Ce înseamnă să iubeşti?

Astăzi a fost o vreme atât de frumoasă… Trebuia numaidecât să profit de ea, aşa că mi-am zis să fac o plimbare prin oraş. Dar n-am mers prea mult, când deodată am simţit că cineva m-a prins de picior şi mă strânge strâns. Mă uit jos şi văd un olog. „E un cerşetor”, îmi spun şi m-am scotocit prin buzunare după ceva mărunţiş. I-am întins câteva monezi, dar nu m-a băgat în seamă, ci mă întrebă privind în gol:

-Domnule, ce înseamnă „să alergi”?

Am rămas perplex… Habar n-aveam ce să-i răspund, dar nici nu puteam să-l ignor… Mi se rupea inima de milă… Cu greu mi-am stăpânit lacrimile şi am încercat să-i răspund aşa cum mă pricepeam eu:

– Domnule, „a alerga” este atunci când…

Dar ologul m-a strâns iar de picior şi m-a întrerupt, punându-mi aceeaşi întrebare:

-Domnule, ce înseamnă „să alergi”?

-„A alerga”, am repetat eu mai tare, înseamnă să…

Dar am fost întrerupt iar:

-Domnule, ce înseamnă „să alergi”?

„O fi şi surd”, mi-am spus şi mi-am văzut de drum. O lacrimă mi s-a prelins pe obraz, dar mi-am şters-o repede. Astăzi n-aveam de gând să fiu trist. Nu astăzi, când natura s-a gătit atât de frumos pentru ochii mei…

Şi cum gândeam astfel şi-mi revenea optimismul, la o cotitură simt cum cineva mă prinde de mânecă. Mă uit lângă mine şi văd un om cu ochelari fumurii şi cu un baston. „Un orb”, mi-am spus. Apoi un gând mi-a străpuns inima: „Natura s-a gătit pentru ochii tăi, dar cum rămâne cu ochii acestui om?”. Am încercat să alung acest gând, repetând în minte cuvintele: „Am spus că astăzi nu voi fi trist şi aşa va fi”. Dar acest om mi-a pus o întrebare care m-a dezarmat complet:

-Domnule, ce înseamnă „să priveşti”?

Lacrimile au început să-mi curgă, dar nu-mi păsa. Oricum acest om nu mă putea vedea… Am scos batista şi mi le-am şters uşor, mi-am revenit puţin şi am încercat să-i răspund:

-Domnule, „a privi” este atunci când…

Dar orbul m-a întrerupt, întrebându-mă iar:

-Domnule, ce înseamnă „să priveşti”?

-Spuneam că „a privi” înseamnă să…

Dar nici de data aceasta n-am fost ascultat până la capăt, pentru că acel sărman iar m-a tras de mânecă şi mi-a pus aceeaşi întrebare, cu atâta jale în glas încât m-am prăbuşit cu totul. Să privesc atâta suferinţă era prea mult… Mi se rupea inima de acel om, aş fi vrut să-l ajut, să-i dau din vederea mea dacă ar fi posibil, numai să nu-l mai văd atât de deznădăjduit… Dar m-a cuprins neputinţa şi nemairezistând să-i aud dureroasa întrebare, mi-am eliberat haina din mâinile sale şi am început să alerg ca un nebun.

„Astăzi nu trebuie să fiu trist! Nu trebuie!”, repetam obsesiv şi eram decis să nu mă mai opresc pentru nimeni şi nimic în lume. Dar la o altă cotitură m-am ciocnit de un om şi l-am doborât la pământ. Nu eram de piatră… Oricât de mult mi-am spus să nu mă mai opresc din drum, nu puteam să-l las să zacă acolo din cauza mea. Aşa că m-am aplecat spre el şi l-am ajutat să se ridice, întrebându-l dacă e bine. Bărbatul nu-mi răspunse, dar a început să gesticuleze ceva. Un trecător, care a văzut ceea ce se întâmplase, mi-a explicat:

-N-are nimic. E surdo-mut şi vrea să vă întrebe ce înseamnă „să cânţi”. Aş vrea să vă întreb şi eu ce înseamnă…, dar i-am întors spatele, chiar nu mai aveam chef să-i aud şi întrebarea lui.

Simţeam că explodez, era prea mult… Apoi, eram sigur că va face ca şi ceilalţi trecători şi la urma urmei, cum aş putea să le explic unor astfel de oameni lucruri pe care nu le-au cunoscut şi nici nu le vor cunoaşte niciodată? Cum?

Am mers abătut până am dat de o bancă şi m-am aşezat pe ea. Am început să plâng de tristeţe şi neputinţă… De ce le este dat atâtor oameni să sufere? Eu de ce sunt privilegiat, mie de ce nu-mi lipseşte nimic? Ce am făcut eu să am totul, iar ei nimic? De ce eu, Doamne? De ce?

Vântul adia uşor şi parcă mă mângâia pe creştet ca o mamă pe copiii săi, florile stăteau aplecate de parcă îmi înţelegeau durerea şi mă compătimeau, iar parfumul lor aveau un efect revigorant. Uşor-uşor, m-am liniştit, dar am zărit în depărtare două persoane…

Erau un bărbat şi o femeie care se ţineau de mână şi-şi zâmbeau. Deşi erau de vârsta a treia, parcă erau doi copii fără griji. Erau atât de fericiţi! S-au apropiat şi oricât aş fi vrut să nu se aşeze lângă mine, tocmai pe acea bancă s-au găsit şi ei să se oprească…

M-au luat toate transpiraţiile. Nu, nu mai vroiam întrebări fără răspuns. În felul acesta voi înnebuni! Şi gândind astfel, am zis să le-o iau eu înainte:

-Domnilori, ce înseamnă „să iubeşti”?

Cei doi bătrâni au început să râdă. S-au uitat unul la celălalt cu o privire pe care n-am mai văzut-o niciodată şi au început să-mi vorbească. Dar nu ştiu ce s-a întâmplat de nu înţelegeam nimic din ce-mi spuneau. Parcă mi s-au înfundat urechile sau eram prea obosit sau… Dar doream atât de mult să le aud răspunsul, aşa că mi-am luat inima în dinţi şi i-am întrebat din nou:

Domnilor, ce înseamnă „să iubeşti”?

Cei doi au râs iar şi şi-au reluat expunerea, însă nici de data aceasta n-am înţeles nimic. Dar aş fi dat orice să aflu şi am insistat iar şi iar:

Domnilor, ce înseamnă „să iubeşti”? Domnilor, ce înseamnă „să iubeşti”? Ce înseamnă „să iubeşti”? „Să iubeşti”…

În cele din urmă, cei doi au renunţat să-mi mai răspundă şi m-au lăsat singur…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Creaţii literare și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

54 de răspunsuri la Ce înseamnă să iubeşti?

  1. Marian zice:

    Onorabile , sa iubesti inseamna sa sti sa alergi , sa sti sa vezi , sa sti sa auzi si mai ales sa sti sa plangi ! Daca ai aceste ” cunostiinte ” vei sti si sa iubesti si mai ales vei sti ce-i iubirea deoarece , aceasta implica tot ceea ce am scris eu mai sus si…ceva in plus …din nefericire . Insa tine cont ca , iubirea inseamna inclusiv sa sti si sa rizi de toate cele de mai sus !!!!!

    • Teonymus zice:

      Domnule, ce înseamnă să iubeşti? N-am înţeles, repetaţi. Glumesc în tonul acestei postări, care a fost un exerciţiu literar. Precizez asta pentru eventualii „trolli” 🙂

  2. Marian zice:

    Ce n-am reusit sa-nteleg din postarea dumitale este , de unde ai tras matale concluzia ca ala era cersetor ? Daca tipul n-avea un felinar si nu-l folosea sa caute un om drept , un singur om care sa fie cinstit si drept…era obligatoriu cersetor ? In Bucuresti cunosc un fost profesor d e filozofie care cerseste . L-au dat si javrele aste pe al televizor sperand ca-n acest fel oamenii nu-i vor mai da pomana si nemaiavand in acest fel banii necesari se va vindeca de patima sa . Degeaba ! Asta-i viata lui , cerseste si TOT c e castiga baga in ” pacanele ” si-n alte jocuri de acelasi gen . De und e sti matale ca ala nu era un filozof …mai ales ca pana si intrebarea sa era pusa in acea nota filozofica ? La fel si ” orbul ” intreba , te intreba pe dumneata …pentru a sti pe cine sa-l injure dupa aia …fireste la modul filozofic . Eu stiu d e pe acum pe cine vor injura cei doi si…chiar si cel ” surd ” 😉 , matale sti , sau macar banuiesti 😯 ?

    • Teonymus zice:

      Inspiraţia e de vină, fiindcă repet, acest text este un exerciţiu literar, deci artistic. Sincer, nu mi-am pus astfel de întrebări. Dar din moment ce eu am „creat” aceste personaje, nu aveţi cum să ştiţi dvs. mai bine ce şi cum. 😀
      Lăsând gluma la o parte, tot ce am făcut a fost să-mi provoc cititorii să interpreteze ce am scris, să despice firul în patru, să „traducă” tot ce am vrut să spun de fapt. Îmi doresc ca măcar unii dintre ei, printre care chiar şi dvs., să surprindeţi esenţa…

      • Marian zice:

        Onorate amic …am inteles figura din prima si cunoscandu-te cat d e cat , chiar stiam ce doresti sa sugerezi . Oare trebuie sa-nteleg ca nu esti de acord cu cele spuse de mine in replyca ? Crede-ma ca …este adevarat . Pana nu inveti sa alergi , sa vezi , sa auzi si mai ales sa plangi { deoarece mai devreme sau mai tarziu…vei si plange } nu vei cunoaste ce-i cu adevarat iubirea . Fireste eroul schitei dumitale deoarece, dumneata ai in capatzana suficienta filozofie pentru a sti TOTUL DESPRE CE-I IUBIREA nu-i asa ? 😡 Ceea ce asteptam , ceea ce cautam in textul dumitale si …chiar n-am reusit s-o gasesc a fost … SOPARLA onorabile , SOPARLA 😉 !!!!!!!!!!!!!! Probabil ca o vei dezvaluii chiar dumneata , altadata 😉 .

      • Teonymus zice:

        „Şopârlă” este şi de această dată, dar nu ştiu dacă este neapărat de natură teologică precum cele mai multe de până acum. Însă, de data aceasta prefer s-o găsească cititorii. 🙂

  3. Marian zice:

    Cum cititorii dumitale sant de regula doamne { care iti mai si aduc osanale 😉 } , parca m-asi mira sa caute respectiva soparla . Onorabile , ma amarasc d e cateva zile sa ciugulesc muzica din La Hija del mariachi si …. sa dea dracu daca reusesc 😡 !!! O muzica , cu adevarat de exceptie . Pana cand voi reusii figura asta { vei fi primul care va afla onorabile } iti recomand una din melodiile serialului respectiv ce s e potriveste manushe postarii dumitale . Se numeste ” Fallaste corazon ” si alaturi de altele de acelasi gen …m-au innebunit pur si simplu iar gagica respectiva il canta din toata inima asa cum numai o femeie indragostita , o femeie care iubeste cu adevarat , poate face asta . Nu uita ca femeia este….om totusi 😎 { Gen. 2/18,23 } ….chiar daca nici nu putem trai fara ea 😉 dar nici s-o impuscam , atunci cand ne dorim asta …chiar nu putem din nefericire 😡 😉 !!! Stimabile …iti doresc o noapte , cat mai linistita in continuare . Ne mai citim .

    • Teonymus zice:

      La Hija del mariachi? V-aţi dat pe telenovele? 😀 Glumesc, acum e prima dată când aud despre acest serial, din câte văd, sud-american.
      Da, mergea şi ceva muzică lângă acest text, dar n-am mai avut timp nici măcar de imagini. 🙂
      Vă doresc şi eu o seară frumoasă!

      • Marian zice:

        Nu onorabile 😡 !!!!!! Cum dracu sa ma ” dau pe telenovele ” …tocmai eu 😯 ???? Este pur si simplu , rezultatul vagabodarii pe NET . Am descoperit chestia asta pe Youtube cand cautam [ ca d e obicei ] , anumite melodii si interpretii acestora , sa vad care interpretau mai bine respectivele piese . Singura ” telenovela ” care-mi place si pe care asi viziona-o de cinci ori pe zi fara sa ma plictisesc este ” Tanti Florica ” . Poate pentru ca ” tanti Florica ” imi aduce aminte d e maica-mea dar si pentru dialogul spumos .

      • Teonymus zice:

        Înseamnă că m-am mirat degeaba. Nu că ar fi ceva rău dacă aţi urmări filme cu Alejandro sau Jose Antonio, dar nu prea păreţi genul. 😀

      • Marian zice:

        Chiar degeaba te-ai mirat stimabile ! Nu-ti spusei ca-s innebunit dupa muzica , dupa muzica de buna calitate evident ?! Consider muzica singura cale de dialog intre om si ….Dumnezeu 😉 ai uitat asta ? Azi de exemplu am ascultat vreo doua ore Bach [ stiu ca-ti place si matale ] , interpretat la acordeon de un rus { pe dracu acordeon , ala era bayan toata ziua chiar daca fraerii il prezentau drept…acordeon } si acelasi Bach { Toccata si Fuga } interpretata la …VIOARA !!! Cum dracu s a ai asemenea curaj onorabile ? Tipa , o americanca din Hawaii cred , a cantat dumnezeieste ! In plus un japonez sau coreean sau dracu sa-l ia …un asiatic ce canta la …un fel de xilofon folosindu-se d e patru betze insa….Dumnezeu cred ca-i ghida carabele !!!! Mor dupa muzica acelor mariachi mexicani sau sud americani desii nu inteleg prea grozav spaniola iar Fallaste Corazon [ melodia lui Cuco Sanchez d e prin anii ’50 ] …o stiu pe d e rost de cate ori am ascultat-o . Chiar te consiliez sa-ncerci sa asculti si matale , chiar daca nu-i totusi muzica culta , pe care-o asculti matale d e obicei ….dupa ce ai muls mioarele pe care le au …aia bartranii 😉 in batatura 🙂 🙂 🙂 .

      • Teonymus zice:

        Ca să vezi, şi eu am ascultat Bach azi. 🙂
        Am ascultat şi Fallaste Corazon. N-o cunoşteam, dar mi-a plăcut. Are nişte versuri aparte. Mulţumesc pentru recomandare! 🙂

  4. greierusa zice:

    La mine era o seara melancolica si dumneavoastra mi-ati infrumusetat-o.
    Exercitiu, exercitiu.. dar foarte reusit! 🙂

  5. Bursucel zice:

    Domnule, ce înseamnă să citești printre rânduri? 😉

    Frumos mod de a expune imposibilitatea înțelegerii unor experiențe pe care nu ai avut șansa să le trăiești. Ar mai fi de zis doar Felicitări! 🙂

  6. lorelad zice:

    ‘Esentialul e invizibil pentru ochi. Nu poti vedea bine decat cu inima.’ Antoine de Saint -Exupéry

    • Marian zice:

      @ lorelad Probabil ca din acest motiv avionul pilotat de el , a fost doborat de aviatia germana …chiar la final de WWII : ” a vazut ” , doar cu …inima , inima care probabil , continua sa bata , pe acel asteroid indepartat alaturi de Le Pettit Prince 😉 !

    • Teonymus zice:

      @Lorelad Aşa este! Avea dreptate Antoine de Saint-Exupéry…

  7. Există întrebări fără răspuns, mai cu seamă pentru omul care nu atinge acea culme sau acel nadir(depinde), așa cum sunt lucruri ce trec dincolo de explicații și nu pot fi cuprinse în Cuvânt. Nici Deus nu încape acolo, nici viața și nici Iubirea. Personajul acesta(care nu ar fi trebuit să spună că nu mai are chef să audă o întrebare)era sărac deși putea să vadă, să audă și să aleargă, căci nu ,,înțelegea” Iubirea(poate nu o trăise) Numai bine!

    • Marian zice:

      @samewiteblue Oare d e cate ori noi , astia cere putem auzii , vedea sau…alerga , refuzam un raspuns celor mult prea multi ce nu pot avea parte de niciuna dintre ” facilitatile ” { am pus ghilimele deoarece …pentru noi acestea sant ceva atat d e obisnuit incat…chiar nu stim cum ar putea fi altfel ! } d e care ne bucuram noi cei…” normali ” . Aceia ce nu pot vedea , auzii sau merge { nu mai vorbim despre alergat } , fie sant prea multi , mult prea multi , fie noi cei ” normali ” , am devenit si orbi si surzi si ologi la cerintele lor . Deus ….ar trebui sa-i vada si pe aia dar in mod obligatoriu si pe noi …astialalti !

      • Marian, eu nu am spus că nu trebuie să oferim un răspuns, dimpotrivă. Personajul central(dacă îl putem numi așa)al textului subliniază(în opinia mea desigur) cât de firavă e cunoașterea și câtă sărăcie poate exista în noi, deși ne uităm la ceilalți și ne simțim bogați. Așa înțeleg eu lucrurile, o bogăția a simțurilor(auz, văz)și o sărăcie a spiritului(neputința de a ,,înțelege” Iubirea). Suntem mulți și fiecare care dintre noi își duce viața așa cum poate. Eu cred că suntem surzi și egoiști, dar nu pot fi decât subiectivă când spun asta. Deus ne vede pe toți, sunt sigură și toate lucrurile se întâmplă cu un scop. Căci vine o zi în viața noastră când ne dăm seama că nu există întrebări și nici răspunsuri, că suntem făcuți dintr-un aluat care dospește altfel(nu trebuie să știm, ci să trăim). O zi frumoasă și mulțumesc!

      • Marian zice:

        @samewhiteblue EXCEPTIONAL RASPUNS ….FELICITARI SI SARUTARI D E MAINI STIMATA DOAMNA !!!!!

    • Teonymus zice:

      @Samewhiteblue Personajul şi-a recunoscut neputinţa. Există o ironie amară în cuvintele cum că nu mai avea „chef” să audă întrebări, fiindcă „chef” de aşa ceva nu avuse niciodată…
      Oricum, şi dacă acei trecători l-ar fi lăsat să răspundă, era tot în zadar. A ajuns la această concluzie când a realizat că nu poate, pur şi simplu, să le explice unor oameni lucruri pe care ei nu le-au experimentat şi nici nu le vor cunoaşte vreodată…
      Aţi surprins bine finalul. Oricât de mult îi compătimea el pe acei oameni, şi el era de „compătimit”. Se credea mai „bogat” decât ceilalţi, dar era la fel de sărac, dacă nu şi mai şi…
      Mă bucur că aţi înţeles mesajul! 🙂

      • Marian zice:

        Era de fapt , ca acel imparat din povestirea lui H.C.Andersen , intitulata ,” Hainele cele noi ale imparatului ” , gresesc cumva ?

      • Teonymus zice:

        Nu prea. Acelui împărat alţii i-au băgat în cap nişte minciuni. Alţii l-au influenţat, l-au „orbit”. Nu este cazul şi personajului din această postare…

      • Marian zice:

        Onorabile ma refeream strict la faptul ca acel tip din schita dumitale era gol de sentimente , ala nu stia ce-i mila pentru ologi , pentru orbi sau surzi deci…de unde dracu sa stie ce-i iubirea ? Ala , precum acel ” imparat ” a lui Andersen , nu se iubea decat pe el insusi , neavand habar de cei ” flamanzi si goi ” d e cei ” umiliti si obiditi ” . Tipul avea el , ceea ce-n acceptiunea sa insemna , ” inima buna de …crestin ” insa , sufletul sau era…gol , onorabile ! Iar aici vine si ” soparla ” dumitale : iubind pe cei mai putin daruiti de soarta….iubim pe Dumnezeu iar ASTA INSEAMNA ADEVARATA IUBIRE . Jura-te ca nu asta ai dorit sa sugerezi si … poate te-oi crede onorabile !!!!!

      • Teonymus zice:

        Văd că nu prea aţi înţeles mesajul postării…
        N-aveţi dreptate. Un om „gol de sentimente”, nu va plânge niciodată de mila altuia, nu va putea să empatizeze, să compătimească. „Tipul” din postare, nu este gol de sentimente. Când a întrebat ce înseamnă să iubeşti, nu s-a referit la dragoste, ci la iubirea faţă de o persoană de sex opus. De asta am şi introdus în scenă un cuplu, să sugerez acest lucru.

  8. ricamihai13 zice:

    Interesantă abordare
    uneori când cauți un răspuns găsești mai multe
    http://dinculori.wordpress.com/2014/05/22/marimea-cuvintelor-lumina/

  9. Camelia zice:

    Să iubeşti înseamnă să-l zideşti pe celălalt în tine.Să iubeşti înseamnă să fii locuit în cel mai sacru lăcaş, acel al fiinţei tale.
    Iubirea e căptuşeala sufletului. Iubirea, dragostea ca stare de a fi.
    Iubirea este forma magică a Cunoaşterii, magic căruia fiecare i se „livrează”.

  10. Camelia zice:

    Tinere Teonymus, un cuvânt poate avea atâtea rosturi şi înţelesuri şi maipresus de înţelesuri, şi semnificaţii mai cu seamă metafizice, religioase, şi dacă vrei, mai traversăm pădurea de simboluri.
    Da’ numai nu mă lua cu sinonime, că e prea simplu. Şi prea trist.

    Iubirea e mai tare ca moartea. Iar cu asta închei.

    • Teonymus zice:

      Ca să nu ne mai împiedicăm în nişte cuvinte şi fiindcă tot aţi amintit că unele cuvinte pot avea multiple sensuri sau semnificaţii, am să vă arăt la ce mă refeream atunci când am spus că iubirea înseamnă jertfire: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”. (Evanghelia după Ioan 15:13).
      Este adevărat că aici este vorba despre dragoste în general, dar consider că acest adevăr rămâne valabil şi în cazul iubirii faţă de o persoană de sex opus.
      Aşa este. Dragostea/iubirea este mai tare decât moartea…

  11. Camelia zice:

    Păi de-asta am amintit şi eu de semnificaţiile religioase. Aş fi încheiat cu Epistola lui Pavel către Corinteni, despre dragoste. Cea dintâi.
    Dar cred că domnia ta o va fi citit cândva.
    Cât despre dragoste/iubire, Iubirea este dăruirea de noi celorlalţi, dragostea este acea întâmplare în care ieşi din tine în căutarea identităţii cu celălalt.
    Să-ţi fii ca o dragoste luminoasă, Teonymus!

    • Teonymus zice:

      Din câte văd, aveţi o înţelegere separată, a dragostei şi a iubirii. Mulţi le consideră a fi acelaşi lucru, dar nu este aşa. Consideraţi că iubirea este „dăruirea de noi celorlalţi”, dar eu cred că o iubire „ideală” înseamnă atât dăruire, cât şi primire. 🙂
      Eu prin iubire înţeleg o formă de dragoste specială, sentiment unic, pe care-l ai numai şi numai pentru o singură persoană. Cu alte cuvinte, iubirea este „exclusivistă”, în vreme ce dragostea se revarsă către lumea întreagă. Modul meu de a le deosebi este deci mai simplist decât al dvs. 🙂
      Cunosc foarte bine acel pasaj din 1 Corinteni 13. Atât de frumos se vorbeşte acolo despre dragoste! Nu numai că apostolul Pavel afirmă că dragostea nu va pieri niciodată, dar o consideră drept cea mai mare, mai mare chiar şi de credinţă. Asta ar trebui să ne dea de gândit, mai ales nouă, creştinilor…

  12. Camelia zice:

    Ceea ce e de înţeles din vorbele lui Pavel se referă la Adevăr ca Bine suprem, atins doar de Fiinţa Iubitoare. Asta ar fi spusul, esenţa înţelesului, în spiritul apostolului.Legea fundamentală a noastră, a creştinilor, ar trebui să fie iubirea pentru aproapele, nu?

    • Teonymus zice:

      Dragostea, mai întâi faţă de Dumnezeu, apoi faţă de semenii noştri (aşa cum arată Hristos în Evanghelia după Matei 22:37-40) este fundamentală, indispensabilă în viaţa de creştin. Apostolul Pavel scrie negru pe alb că fără ea, înţelepciunea, faptele, până şi credinţa, sunt în zadar…

  13. ilussoria zice:

    Wow…emotionant! Zau ca mi-au dat si mie lacrimile. Hmm… este adevarat ca pretuim lucrurile atunci cand nu le avem insa cei care nu le-au avut deloc niciodata ,sarmanii, pierd atatea ! Viata este atat de cruda cu unii!

    • Teonymus zice:

      Aşa este, preţuim mai mult lucrurile atunci când nu le mai avem. Cât despre cei care nu le-au avut niciodată, ei sunt nevoiţi să se obişnuiască aşa, iar unii ajung chiar să se bucure mai mult de viaţă decât cei sănătoşi. Am observat asta destul de multe ori şi au fost nişte lecţii pentru mine. Ca şi personajul din această postare, compătimirea mea pentru astfel de persoane s-a întors asupra mea ca un bumerang. Mi s-au deschis ochii şi am văzut că mai mult decât ei, eu eram „de plâns”, fiindcă deşi am atâtea, tot nu mă bucur îndeajuns de viaţă…

  14. Pingback: Despre muzică | Lumea lui Teonymus

  15. oana zice:

    Sa fii incapabil de iubire,iata un handicap….

  16. ninel zice:

    dar si sa iubesti pe cineva care nu are nici un raspuns in directia aceasta , e ca si cand ai astepta trenul in aeropot ………..

  17. Pingback: Masca | Lumea lui Teonymus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s