Cărţi preferate

Biblia a fost printre primele cărţi citite, chiar după ce am învăţat scrisul şi cititul şi rămâne până în prezent singura carte pe care am citit-o mai mult decât o singură dată, atât de mult a reuşit să mă impresioneze! De fapt, ca să fiu sincer, citesc din ea în fiecare zi şi tot nu mă satur… 🙂

În afară de cele ce ţin de Biblie, trebuie să recunosc că nu prea am citit literatură creştină. Doar ceva Wurmbrand, poezia lui Traian Dorz sau Costache Ioanid ş.a. În rest, îmi plac Shakespeare, Hugo, Tolstoi, Dickens (ce-i drept, Dickens mi-a plăcut mai mult în „tinereţe” 🙂 ) sau Eminescu ori Camil Petrescu (ca să aduc şi câteva exemple de la noi), îmi plac mulţi scriitori din literatura română şi universală. Dar nici unul n-a reuşit să-mi pătrundă în suflet aşa cum a făcut-o un rus. Este vorba despre Feodor Mihailovici Dostoievski.

Opera lui Dostoievski m-a ajutat să-mi înţeleg semenii şi să empatizez cu suferinţa celor din jurul meu. Fie că este vorba despre „Adolescentul”, „Crimă sau pedeapsă” sau „Fraţii Karamazov”, am descoperit în Dostoievski un adevărat „chirurg” al sufletelor.

Voi ce preferinţe aveţi?

11 răspunsuri la Cărţi preferate

  1. zElle zice:

    in perioada asta, chiar pe domnul Fyodor il citesc, pe ai lui ”demoni”

    • Teonymus zice:

      Din toată opera lui Dostoievski, pe care am citit-o eu, „Demonii” o consider cea mai sumbră. Nu vreau să dau detalii ca să nu vă stric plăcerea lecturii 🙂 . Dar mi-au plăcut şi de aici multe pasaje şi îl consider cu adevărat un vizionar în ceea ce priveşte eşecul „revoluţiei proletare”. Eu am citit o carte veche, apărută în perioada comunistă şi în introducere spunea cineva că Dostoievski „nu a înţeles” lupta proletară. Dar mă gândeam eu, atunci în anii 2000, când am citit-o, că Dostoievski a înţeles-o ca nimeni altul. Lectură plăcută! 🙂

  2. oana zice:

    Marin Sorescu,de departe!De vreo 15 ani nu l-a surclasat nimeni.

  3. Îl avem pe Dostoievski în comun. Este scriitorul meu preferat din literatura universală.

    • Teonymus zice:

      Dostoievski mi se pare cu cel puţin o treaptă mai sus decât ceilalţi scriitori pe care i-am citit. O fi şi o chestiune de gust. Cert este că nimeni nu-i poate nega geniul…

Lasă un comentariu