Copacul

Motto: „‘Doamne, i-a răspuns vierul, ‘mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.'” (Luca 13:8-9)

Privesc la mine tulburat
Şi-mi spun: E toamnă iară!
Frunzele mi s-au îngălbenit pe cap,
De vânturi reci sunt clătinat,
Pustiul mă-mpresoară…

Caut să găsesc un rod,
Dar crengile-mi sunt goale…
Mereu flămând şi fără somn,
Trudit-am o viaţă ca un rob…
Cum a fost posibil oare?

Sursă foto

Doruri, idealuri s-au dus cu toţii.
Cine coroana o să-mi mai scalde?
Ce ironie a sorţii!
Luat-au ce aveam mai bun, hoţii
Şi-au plecat în ţările calde…

Întuneric şi lumini

Motto: „Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor şi le-a zis: Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor”. (Matei 18:3-4)

-Domnule, oare de ce secunda se numeşte secundă?

Străinul tresări, de parcă cineva tocmai îl trezise din somn. Se întoarse să vadă cine îi întrerupse gândurile. Văzu însă un copil pe bancă, lângă el, şi se liniştise.

-Secunda, îi răspunse după o pauză de reflecţie şi pe un ton cât se poate de serios, de parcă i-ar fi vorbit unuia dintre studenţii săi şi nu unui copil, este un fel de undă… Ştii ce-i o undă, nu-i aşa? Uite, priveşte puţin râul din faţa noastră. Vezi acele mici mişcări ale apei de la suprafaţă? Ele sunt unde ale râului… Vezi tu, şi secunda este tot o undă, dar o undă fără apă, adică seacă, cu alte cuvinte pe care n-o poţi vedea, o undă invizibilă a timpului. Înţelegi? Secundă=sec undă, adică undă seacă.

Improviza… Băiatul însă făcu ochii mari şi rămase puţin cu gura întredeschisă. Era pentru prima dată când un adult reuşea să răspundă atât de clar la întrebările sale de multe ori sâcâitoare pentru ceilalţi.

-Domnule, îndrăzni din nou după un scurt moment de tăcere, oare de ce mama se numeşte mamă?

Îi atrase atenţia, pesemne, un copilaş care-şi striga de zor mama…

Bătrânul îl privi din nou cu luare aminte, se scărpină puţin la tâmplă şi-i răspunse:

-De ce se numeşte mama aşa? Pentru că ea ne-a dat viaţă… Ori de câte ori spunem acest cuvânt recunoaştem totodată că ne avem datorită ei…  Înţelegi? Mama= mă am, m-am, mam’a, mama…

Primăvara un pic mai întârzie

Motto: „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui”(Eclesiastul 3:1)

Nu ştiu cât va mai fi frig, mohorât, rece,
Ştiu doar că e Aprilie…
Tot greul curând va trece,
Primăvara un pic mai întârzie!

Nu ştiu cât va mai fi cerul întunecat,
O zi, două, zece? Fie!
Un lucru ştiu neînduplecat:
Primăvara un pic mai întârzie!

Sursă foto

Scurtcircuite mentale

Motto: „Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” (Psalmul 14:1)

La începutul anilor ’90, fratele meu cel mai mare, care a urmat un liceu cu profil tehnic şi era pasionat de domeniul electronic, a adus acasă şi a instalat un radio. Era, dacă nu mă înşel, pentru prima dată când familia noastră intra în contact cu acest fel de invenţii tehnologice. Eram prea mic pe atunci ca să înţeleg multe, dar acea cutie dreptunghiulară de lemn lăcuit, având în partea din faţă o suită de găurele aşezate simetric, mi-a rămas întipărită în minte până astăzi. Mă holbam la ea şi mă tot întrebam cum poate acea cutie să vorbească…

Anii au trecut, dar am rămas acelaşi copil curios de atunci. Nu, nu mă mai „holbez” la lucruri, chiar dacă le văd pentru prima dată, dar tot sunt curios cum au apărut, pe ce principii şi cum anume funcţionează. Voi nu?

Chiar nu v-aţi întrebat niciodată cum anume poate un aparat să capteze unde şi să redea sunete produse la mii şi mii de kilometri depărtare? Sau cum pot nişte bucăţi de plastic şi metal să imprime pe hârtie, atât de exact şi de rapid, cu mult mai rapid decât ar putea-o face cel mai bun pictor din lume, peisaje, portrete, culori? Sau cum poate un dispozitiv să stocheze secvenţe de trăiri şi apoi să le redea aievea pe o sticlă ori de câte ori simţi nevoia să le priveşti? Cum au apărut aceste aparate electronice şi cum anume reuşesc să facă toate acestea? 

Sursă foto

Nu ştiu câţi îşi pun astfel de întrebări când folosesc aceste obiecte „inteligente”. La urma urmei, mi-ar replica unii, poţi dormi liniştit şi dacă nu ştii cum a apărut şi nu înţelegi cum anume funcţionează acel telefon pe care-l butonezi toată ziua… Aşa o fi, dar nu strică să căutăm să ne dezvoltăm câmpul cunoaşterii ori de câte ori avem ocazia. De aceea, şi pentru cei care sunteţi interesaţi de acest subiect, dar şi pentru cei care nu prea sunteţi, astăzi vă propun tuturor un răspuns ştiinţific la astfel de întrebări…

Fiindcă nici eu n-am o pregătire tehnică, nu voi aduce în atenţia voastră decât o teorie, urmând ca dvs. să decideţi dacă ar putea fi una validă. Pentru aceasta, voi lua ca studiu de caz laptopul de la care vă scriu aceste rânduri, el fiind un dispozitiv mai complex, care poate să îndeplinească şi funcţii de telefon, de radiou, de TV, de cameră audio-video, de maşină de scris etc. etc.

Viaţa

Moto: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trec iute, şi noi zburăm” (Psalmul 90:10)

Viaţa e un cuptor,
Ard în el vise, aşteptări, mândrie…
Căci numai în jarul lor,
Doar atunci se coace pâine…

Viaţa e o furtună,
Vin fulgere, tunete, vânt…
Dar dacă ai rădăcina bună,
Nu te doboară la pământ…

Sursă foto

Vigilenţa ca stil de viaţă

Moto: „Şi voi fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi” (Luca 12:40)

Este pentru prima dată când îmi încep postarea direct cu un filmuleţ sugestiv pentru tema de discuţie aleasă, atât de mult am apreciat dedicarea acestor oameni!

Este vorba despre un meci de fotbal de la campionatul mondial care a avut loc în 2018, în Rusia. Pentru un loc în semifinale se luptau atunci Croaţia şi ţara gazdă. Meciul s-a încheiat la egalitate şi au urmat apoi lovituri de departajare. Ei bine, chiar în momentul în care un jucător croat se pregătea să execute penalty-ul care putea aduce victoria ţării sale, chiar atunci a sunat alarma în această unitate de pompieri! Şi, după cum se poate vedea, nu este vorba doar despre nişte spectatori pasivi, unii chiar erau îmbrăcaţi cu tricoul echipei. Cu toate acestea, din momentul în care s-a auzit alarma, unul măcar nu a mai căutat cu privirea spre ecran, darămite să mai zăbovească puţin să vadă deznodământul partidei. De ce? Pentru că în urma intervenţiilor avute, acei pompieri au înţeles mai bine decât oricine că până şi o secundă în plus poate face diferenţa atunci când viaţa cuiva este în pericol şi nici un meci din lume nu poate fi mai important decât viaţa semenului nostru. Ca şi creştin, trebuie să recunosc că am de învăţat de la devotamentul lor…

Funii de dragoste

Moto: „I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste” (Osea 11:4)

Toată viaţa ai visat să dai lovitura şi să te îmbogăţeşti. La urma urmei, ce-i rău în a avea bani? Să poţi să cumperi tot ce vrei, să conduci orice maşină vrei, să te duci şi să vezi cu ochii tăi tot ce are mai frumos planeta Pământ… Ce e greşit în toate acestea? Fie, poate nu chiar unul din topul celor mai bogaţi oameni din lume, dar măcar aşa, un bogat local. Măcar să poţi să-ţi faci planuri de viitor, planuri normale, nimic extravagant, fără să te temi că poate nu vei avea cu ce să le realizezi… Sau, ca să nu ceri prea mult, măcar să ai suficienţi bani încât, zici tu, să scapi pentru totdeauna de grija zilei de mâine şi să te bucuri cu adevărat de viaţă… Ai visat şi te-ai luptat o viaţă având acest scop. Rezultatul? Este adevărat, nu mori de foame, dar banii abia îţi ajung să plăteşti pentru un acoperiş modest deasupra capului şi pentru mâncare. Şi asta nu că n-ai avea potenţial să faci avere, alţii au reuşit având o bază mult mai slabă decât tine din toate punctele de vedere. Pur şi simplu ţie nu-ţi iese oricât de mult te străduieşti şi asta îţi produce multă frustrare şi durere…

Sursă foto

Privilegiaţii istoriei

Moto: „Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?” (Luca 12:25)

Ca şi elev, iar mai târziu student, istoria a fost una dintre materiile mele preferate şi cred că în toţi aceşti ani am reuşit să-mi fac o imagine de ansamblu a ceea ce a fost lumea din trecut. E drept, o imagine incompletă, pentru că deşi încerci cumva să te transpui în acele timpuri, să înţelegi contextul, n-ai cum să pătrunzi cu adevărat o realitate dacă tu n-ai trăit-o. 

Îmi amintesc că cel mai mare interes, culmea, îmi produceau lecţiile în care se studiau războaiele, genocidurile, pandemiile, într-un cuvânt tot ceea ce a însemnat oroare în istorie. Ce era diferit la aceste cursuri? Mă provocau cu tot felul de întrebări, dintre care una îmi reapărea de fiecare dată: Cum au reuşit înaintaşii noştri să facă faţă?

Sursă foto

Semnal cu Cerul

Moto: „Dumnezeu vorbeşte însă când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.” (Iov 33:14)

-Buna-Ziua! răspunse domnişoara operator după ce îşi drese puţin vocea. AloTVNet suntem. Cu ce vă putem ajuta?

-Alo! se auzise vocea de la celălalt capăt al firului. Am o problemă cu semnalul la TV. Nu mai pot vedea nici un program…

-Contractul este pe numele dumneavoastră? îl întrerupse elegant aceasta. Să-mi spuneţi, vă rog, adresa.

Clientul îi răspunse, iar tânăra oftă după ce verificase locaţia. Era pentru a patra oară în aceeaşi zi când suna acest client. 

-Stimate domn, v-am mai explicat şi în celelalte dăţi, din păcate există o avarie destul de mare pe traseu şi va mai dura. V-am spus că în termen de maxim 48 de ore vom rezolva problema. Ne cerem scuze. Vă rugăm să înţelegeţi…

-Nu puteţi trimite pe cineva mai repede totuşi? insistă clientul. Vă rugăm frumos! Dumneavoastră nu înţelegeţi… Noi nu putem trăi fără televizor! Copiii plâng că nu pot vedea desenele lor, nevastă-mea s-a trezit de dimineaţă cu faţa la cearşaf, pentru c-a pierdut un episod din serialul ei preferat, iar eu, doamnă, eu chiar nu pot să pierd meciul de diseară! Vă rog frumos!

Sursă foto

Paradoxurile vieţii

Moto: „Oricine va căuta să-şi scape viaţa o va pierde şi oricine o va pierde o va găsi”. (Luca 17:33)

Am înţeles că bogat cu adevărat nu este cel care are mult, ci acela care-i face pe mulţi să aibă…

Am înţeles că mai laşi nu sunt cei care se tem de moarte, ci aceia care se tem să mai trăiască…

Am înţeles că niciodată nu vezi mai bine decât atunci când privirea îţi este înceţoşată de lacrimi…

Sursă foto

Am înţeles că fericirea vine doar dacă o aduci şi tu altora…

Am înţeles că banii nu aduc fericirea, dar fericirea întotdeauna aduce după sine bogăţia, adevărata bogăţie…