupa cum si tu insuti spui, ca ai avut de-a face sau ai intrat in dialog cu multe persoane cu reactii foarte dure la adresa lui Dumnezeu, a crestinismului, adepti ai „pseudo-stiintelor” (termenul tau).
Cum vezi persoanele astea ? In afara de ce spune Biblia (orbi, rataciti, au ochi si nu vad, etc). Ai dori sa faci ceva pentru ele ? Ti-ai dorit sa gasesti intrerupatorul ca sa le faci lumina ?
Ai o explicatie proprie pentru faptul ca sunt atat de porniti impotriva Creatorului ? Consideri posibila influenta Satanei ?
Mersi.
Categoric că acolo unde nu e lumină, e întuneric, e cu alte cuvinte, aşa cum aţi intuit dvs., influenţa Satanei.
Cei care refuză să recunoască existenţa lui Dumnezeu, se lasă de fapt amăgiţi de cel rău. Cum au ajuns aşa? Păcatul este cel care a deschis uşa, viaţa de păcat a oferit găzduirea, pentru ca în final împietrirea inimii lor să-i facă să renunţe chiar la „titlul de proprietate” pe care-l aveau asupra inimii lor. Nerecunoscând existenţa lui Dumnezeu, cred că sunt independeţi, dar sunt de fapt cei mai robi. Neadmiţând adevărul Sfintelor Scripturi, cred că ştiu totul, dar nu ştiu nimic. Aroganţi şi sarcastici mulţi dintre ei faţă de cei credincioşi, fără să ştie că ei sunt cel mai de plâns. Într-un cuvânt, sunt orbi, cei mai înfocaţi dintre ei chiar mai orbi decât orbii şi asta pentru că nu numai că nu văd, dar refuză pur şi simplu să vadă.
Ce ateii nu pricep e că dacă se trezeşte cineva şi refuză să recunoască faptul că soarele există, asta nu înseamnă că soarele încetează să mai existe, asta nu înseamnă nici măcar că efectele lui încetează să se resimtă asupra omului în cauză. Nu se schimbă absolut nimic. Aşa şi cu existenţa lui Dumnezeu. Nu te poţi eschiva prin faptul că nu Îi recunoşti existenţa. Ateii trebuie să ştie că omului nu i s-a dat „privilegiul” nici să fie în două bărci, adică şi cu Dumnezeu, dar şi cu mamona, dar nici să fie neutru. Pur şi simplu nu poţi fi neutru! De partea cuiva tot te alipeşti, iar dacă nu Îl alegi pe Dumnezeu, nu este greu de aflat tabăra în care te găseşti, chiar dacă tu poate că nu prea eşti conştient de asta.
Ce este de făcut cu astfel de oameni? E clar că nu tu, un om, poţi să le dai vederea, nu îi poţi lumina tu, dar dacă vor îi poţi conduce la lumină ca ea să-i lumineze şi pe ei aşa cum cândva te-a luminat şi pe tine. Asta mi-am şi propus aici să o fac cu privire la ei. Am vorbit cu ei, le-am scris articole special pentru ei, am făcut ce am putut, că şi eu am fost orb şi toţi de fapt suntem orbi înainte să Se îndure Domnul de noi şi să ne dea vederea, mântuirea…
Nu am văzut nişte efecte ale muncii mele aici în ceea ce îi priveşte, dar ştiu că Domnul îi poate cerceta. Chiar dacă au plecat la fel de aprigi, cine ştie, poate vor privi cândva altfel lucrurile şi atunci le vor fi de folos cuvintele citite aici. În orice caz, oricât de convinşi s-ar arăta în crezurile lor, sunt sigur că au şi ei momente când le apare în minte întrebarea: „Şi dacă totuşi există?”. Nu ştiu ei, dar e gândul veşniciei pe care Dumnezeu a avut grijă să îl lase în om.
Domnul să îi ajute pe atei să vină la lumină şi noi toţi ceilalţi împreună cu ei, după o viaţă de lumină, să ne bucurăm în Domnul o veşnicie, în locul promis credincioşilor săi de către Isus Hristos, Domnul şi Mântuitorul sufletelor noastre.
O zi frumoasă şi binecuvântată vă doresc în continuare!
Teo, inca o data mersi pentru raspunsurile detaliate.
Multumesc pentru recomandare, ai putea sa-mi dai ceva referinte ? M-ar interesa.
In legatura cu stiinta: unul din Sfintii Parinti numea credinta si viata dupa Hristos „stiinta stiintelor si arta artelor”. As completa cu „Ioan 4, 13-14”. Insusi Domnul spune ca de bei din ea nu-ti mai este sete.
Observ in mesajele tale urmele lasate de „luptele” duse cu ateii si evolutionistii. Inteleg si ca aceasta pornire impotriva lor are o baza pozitiva, adica ti-ai dori sa le deschizi ochii, sa-i salvezi, insa eu, personal, nu-mi dau seama cum ar trebui sa procedezi intr-o asemenea situatie si daca chiar e posibil sa-i faci sa gandeasca altfel.
Pe blogul tau am intalnit si „caldicei”, si pe unii care vroiau sa impace si capra si varza, si multa prostie (asta chiar e pacat! Subscriu la cele spuse de tine) insa m-a surprins lipsa argumentelor.
Si mai ales la persoanele care incercau sa-si aroge un statut inalt. INcercand sa extrapolez, ma gandeam ca o explicatie ( teorie, desigur) ar fi scaderea nivelului societatii si lipsa reperelor.
N-as vrea sa fac o analiza a societatii acum… 🙂
Domnul sa ne binecuvanteze!
După cum am mai spus, nici nu mă aştept ca eu să le deschid ochii ateilor, evoluţioniştilor sau altor persoane care nu pot vedea din punct de vedere spiritual. Nu un om poate face asta, ci doar Duhul Sfânt, aşa cum arăta Hristos în Ioan 16:7:15, dovedeşte lumea „vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata”. Eu doar îi pot îndemna, şi asta şi fac aici, să vină să se adape şi ei din acea apă vie despre care vorbea Mântuitorul în acel pasaj din Ioan 4, amintit de dvs..
Nu ştiu ce „urme” ar fi lăsat aceste lupte cu ateii asupra mea. Cert e că un lucru m-a deranjat înainte să mă confrunt cu ei şi mă întristează ori de câte ori îl constat şi, din păcate, de multe ori nu îl constat doar la atei, ci chiar şi la oameni care se consideră credincioşi: o totală ignoranţă în ceea ce priveşte Sfânta Scriptură. Am mai spus-o mai sus, nu se poate să trăieşti într-o ţară preponderent creştină şi tu să n-ai habar ce înseamnă de fapt creştinismul, să te bazezi doar pe auzite, de multe ori informaţii trunchiate, fărâmituri dintr-o parte sau alta şi să nu fi citit tu însuţi măcar o dată în viaţă Biblia. Nu vorbesc aici de persoane analfabete, Dumnezeu nu cere de unde nu a pus. Mă refer aici mai ales la persoane cu pretenţii, care au citit de la Jules Verne până la Nietzche şi Kant poate, biblioteci întregi. Ştiu tot ce vrei şi nu vrei, dar stupoare, când e vorba de Biblie îşi dau pur şi simplu cu stângul în dreptul, cum se spune. De ce? Simplu, au citit de toate, mai puţin Biblia. Mi-e greu să-mi explic de ce e aşa altfel decât că cineva încearcă să-i ţină departe de Sfânta Scriptură, ca să nu vadă… Eu i-am tras de mânecă de fiecare dată pe toţi aceia care şi-au arătat ignoranţa aici, pe blog, în ceea ce priveşte textul Sfintelor Scripturi. M-aş bucura să-i fi provocat măcar pe unii dintre ei să citească Biblia. Ar fi un câştig şi pentru ei, dar şi pentru mine…
În legătură cu creaţionismul, spre surpinderea evoluţioniştilor care au trecut pe aici, sunt destui oameni de ştiinţă care se consideră creaţionişti. S-a şi scris destul, argumentat, în favoarea creaţionismului pe de o parte şi, pe de alta, argumente puternice care combat evoluţionismul. Vă recomand doi creaţionişti care pot oferi oricărui neutru o altă perspectivă decât cea care încearcă să o impună evoluţioniştii, vrednică de luat în seamă. Mă refer aici la Ken Ham şi Kent Hovind. Ultimul dintre ei, are prelegeri foarte interesante, pe care le puteţi urmări pe youtube, chiar şi cu subtitrare în limba română dacă nu cunoaşteţi engleză. Este drept că recent acesta s-a confruntat cu nişte probleme cu legea americană, dar ce are a face asta cu ideile pe care le-a promovat? Ele nu pot fi discreditate doar din prisma acestui fapt. Evoluţioniştii care încearcă să facă asta ar trebui să procedeze la fel şi cu evoluţioniştii lor, dar iar revenim la onestitate, care este o „pasăre rară”. Când zic ideile pe care le promovează Hovind, mă refer desigur la cele ce ţin de creaţionism şi evoluţie, că nu vreau să las de înţeles că îi aprob totul. Omul are şi el slăbiciunile lui… Mă bucur însă că mai sunt unii ca Hovind care, în stilul său caracteristic, arată lucrurile aşa cum sunt din punct de vedere ştiinţific cu privire la evoluţie.
Mă mir şi mă tot mir cum de o simplă teorie, care nu a fost demonstrată niciodată, ne tot este prezentată ca şi cum ar fi deja un fapt. Aşa ceva ştiinţa nu face niciodată! Cei care încearcă să ne-o bage pe gât încalcă cu nonşalanţă o regulă de aur în ştiinţă: un lucru nu este validat până ce nu a fost demonstrat. Evoluţioniştii încalcă principii fundamentale ale ştiinţei şi culmea, identifică evoluţia cu ştiinţa. Trist e că tot mai mulţi au căzut în capcana aceasta, văd evoluţia ca fiind ştiinţă, iar creaţionismul este batjocorit. De ce s-a ajuns aici? Pentru că aşa găseşte Dumnezeu să procedeze cu cei care îşi împietresc inima să nu Îl recunoască: pentru că nu vor să creadă un adevăr evident, vor ajunge să creadă o minciună grosolană (vezi 2 Tesaloniceni 2:9-12).
Domnul fie cu noi!
Domnule, ești bestial!
Păi este și normal că un om care a citit toate cărțile de la A ca Asimov, la V ca Verne, să aibă o cu totul și cu totul altă viziune asupra lumii și universului, și să nu mai accepte Biblia ca Adevărată
Niciun scriitor SF nu a mai putut fi credincios…
De ce?
Îți citez din prefaţa la culegerea de texte de anticipaţie „Nici un zeu în Cosmos”, de Alexandru Mironov:
” A fost odată ca niciodată un propliopitec care hălăduia pe podişurile Africii. Şi a mai fost, cu zeci de milioane de ani în urmă, un accident – de natură încă nedesluşită – care a determinat în ADN-ul propliopitecului o mutaţie cu urmări cosmice: urmaşii lui s-au născut cu numai 46 de cromozomi în celule.
Aşa a început, la scară planetară, giganticul marş triumfal al materiei vii către strălucitoarea raţiune.
Urmaşii propliopitecului ating stadiul de Homo erectus. Pornesc, bipezi, în exod către toate continentele globului. Pe drum îşi îndreaptă tot mai mult coloana vertebrală şi, pe măsură ce înaintează, reflexe, imagini, sunete, mirosuri, percepţii, senzaţii ciocănesc în scoarţa lor cerebrală, o dăltuiesc, o modelează, adâncesc circumvoluţiuni, realizează sinapse, închid circuite şi, pe neobservate, apare pe scena Terrei un fenomen de-a dreptul extraordinar: primul gând. Să se fi întâmplat asta la omul de Neanderthal? Sau de Cro-Magnon? În orice caz, bipedul Homo sapiens este, de zeci de mii de ani, făptură gânditoare…
Dar a gândi nu înseamnă neapărat a stăpâni şi spaimele pe care regnul animal le-a înscris în celulele creierului de-a lungul milioanelor de ani de evoluţie. Homo sapiens e fragil, lumea în care trăieşte este puternică şi ostilă şi, în ciuda posibilităţilor pe care le oferă inteligenţa lor, membrii speciei se vor simţi împresuraţi de duşmani care pândesc din întunericul grotelor, în frunzişul pădurilor, sub oglinda apelor. O componentă a inteligenţei, imaginaţia, evoluând, îi amplifică lui Homo sapiens starea de teamă: în copaci, stabileşte strămoşul nostru, se ascund duhuri nevăzute, în caverne trăiesc monştri, sub ape vieţuiesc şerpi gigantici iar în ceruri entităţi înspăimântătoare înghit Soarele şi Luna, nasc trăsnete, uragane, grindină, potop, aduc frigul şi arşiţa; iar, prin contrast, zei buni te pot ajuta la vânat, te apără, îţi încolţesc grăunţele în pământ, îmblânzesc ploile şi vântul. Milioane de întâmplări neînţelese pot fi astfel explicate, ţesând pentru societăţile de la începutul raţiunii mitologii fabuloase, primele religii…
Trec secole, trec milenii, comuna primitivă se transformă în lumea antichităţii, apar alfabetul, primele scrieri, se dezvoltă ştiinţele, artele, cultura. Alături de ele, religia, devenită între timp o puternică instituţie, care oferă slujitorilor ei avantaje imense. Puterea castei preoţeşti, împreună cu ignoranţa şi confuzia din spirite, vor tulbura echilibrul şi vor frâna dezvoltarea. Ceva asemănător unei comoţii cerebrale paralizează societatea, o îngheaţă. Gânditorii, descoperitorii, geniile se răresc, sunt reduşi la tăcere sau înglobaţi în cohorta de slujbaşi ai zeilor născuţi de temeri şi de mecanismele exploatării. Urmează întunericul, o noapte a raţiunii, întinsă pe secole.
Îl vor scutura, după veacuri irosite, Copernic, Galilei, Kepler, Tycho Brahé – ridicând fiecare priviri către imensitatea care ne înconjoară. Instituţia religiei reacţionează. Violent. Nicolai Copernic şi Giordano Bruno sunt condamnaţi la moarte, Galileo Galilei este nevoit să se dezică, Inchiziţia, prin teroare, încearcă sa înăbuşe revolta logicii… Dar Magellan şi Columb stabilesc fără putinţă de tăgadă: Pământul e rotund, un corp cosmic care circulă în infinit după legi pe care Newton şi Kepler le stabilesc matematic.
… S-a făcut ziuă de-a binelea. Suntem în secolul al XXI-lea, veacul geneticii, epoca informaticii, vremea maşinilor şi a tehnologiilor care mişcă, pentru om, milioanele de cai putere ai industriei terestre. Societatea umană s-a însănătoşit. A ieşit din comoţia cerebrală, şi-a revenit din confuzie şi astenie, locomotivele progresului pufăie astăzi din plin pe căile cunoaşterii.
Au mai rămas însă sechele, şi medicii societăţii se ocupă de ele. Filosofi, sociologi, psihologi, scriitori… Între aceştia din urmă, autorii de literatură de anticipaţie, cei atât de grăbiţi să-şi aducă aproape, cât mai aproape, luminile lumii viitorului. Ei au de altfel, toţi, o trăsătură comună: pentru Asimov, Harrison, Curval, Franke, Varsavski, Abe, Rogoz – autori de Science Fiction din S.U.A., Franţa, R.F.G., U.R.S.S., Japonia, România – nu mai există nici o îndoială: bineînţeles, în ceruri, nu este loc pentru zei! Dovada? În nici una dintre călătoriile făcute de pământeni – în genunile cosmosului, în adâncurile oceanului, în străfundurile conştiinţei umane – omnipotentul personaj nu apare deloc. (Nuanţă subtilă: călătoriile făcute sunt imaginare, autorii mai sus citaţi numărându-se printre corifeii genului, dar nici măcar în aceste incursiuni ale imaginaţiei personajul – şi el imaginat – pe nume Dumnezeu, Allah, Iahve, Zeus nu-şi găseşte loc.)
Ce guvernează atunci universurile paralele ale demiurgilor literaturii S.F., literatura de anticipaţie?
Ceva mai puternic decât orice produs al imaginaţiei: raţiunea umană. Iar promovarea acestui adevăr este, categoric, cel mai important merit al acestei literaturi, apărută datorită progreselor ştiinţei şi tehnicii, care se dezvoltă odată cu înmulţirea descoperirilor ştiinţifice şi se impregnează, inevitabil, cu concepţia materialistă compatibilă cu ştiinţele Omului: personajele ei, puternice, capabile să aprindă stele, să teleporteze planete, să transforme complet fenomenele vieţii şi mecanismele Universului – supermeni ai viitorului – sunt, toate, legate de legile naturii.
Legi care, în imaginaţia autorilor genului, au evoluat, permiţând eliberarea din chingile gravitaţiei terestre, din barierele vitezei luminii sau ale ireversibilităţii curgerii timpului ori ale principiilor termodinamicii, dar care se constituie, totuşi, în sisteme cu logica lor internă. Puternici, dar nu atotputernici – aşa sunt eroii acestor povestiri; extraordinare, dar nu fabuloase – aşa sunt minunatele întâmplări povestite de ei…
[…]
„Nici un zeu în Cosmos” este, repetăm, o primă selecţie a unor texte neordonate după vreun criteriu, dar servind interesele educaţiei stiinţifice folosind platforma literaturii de anticipaţie.
Scriitori din diverse ţări, aparţinând unor sisteme sociale diferite, îşi dau mâna în paginile acestui volum pentru a contribui la zdruncinarea sechelelor acelei boli milenare, somnul raţiunii, cel care a născut monştrii religiei şi a stopat progresul ştiinţelor pe Terra.
Fără acel mileniu de noapte, omul anului 2015 ar fi trăit astăzi pe planetele vecine ale sistemului solar – spun maeştrii anticipaţiei.
Fără spaima şi respectul stupid pentru zei, raţiunea descătuşată ar fi pornit deja să ordoneze materia Galaxiei noastre.
Fără supunerea oarbă în faţa instituţiilor religioase, Homo sapiens ar fi rezolvat de mult marile probleme ale contemporaneităţii: bolile, foamea, exploatarea, razboaiele.
Un cosmos fără zei acum, astăzi – iată ce propun, în operele lor, autorii selectaţi pentru volumul de faţă, o lume fără spaime, o societate stăpânită de raţiune, contând doar pe membrii ei, pe uriaşa forţă a inteligenţei lor, pentru a călăuzi astfel nava cosmică Terra în mersul ei firesc către stele.”
Dacă aţi fi citit mai atent ce am scris, aţi realiza că nu sunt deloc „bestial”, aşa cum m-aţi etichetat.
Domnule Max, eu n-am emis mai sus pretenţia ca interlocutorul meu să accepte Biblia, ci doar să o fi citit măcar o dată în viaţă. E ca şi cum să zicem că aş fi creştin într-o ţară în care peste 90% sunt musulmani. Nu ştiu dvs., dar eu dacă aş avea pretenţia că sunt un om educat, un intelectual, în cazul acesta m-aş vedea nevoit să citesc măcar o dată coranul. Nu ca să mă fac musulman, ci ca să îi înţeleg pe cei de lângă mine care sunt aşa. Să văd şi eu ce cred, mai ales că sunt conştient că voi intra în contact cu ideile lor şi poate voi intra la un moment dat şi în polemică cu ei. E ceva atât de firesc să procedez astfel, încât nu pricep de ce dvs. şi mulţi alţii care aţi fost aici nu aţi procedat aşa, nu aţi citit niciodată Biblia. Vă consideraţi oameni educaţi, oameni citiţi. De ce vă complaceţi atunci în ignoranţă?
Dragă domnule Max, citiţi mai întâi Biblia şi apoi veniţi să discutăm despre ea. Chiar dacă aţi rămâne ateu şi după, aş percepe faptul că v-aţi făcut timp să aflaţi mai întâi crezurile mele, şi aşa cum se face, adică direct de la sursă, ca o dovadă de respect faţă de mine. Aş aprecia asta. Chiar sunt prea idealist dacă mă aştept la respect din partea voastră?
În altă ordine de idei, observ încă o dată că ignoranţa face casă bună cu prejudecata. Nu mai generalizaţi! Greşiţi grav când credeţi că dacă studiezi mult, automat devii ateu. De ce? Pentru că a şti nu înseamnă automat a aproba. De pildă, a şti cine a fost Buddha sau Confucius şi ce au promovat aceştia, nu înseamnă automat a fi budist sau confucianist. De multe ori este doar o chestiune de cultură generală şi atâta tot.
Şi ca să vă arăt că există şi oameni de ştiinţă, şi încă unii dintre ei foarte cunoscuţi, care au fost creaţionişti, wikipedia vă propune AICI o listă cu ei.
Vedeţi? Un link este suficient. V-am mai spus, dacă este imperios necesar, ataşaţi un link. Nu-mi mai umpleţi sectiunea comentariilor cu copy/paste, că n-are rost. Pe mine nu mă interesează ce a spus unul sau altul, dacă tot aţi veni aici, mă interesează ce credeţi dvs.. Oare când veţi începe să gândiţi singur?
Nu mă apuc acum să discut pe marginea textului pe care l-aţi copiat în comentariul vostru. Aş fi făcut-o dacă l-aţi fi scris chiar dvs.. Dar aşa, mi-aş pierde vremea degeaba. N-are rost…
O singură observaţie fac însă asupra acelui text, şi anume că a început într-adevăr bine: „A fost odată ca niciodată…”. Pentru mine şi pentru mulţi alţii se subînţelege, dar pentru cei ca dvs. care nu o văd, mă văd nevoit să adaug eu formula de încheiere, pe care se vede treaba că autorul a omis-o:
„Ş-am încălecat pe-o şa
Şi v-am spus povestea aşa.
Ş-am încălecat pe-o căpşună
Şi v-am spus o MARE MINCIUNĂ”.
Numai bine!
Lasă „lista”…
Mai bine vezi lista Proiectului Steve.
Avansul stiintei si tehnologiei desfiinteaza povestile religioase – pana si Vaticanul a fost nevoit sa accepte evolutionismul, incercand sa integreze ….cele 7 zile ale Genezei ar fi epoci geologice.
Pai doar asta e problema ?
Pai nu se potriveste nicio iota din Geneza cu realitatea demonstrata stiintific.
In fata argumentelor seci ale realitatii, alti creationisti bat in retragere si zic: „-Stai dom’le, ca in Biblie sunt relatari simbolice, nu le interpreta ad-literam !”
Ehei, pai hotarati-va dragii mei, ori sunt reale ori nu, ori l-a facut pe Adam din tarana (!?) ori nu, ori a facut-o pe Eva din coasta lui Adam, ori nu – etc, etc !
Pai zceti-o fatis, recunoasteti ca Biblia este o culegere de legende si pilde morale (mare parte imprumutate de la civilizatiile timpului), nici vorba de fapte reale.
Ce sa mai zic de insusi marele zeu – deloc original, antichitatea colcaia de zei, se calcau pe picioare …își dădeau în cap unul altuia, până când a supraviețuit doar Elohim…
Și așa au ajuns dumnezeii… dumnezero…
P. S: când am citit eu ptr prima oară Biblia, dumneata probabil stăteai cu bunica in poartă și degetul in nas și spunea-i „uite bunico, trec soldații”.
Și P.S: 1580/2007 UE…mi-a făcut plăcere să particip la acel proiect măreț ptr scoaterea în ilegalitate a Creaționismului.
„Mai bine vezi lista Proiectului Steve.”
Nu ştiu la care Steve vă referiţi, dar pot trăi şi fără să ştiu asta. Oricum, fără să o fi dorit, mi-am umplut mintea cu destule inepţii până acum şi bine ar fi să încep să mai sortez lucrurile. Nu de alta, dar ar fi păcat să ocupe din spaţiul unor alte lucruri care merită, mai ales că, la drept vorbind, sunt unele informaţii care ar trebui să ajungă direct în „recycle bin”, ca să folosesc nişte termeni din IT…
„Avansul stiintei si tehnologiei desfiinteaza povestile religioase”; „Pai nu se potriveste nicio iota din Geneza cu realitatea demonstrata stiintific.”
Depinde la ce religii vă referiţi. Eu doar la creştinism m-am referit, iar când am vorbit despre creaţionism, numai la Biblie am făcut trimitere. Că Biblia, acel mănunchi de „poveşti religioase”, despre care aţi vorbit, nu intră în contradicţie cu ştiinţa am arătat-o de multe ori aici, pe blog. Am şi scris un articol despre asta AICI. N-are sens să dau acum copy/paste, să mă tot repet…
„pana si Vaticanul a fost nevoit sa accepte evolutionismul”
Ce crede Vaticanul este total irelevant pentru mine…
„In fata argumentelor seci ale realitatii, alti creationisti bat in retragere si zic: “-Stai dom’le, ca in Biblie sunt relatari simbolice, nu le interpreta ad-literam !”
Pentru mine, adevăraţii creaţionişti, care îşi merită din plin numele (am adus mai sus doua exemple, Ken Ham şi Kent Hovind), susţin adevărul ad-literam al Genezei (creaţie în şase zile, barbat făcut din ţărână, femeia din coasta bărbatului etc.). Că unii au ajuns să se distanţeze de aşa-zisul creaţionism clasic şi să afirme ce spuneţi dvs., treaba lor. Vorbiţi cu ei, nu cu mine, care mă consider un creaţionist în adevăratul sens al cuvântului, adică susţin întrutotul creaţia aşa cum este relatată în Geneza, fără să simt nevoia să fac interpretări forţate pe text.
În concluzie, şi această afirmaţie a dvs., ca şi cea despre Vatican, este irelevantă pentru mine.
„Ehei, pai hotarati-va dragii mei, ori sunt reale ori nu, ori l-a facut pe Adam din tarana (!?) ori nu, ori a facut-o pe Eva din coasta lui Adam, ori nu – etc, etc !”
După cum am arătat mai sus, aţi cam greşit interlocutorul. Nu fac parte din categoria pe care aţi prezentat-o. Eu am spus ce cred şi în mod hotărât de la început: DA, Adam a fost făcut din ţărâna pământului, Eva din coasta lui Adam!
„Pai zceti-o fatis, recunoasteti ca Biblia este o culegere de legende si pilde morale (mare parte imprumutate de la civilizatiile timpului), nici vorba de fapte reale.”
Ca şi ateu, trebuie să admiteţi un adevăr simplu: nu iese fum fără foc. Că sunt într-adevăr idei care se aseamănă de la un popor antic la altul (de exemplu, epopeea lui Ghilgameş se aseamănă cu relatarea potopului biblic), mie asta imi spune nu că au fost împrumutate acele idei, ci că sunt relatări din mai multe perspective ale unui eveniment care chiar a avut loc, adică există o bază reală. Pe bune acum, lumea nu s-a născut cu internet, televiziune şi tot felul de tehnologie care permite instant comunicarea între civilizaţii. În antichitate, civilizaţii mari poate nu au intrat în contact niciodată. Iar că au relatări similare, din vremuri imemoriale, nu sunt nici coincidenţe. Pur şi simplu arată că ele s-au întâmplat cu adevărat şi amintirea lor a fost transmisă din generaţie în generaţie şi s-a împrăştiat într-o parte sau alta a pământului în urma migraţiilor ulterioare, de unde se înţeleg şi micile diferenţe care apar în aceste relatări.
Pe de altă parte, dacă tot nu renunţaţi la ideea împrumutului, nu văd de ce nu aţi lua în calcul ipoteza nu că Biblia a împrumutat de la alţii, ci alţii au împrumutat de la ea…
„Ce sa mai zic de insusi marele zeu – deloc original, antichitatea colcaia de zei, se calcau pe picioare …își dădeau în cap unul altuia, până când a supraviețuit doar Elohim…”
Dvs. aţi spus-o, a „supravieţuit” doar Elohim. Şi dacă v-aş spune că Biblia, acea „carte de poveşti religioase”, aşa cum aţi numit-o, a prevestit asta, şi anume că idolii popoarelor vor ajunge în anonimatul istoriei, în vreme ce Dumnezeul Sfintelor Scripturi, Elohim/Iehova/Adonai va ajunge cunoscut şi slujit pe întreg pământul? Citiţi cărţile profetice mai ales şi veţi vedea acolo că lucrul acesta a fost prevestit de foarte mult timp. Uitaţi, de pildă, cât adevăr afirmă Dumnezeu în Isaia 45:23: „Pe Mine Însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea şi Cuvântul Meu nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va jura pe Mine”, sau în Habacuc 2:14: „Căci pământul va fi plin de cunoştinţa slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă”.
În faţa unor astfel de cuvinte, pe care noi, cei din secolul XXI d.Hr., le vedem aievea împlinindu-se, nu ai cum să consideri religia creştină ca oricare alta şi nici Biblia ca oricare altă carte religioasă. Nu aveţi cum, stimate domn, să-L puneţi pe Dumnezeu alături de idolii, aşa-zişii „zei” ai istoriei. Dacă eşti familiarizat cât de cât cu textul Sfintelor Scripturi şi nu eşti orb, adică te uiţi apoi cu băgare de seamă în jurul tău, pur şi simplu nu ai cum!
„când am citit eu ptr prima oară Biblia, dumneata probabil stăteai cu bunica in poartă și degetul in nas și spunea-i “uite bunico, trec soldații”.”
Dacă într-adevăr aţi citit-o, îmi cer scuze că v-am inclus din oficiu în categoria celor care nu au citit niciodată Biblia. Dar, aşa cum aţi arătat, a trecut ceva vreme de când aţi făcut-o şi se vede treaba că aţi uitat ce scrie în ea şi ar cam fi cazul să o recitiţi.
Pe bune acum, afirmaţia potrivit căreia Biblia ar promova prostia este ea însăşi o prostie. No offence! Când în Biblie găseşti chiar capitole întregi (vezi cartea Pildelor sau Proverbelor lui Solomon), care promovează înţelepciunea şi blamează prostia sau nebunia, a face o afirmaţie precum cea a dvs. dintr-un comentariu mai sus denotă ignoranţă şi un amatorism revoltător…
„1580/2007 UE…mi-a făcut plăcere să particip la acel proiect măreț ptr scoaterea în ilegalitate a Creaționismului.”
Şi dacă să zicem că aţi scoate în „ilegalitate” creaţionismul, ce aţi realiza cu asta? Spuneţi-mi sincer, domnule Max, dacă se adună un grup de oameni şi decid că soarele „nu luminează”, căldura „nu încălzeşte”, albul este negru şi negrul este alb, ce s-ar schimba? Dar dacă acel grup ar scoate în ilegalitate pe cei care s-ar încăpătâna să creadă în continuare că ba nu, noaptea e noapte şi ziua zi, polii opuşi ai unor magneţi se atrag şi cei similari se resping şi nu invers, că merele nu sunt pere ş.a.m.d., ce s-ar întâmpla dacă astfel de oameni şi afirmaţiile lor ar fi scoşi în ilegalitate? Ce s-ar întâmpla? Vă răspund eu la amândouă întrebarile: absolutely nothing, cum ar spune englezul. Soarele nu va înceta să mai existe dacă cineva sau un grup de oameni trec acceptarea existenţei lui în „ilegalitate”…
Poate că v-a făcut într-adevăr plăcere să vă angrenaţi într-un astfel de demers, dar să ştiţi că ceea ce aţi făcut voi nu schimbă absolut nimic. Creaţia a avut loc deja şi nu are nici un sens să o negi sau să încerci să o schimbi…
Las un ultim comentariu, scris de un fost preot.
Aș avea și marturii ale multor foști pastori, dar ăia sigur „au fost corupți de Satana”!
Creaționismul de tip mioritic – de Ion Aion
Toată teoria se numește creaționism:
„A făcut animalele, apoi pe om și l-a pus acolo, în acel rai primordial, așa cum fusese conceput de Creator. „Și a privit Dumnezeu și iată toate erau bune foarte”.
Omul boierea în eden, puricii nu-l ciupeau ca să nu-i strice fericirea, animalele nu se sfârtecau (că n-ar mai fi fost rai cu atâta sânge, ba l-ar fi făcut și pe Dumnezeu responsabil de moarte), leii se jucau cu iepurașii.
Nimeni nu avea nevoie de mâncare, aparatele digestive – deși unele create special pentru a consuma cărniță – nu funcționau…
Toate făpturile erau în stand by armonios.
Șarpele, însă, n-a mai rezistat de poftă, înconjurat de șoricei!!! S-a dus să-l convingă pe Adam să muște, fir-ar odată, din fructul ăla.
Adam cranț și pe loc a-nceput măcelul animalic, zdrobitul oaselor, jupuitul penelor, sfâșierea vieții…
Dumnezeu știa că se va ajunge aici, de-aia a creat atâția colți și gheare, așa fusese planul de la început.
Se numește Atotștiință mai presus de timp. Doar că n-a vrut să fie el vinovat că nu l-a dus rațiunea la ceva mai frumos și a dat toată vina pe Adam.
În aceeași zi, spre amurg, după atâta îmbuibare, aparatele digestive și-au făcut datoria până la capăt și toate animalele rămase în viață s-au pus pe moderat cum să-i zic?…
Ziua aia în care a mușcat Adam dintr-un fruct chiar a fost pentru toți o zi de moderat.
Iar generației viitoare din România i se va preda în continuare treaba asta…
Copiii vor fi educați că locuiesc cu dracu’ în casă, dovadă șifonierul care trosnește.
Mamele care vor naște, abia ieșite din travaliu, vor veni la biserici pentru… curățire, deși a naște prunci le e cel mai frumos pe lume!
Oamenii vor fi convinși că sunt niște păcătoși, că tot ce trebuie făcut în viață e să se resemneze, să stea cu capu-n pământ, să creadă ce li se spune și să rabde ce li se face. Iar când vreunul îi va provoca să discearnă ceea ce cred, acela va fi deja cuprins de diavoli.
Aceiași oameni își vor înfrunta bolile și moartea buluc pe la moaște, adică pupând cu evlavie tocmai… moartea (a altora din trecut).
Deși am scris la viitor, mi-aș dori ca o astfel de lume să rămână a trecutului.
Deocamdată este prezentul României, acolo unde societatea, de treizeci de ani, nu poate construi, nu creează, nu produce educație, nu produce gândire, nu mai asigură sănătate, nu mai oferă viitor. În opinia mea, o astfel de societate e puțin bolnăvioară, iar religia nu-i leacul potrivit, dimpotrivă.
E doar un bandaj. Nu pe răni, ci pe ochi, ca să nu se mai vadă rănile și moartea cum crește din ele.”
Autor: Ion Aion (Facebook)
„Las un ultim comentariu, scris de un fost preot.
Aș avea și marturii ale multor foști pastori, dar ăia sigur “au fost corupți de Satana”!”
Să înţeleg că dvs. consideraţi drept argument pentru atei exemplele de preoţi sau pastori care au renunţat la creştinism? Dar dacă v-aş spune că pentru fiecare astfel de exemplu pot fi aduse zeci de exemple de atei care au devenit creştini?
Există în creştinism conceptul de liber-arbitru, despre care am discutat mai sus. Că unii decid să nu mai creadă, în vreme ce alţii decid să creadă, asta arată că ei îşi exercită acel drept pe care Dumnezeu i le-a dat şi pe care îl respectă. Atât! Simplu ca „bună ziua”.
În concluzie, şi acest demers al dvs. de a-mi arăta că sunt şi unii care au părăsit valorile creştinismului, este irelevant pentru discuţia de faţă. Iar revin la argumentul din comentariul anterior: e ca şi cum dacă unii care altădată au susţinut că soarele există încep să susţină contrariul, asta nu l-ar afecta cu nimic pe soare, ci ar continua să existe şi mai departe fără probleme.
V-am zis să nu-mi mai daţi copy/paste, că nu mă interesează ce cred alţii, ci dacă tot aţi venit aici, mă interesează ce credeţi dvs.. Poate îmi veţi spune că şi dvs. vedeţi lucrurile exact ca autorul acelui comentariu. Dacă e aşa, spuneţi-o cu cuvintele voastre. Asta mi-ar arăta că aţi pătruns informaţia şi aş avea şi eu cu cine discuta. Dar văd bine că vă mulţumiţi ca alţii să gândească pentru dvs…
După cum v-am mai spus, eu nu stau să discut pe marginea copy-paste-urilor, că nici eu nu dau copy/paste când e vorba să-mi susţin crezurile cu argumente. Dar ca să vă arăt că acele rânduri nu merită să fie puse pe un piedestal, aşa cum văd că sunt aşezate în mintea dvs., voi extrage de acolo doar câteva cuvinte:
„Șarpele, însă, n-a mai rezistat de poftă, înconjurat de șoricei!!! S-a dus să-l convingă pe Adam să muște”
L-am prins şi pe acesta „cu mâţa-n sac”, aşa cum v-am prins şi pe dvs. Şi acesta este ignorant în ceea ce priveşte textul Sfintelor Scripturi. Şarpele, stimate domn, nu a avut nici o treabă cu Adam, el a abordat-o pe Eva. Cu ea a vorbit, pe ea a amăgit-o, ca ea mai apoi amagită cum era să-i dea şi lui Adam să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului (vezi Geneza 3:1-6).
Dvs. vreţi să tratez cu seriozitate ideile ce ţin de religia creştină ale unuia care greşeşte până şi în cele mai elementare lucruri ce ţin de învăţătura creştină (vezi şi 1 Timotei 2:14)? Practic o astfel de greşeală îl descalifică din postura de a putea emite vreo părere vrednică de luat în seamă pe marginea subiectului cu pricina. Şi nu-mi spuneţi că a fost preot. E ca şi cum cineva susţine că a fost judecător sau avocat, dar el nu cunoaşte bine legea, bâjbâie chiar şi cu cele mai elementare lucruri în ceea ce priveşte Constituţia. L-aţi crede pe un astfel de om c-a fost avocat sau judecător? Eu nu. Şi legitimaţia să mi-o arate, aş şti că doar numele a fost de el.
M-am săturat să tot combat generalizările unora care nu cunosc cu adevărat valorile creştine, aşa cum apar în Biblie. Nu, domnule Max, nu domnului Ion Aion, nu oricui altcineva ar afirma-o, pentru mine adevăratul creştinism nu înseamnă lucruri ca curăţirea ceremonială după naştere a mamelor la biserică, nu înseamnă pupat de icoane şi moaşte şi alte practici de acest fel care nu se găsesc pe paginile Sfintelor Scripturi. Ce este atunci creştinismul? Adevăratul creştinism înseamnă doar atât ce ne-a fost lăsat în Scripturi, nici mai mult, dar nici mai puţin, fără scăderi, dar şi fără adăugiri. De aceea e şi important pentru un creştin să cunoască Biblia, iar nici cei care nu vor decât să-şi facă o imagine asupra subiectului nu sunt scutiţi de acest demers. Cum acest pas nu este respectat, nici nu mă mir că unii o dau în bălării.
Nu vă contrazic că sunt şi oameni care cred în lucruri ca cele aduse în discuţie de către acest Ion Aion (mă refer la curăţirea ceremonială a mamelor sau cultul moaştelor). Dar cum nu sunt dintre ei, nu văd ce rost are să-mi veniţi cu aceste idei.
În concluzie, vă invit să mergeţi la Sfânta Scriptură şi abia apoi vom putea avea o discuţie obiectivă şi constructivă despre creştinism. Altfel, amândoi ne-am pierde timpul degeaba.
Numai bine vă doresc!
Am avut pentru o clipa senzatia la inceputul discutiei pe acest forum ca esti o persoana deschisa, pregatita sa abordeze teme noi si sa argumenteze, insa m-am inselat.
Incep acum sa inteleg de ce Teo si-a cam pierdut rabdarea cu voi, ca sa ma exprim asa.
Discutia e dusa in derizoriu cu exemplul asta.
Max, ai dat cu bata-n balta. Daca taceai, filozof ramaneai.
Peste 50 de ani n-o sa stie nimeni pe planeta asta cine-a fost Ion Aion. Atat poti tu, Max ??
Tot ridici osanale stiintei. Arunca o privire aici si incearca sa explici, poate ai dreptate si sunt eu „spalat pe creier”: https://www.youtube.com/watch?v=W1_KEVaCyaA
Max, nu mai citi prostii pe Facebook. Parca ziceai ca ai o anumita varsta…
Draga Max,
ce bucurie sa te avem printre noi ! Vezi tu, eu nu ma supar ca Asimov, Verne si Mironov iti provoaca o asa stare euforica si te fac sa visezi cu ochii deschisi. E chiar bine si interesant sa „mananci” din toate, dar cu masura. Tu prea te imbuibi si apoi iti pierzi vigilenta…. 🙂
„Pomul se cunoaste dupa roade”, adica, mai cauta. Dar peste tot nu numai in directia aia. Abia apoi poti da sfaturi si critica, atunci cand ai batut tu singur toate potecile si cunoaste fiecare pietricica.
Trec peste faptul ca insinuezi in mesajul tau ca esti toba de carte pe cand ceilalti (Teo, eu…) n-au citit decat o „carte de povesti”. Asta denota imaturitate. La figurat.
Imi permit din nou sa-ti spun ceva: am intalnit pe cineva, om matur, serios, cu responsabilitate, care atunci cand a citit un pasaj din Biblie (nu conteaza care) a izbucnit in plans (Dumnezeu l-a ajutat si l-a facut „sa vada”), a inteles mesajul si s-a transfigurat la fata. Crezi tu ca exista o carte care sa provoace asta unui om ?! Un rand scris ? Un mesaj ? Eu cred ca numai intalnirea cu Adevarul poate provoca o asemenea avalansa de sentimente.
Si as dori sa mai adaug ceva la spusele lui Teo: Sfanta Scriptura se citeste cu inima, nu numai cu mintea. Ca s-o citesti cu inima trebuie sa te deschizi, adica sa fii gata sa accepti si alte lucruri, nu sa ai inima impietrita si sa crezi ca tu detii adevarul.
Din toate mesajele tale, nu am reusit sa extrag nici un argument viabil care sa ma faca sa ma aplec mai mult asupra unui anumit lucru. Tot ce spui e „propaganda ieftina” si nici nu cred ca-s cuvintele tale. Sa vii cu citate din Mironov, tz, tz, tz!…. iarta-ma, daca vroiai sa tragi vreo concluzie sprijinindu-te pe autorii de SF ar fi fost mai bine sa vorbesti de Frank Herbert decat de Mironov…:)
E bine ca suntem diferiti noi oamenii. Ce-i rau e ca ne-am departat de Dumnezeu.
Pe de-o parte trebuie sa te iubesc (Matei 22,39), chiar daca imi esti dusman, potrivnic (Matei 5, 44) pe de alta parte as vrea sa te „eliberez” (Ioan 8,32) sau sa te ajut sa fii eliberat, eh, cum sa procedez ? Firea omeneasca ma indeamna la confruntare insa „Cartea aia de povesti” imi spune ca n-am voie (Matei 5, 38). Si apoi imi dau seama ca eu nu sunt nimic, nu am nimic si nu pot nimic. Imi cer iertare …si simt toata dragostea si linistea.
„Pomul se cunoaste dupa roade”, adica, mai cauta. Dar peste tot nu numai in directia aia. Abia apoi poti da sfaturi si critica, atunci cand ai batut tu singur toate potecile si cunoaste fiecare pietricica.
Sper ca ai putin respect pentru conversatia in 3 pe care o purtam si vei face efortul sa citesti referentele din Ioan si Matei. E tot ce-ti cer.. 😉
Apropo: sa fii Dumnezeu, adica Atotputernic, si sa te lasi biciuit, batjocorit si omorat in cel mai umilitor fel din dragoste pentru cei care salivau insetati de sange si se bucurau de asta. Ce zici ? E asta omenesc ??!
Domnul sa ne ierte si sa ne binecuvanteze.
Teo, te rog corecteaza tu mesajul. Se pare ca undeva la mijloc se repeta o buna parte. Multumesc.
Multumesc si pentru recomandari in legatura cu creationismul. Am sa -i caut insa asta nu va schimba mai nimic. Poate doar voi intalni o argumentatie mai mputernica… 🙂
Domnul cu noi.
S-a făcut. Am şters acel pasaj pe care l-aţi repetat, aşa cum mi-aţi cerut.
Domnul cu noi!
Teonymus:am uitat,de mult doream sa-ti spun ca apreciez dovezile tale in favoarea creatiei.Asa am decis sa intru pe blog.Am si eu multe dovezi,dar unele dintre ale tale au fost noi si mi-au placut mult,le-am preluat,si le voi folosi in discutii cu evolutionisti,daca am permisiunea ta.
Puteți prelua de aici tot ce doriți.
Chiar mă bucur că vă sunt de folos.
Nu am adus versete scoase din context,nu mi-ai dovedit acest lucru.In plus tu nu ai aratat nici unul din aceste versete ar fi gresit,deoarece nu poti sa le comentezi,scrie negru pe alb adevarul in ele.
Profetii l-au vazut pe Dumnezeu doar in viziuni(vedenii),deoarece Dz.este spirit si nu poate fi vazut de om.Recunosc ca am gresit spunand ca nu accepti dovezi biblice.ma corectez,ai spus ca nu te intereseaza dovezi extrabiblice.
Cum poti sa sustii ca isus nu a fost creat,cand biblia spune in Coloseni cap.1 ca este primul nascut din toata creatia?Te contrazici singur?Coloseni 1:16-prin el au fost create TOATE(fie si fara celelalte daca te deranjeaza),din cer si de pe pamant.Ce nu e clar,ce e de interpretat?Consulta The NEw Testament in the original Greek,de B.F.Westcott si F.J.A.Hort 1881. Spune-mi tu cum scrie corect Coloseni 1.In ce biblie?
Ierarhia,subordonarea are la baza autoritatea diferitelor persoane implicate.
Cine spune bazaconii?Eu ca am citat versete care spun ca exista un singur Dz.Atotputernic si adevarat(Ioan 17:3;Geneza 17:1; Apocalips 16:14;),pe cand Isus este DOAR PUTERNIC.Biblia spune bazaconii?realizezi ce spui?
Nu inteleg logica ta:Trei persoane egale,cu aceleasi atribute,atotputernice,cum poate exista o subordonare intre ele??Nici la un job nu exista doua persoane cu aceleasi atributii,si egale.Asa ca exemplul tau n-are relevanta.
Ioan 5:7-textul pe care l-ai dat tu nu exista in original,a fost adaugat in sec.VI in manuscrisele latine.iti aduc si dovezi,bineinteles extrabiblice,probabil ca nu le bagi in seama: The Ierusalem Bible,o nota de subsol:aceste cuvinte lipsesc din manuscrisele grecesti antice,si din versiuni mai bune ale Vulgatei. Lucrarea A Textual commentary on the greek N.testament,de Bruce Metzger (1945 pg716-718):aceste cuvinte apar pentru prima data in tratatul Liber Apologeticus,in sec.al IV lea,iar din sec.al VI lea apar in manuscrisele latine si Vulgata.
Multe traduceri moderne nu mai includ aceste cuvinte in canonul biblic.Ex.
Biblia romano catolica 2013
Biblia Cuvantul viu(romana),2013
Traducerea in limba romana contemporana a NT, 1998
Textul corect:acesta este cel care a venit prin intermediul apei si al sangelui:Isus C.el a venit nu doar cu apa si sange.si spiritul depune marturie,pentru ca spirituleste adevarul.caci sunt trei care depun marturie:spiritul,apa si sangele,si sunt in acord. Cum anume? Apa a depus marturie la botezul lui Isus.Sangele,viata sa(jertfa de rascumparare).Spiritul sfant,cand a coborat peste Isus la botez.
Botezul in numele tatalui al fiului si al spiritului sfant:Il acceptam pe Dz.ca si creator si suveran legitim.Il acceptam pe Isus C.ca singurul mijloc de salvare stabilit de catre Dz.Acceptam ca spiritul sfant este instrumentul folosit de catre dz.pentru asi duce la indeplinire scopurile,si pentru a le da slujitorilor sai puterea de care au nevoie ptr.a-i indeplini vointa.
Spre deosebire de gruparea din care faceți parte, eu niciodată nu voi spune despre un verset că ar fi greșit doar că nu îl înțeleg. De asemenea, cu nici un chip nu mă voi apuca să modific versete, așa cum au îndrăznit „martorii”!
Pe bune acum! Chiar atât de naiv sunteți? Nu m-ați contrazis, fiindcă văd că știți și dvs. că într-adevăr Ioan 1:1-4 sau Coloseni 1:15-18 au fost modificate de către „martori”, în sensul că acele construcții: „un dumnezeu” și „celelalte” nu există în original. Cică pt dvs., că e „Cuvântul era Dumnezeu” sau „Cuvântul era un dumnezeu” e de fapt totuna, că e „toate lucrurile” sau „toate celelalte lucruri” e tot aia! Dacă e așa, de ce „martorii” au simțit totuși nevoia să adauge acel „un” și acel „celelalte” la text? Nu vedeți că e ceva putred la mijloc?
Gândiți puțin și veți realiza minciuna în care vă aflați. Fiindcă îmi place să cred că ați fost sincer în căutările dvs. spirituale și sunteți una din victimele acestei grupări.
Să știți că eu nu neg adevărul nici unui verset adus de dvs., prin care ați încercat să vă susțineți ideile. Neg însă interpretarea pe care ați făcut-o dvs. ca „martor”. Și ca să nu imi tot reproșați că nu vreau să le comentez, o să le comentez acum, pe scurt, făcând mai întâi următoarele precizări:
-orice dogmă teologică trebuie să fie susținută de pasaje biblice clare;
-orice demers teologic obiectiv trebuie să pornească în primul rând de la pasajele cu cele mai multe informații despre subiectul cercetat;
-pasajele clare, scrise cu scopul de a lămuri subiectul respectiv, nu trebuie niciodată ignorate, chiar dacă unele neclare ni se par nouă sau altora că ar explica altcumva chestiunea respectivă. De ce? Pentru că Biblia este un întreg. Ea nu se contrazice niciodată! Dacă spune negru pe alb un adevăr și totuși ni se pare că în altă parte susține altceva, doar ni se pare. Tot în lumina acelor pasaje clare trebuie să descifrăm și celelalte mai dificil de înțeles.
Să începem deci să ne oprim asupra versetelor pe care le-ați amintit:
Ioan 14-28: după cum v-am mai arătat, faptul că Hristos afirmă că „Tatăl este mai mare”, nu neagă Sfânta Treime, ci doar atestă o anumită ierarhie în cadrul Acesteia.
Coloseni 1:15-16: după cum v-am arătat, „martorii” au introdus aici un cuvânt care nu există în original, și anume „celelalte”. Pasajul original dimpotrivă, poate fi un argument pentru a susține Sfânta Treime, prin faptul că arată rolul lui Hristos de Creator împreună cu Tatăl și Duhul Sfânt.
Cât despre titlul „Cel Întâi născut din toată zidirea”, acesta are în vedere prioritatea în timp și rang a lui Hristos. Un astfel de titlu nu demonstrează ideea „martorilor” potrivit căreia Hristos a fost primul creat. De ce? În primul rând fiindcă Hristos este „Cel întâi născut”, nu „creat/făcut”. În al doilea rând, fiindcă expresia „Cel întâi născut” în Biblie a mai fost folosită doar pentru a sugera un rang, fără ca asta să respecte și o anumită ordine a nașterilor. Un exemplu în acest sens este psalmul 89:27:
„Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pământului. ”
La fel cum aici pasajul nu vorbește despre originea împăratului David (Știm că David n-a fost întâi-născut în familia lui Isai), tot așa nici Coloseni 1:15 nu vorbește despre așa-zisa „origine a lui Hristos”, cum își imaginează „martorii”.
Matei 24:36, Marcu 13:32: Hristos este Dumnezeu-Om, cu alte cuvinte are atât o natură divină, cât și o natură umană. Ca Dumnezeu, are aceleași trăsături ca și Tatăl. Este deci și omniscient. Ca Om însă, a trebuit să se supună condiției de om, dar fără păcat. Deși când era pe pământ, era și Dumnezeu, a flămânzit, I S-a făcut sete, trebuia să se odihnească, de aceea dormea într-o anumită împrejurare la cârma unei corăbii și așa mai departe. Deci în aceste versete menționate de dvs., Hristos vorbește despre natura Sa umană.
În concluzie, aceste pasaje nu neagă divinitatea lui Hristos, ci doar arată că Hristos ca Om Și-a impus anumite restricții omniscienței Sale cu privire la acest subiect.
De ce a procedat așa nu are rost să speculăm. Așa a găsit El cu cale.
Matei 20:23, 28:18, Ioan 6:38, 7:16, 17:3, 1 Corinteni 11:3, 15:24: din nou aceste pasaje evidențiază o ierarhie în cadrul Sfintei Treimi, nicidecum inexistența acesteia.
Proverbe 8:22-30: acesta este unul dintre pasajele mai puțin clare în ceea ce privește subiectul discuției. Aici este vorba despre o personificare.
Da, se poate spune că unele trăsături atribuite înțelepciunii în acest pasaj se potrivesc lui Hristos, dar trebuie să ținem cont de faptul că nici un evanghelist sau apostol nu citează acest pasaj atribuindu-L Mântuitorului, așa cum fac cu alte pasaje din Vechiul Testament. De asemenea, Hristos este desemnat clar în Noul Testament cu titlul de „Cuvântul lui Dumnezeu”, dar nu Îl găsim desemnat în mod clar și cu titlul de „Înțelepciunea lui Dumnezeu”.
Dar chiar și dacă echivalăm „Înțelepciunea lui Dumnezeu” cu Hristos în acest pasaj, trebuie să facem câteva precizări:
-verbul „qanah”, care a fost tradus de Cornilescu „m-a făcut”, are și sensul de „a deține/poseda” sau „a căpăta”. De exemplu, același verb îl găsim în original în Geneza 4:1, când Eva afirmă: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!”.
-a pune un început „Înțelepciunii lui Dumnezeu” ar fi un nonsens. De ce? Fiindcă s-ar înțelege că inițial Dumnezeu era lipsit de acest atribut, ceea ce nu are sens: înțelepciunea este o însușire a lui Dumnezeu și știm că Dumnezeu nu Se schimbă.
În concluzie, acest pasaj ar putea fi folosit chiar ca afirmare a existenței Sfintei Treimi, în nici un caz pentru anularea ei.
Fapte 7:56: la un moment dat ați obiectat că Ștefan, înainte să fie ucis cu pietre, a văzut doar două persoane în Cer, pe Tatăl și Fiul, nu și pe Duhul Sfânt și din acest motiv dvs. ați tras concluzia că doctrina Sfintei Treimi nu poate fi adevărată.
Dacă citiți atent, veți realiza că și Duhul Sfânt era prezent în acest tablou. Era pe pământ, cu Ștefan:
Faptele apostolilor 7:55 – „Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”.
Acestea sunt versetele pe care le-ați adus cu pretenția că ele ar susține erezia promovată de gruparea din care faceți parte, potrivit căreia Hristos nu este Dumnezeu, nu este Creator, ci este parte din creație.
V-am arătat că aceste versete nu arată ceea ce doriți dvs. să arate. Să nu mai ziceți că nu le-am luat în seamă!
De asemenea, în comentariul anterior v-am adus versete care arată clar divinitatea Fiului și Duhului Sfânt.
Cine citește să înțeleagă!
La urma urmei, Moise în Exodul 33 L-a văzut pe Domnul în mod fizic sau în vedenie? Dacă a fost în mod fizic, vă contraziceți propria afirmație că Dumnezeu este Duh și nu poate fi văzut de om. Dacă a fost în vedenie, de ce spune Domnul că nu poate omul să-I vadă Fața și să trăiască? Fiindcă tot dvs. ați afirmat că Domnul a fost văzut de proroci în vedenii. Or, Daniel de pildă a văzut pe Dumnezeu într-o vedenie în capitolul 7 și n-a murit din cauza aceasta. La fel și Isaia în capitolul 6 sau apostolul Ioan, care a văzut de asemenea înfățișarea Domnului (Apocalipsa 4:3: „Cel ce şedea pe el avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere”). Vedeți bine că oricum ați da-o, tot nu vă ies „socotelile”.
În teologie există însă conceptul de „teofanie”, adică apariție a lui Dumnezeu în fața unor oameni. Biblia arată clar că Dumnezeu S-a arătat unor oameni. În unele cazuri este într-adevăr vorba despre vedenii, în altele în schimb n-a fost vorba de așa ceva. De exemplu, pur și simplu Avraam la un moment dat a negociat cu Domnul (Iehova) salvarea Sodomei și Gomorei, după ce Domnul, alături de niște îngeri, chiar a mâncat și a băut la el (vezi Geneza 18). Clar că toate acestea nu s-au întâmplat într-o vedenie. Și Sara a fost martoră la această vizită divină. La fel și cazul lui Moise, este scris că a văzut „chipul Domnului” în Numeri 12:6-8 și n-a fost vorba de data aceasta despre o vedenie.
Este adevărat că Dumnezeu Tatăl este Duh, tocmai de aceea înțeleg că Avraam sau Moise L-au văzut pe Dumnezeu cu ochii aceștia de carne prin persoana Domnului Isus, după cum și Hristos avea să declare peste veacuri: „Cine m-a văzut pe mine, m-a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:9).
Dvs. prin faptul că negați Sfânta Treime, pur și simplu nu puteți explica cum Biblia, deși afirmă într-un context că nimeni nu poate vedea fața Domnului și să trăiască (Exod 33:20), în alte contexte afirmă că unele persoane, până și aceeași persoană căreia i s-a interzis acest lucru în Exod 33:20, adică Moise (vezi din nou Numeri 12:6-8), au văzut pe Domnul, dar nu doar în vedenii, și au trăit.
Nu mă contrazic deloc, repet ce am arătat mai sus: Așa cum Psalmul 89:27 nu vorbește despre originea împăratului David (Știm că David n-a fost întâi-născut în familia lui Isai), tot așa nici Coloseni 1:15 nu vorbește despre așa-zisa „origine a lui Hristos”, cum își imaginează „martorii”.
Vă mai provoc să meditați la următoarea întrebare: Dacă Coloseni 1:16 este la fel și dacă apare acolo cuvântul „celălalte” sau nu, de ce totuși „martorii” au simțit nevoia să adauge acest cuvânt? Chiar nu realizați că e ceva în neregulă?
Vă spun eu de ce au adăugat acest cuvânt: ca să se lase de înțeles că și Hristos a fost creat și numai după aceea s-au creat toate „celelalte”. Asta este însă o totală erezie, o contrazicere flagrantă a Scripturii, care afirmă că: „La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul” (Geneza 1:1), nicidecum un înger/arhanghel, prin care avea să creeze toate „celelalte” lucruri. Așa afirmă Scriptura și ea nu poate fi desființată prin tot felul de speculații.
Culmea ironiei, tocmai dvs. m-ați acuzat mai sus că scriu speculații, când înseși religia dvs. se bazează exclusiv pe speculații și asta pentru că nu veți putea demonstra niciodată cu Biblia crezurile grupării din care faceți parte. Cei care au condus și conduc organizația „martorilor” se pare că știu prea bine acest lucru, de vreme ce n-au avut scrupule în a modifica textul sfânt.
Da, ideea pe care o susțineți, potrivit căreia Isus este de fapt arhanghelul Mihail, este pur și simplu o speculație care nu stă în picioare în lumina Scripturii.
Apostolul Iuda în versetul 9 al epistolei sale nu-L identifică pe Hristos cu arhanghelul Mihail. La fel procedează și apostolul Ioan în capitolul 12 din Apocalipsa. Dacă Hristos și arhanghelul Mihail ar fi fost aceeași persoană, cu siguranță că cei doi apostoli, care L-au cunoscut pe Hristos când a trăit pe pământ, ar fi folosit numele Hristos, nu Mihail.
Revenind la Coloseni 1:16, fiindcă mi-ați cerut să vă arăt cum se scrie corect Coloseni 1:16, am să vă fac și acest hatâr. Voi lăsa aici transcrierea fonetică a originalului:
„Hoti en auto ektiste ta panta en tois ouranois kai epi tes ges ta horata kai ta aorata eite tronoi eite kyriotetes eite archai eite exsousiai ta panta di’ autou kai eis auton ektistai „.
Puteți să consultați orice dicționar doriți: nici un cuvânt din toate acestea nu are sensul de „celelalte”.
V-am mai atras atenția: cuvintele dvs. rămân postate, n-are rost să vă eschivați. Uitați ce ați afirmat aici:
Nu, nu Biblia spune bazaconii, ci dvs. spuneți. Și realizez foarte bine ce spun!
Biblia nu afirmă nicăieri că Isus „are titlul de Dumnezeu, este de esență divină, dar numai puternic și este prima creație”. Întreaga frază este de fapt o cascadă de nonsensuri. Am arătat clar asta în comentariul anterior, nu mă mai repet aici.
Citiți mai atent ce am scris și veți vedea că are relevanță exemplul adus de mine.
Sincer, nu știu dacă chiar nu înțelegeți sau de fapt nu vreți să înțelegeți. Eu n-am vorbit despre „atribuții”, ci despre atribute. Nu sunt totuna! Când zic atribute, mă refer la caracteristici, trăsături, nu la funcții. Da, la un job angajatul și șeful împărtășesc aceleași atribute specifice naturii umane. Și unul, și altul au rațiune, amândoi sunt înzestrați cu simțuri, amândoi sunt muritori, pe scurt: amândoi sunt oameni. Că totuși șeful și angajatul au atribuții diferite, specifice nivelului ierarhic în cadrul firmei, asta este o cu totul altă discuție.
Să înțeleg că cu restul versetelor pe care le-am adus sunteți de acord?
Eram sigur că dintre toate versetele o să vă îndreptați atenția în primul rând asupra 1 Ioan 5:7. Chiar mă gândeam să nu îl mai menționez, pentru că oricum Trinitatea reiese și fără să fac apel neapărat la acest verset. Am decis totuși să-l postez și pe el, ca să vă arăt onestitatea traducerii Cornilescu în comparație cu traducerea „Lumii noi”.
Da, 1 Ioan 5:7 este un pasaj controversat în lumea teologică. Da, acest pasaj apare doar în unele manuscrise mai târzii. Dar știți ceva? Măcar apare și acolo, în vreme ce modificările pe care le-au făcut „martorii” la adresa Bibliei, cum este Ioan 1:1-3 sau Coloseni 1:16, nu apar în nici un manuscris, nicăieri! Practic, în cazul „martorilor” niște „băieți deștepți” s-au trezit după aproape 2000 de ani că ei știu mai bine decât apostolii și și-au permis să modifice textul original.
Priviți traducerea Cornilescu! Uitați onestitate: fiindcă se știe că acest pasaj nu se regăsește în manuscrise de mare autoritate, el este scris între paranteze. „Martorii” nici măcar atât n-au făcut: nu și-au pus între paranteze adăugirile, lăsând impresia că așa este de fapt originalul. De ce? Pentru ca omul sincer, care nu pune la îndoială buna-credință a organizației și nu cercetează din surse obiective, să nu vină la lumină, ci să rămână în întuneric. Ba mai mult, să aibă impresia că întunericul în care a fost introdus este de fapt lumina.
Stimate domn George, în toate comentariile pe care vi le-am scris, am vrut doar să vă ajut să vedeți adevărata lumină. Credeți că n-am altceva de făcut decât să vă scriu până la ore târzii din noapte, fiindcă altfel n-aș avea timp?
Nu sunteți primul „martor” cu care interacționez aici. Au mai fost câțiva cu care am discutat și alte aspecte legate de crezul dvs. și pot să spun că doctrina organizației din care faceți parte este o erezie de la un capăt la altul. Pusă față-n față cu Scriptura, este ca un castel de nisip care începe să se risipească la cea mai ușoară bătaie de vânt.
Desigur, veți zice că nu este adevărat… Mai priviți însă din când în când la ce v-am lăsat scris aici. Mai căutați răspunsuri. Puteți încerca și în organizația dvs., dar vă spun că nu veți găsi adevărul acolo. Singurul la care puteți găsi răspunsuri este Dumnezeu, iar Dumnezeu ne-a lăsat Cuvântul Său, dar unul nealterat, neafectat de prejudecățile și preconcepțiile unora.
Vedeți bine c-am avut foarte multă răbdare cu dvs. V-am lăsat să vă desfășurați, v-am făcut pe plac analizând versetele pe care mi le-ați adus. În vreme ce dvs. n-ați făcut decât să-mi aruncați aici câteva versete interpretate arbitrar, așa cum ați fost învățat să o faceți în gruparea din care faceți parte, eu am investit foarte mult timp pentru dvs., și asta fiindcă îmi place să cred că sunteți victima acestei grupări.
Dar și răbdarea mea are o limită. Nu am de gând să mai continui. Încă de la început mi-am zis că n-are sens, dar cine știe?
Închei cu aceeași urare: Domnul să fie Acela care să vă aducă adevărata lumină în viața dvs.!
Doar un scurt comentariu ca incheiere:discutiile purtate cu tine m-au convins inca odata ca fac parte dintr-o organizatie care implineste cuvintele lui Isus din Matei 5:11:10:22;24:9;; Luca 6:22; Ioan 17:14; 2 Timotei 3:12.Ma astept sa spuneti ca si aceste versete le interpretez personal.Este dreptul tau.Nu cunosc nici o religie impotriva careia sa se depuna cu indarjire eforturi ptr.a o denigra,site-uri pe net,conturi pe fb.create doar pentru denigrarea ei,etc.Inca o data iti doresc toate cele bune si dz.sa te lumineze.
V-am mai atras atenția și vă mai atrag: ceea ce scrieți aici rămâne și poate fi citit de oricine. De asemenea, ce scriu eu poate fi citit de oricine. Nu văd rostul încercării dvs. de a mă acuza de ură când pur și simplu n-aveți nici o dovadă în acest sens. Chiar nu pricep ce „v-a convins” că v-aș urî din ceea ce v-am scris, fiindcă ați adus acele versete lăsând asta de înțeles.
Eu sunt creștin, am fost învățat să iubesc, nu să urăsc. Nu vă urăsc deci nici pe dvs., nici pe ceilalți din gruparea din care faceți parte. Dacă vă uram, nu mai investeam atâta timp să discut cu voi. Credeți-mă, am fost chiar blând, fiindcă așa cum v-am spus, vă consider o victimă. Citiți Apocalipsa 2:6 și veți vedea cât de dur privește Domnul ereziile.
Interesant că în toate versetele aduse în acest ultim comentariu de către dvs. se vorbește despre cei care vor suferi din pricina Numelui lui Hristos. E cam ironic când cineva care face parte din organizația „martorii lui Iehova”, și nu „martorii lui Hristos” (pentru voi nu e același lucru, fiindcă voi nu-L considerați pe Hristos Iehova, adică Dumnezeu), își însușește aceste versete. Oamenii chiar nu vă știu după acest Nume, adică Hristos, ca să puteți zice că suferiți din pricina Numelui lui Hristos!
Nu înțeleg de ce vă plângeți. La urma urmei, nu eu am venit la dvs., ci dvs. ați venit la mine expunându-vă direct crezurile! Dvs. ați inițiat polemica și acum, fiindcă nu puteți respinge argumentele mele, văd că apelați la acest subterfugiu: victimizarea. Cu mine însă nu merge cu astea. Să știți că și confesiunea din care fac parte este vorbită de rău de mulți. Diferența este că eu le pot arăta oricând cu Scriptura că se înșeală, că noi urmăm învățăturile lui Hristos exact așa cum ne-au fost lăsate de El. Așa ceva voi nu puteți demonstra și-am arătat asta clar aici! Până la urmă Biblia are ultimul cuvânt!
Ca încheiere, vă las și eu două versete:
Matei 24:11: „Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi.”
Matei 10:16b: „Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.”
Și ca să nu procedez ca dvs., voi fi direct: Charles Taze Russell, fondatorul mișcării „martorii lui Iehova” a „profețit” că Împărăția de o mie de ani a lui Hristos pe pământ (vezi Apocalipsa 20:3-6), o epocă a păcii universale, va începe în anul 1914. Ca o ironie a istorie, în loc de pace, exact în acel an avea să înceapă primul război mondial, un conflict de o anvergură nemaiîntâlnită până atunci.
Ieremia 28:9: „Dar, dacă un proroc proroceşte pacea, numai după împlinirea celor ce proroceşte se va cunoaşte că este cu adevărat trimis de Domnul.”
Cine citește să înțeleagă!
Amin! Domnul să ne lumineze pe fiecare în parte!
Eu nu am afirmat ca tu personal ne urasti.Versetele sunt din Biblia Cornilescu,pe care am folosit-o ani de zile si o mai folosesc uneori.Isus a spus ca discipolii lui vor fi urati.Si avem exemple vii cu situatia din Rusia,Eritreea,mai nou in Norvegia se incearca interzicerea noastra.Si exemplul din Romania,din 1996
Dvs. ați spus așa:
Și apoi ați atașat versete din Evanghelii care vorbesc despre ostilitatea și ura lumii față de urmașii lui Cristos.
Nu înțeleg ce anume din ce v-am scris v-a dus cu gândul la ură, la prigoană. Eu nu v-am urât și nici prigonit. Eu doar v-am îndemnat argumentat să vă reevaluați crezurile în lumina Scripturii, fiindcă puse în fața Evangheliei adevărate nu stau în picioare.
Cât despre prigoana creștinilor, credeți că creștinii evanghelici nu sunt prigoniți? Și nu mă refer la țări necreștine. Acolo tot timpul a fost așa. Mă refer la țări creștine.
În cazul „martorilor”, voi le-ați dat și motive de-a lungul timpului, noi în schimb nu le-am dat nici un motiv.
La ce motive mă refer? Voi refuzați, de pildă, stagiul militar (sunt un pacifist convins, dar nu pot să mint: Biblia nu interzice nicăieri creștinului să meargă la oaste și să-și apere țara) și se poate interpreta că încălcați dreptul la viață a unor persoane vulnerabile, așa cum sunt copiii, prin refuzul transfuziilor de sânge.
Da, nu este păcat pentru un creștin să-și apere țara cu arma. Asta nu înseamnă o încălcare a poruncii „Să nu ucizi!”. Ar fi absurd să credem asta, având în vedere atâtea războaie duse de poporul evreu în ciuda acestei porunci. Tot astfel, în Noul Testament avem exemple de oameni din armata romană, precum centurionul Corneliu, care s-au convertit și cărora nu li s-a interzis să mai facă parte din armata romană. Sugestiv e și sfatul lui Ioan Botezătorul pentru ostași:
Luca 3:14: „Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre.”
Vedeți bine că Ioan Botezătorul nu le-a spus ostașilor să plece din armată fiindcă e păcat, asta „martorii” au luat-o din altă parte, dar nu din Scriptură.
De ce nu e păcat la urma urmei? Pentru că a asasina e una, iar a te apăra este cu totul altceva.
Cât despre transfuziile de sânge, da Biblia interzice să bem sânge (Geneza 9:4), cu scopul de a interzice cruzimea, dar transfuzia este cu totul altceva! Sângele unuia, prin transfuzii, poate salva viața altuia. Uitați cât de frumos spune Hristos aici:
Ioan 15:13: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” Și cred că știți că sângele în Biblie semnifică viața.
Biblia nu interzice deci transfuziile de sânge. În orice caz, trebuie să vă dea de gândit măcar atitudinea împăratului David din 1 Samuel 21, când mănâncă din pâinile din Templu, deși îi era interzis prin lege să mănânce nefiind preot, iar acest fapt nu este nicăieri condamnat în Sfintele Scripturi. Sau vindecările lui Hristos făcute în ziua Sabatului. Sugestiv ar trebui să ne fie în acest sens mesajul Său:
Matei 9:13a– „Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfă!’
E drept, un adult are dreptul să aleagă pentru sine, dar în momentul în care niște părinți lasă să moară un copil care și-ar fi dorit să trăiască, refuzând transfuzia de sânge care este indispensabilă supraviețuirii lui, atunci pentru mine asta înseamnă o încălcare a dreptului de viață a acelui copil.
Mulțumesc Domnului că m-am născut în familia mea și nu într-o familie de „martori”. Dacă mă nășteam acolo, aș fi putut muri la vârsta de doi ani, fiindcă atunci am trecut printr-o operație și am avut nevoie de transfuzii de sânge.
Da, Domnul este în toate suveran, dacă El vrea să trăiești, trăiești oricum, dar asta nu înseamnă că putem să-L ispitim. Ce înseamnă a-L ispiti? Când avem soluții, să le refuzăm cu încăpățânare așteptând un miracol din partea Sa.
Iată în primul rând de unde ostilitatea față de organizația din care faceți parte. Din pricina Numelui lui Hristos? V-am mai spus, oamenii vă știu mai puțin după acest Nume, Hristos.
In 1996 BOR a instigat la ura impotriva MI,inclusiv prin banere prin tot Bucurestiul,ptr.interzicerea unui congres international al MI.Daca ai citit mai atent,eu ,personal am folosit alt termen-denigrare.inclusiv tu ai denigrat aducand argumente personale impotriva Traducerii lumii Noi,fara sa citezi o autoritate in materie,asa cum am aratat eu pentru a dovedi unele modificari din Biblia cornilescu.Si nu m-am victimizat niciodata,am aratat o realitate ce poate fi vazuta de oricine.Asa cum crestinii din sec I en.se bucurau ca sunt persecutati ptr.numele lui Iehova si al lui isus,si eu ma bucur ptr.ca am inteles ca sunt pe calea adevarului.Si inca ceva ,nu e tot una sa fii vorbit de rau de cineva,sau sa fii persecutat(vezi si germania nazista),asa cum arata dovezile de mai sus.M-as bucura sa iti argumentezi cuvintele lui Russel,dar nu o interpretare personala.Pana una alta,el a spus ca in 1914 se vor incheia Timpurile neamurilor(B cornilescu),si atunci a fost instaurata Imparatia lui Dz.in cer. printre altele vs.Matei 24:11 pot sa il aplic si la confesiunea ta,dar nu o fac,poate ca ai observat nu am atacat nici o alta confesiune religioasa,doar am adus argumente biblice.Adevarul va iesi la iveala curand,dupa ce va fi declansat marele Necaz. Toate cele bune iti doresc.
Instigarea la ură trebuie condamnată indiferent asupra cui este făcută. Cu atât mai mult cu cât cel care instigă se declară urmaș al lui Cristos, care ne-a îndemnat să ne iubim și vrășmașii.
Un argument valid nu este niciodată o denigrare. Este pur și simplu realitatea așa cum este ea.
Eu am spus că traducerea „Lumii Noi” este o traducere subiectivă, rău-intenționată și am adus ca argumente Ioan 1:1-3 și Coloseni 1:15-18.
Până și dvs. nu m-ați contrazis când am spus că „martorii” au adăugat acolo cuvinte care nu sunt în original, v-ați limitat în a spune că și fără ele, și cu ele, e totuna pt dvs.. Dar nu e și v-am arătat de ce.
Să vă citez o autoritate în materie? Nici Codex Sinaiticus, nici Codex Vaticanus, nici Vulgata, nici un alt manuscris nu conțin modificările pe care traducerea Lumii Noi le-a făcut în acele pasaje.
Dacă nu sunteți de acord cu mine, arătați-mi în care manuscris se află aceste modificări!
Vedeți deci că ceea ce am spus despre traducerea „Lumii Noi” nu e denigrare! E realitatea propriu-zisă.
Dați-mi voie să vă spun că creștinii, ca și evreii, în secolul I nu foloseau Numele Iehova. V-am arătat că cuvântul „Iehova” nu apare deloc în original în Noul Testament. S-a ajuns până în punctul în care nu se mai știe sigur cum se pronunță tetragrama YHWH. Enciclopedia evreiască chiar vă consideră pronunția „Iehova” ca fiind greșită. Variante de pronunție și scriere mai sunt: Iahve, Iahveh, Iahweh, Yahwe, Yahweh, Yahoweh.
Pentru noi, ca și creștini, nu asta este important, din moment ce nici evangheliștii și nici apostolii nu L-au folosit când au scris, important e sa-L cunoaștem cu adevărat pe Dumnezeu și să fim pe placul Lui. De aceea, El este denumit de noi Dumnezeu, Domnul.
Pentru voi, în schimb, este important, de aceea ați îndrăznit să Îl introduceți și în Noul Testament, lăsând imoresia că primii creștini îl foloseau.
N-aveți însă dreptate! Nu Îl foloseau nici măcar evreii. De ce s-a ajuns ca nici măcar evreii să nu mai știe pronunția acestui Nume? Din prea multă reverență. Așa au înțeles ei că nu se cade ca un muritor să rostească Numele Domnului.
Au procedat corect sau nu? Asta nu mai contează. Contează doar că astăzi nu se mai știe exact pronunția și nu are rost să mai discutăm pe acest subiect.
Are rost? Văd bine că n-are rost, din moment ce v-am arătat clar că Russell s-a înșelat într-un mare stil alegând tocmai anul 1914. Uneori Dumnezeu folosește și ironia pentru a ne da un mesaj. Profeția lui Russell este un exemplu istoric în acest sens.
V-am dat acest exemplu ca să vă arăt că mișcarea din care faceți parte s-a abătut de la Scripturi de la început. Să mă duc în istorie mai adânc, să vorbesc despre influența milleriților asupra lui Russell, milleriți care au fost înșelați că Hristos va reveni între 1843-1844? Să vă spun că și Russell a fost la un moment dat convins de Nelson H. Barbour că Hristos se va întoarce în 1874?
Toate acestea trebuie să aprindă beculețul, ca să zic așa, unui creștin adevărat și să se gândească la ce este scris în Iacov 3:11: „Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce, şi apă amară?”
Vă mai las ca meditație Deuteronomul 18:22: „Când ceea ce va spune prorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.”
Categoric că Matei 24:11 se poate aplica oricărei confesiuni. Tocmai de aceea suntem chemați să fim vigilenți, să cercetăm bine lucrurile, fiindcă oricând se pot vârî între noi „lupi răpitori” (Fapte 20:25-31). Cum putem face asta? Prin Scriptură. Oricine se opune adevărului Scripturii și învață așa pe oameni trebuie deconspirat imediat!
Eu n-am atacat oameni, am atacat idei, practici, crezuri ale așa-zisei organizații „Martorii lui Iehova”. Dvs. ați făcut același lucru când ați afirmat că doctrina Sfintei Treimi nu este adevărată, ca să nu mai spun că la fel de bine cum mă acuzați pe mine că v-am atacat confesiunea, așa pot spune unii care ne citesc că ați atacat BOR, când i-ați acuzat că au instigat la ură.
Cunosc prea bine că afirmarea adevărului, pentru cei care-l resping, este perceput totdeauna ca un atac.
Comentarii pozitive la adresa Traducerii lumii noi din partea unor erudiți care nu sunt Martori
Într-o scrisoare datată 8 decembrie 1950, reputatul erudit și traducător al Bibliei Edgar Goodspeed a scris despre Scripturile grecești creștine – Traducerea lumii noi: „Mă interesează lucrarea dumneavoastră misionară de proporții mondiale, iar această traducere liberă, directă și plină de viață mi-a plăcut foarte mult. Pot confirma că, în multe aspecte, ea reflectă o erudiție ireproșabilă și profundă”.
Profesorul Allen Wikgren, de la Universitatea Chicago, a numit Traducerea lumii noi un exemplu de versiune biblică în limbaj modern care nu se bazează pe alte traduceri, ci „se remarcă prin caracterul original și independent al exprimării” (The Interpreter’s Bible, volumul I, pagina 99).
Biblistul britanic Alexander Thomson a scris despre Scripturile grecești creștine – Traducerea lumii noi: „Această traducere este în mod evident opera unor erudiți competenți și ingenioși, care au căutat să redea cât mai bine posibil sensul textului grecesc, folosind toate resursele limbii engleze” (The Differentiator, aprilie 1952, pagina 52).
În pofida unor redări pe care le socotea neobișnuite, scriitorul Charles Francis Potter a afirmat: „Traducătorii, care au rămas anonimi, au redat, fără doar și poate, textul celor mai bune manuscrise grecești și ebraice, vădind o erudiție și un discernământ remarcabile în abordarea lor” (The Faiths Men Live By, pagina 300).
Deși a fost de părere că Traducerea lumii noi prezintă unele caracteristici neobișnuite, dar și unele de înaltă clasă, Robert McCoy și-a încheiat recenzia asupra acesteia afirmând: „Traducerea Noului Testament constituie o dovadă că în cadrul acestei mișcări [în cadrul religiei Martorilor lui Iehova] există erudiți capabili să soluționeze în mod inteligent multele probleme pe care le ridică traducerea Bibliei” (Andover Newton Quarterly, ianuarie 1963, pagina 31).
Profesorul Samuel MacLean Gilmour, deși nu a fost de acord cu unele redări din Traducerea lumii noi, a recunoscut că traducătorii acesteia „au dat dovadă de o excepțională competență în materie de greacă” (Andover Newton Quarterly, septembrie 1966, pagina 26).
În analiza sa asupra textului Traducerii lumii noi folosit în Kingdom Interlinear Translation of the Greek Scriptures, conferențiarul Thomas Winter a scris: „Traducerea realizată de comitetul anonim este în întregime actuală și cât se poate de exactă” (The Classical Journal, aprilie-mai 1974, pagina 376).
Profesorul Benjamin Kedar-Kopfstein, un ebraist din Israel, a afirmat în 1989: „În cadrul cercetărilor mele lingvistice legate de Biblia ebraică și de traduceri, fac deseori referire la ediția engleză a lucrării cunoscute ca Traducerea Lumii Noi. Astfel, mi se confirmă de repetate ori impresia că această lucrare reflectă o străduință sinceră de a ajunge la o înțelegere cât mai exactă a textului”.
În urma unei analize asupra a nouă traduceri importante în engleză ale Bibliei, Jason David BeDuhn, profesor de studii religioase, a scris: „NW [Traducerea lumii noi] se distinge între traducerile comparate prin exactitatea ei”. Deși publicul larg și mulți bibliști consideră că unele diferențe de redare dintre Traducerea lumii noi și alte versiuni ale Bibliei sunt rezultatul prejudecăților religioase ale traducătorilor ei, BeDuhn a afirmat: „Majoritatea diferențelor se datorează unei mai mari exactități a versiunii NW, aceasta fiind o traducere literală, atentă a expresiilor originale folosite de scriitorii Noului Testament” (Truth in Translation, paginile 163, 165).
Văd că v-au interesat doar recenziile pozitive. Vă asigur că cele negative au fost și sunt mult mai multe. Să fac și eu acum ca dvs., să dau copy/paste cu astfel de critici? Chiar n-are rost, fiindcă de unde le-ați luat pe cele pozitive, le puteți vedea și pe cele negative, dar văd că le ignorați.
N-are rost nici fiindcă oricine poate vedea în comentariile mele că am adus argumente puternice, valide prin care am arătat că traducerea Lumii Noi este o traducere rău-intenționată. Pur și simplu acolo unde sunt atinse crezurile „martorilor” sunt modificări, construcții forțate, chiar adăugiri de cuvinte. Așa ceva nu trebuie să se facă!
Nici nu se ridică la nivelul literar al traducerii Cornilescu. Sună chiar greoi, fiindcă versiunea în limba română a „Lumii Noi” este pur și simplu o traducere a versiunii engleze din 1984. Este deci o traducere a unei traduceri.
Mai adaug și anonimatul traducătorilor „Lumii Noi”. Oare de ce nu s-au semnat? Din cauza smereniei? Pe principiul acesta, nici evangheliștii, nici apostolii nu trebuiau să-și semneze scrierile, insuflate de fapt prin Duhul Sfânt. De ce au făcut-o totuși? Pentru a da autoritate scrierii! Să se știe că nu a scris-o oricine, ci niște persoane abilitate, alese special de Domnul pentru slujire. Dacă au scris-o ei, care au fost martori la evenimente, nimeni nu mai poate contesta adevărul celor scrise.
De ce trebuiau deci să se semneze traducătorii „Lumii Noi”? Pentru a da autoritate traducerii lor. Asta se putea însă doar dacă ei înșiși ar fi fost o autoritate în domeniu.
Decizia anonimatului traducerii „Lumii Noi” este deci pe bună dreptate contestată, ridicând mari semne de întrebare asupra competenței traducătorilor ei.
Isus a spus „Cine pune mana pe sabie,de sabie va muri”.Nu insist, deoarece sigur ai o interpretare personala la aceste cuvinte. Doar o intrebare :daca o natiune intreaga i-ar sluji lui Iehova,cum va reactiona Dz.cand acea natiune va fi atacata de dusman(poate chiar de aceiasi religie)?Raspunsul il gasesti in Scripturile ebraice!!
Evident, Biblia condamnă războiul de agresiune, ceea ce face și Rusia astăzi. Dar Biblia nu interzice unei națiuni să se apere când este atacată, ceea ce face Ucraina astăzi. Dreptul la legitimă apărare nu este interzis în Scripturi, ba dimpotrivă în vremea judecătorilor de multe ori chiar Dumnezeu a chemat oameni ca Ghedeon, Barac, Iefta, Samson prin care a eliberat poporul Israel asuprit de alte popoare. Asta au arătat Scripturile ebraice.
Legat de întrebarea dvs., da Biblia arată în anumite cazuri că Dumnezeu Însuși a luptat pentru poporul Său Israel, așa cum s-a întâmplat în vremea lui Ezechia, când îngerul Domnului a ucis într-o noapte 185 de mii de asirieni (vezi 2 Împărați 19:35). Dar mai mereu și poporul a trebuit să lupte, Domnul fiind cu ei și dându-le în acest mod biruința.
În concluzie, nu puteți da un singur răspuns acestei întrebări, că Dumnezeu sigur le va da biruința așa și așa. Totul e în mâna Domnului, El decide cum și când să lucreze.
Vă las ca meditație în acest sens Apocalipsa 13:7: „I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.”
Vedeți bine că sfinții din acest pasaj se pare că nu sunt „martori”, de vreme ce vor duce acest război și vedeți bine că totul e așa cum dorește Domnul: chiar dacă sunt sfinți, de data aceasta Domnul va îngădui în providența Sa să nu le dea biruința în acest război.
V-am zis toate acestea nu ca o susținere a războiului. Cine mă citește de la început știe că sunt împotriva războiului. De fapt, unele dintre cele mai citite postări de pe blog sunt îndreptate împotriva războiului.
Dar trebuie să fiu obiectiv și să recunosc că Biblia nu îi interzice creștinului să-și apere țara din care face parte. Că eu voi căuta să nu pun mâna pe armă este decizia mea și nu îi voi condamna pe cei care se vor înrola.
Ca de obicei pareri personale.Cu exemplele din Biblie ai dreptate,insa in cazul celor amintiti de tine,ei au respectat indrumarile lui Dz.pentru lupta.In plus au fost regi sub domnia carora intrega natiune ii aducea inchinare lui Dz.,iar acesta a vegheat sa aiba pace de jur imprejur,bucurandu-se de prosperitate.Cuvintele lui Isus sunt clare,nu ai cum sa le interpretezi.Toate indrumarile necesare crestinilor sunt in Biblie,alte indrumari nu mai ofera azi,ptr. nu mai sunt necesare,Dz.nu se schimba dupa cum ar vrea oamenii. Un copy paste cu ce spun eruditii bibliei despre acest subiect:
The Encyclopedia of Religion (Enciclopedia religiilor) declară: „Primii părinţi bisericeşti, inclusiv Tertulian şi Origene, susţineau că creştinilor le era interzis să ia viaţa umană, principiu care nu le permitea să facă parte din armata romană“. În cartea sa The Early Church and the World (Biserica timpurie şi lumea), profesorul C. J. Cadoux scrie: „Cel puţin până în timpul domniei lui Marcus Aurelius [161–180 e.n.], nici un creştin nu a devenit soldat după botez“.
De ce astăzi membrii bisericilor creştinătăţii nu văd lucrurile în felul acesta? Din cauza unei schimbări radicale ce a avut loc în secolul al IV-lea. Lucrarea catolică A History of the Christian Councils (O istorie a conciliilor creştine) explică: „Mulţi creştini, . . . aflaţi sub împăraţi păgâni, se opuneau din motive religioase serviciului militar şi refuzau categoric să ia arma sau dezertau. Analizând schimbările introduse de Constantin, Sinodul [de la Arles, ţinut în 314 e.n.] a stabilit obligaţia creştinilor de a sluji în război, . . . deoarece Biserica era în relaţii de pace (in pace) cu Statul, sub un prinţ care era binevoitor cu creştinii“. Ca urmare a acestei abandonări a învăţăturilor lui Isus, de atunci şi până acum clerul creştinătăţii şi-a încurajat turmele să slujească în armatele naţiunilor, deşi unele persoane individuale au luat poziţie ca obiectori de conştiinţă.
Si ca sa inchei subiectul cu Ioan 1:1,tot un copy paste ca nu cumva sa rastalmacesc comentariile biblistilor:
Ioan 1:1 Cuvântul — „Dumnezeu“ sau „un dumnezeu“?
IATĂ o întrebare la care traducătorii trebuie să se gândească bine înainte de a traduce primul verset al Evangheliei după Ioan. Despre Cuvânt, diverse traduceri spun că era „divin“ sau de natură divină (A New Translation of the Bible, de J. Moffatt; New English Bible). Însă în multe traduceri ultima parte a versetului a fost redată astfel: „şi Cuvântul Dumnezeu era“ (Biblia sinodală, 2001) sau „şi Dumnezeu era Cuvântul“ (Noul Testament, Pascal).
Gramatica grecească şi contextul oferă motive solide că redarea “UN DUMNEZEU”este corectă. Astfel „Cuvântul“ nu se referă la „Dumnezeu“ menţionat anterior în verset. Demn de remarcat că în Sfintele Evanghelii (Editura Presa Bună, Iaşi, 1997) se spune în nota de subsol de la Ioan 1:1: „Deoarece Dumnezeu este fără articol, după gramatica limbii greceşti este nume predicativ, iar Cuvântul este subiect. Prin această afirmaţie nu se intenţionează identificarea Cuvântului cu Dumnezeu, ci se indică natura divină a Cuvântului“. În plus, într-o lucrare recentă în limba franceză se arată că, în acest context, termenul „«divin» e prea slab, iar termenul «Dumnezeu» e prea tare. Prin urmare, cea mai potrivită redare este «dumnezeu», cu literă mică“ (Nouveau vocabulaire biblique, 2004). Dat fiind că greaca secolului I în care a fost scrisă Biblia nu avea articol nehotărât (un, o, nişte), acest verset încă stârneşte controverse. Iată de ce o traducere a Bibliei într-o limbă vorbită în primele secole ale erei noastre merită analizată cu atenţie.
Ne referim la o traducere în dialectul sahidic al limbii copte. Copta se vorbea în Egipt în secolele imediat următoare perioadei în care Isus şi-a înfăptuit serviciul pământesc, iar dialectul sahidic este o variantă literară timpurie a acestei limbi. Despre primele traduceri biblice în coptă, The Anchor Bible Dictionary spune: „Întrucât [Septuaginta] şi [Scripturile greceşti creştine] au fost traduse în coptă în secolul al III-lea e.n., versiunea coptă se bazează pe [manuscrise greceşti] mult mai vechi decât marea majoritate a celor care există astăzi“.
Textul sahidic prezintă un interes deosebit, şi asta din cel puţin două motive. În primul rând, arată cum înţelegeau creştinii învăţăturile biblice înainte de secolul al IV-lea, când învăţătura despre Sfânta Treime (Trinitate) a devenit doctrină oficială. În al doilea rând, în ce priveşte folosirea articolului, gramatica limbii copte se aseamănă cu cea a limbii engleze şi române. Primele traduceri ale Scripturilor greceşti creştine au fost în siriacă, latină şi coptă. Spre deosebire de siriacă şi latină care, ca şi greaca vorbită atunci, nu au articol nehotărât, copta are. În plus, Thomas O. Lambdin, profesor emerit, specialist în limbi semitice la Universitatea Harvard, a scris în lucrarea Introduction to Sahidic Coptic: „Limba coptă seamănă mult cu engleza în ce priveşte folosirea articolelor hotărât şi nehotărât“.
Aşadar, traducerea coptă arată clar cum era înţeles textul din Ioan 1:1 în acele vremuri. Ea foloseşte cuvântul „dumnezeu“ cu articol nehotărât în ultima parte a versetului. Prin urmare, traducerea corectă în limba română modernă a acestui text este următoarea: „şi Cuvântul era un dumnezeu“. Evident, traducătorii de atunci au înţeles că acest text nu transmite ideea că Isus era Dumnezeul Atotputernic. Cuvântul era un dumnezeu, şi nu Dumnezeul Atotputernic.
Un verset care sprijină Trinitatea?
Ioan 1:1 este un verset biblic folosit deseori în mod greşit în sprijinul doctrinei Trinităţii. Iată cum redă versiunea Cornilescu, 1996, acest verset: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu [în greacă, ton theón] şi Cuvântul era Dumnezeu [in greacă,theós]“. Acest verset conţine două forme ale substantivului grecesc theós (dumnezeu). În primul caz, substantivul este precedat de ton, o formă a articolului hotărât din greacă. În această situaţie, cuvântul theón se referă la Dumnezeul Atotputernic. În al doilea caz însă, theós nu mai are articol hotărât. A fost oare omis din greşeală?
De ce este doctrina Trinităţii atât de greu de înţeles?
Evanghelia după Ioan a fost scrisă în greaca comună (koine), în care există anumite reguli de folosire a articolului hotărât. Potrivit biblistului A. T. Robertson, dacă atât subiectul, cât şi numele predicativ ar avea articol hotărât, acestea „ar fi identice şi ar putea fi folosite unul în locul celuilalt“. Pentru exemplificare, Robertson menţionează Matei 13:38, unde se spune: „Ogorul [în greacă, ho agrós] este lumea [ho kósmos]“. Prin urmare, regulile gramaticale ne ajută să înţelegem că lumea este acelaşi lucru cu ogorul.
Dar ce se poate spune despre situaţia în care subiectul are articol hotărât, dar numele predicativ, nu? Citând ca exemplu Ioan 1:1, eruditul J. A. Hewett subliniază următoarea idee: „Într-o construcţie de acest fel, subiectul şi numele predicativ nu sunt nici egale, nici identice“.
Pentru a ilustra, Hewett foloseşte textul din 1 Ioan 1:5: „Dumnezeu este lumină“. În greacă, „Dumnezeu“ este ho theós şi deci are articol hotărât. Dar phos, „lumină“, nu este precedat de niciun articol. Hewett concluzionează: „Se poate spune întotdeauna . . . că Dumnezeu se caracterizează prin lumină; dar nu se poate spune întotdeauna că lumina este Dumnezeu“. Exemple asemănătoare se găsesc în Ioan 4:24, „Dumnezeu este Spirit“, şi în 1 Ioan 4:16, „Dumnezeu este iubire“. În ambele versete, în limba greacă subiectul, „Dumnezeu“, are articol hotărât, dar numele predicativ, „Spirit“, respectiv „iubire“, nu are articol hotărât. Aşadar, subiectul şi numele predicativ nu-şi pot schimba locul între ele. Altfel spus, aceste versete nu pot însemna că „Spiritul este Dumnezeu“ sau că „iubirea este Dumnezeu“.
Cine este „Cuvântul“?
Mulţi specialişti în greaca veche şi traducători ai Bibliei sunt de părere că Ioan 1:1 scoate în evidenţă o caracteristică a ‘Cuvântului’, nu identitatea acestuia. În acest sens, William Barclay, traducător al Bibliei, a spus: „Întrucât nu este precedat de articol hotărât, theos este folosit ca atribut. . . . Ioan nu identifică aici Cuvântul cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, el nu spune că Isus este Dumnezeu“. În mod asemănător, eruditul J. D. BeDuhn explică: „În greacă, dacă într-o propoziţie de felul celei din Ioan 1:1c nu se adaugă articol hotărât la substantivul theos, cititorii vor înţelege că se face referire la «un dumnezeu». . . . Absenţa articolului hotărât în cazul lui theos face o distincţie clară între theos şi ho theos, adică acelaşi substantiv precedat de articol hotărât, distincţie asemănătoare celei dintre «un dumnezeu» şi «Dumnezeu»“. BeDuhn spune în continuare: „În Ioan 1:1, Cuvântul nu este Dumnezeu, Cel unic, ci un dumnezeu, adică o fiinţă divină“. Această idee reiese şi din cuvintele teologului J. H. Thayer, care a contribuit la realizarea American Standard Version, o traducere a Bibliei. Iată ce a spus el: „Logosul [sau Cuvântul] era divin; el nu era însăşi Fiinţa divină“.
De ce scoateți versete din context? Când a rostit Isus aceste cuvinte:
Matei 26:52: „Atunci, Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri.”?
Când apostolul Petru, fără să fie atacat, fiindcă trimișii preoților celor mai de seamă și ai bătrânilor îl căutau pe Isus, nu pe el, a ridicat sabia și a tăiat urechea robului Malhu.
Dacă Malhu l-ar fi atacat mai întâi pe Petru, atunci ar fi fost altceva, dar Petru a atacat fără să fie vorba despre legitimă apărare.
Cu alte cuvinte, Hristos spune că toți cei care sunt aprigi, care se grăbesc să pună mâna pe sabie, când pot găsi alte soluții pașnice, de sabie vor pieri. În nici un caz Hristos nu se referă la cei care ei sunt cei atacați cu sabia. A susține așa ceva e un nonsens, fiindcă în cazul în care ești atacat de cineva cu sabia, și dacă n-ai pune mâna pe sabie sa te aperi, tot ai putea pieri de sabia celuilalt. Lăsați copy/paste-ul și mai gândiți și dvs..
Ca să înțelegeți sensul acestui verset Matei 26:52, voi adăuga câteva versete sugestive:
Obadia 1:15 : „Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.”
Apocalipsa 13:10: „Cine duce pe alţii în robie va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.”
Vedeți bine că, așa cum am arătat în comentariul anterior, trebuie să facem o distincție între războaie: războaie de agresiune și războaie de apărare.
Biblia nicăieri nu interzice omului să-și apere viața când îi este amenințată. E un lucru absurd a acuza un astfel de om că „păcătuiește”, fie că se apără în mod personal sau colectiv, ca soldat în cadrul unei armate.
Nu puteți veni și să scoateți Matei 26:52 din context. Făcând așa contraziceți Biblia în ansamblul ei.
Tocmai, fiindcă Dumnezeu nu se schimbă, nimic nu Îl poate împiedica să lucreze ca în trecut, ca pe vremea judecătorilor, să cheme viteji ca Ghedeon, care să ducă războaie de eliberare de sub juguri străine dacă e cazul. Și astăzi poate să elibereze El Însuși popoare, așa cum a și făcut în câteva rânduri cu poporul Israel, dar poate să o facă și prin oameni.
Războaie au fost și din păcate vor mai fi. Chiar sfinții vor trebui să ducă un război, așa cum vedem în Apocalipsa 13:7. Am văzut că ați tăcut mâlc legat de acest verset. Ați fugit imediat la copy/paste.
Copy/paste-ul adus este total irelevant. Eu fac distincția între război de agresiune și război de apărare. Una e să mergi la război, să ucizi oameni pentru o bucată de pământ și cu totul alta este să mergi la război să-ți aperi părinții, copiii, soția de cotropitori.
Biblia nicăieri nu a interzis creștinului să-și apere viața dacă îi este pusă în primejdie. Nimeni nu păcătuiește dacă alege să se apere de un agresor.
Că eu personal n-aș pune mâna pe armă, ci aș alege să ajut altfel țara, asta nu înseamnă că toți cei care se înrolează automat păcătuiesc prin asta. Ar fi cu totul cinic din partea mea să cred asta despre ei.
Vă previn că dacă veți mai da copy/paste, vă voi da block direct. E atât de ușor să-i lăsăm pe alții să gândească pentru noi! Dar oare Domnul nu ne-a dat și nouă minte ca s-o folosim?
Așa am observat că sunt „martorii”, ei n-au argumentele lor, totdeauna le au pe ale altora. Sunt chestii pur și simplu învățate mecanic, fiindcă dacă ați sta singuri și ați medita puțin, ați realiza și voi că lucrurile scârțâie rău de tot. Dar nu, voi aveți încredere oarbă în „turnul de veghe”. Pentru voi, „turnul de veghe” e mai mare chiar decât apostolul Pavel. Fiindcă creștinii din Bereea cercetau să vadă dacă ceea ce li se spunea este după Scripturi (vezi Faptele Apostolilor 17:10-11), dar voi nu mai cercetați și singuri să vedeți dacă chiar așa e cum vi s-a spus.
Exact din acest motiv am căutat la început să nu aduc ca argumente biblice acele versete care pentru noi, creștinii, sunt clare ca lacrima în ceea ce privește tema discuției: știam că gruparea din care faceți parte le-a răstălmăcit, le-a interpretat arbitrar, le-a tradus diferit. De aceea am zis, fie și cu traducerea Lumii Noi, și cu ea vă voi arăta că Hristos este Dumnezeu, de aceeași natură și esență cu Tatăl.
Nu mă surprindeți deloc. Cunosc foarte bine interpretările arbitrare ale „martorilor” față de Ioan 1:1, pe care mi le-ați scris aici. Să stau acum să demontez tot ce ați scris, n-are rost, fiindcă vă pot arăta simplu cu Scriptura că vă înșelați.
În primul rând, dvs. nu-mi puteți arăta nicăieri că Biblia vorbește despre mai mulți dumnezei. Vorbește despre „fii ai lui Dumnezeu” (vezi Geneza 6:2), dar nu despre „dumnezei”! De la un capăt la altul Scriptura proclamă că există un singur Dumnezeu. Iar acel Dumnezeu este atotputernic, atotștiutor, nemuritor, nemărginit ș.a.m.d.. Toate aceste atribute Îl fac Dumnezeu. De pildă, dacă n-ar fi atotputernic, n-ar mai fi Dumnezeu, dacă ar fi limitat, n-ar mai fi Dumnezeu ș.a.m.d.
Ideea „martorilor” că există un Dumnezeu atotputernic, dar și un dumnezeu inferior, Hristos, este total străină de Sfintele Scripturi. Biblia nu face nicăieri o astfel de distincție. Dumnezeu Însuși declară clar:
Deuteronomul 32:39: „Să ştiţi dar că Eu sunt Dumnezeu și că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea. ”
În fața acestei declarații chiar nu ai cum să susțiii altceva. Dumnezeu nu a zis: Eu sunt Dumnezeu, dar mai există și un alt dumnezeu, ce-i drept nu atotputernic, ci inferior Mie, cum văd că susțin „martorii”. Dumnezeu a zis că nu mai există alt dumnezeu afară de El și punct. Cine zice altceva, să aibă grijă, nu contrazice un om, Îl contrazice pe Dumnezeu!
De aceea, nu aveți nici suportul biblic și nici gramatical ca să traduceți Ioan 1:1 „Cuvântul era un dumnezeu”. Să veniți și să spuneți că de fapt acolo trebuie articol nehotărât, este o încercare disperată de a vă eschiva. Dar este din start sortită eșecului, fiindcă dacă vrei să arăți că ești onest trebuie să fii consecvent. Or, nicăieri în Scripturi construcții gramaticale exact ca acea din Ioan 1:1 nu au mai fost traduse nici măcar de „martori” cu articol nehotărât la cuvântul „Dumnezeu”. Vă pot aduce exemple până și din acest prim capitol din Ioan. De pildă Ioan 1:6, 1:12-13 și 1:18. Chiar mai are rost să vorbim?
Că apostolul Ioan Îl identifică pe Hristos cu Domnul (Iehova), v-am arătat deja.
În Isaia 44:6 Domnul (Iehova) declară următoarele despre Sine: „Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi, afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.”
În Apocalipsa 1:17-18 Hristos afirmă și El exact același lucru despre Sine, că e Cel dintâi și Cel de pe urmă: „Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.”
O persoană creată nu are cum să facă astfel de afirmații! O persoană care nu e Dumnezeu, nu are cum să afirme astfel de lucruri!
Tot astfel și apostolul Pavel Îl identifică pe Hristos cu Domnul (Iehova).
Citiți Filipeni 2:10-11:”pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.”
Și de această dată traducerea Lumii Noi nu este onestă și nu traduce în acest pasaj cuvântul „Kyrios” (Domnul) cu „Iehova”, așa cum ar fi trebuit dacă ar fi fost consecventă, fiindcă acest pasaj este un citat din Isaia 45:23, verset care îl are ca subiect pe Iehova.
Practic se face că plouă, așa cum a făcut și când a tradus Evrei 1:10, folosind cuvântul „Doamne” în loc de Iehova, așa cum ar fi trebuit dacă ar fi fost onestă, fiindcă Evrei 1:10 este un citat din psalmul 102:25, psalm care Îl are ca subiect pe Iehova.
Asta spune Scriptura și Scriptura nu poate fi desființată!
Credeți că știți voi „martorii” mai bine decât apostolii, de v-ați permis să-i „corectați”?
Vă chinuiți să răstălmăciți, doar-doar să vă iasă cumva socotelile, dar tot nu vă ies nicicum. Păcat de cei sinceri care au căzut în plasa acestor erezii, dar dacă ar deschide ochii, ar vedea adevărul. Hristos este Adevărul!
Toate referirile biblice de aici sunt din Biblia Cornilescu,care iti place,normal este cuvantul lui Dumnezeu.Am folosit-o,o mai folosesc inca.
Am observat ceva curios la tine:accepti(si ai adus) dovezi extrabiblice cu privire la
existenta umana a lui Isus,dar nu accepti sub nici o forma dovezi extra Biblice care demonstreaza ca Trinitatea nu este biblica???!!!
Matei 5:44-Iubiti-i pe vrajmasii vostri.Isus nu a spus care sunt vrasmasii:cei personali,natiuni dusmane?Nicaieri Biblia nu face o astfel de deosebire.Nu amesteca istoria natiunii evreiesti cu istoria crestinismului,atunci Dz.a luptat,i-a poruncit sa lupte poporului sau.Azi exista mii de culte crestine,intre care exista mari dezacorduri,care din ele este poporul sau?Cum vede Dz.situatia in cazul unui razboi intre doua natiuni de aceiasi religie,cum au fost si mai sunt inca?Cu cine tine? Stiti cumva vreun caz,din sec.I pana azi in care Dz.sa fi cerut poporului sau,oricare ar fi acesta,sa lupte,sa se apere?Dz. deocamdata nu se amesteca in problemele omenirii,ne-a dat Biblia,si cine vrea sa faca fata acestor vremuri,o are ca indrumator.
Nu am fugit,si nu fug de vs.Apocalipsa 13:7.Aici nu spune ca sfintii poarta razboi,nici macar de aparare.Razboiul impotriva lor il face fiara(sistemul politic mondial),care a primit putere de la balaur,Satan.
Citeste atent Obadia si contextul,vezi ca nu e vorba de razboi.
Deut.32:39-B.Cornilescu:EU SUNT Dz.NU ESTE ALT Dz.afara de mine,nimeni nu poate scoate pe cineva din manaMEA,nu din mainile NOASTRE.
Filipeni 2:10,11-„sa se plece in Numele lui Isus”,cuvinte in armonie cu ce spune Isus in Ioan 14:6-„nimeni nu vine la tatal decat prin mine,.Deci Isus este intermediar intre noi si Tatal sau. vs.11:”spre slava lui dz.Tatal,ca Isus hristos este Domn”.Deci doua persoane diferite.La fel ca in Ioan 17:3 ” singurul Dumnezeu Adevarat”.Daca tu vezi altceva….Si in Filipeni nu are cum sa apara numele Iehova in loc de Domnul,pentru ca in manuscrisele grecesti esteKyrios,clar si din verset ca se refera la Isus.
Evrei 1:10-in manuscrisele grecesti este tot Kyrios,nu aveau de ce sa treaca Martorii Iehova.In fond Domnul este o formula de respect care in Biblie se refera si la Dz. si la Isus.Poti gasi tu versetele.Daca esti atat de scrupulos in privinta Martorilor,de ce nu vezi ca in B.Cornilescu,aici e scris Domnul cu litere mici.Daca ar fi trebuit sa fie Iehova,B.Cornilescu ar fi trecut DOMNUL,cu litere mari,asa cum este explicat in Nota de la inceputul B.Cornilescu. In comentariile ai afirmat de mai multe ori ca nu recunosc ca Dz.si Isus au aceiasi natura si esenta.Este o minciuna,mereu am spus ca sunt de natura divina amandoi,asa cum un tata este de aceiasi natura,umana,cu fiul sau.
Si inchei repetand ca eu nu ti-am denigrat religia,nici nu am amintit de ea,desi am inteles care e,dar este vorba de convingerile tale,asa cum ai facut tu de nenumarate ori cu a mea.Doar am adus argumente biblice si extrabiblice in sprijinul dovezilor ca trinitatea e de origine pagana.
Traducerea Cornilescu mi se pare cea mai frumoasă traducere, fiindcă Dumitru Cornilescu, pe lângă pregătire teologică, a demonstrat că are și un talent literar. Cuvântul curge lin la el, spre deosebire de alte traduceri. Ca să nu mai vorbesc acum despre traducerea Lumii Noi, care nu are un limbaj adaptat cadrului cultural românesc. Omul simplu nu intelege usor mesajul din unele pasaje de acolo, asa cum intelege din traducerea Cornilescu.
Acesta este de fapt marele plus al Bibliei Cornilescu: este accesibilă oricui, și omului instruit, dar și omului care poate n-are nici patru clase. Așa și trebuie să fie Cuvântul Domnului: accesibil oricui!
Și din punct de vedere teologic, versiunea Cornilescu este mai fidelă originalului decât alte traduceri. Am comparat-o cu manuscrisele originale și chiar am rămas surprins de calitatea acestei traduceri.
Dar sunt conștient că nici o traducere nu poate sa se ridice la înălțimea originalului. De aceea, pentru a înțelege mai bine unele versete, e bine să dăm o privire și la original.
Personal, eu n-am nevoie de dovezi „extra-biblice” despre existența umană a lui Isus, dar le-am adus la un moment dat aici pentru alții. Am vrut să le arăt că se înșeală, că ei susțineau că istoria nu vorbește despre Isus, ci doar Biblia.
Cât despre mine, eu știu că Hristos există: a trăit pe pământ între oameni, vreme de 33 de ani, apoi S-a înălțat la Cer. Sunt absolut convins de acest adevăr și nu mai am nevoie de nici o dovadă „extra-biblică” pentru a crede asta.
Cât despre dogme sau doctrine, Biblia este singura autoritate! Pe noi, ca și creștini, n-ar trebui să ne intereseze ce spune nu știu ce persoană despre o dogmă sau alta, ar trebui să ne intereseze doar atât: această învățătură este după Scripturi sau nu? Și cum aflăm asta? Tot din Scripturi, nu din altă parte!
A căuta „dovezi” în afara Bibliei pentru a crede sau nu o doctrină este absolut lipsit de sens: nouă ne-a fost dat Cuvântul lui Dumnezeu pentru asta și Cuvântul Său ne este suficient.
De fapt, ereziile tocmai de aici iau naștere: unii nu rămân la Scripturi, la „izvorul curat”, ci pleacă urechea la tot felul de idei și fiindcă nu stăpânesc bine adevărul Scripturii, se întâmplă ceea ce spunea apostolul Pavel în Efeseni 4:14: vor pluti „încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire”.
Dvs. porniți de la premisa greșită potrivit căreia dacă creștinul luptă și el într-un război automat își urăște inamicul. Nu, nu ura este imboldul unui creștin care luptă pentru viața și viitorul copiilor săi. Că se întâmplă să tragă în stânga sau dreapta, o face fiindcă nu are încotro, nu fiindcă îi urăște pe cei din tabăra cealaltă. De aceea, dacă se întâmplă să găsească pe front răniți din tabăra cealaltă, faptul că sunt din armata inamicului asta nu-l oprește pe un creștin să îi ia și să îi ducă să fie tratați de rănile lor. În zilele noastre sunt chiar și acele prevederi ale Convenției de la Geneva.
Gândiți-vă puțin: dacă cineva ridică sabia asupra dvs. și vrea să vă omoare și dvs. vă apărați de el, luptați cu el, asta înseamnă automat că-l urâți? Nicidecum, ci pur și simplu vă apărați viața.
Vedeți bine deci că nu faceți decât să scoateți versete din contex făcând din ele pretext.
În altă ordine de idei, nici prin cap nu mi-a trecut să fac aici „apologia războiului”! Eu sunt împotriva războiului! Dar trăim într-o lume căzută în păcat și de multe ori nu ține de noi să păstrăm pacea în națiunea din care facem parte.
Oricine ar putea fi pus cândva în fața unei alegeri: va lupta pentru viața sa, pentru viața familiei sale, pentru valorile sale sau va alege să nu pună mâna pe armă chiar cu prețul vieții? Orice ar alege, eu asta am vrut să vă arăt: Biblia nu-l va condamna nici pe unul, nici pe celălalt. De ce? Pentru că nu e vorba despre păcat aici, ci despre încredințări.
Acesta este un mare neadevăr! Dacă veți cerceta Scripturile, veți vedea că Dumnezeu totdeauna „s-a amestecat în problemele omenirii” și așa va fi până la sfârșit, fiindcă Dumnezeu rămâne veșnic Același, El nu se schimbă!
Nici astăzi El nu este nepăsător la ceea ce se întâmplă sub Soare, fie că e vorba de persoane sau țări.
Psalmii 34:6: „Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui. ”
Daniel 2:21: „El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi!”
Trebuie să țineți cont de acest aspect: un război nu poate avea loc decât dacă sunt implicate cel puțin două tabere care se opun una alteia.
Nu are deloc sens ceea ce afirmați aici: nu puteți spune că fiara va purta război cu sfinții, dar sfinții nu vor purta război cu fiara. Când un război are loc, este purtat de ambele tabere, fie că una atacă, iar cealaltă se apără. Practic, cineva se luptă cu altcineva: iată sensul cuvântului „război”.
Dacă credeți că acel război din Apocalipsa 13:7 va avea loc, atunci se înțelege că sfinții se vor opune și ei la rândul lor fiarei. Deci vor purta acest război cu fiara. Altfel, dacă nu i se vor opune, nu vor lupta împotriva ei, nu va exista acest război în primul rând între ei și fiară. Dar Biblia spune că acest război va fi.
Citiți mai atent și veți vedea că eu n-am adus Obadia 1:15 ca argument pentru război.
Mă mir cum în cazul acesta ați studiat contextul și ați realizat că nu e vorba despre război, dar în cazul Matei 26:52 n-ați mai făcut asta și ați interpretat greșit că Hristos Se referă acolo la războaie.
Eu tocmai de aceea am adus Obadia 1:15 și Apocalipsa 13:10, ca să vă arăt că Hristos nu se referea în Matei 26:52 la războaie, ci la faptul că Dumnezeu răsplătește fiecăruia după faptele sale: cum ai făcut, așa ți se va face.
Văd că în cazul serviciului militar, dvs. ca „martor” vă eschivați prin tot felul de interpretări forțate asupra Scripturii, dar în cazul celeilalte interdicții ale organizației din care faceți parte, și anume cea referitoare la ocuparea unei funcții oficiale în stat, chiar nu pricep cum de vă lăsați așa de rău manipulați, fiindcă Scriptura este atât de clară aici.
Mulți sfinți au ocupat funcții oficiale și nu doar în statul teocratic evreu, ci și în popoare păgâne. De pildă, Iosif și Moise în Egipt, Daniel în Babilon, Estera și Mardoheu în Imperiul Persan, apoi în Noul Testament îl avem pe famenul etiopean.
Nu este nici un păcat pentru un creștin să ocupe o funcție importantă într-un stat! La fel ca Daniel și Estera, se poate ca anumit să fi ajuns acolo, Domnul să aibă un plan cu ei acolo.
Văd că încercați cu disperare să vă eschivați. Am contrazis eu cumva Deuteronom 32:39? Nu eu am contrazis, ci dvs. când ați afirmat că există mai mulți „dumnezei”.
Vă tot repet pe aici și tot nu vreți să înțelegeți: Doctrina Trinității nu susține existența mai multor „dumnezei”, ci a Unuia Singur care Se manifestă în trei Persoane distincte: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Când am afirmat că Dumnezeu Tatăl și Hristos sunt aceeași persoană? Iar trebuie să vă reamintesc: doctrina Trinității vorbește despre un Dumnezeu nu doar într-o singură persoană, ci în trei Persoane distincte, adică Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Vă felicit că ați căutat în originalul grecesc, dar vă îndemn să verificați și celelalte pasaje în care traducerea Lumii noi a folosit în Noul Testament cuvântul „Iehova”.
Domnule George, eu tot asta vă repet până acum: Cuvântul Iehova nu apare deloc în original în Noul Testament. Acolo unde „martorii” au tradus „Iehova”, în originalul grecesc e Kyrios. Nu e ca și cum doar în Filipeni 2:11 sau Evrei 1:10 în original e Kyrios, ci peste tot unde „martorii” au tradus „Iehova” în Noul Testament e Kyrios.
Dacă „martorii” tot au tradus „Kyrios” cu „Iehova” în Noul Testament, de ce nu au făcut la fel și în Evrei 1:10, de pildă?
Nu degeaba traducerea Lumii noi, din câte am văzut, nu are trimiteri. Eu cred că tocmai pentru situații de genul acesta a optat să nu aibă, altfel s-ar fi desființat singură. Dar așa, omul simplu de obicei nu cercetează singur, nu caută singur pasaje paralele care pot edifica probleme în înțelegere.
V-am mai spus și chiar vă rog să mă mai verificați, Evrei 1:10 e un citat din Psalmul 102:25. Psalmul 102 Îl are ca subiect pe Domnul (Iehova). Din moment ce „martorii” au folosit cuvântul Iehova în traducerea psalmului 102 și ei și-au permis să nu respecte originalul grecesc, ci să foloseasca cuvântul Iehova și în Noul Testament, dacă erau corecți, consecvenți, trebuiau să foloseasca cuvântul Iehova și în Evrei 1:10.
De ce de data aceasta au preferat cuvântul „Doamne”? Fiindcă s-au prins și ei că Evrei 1 vorbește despre Hristos, or folosirea Numelui Iehova în cazul lui Hristos contrazice total doctrina „martorilor” cum că Hristos este de fapt creat și nu este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, așa cum spune crezul de la Niceea.
Iată „viclenia și siretenia unor oameni în mijloacele lor de amăgire”, așa cum spune Efeseni 4:14!
V-am mai arătat că apostolii L-au identificat pe Hristos cu Domnul (Iehova) în scrierile lor, în sensul doctrinei Trinității. „Martorii” în schimb îi contrazic pe apostoli. Dintr-odată, după aproape 2000 de ani au impresia că ar ști ei mai bine. Pe bune?
Oare degeaba am fost avertizați în legătură cu prorocii și învățătorii mincinoși? Ei sunt printre noi și sunt mulți, dar cum ne putem da seama dacă un învățător este mincinos sau nu? Punând învățăturile lui în lumina Scripturii, dar o Scriptură curată, obiectivă, nealterată tocmai de acești așa-ziși „învățători”.
De aceea v-am sfătuit de la început să vă reevaluați crezurile, fiindcă dacă o veți face, veți avea surprize mari.
Nu mai căutați așa-zise „dovezi extra-biblice”, căutați dovezi biblice. Ele sunt singurele care contează!
Nu știu ce biblie aveți dvs. în față, dar în traducerea Cornilescu cuvintele care fac referiri atât la Tatăl, cât și la Fiul și Duhul Sfânt nu sunt scrise cu majuscule, ci doar la începutul cuvintelor este folosită litera mare.
Cornilescu nu folosește scrierea cu majuscule DOMNUL nici în Vechiul Testament. Cred că faceți o confuzie, în traducerea engleză Domnul, LORD, e scris cu majuscule în cazurile în care în original este Iehova.
La urma urmei, despre ce vorbim? Până și dvs., când ați citat din Filipeni 2:11 ați scris că Hristos este Domn cu D mare.
Ceea ce dvs. nu vreți să înțelegeți este că nu poți să spui că Hristos este de aceeași natură și esență cu Tatăl și în același timp să susții că Hristos a fost creat. Nimic creat nu poate fi de aceeași natură cu Cineva care n-a fost creat!
Dacă vă încăpățânați totuși să credeți că Hristos a fost creat, dar are aceeași natură și esență cu Tatăl, nu poate rezulta de aici decât o singură concluzie: ca să aibă aceeași natură și esență, automat susțineți că și Tatăl a fost creat, ceea e un nonsens total (de cine să fie creat???).
Aveți deci doar două variante în cazul în care recunoașteți că Hristos și Tatăl sunt de aceeași natura și esența: ori susțineți că nici Hristos, ca și Tatăl, nu a fost creat, ori susțineți că și Hristos, și Tatăl au fost „creați”. Nu mai are rost să vă arăt că cea de-a doua variantă este o absurditate din start și deci nu aveți încotro: sunteți obligat să recunoașteți că și Hristos, fiind de aceeași natura și esență cu Tatăl, n-a fost creat, ci este din veșnicie în veșnicie împreună cu Tatăl.
În concluzie, ce înseamnă a fi de aceeași natură și esența cu cineva? A împărtăși cu cineva nu doar câteva, ci toate acele trăsături care-l fac ceea ce este, adică om în cazul meu și al dvs..
Ați amintit relația dintre un tată și un fiu pământesc. Gândiți-vă atunci: cum este tatăl ca ființă umană, așa este și fiul ca ființă umană. Amândoi au fost născuți de o femeie, amândoi au parcurs aceleași etape în creștere, amândoi sunt muritori ș.a.m.d.
Repet, ca cineva să aibă aceeași natură și esență cu altcineva, trebuie ca amândoi să împărtășească aceleași atribute care îi fac de fapt ceea ce sunt: ființe umane.
De pildă, nu poți să spui despre un om și un robot, având și el ce-i drept un atribut de origine umană (chiar dacă în mod artificial), adică inteligență, că au aceeași natură și esență. Este absurd să afirmi așa ceva. Cei doi subiecți trebuie să împărtășească toate atributele umane, nu doar câteva!
La fel este și în cazul discuției despre Trinitate. Dacă credeți că Tatăl și Fiul sunt de aceeași natură și esență, pur și simplu nu aveți cum să afirmați că Fiul a fost creat. De ce? Fiindcă Dumnezeu Tatăl n-a fost creat! Nemurirea este una dintre atributele divinității, n-o puteți separa de natura divină. Cine are natură și esență divină, trebuie să aibă toate atributele acestei naturi, nu doar câteva.
Iată de ce doctrina Trinității este adevărată: pentru că Tatăl și Fiul sunt de aceeași natură și esență și prin asta se înțelege automat că așa cum este Tatăl, așa este și Fiul, ceea ce face Tatăl, aceeași face și Fiul. Tatăl este Dumnezeu, Dumnezeu este și Fiul.
Ioan 10:30: „Eu şi Tatăl una suntem.”
De aceea v-am acuzat că negați că Hristos este de aceeași natură și esență cu Tatăl, fiindcă ați afirmat că Hristos a fost creat, iar tocmai acest fapt contrazice din start acest adevăr.
Eu cred că de fapt organizația „martorilor” se discreditează singură prin înseși ereziile pe care le promovează. Este vorba despre tot felul de idei, care pur și simplu sunt contrazise total de Scripturi, dar unii sunt atât de orbi încât și cu Biblia în mână tot nu văd adevărul. De ce? Pentru că sunt manipulați să creadă că ei nu pot vedea singuri lumina din Scripturi, au nevoie de un „turn de veghe”, numai unii știu ce și cum…
Trist, foarte trist, fiindcă e vorba despre soarta noastră eternă…
Ca să nu fiu acuzat de unii că aș fi prea dur, o să las aici un filmuleț în care sunt prezentate obiectiv învățăturile promovate de către această grupare.
Cât de mare trebuie să fie întunericul în care se află cineva ca să creadă că aceste învățături sunt lumina? Cum să negi omnisciența și omniprezența lui Dumnezeu? Cum să susții că Isus din Nazaret a fost „anihilat”? Cum să susții așa ceva și să crezi că ai „lumină”?
De la un capăt la altul organizația „martorii lui Iehova” este plină numai erezii, lucruri pe care le poți oricând anula cu Scriptura și dvs. mă acuzați că o „denigrez”! Ea singură se descalifică prin învățăturile pe care le promovează. Acestea nu sunt învățăturile apostolilor!
Galateni 1:8 : „Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”
Oare degeaba credeți că organizația dvs. nu promovează studierea personală a Scripturii, ci mai degrabă în grupuri? Fiindcă dacă ești sincer și te apleci asupra Scripturii, fără să ai prejudecăți, fără să pleci cu un „adevăr” al tău sau al altora dinainte, doar așa vei căpăta „lumină”. Studiind personal, chiar n-ai cum să ajungi la concluziile acestei grupări…
Dacă chiar vă doriți să cunoașteți adevărata lumină, acesta este sfatul meu: să nu mai aveți încredere în oameni, organizații, încredeți-vă doar în Dumnezeu. Credeți-I deci Cuvântul și nu mai plecați urechea la așa-zise „dovezi extra-biblice”. Biblia este suficientă prin ea înseși, nu are nevoie de ajutor din exterior…
Așa să vă ajute Dumnezeu!