Războiul şi pacea divină

Motto: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27)

Câtă bucurie când primul cuvânt rostit de un copil este „mama”! Emoţiile acelui moment vor rămâne întipărite pentru totdeauna în mintea părinţilor… Şi câtă căldură se va produce în inima unei femei de acum înainte ori de câte ori este numită „mamă”. Poate cineva să-i răpească bucuria aceasta? 

Câtă tristeţe însă când tot acest cuvânt, „mama”, este, după ani şi ani, şi ultimul cuvânt rostit de aceeaşi persoană! Bărbaţi în toată firea, văzându-se în faţa morţii, să-şi strige cu ultimele puteri mama aflată la sute sau poate chiar mii de kilometri depărtare… Acum nu le mai pasă, cum poate toată viaţa le-a păsat, că ar părea ridicoli sau că ar putea fi luaţi peste picior din pricina aceasta. Tot ce mai doresc este ceea ce viaţa a avut mai curat pentru ei: imaginea acelei fiinţe pentru care ei au fost întregul ei univers. Atât mai doresc, dar nu primesc… 

1872 - Huile sur toileEmile Betsellère, L’Oublié ! (1872), sursă

Din mărturiile celor care au luptat pe front, scene de felul acesta, în care soldaţi răniţi mortal, de obicei dintre cei mai tineri, îşi chemau mama cu disperare înainte de a-şi da ultima suflare, erau foarte comune. Nu fără temei propaganda de război încerca să se folosească tocmai de imaginea aceasta maternă sau paternă, ca să-l determine pe combatant să dea totul, chiar viaţa, pentru patrie. În unele ţări, inclusiv la noi, se vorbea despre „motherland”, adică „patria mamă”. În altele, mai ales în ţările nordice, se vorbea despre „fatherland”. Ţara era deci „părintele” soldatului, drept urmare soldatul era „dator” să-şi dea chiar viaţa pentru ea. Ce i-a scăpat însă acestei propagande e că dacă aşa stau lucrurile, patria fiindu-ne „tată” sau „mamă”, mersul firesc al lucrurilor e ca părinţii să se sacrifice, ei să-şi dea viaţa pentru copiii lor şi nu invers! Niciodată un părinte nu va cere ca fiul să-şi dea viaţa pentru el! „Patria mamă” însă o cerea cu insistenţă şi se pare că o mai cere încă şi astăzi în multe locuri…

Nu, nu susţin prin aceasta că este greşit să-ţi aperi patria în caz de război. Nu-i poţi lăsa pur şi simplu de izbelişte pe ai tăi… Greşit e însă ca lucrurile să fie lăsate să evolueze într-acolo şi odată ce conflictul a izbucnit, e mai mult decât greşit, e de-a dreptul diabolic să nu se caute curmarea lui, ci dimpotrivă să fie susţinut prin tot felul de pretexte şi tertipuri de către cei care ar putea avea un cuvânt de spus.

Uite cum oameni cu aceleaşi năzuinţe, cu aceleaşi simţăminte şi trăiri, cu aceleaşi valori, oameni care în mod normal ar fi putut fi cei mai buni prieteni, pot ajunge să se vâneze unul pe celălalt! Şi totul pentru ce? Pentru o bucată de pământ…

IMG_1535-2-scaledBanksy, No war (2003), sursă

Războiul… Din păcate, războiul este cel care poate să răpească bucuria pe care o femeie o simte ori de câte ori este strigată de cineva „mamă”… Războiul poate să răpească bucuria unei mirese de a se uni cu mirele ei la altar… Războiul poate să răpească copilăria unor copii… Războiul poate să răpească toiagul pe care se sprijină un bătrân… Războiul poate, pur şi simplu, să confişte tot ce are mai frumos viaţa pe acest pământ… Ce e cu adevărat tragic însă nu e că în tot acest timp pacea se suspendă, ci că pentru mulţi ea nu va mai fi reluată niciodată… Mulţi vor cădea pe front, alţii dintre civili vor fi victime colaterale, iar dintre cei care vor supravieţui, pe mulţi războiul îi va bântui toată viaţa… Acesta este războiul! 

lb2u23y0Satiră de Pawel Kuczynski, sursă

Meditând la toate acestea, m-am întrebat în cele din urmă: Omul în vreme de război chiar nu mai poate fi fericit? Am ajuns astfel la concluzia că poţi avea pace în inimă în vreme de război, la fel de bine cum poţi să n-ai linişte în sufletul tău în vreme de pace… Da, există o pace pe care nimeni nu ţi-o poate lua, nici măcar războiul! Să auzi pretutindeni în jurul tău zgomot de arme şi explozii, să vezi cum aleargă oameni disperaţi într-o parte şi alta, dar tu să fii liniştit, se poate aşa ceva? Dacă Dumnezeu este cu tine, se poate… Când aparţii Cerului, nimic din ceea ce se întâmplă pe pământ nu te mai afectează…

Din fericire pentru mine, nu vorbesc din experienţa mea legat de pacea pe care o poţi avea în vreme de război, ci din a altora. Nu vreau nici să se înţeleagă că pacea pământească nu este şi ea o binecuvântare, pentru că chiar este. Dar adevărata pace, pacea despre care se vorbeşte în versetul pe care l-am luat ca motto pentru această postare, nu depinde de ea…

cbfdf9a66fb6adfc1b3597ccd0dbc279

Sursă imagine

Şi eu, ca mulţi dintre voi probabil, am urmărit desfăşurarea evenimentelor recente de pe plan internaţional. Nici n-a trecut pandemia, că acum suntem ameninţaţi şi cu războiul… Nimic nou sub soare! Din acestea au mai fost şi oricât de mult nu ne dorim, ar mai putea fi. Tot ce contează însă în tot acest vârtej de evenimente e să ai acea pace divină în suflet. O avem? Dacă nu, nu e prea târziu s-o căpătăm…

 

Acest articol a fost publicat în Meditaţii, Religie, Toate postările, Viaţă și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Războiul şi pacea divină

  1. Marian zice:

    Intrebare : ce te-a scos din groapa in care ai fost ingropat { AUTOINGROPAT } atata vreme ??? Nu-i rea postarea , chiar nu-i rea desii fireste , nu se poate compara cu postarile tineretii , postari din anii de dinaintea acceptarii ingropaciunii . Nu uita c-a fost o chestie voluntara !!! Si-acum la….docoment 🙂 . ” Nu, nu susţin prin aceasta că este greşit să-ţi aperi patria în caz de război. Nu-i poţi lăsa pur şi simplu de izbelişte pe ai tăi… ” Ba da , este gresit insa , daca n-o faci…te executa inainte de-a apuca s a incerci sa motivezi de ce nu vrei s-o faci . Ti-l amintesti pe amicul acela despre care-ti povestise fratele dumitale ? Ala care nu dorea sa se lase umilit de armata si servii ei , ala care nu vroia sa renutze la mandria de-a fi om , de-a fi rod al inteligentei supreme ?Dar pe individul ala care spunea { pe chestia asta s-a nascut un adevarat cult ce m-a facut s a ma-ntreb : cum dracu de n-a ajuns inca printre sfintii bisericii catolice } :ti-l amintesti ? Cum spunea ? ” Nu te-ntreba ce poate face tara pentru tine , intreaba-te c e poti face tu pentru tara . Invitatie la mancat Lockum pentru toata lumea si nu uita ca , atunci au tacut si cei mai inversunati adversari ai astuia . Intrebarea mea , acum dupa atatia ani d e la momentul ’60 ar fi : DA’ TARA CE-A FACUT PENTRU MINE ???Am trait vreme d e aproape trei ani sub spectrul COVID iar tara…ce-a facut pentru mine ? Azi traiesc INCA sub aceeasi amenintzare si…tot nu reusesc sa inteleg ce-a facut tara pentru mine , aceeasi tara despre c are unii au pretentia sa…nu ma-ntreb ce face ea pentru mine ci EU SA FAC PENTRU TARA , TOTUL CHIAR DACA EA TARA , S-A COMPORTAT EXCREABIL VIS A VIS DE MINE !!! Vorbesti despre amenintzrea razboiului { cunosti parerea mea : razboiul este dat , este acceptat inclusiv de catre Dumnezeu } insa este vorba despre un razboi dintre Rusia si Ukraina doua popoare SLAVE , doua popoare pretene si surori si-n plus actorul ala de este Presedinte in Ucraina nu-mi amintesc sa fi spus vreodata ceva despre minoritatea romana aflata pe teritoriul ucrainian , minoritate caruia nu ai este recunoscuta limba materna si nici macar scoli cu predare in acea limba n-au . Ai uita ca in 2015 am mai avut oarece dueluri pe tema asta ? Fireste , pentru mine-i simplu , la peste 70 de cotolani ma doare-n moderat d e tara si pretentiile ei ! Intreabrea este , ce faci dumneata Teonymusule ? Tot in varf de munte cu mioarele alora batrani sau ai parohia dumitale proprie si personala ? De ce sa n-o recunosc , m-am bucurat s a te reintalnesc dupa atatia ani si sa constat c-ai avut dreptate la ultima noastra ” discutie ” : mai imbatraneste omul , se mai schimba si el…O seara buna ati doresc si sper ca maine , sa zici ceva in stilul binecunoscut nu de alta dar , chiar mi-ar place { desi-mi este ceva mai greu acum } sa mai incrucisam sabiile gandurilor noastre ca in urma cu multi ani !

    • Teonymus zice:

      Bine v-am regăsit! Mă bucur să vad că sunteți bine în toată această perioadă mai dificilă prin care trecem cu toții de vreo doi ani de zile.
      Ziceți că înainte postările erau mai bune? Ce-i drept, înainte aveam mult mai mult timp pe care îl puteam aloca scrisului. Eh, tinerețea, nu tu responsabilități, nu tu piedici prea multe pentru a atinge un țel…
      Dar în orice caz, consider că am scris și după revenirea din această pauză auto-impusă articole poate chiar mai profunde decât am scris înainte, fiindcă au venit după o maturizare din unele puncte de vedere.
      Probabil nu prea ați mai citit pe blog, de vreme ce abia acum ați observat că am revenit.
      Eu am revenit de mult. Am reînceput să scriu, mult mai rar decât înainte ce-i drept, dar am reluat scrisul aici de vreo doi ani. Nu i-am mai regăsit pe mulți (între care nici pe dvs. până acum 🙂 , dar scriu cu drag pentru oricine ar trece pe aici.
      Pauza am luat-o pentru că așa am considerat la acea vreme, că aveam nevoie să mă mai maturizez, să înțeleg mai bine viața și felul în care lucrează Dumnezeu, ca să nu ajung în situația să scriu ce nu cunosc.
      A trecut ceva vreme, într-adevăr și chiar mi-a lipsit să scriu. Și uite așa am ajuns din nou aici. Același Teonymus, dar mai „copt”, mai trecut prin viață, mai aproape de Dumnezeu (cel puțin cu dorința asta în suflet).
      Legat de postare, văd că v-ați legat mai ales de o frază care nu făcea parte inițial din articol. Dar gândind mai bine, am considerat că trebuie să aduc precizarea aceasta pentru ca să nu fiu interpretat că i-aș critica pe cei care și-au dat viața în războaie. Oamenii aceia, cel puțin unii dintre ei, chiar au fost eroi, au plecat la război nu că așa au avut ei chef, ci că nu au avut încotro și chiar au luptat pentru ai lor, indiferent de motivațiile pe care le-au avut cei care au declanșat războiul. Problema e la cei care iau decizii, nu la „pioni”.
      Ce au făcut acești oameni care au luptat pe front pentru țara lor nu a fost ceva „greșit” și același lucru este valabil și astăzi în caz de război. Eu nu pot să zic că dacă azi izbucnește un război și oamenii sunt înrolați, fac ceva greșit dacă luptă pentru a-și apăra țara. Că eu unul, un pacifist convins, aș căuta să evit cu orice preț să ajung în situația să „vânez” oameni și la rândul meu să fiu „vânat” undeva pe un front, e altă discuție… Nici ei nu ar face ceva greșit, nici eu, cel puțin din punctul meu de vedere.
      Zic asta pentru că sunt și realist. Dacă nimeni nu ar fi dispus să lupte pentru poporul său, atunci acel popor ar ajunge robul tuturor, orice agresor ar face tot ce vrea cu el, fiindcă ar ști că nu va întâlni nici cea mai mică opoziție. Asta n-ar fi deloc OK. Unde mai pui că, în ciuda unor interpretări eronate ale unor grupări religioase, creștinismul nu interzice ca creștinul să se pună la dispoziția statului în astfel de situații? Iar pe mine mă intereseaza acest aspect.
      Da, Kennedy a rămas în istorie ca autor al acelui citat adus de dvs., deși se pare că nu i-a aparținut lui, ci unui autor libanez. Ce să zic, cred că uneori e cazul să ne mai întrebăm ce poate face și țara asta pentru noi, că prea se așteaptă să îi dai totul și să nu primești nimic în schimb. 🙂
      Legat de conflictul dintre Ucraina și Rusia, din istorie am văzut cât de ușor se poate aprinde scânteia unui conflict global. Credeți că dacă Putin ar ocupa Ucraina, i-ar „strica” să aibă și Moldova, republica, dar și provincia istorică Moldova din România? Credeți că dacă ar izbuti în Ucraina, alte țări nu ar fi încurajate să întreprindă și ele acțiuni de genul? Oho, sunt o mulțime care au destule „polițe istorice” de plătit una alteia. Unde mai pui că e și factorul nuclear în discuție?
      Nu, nu e doar despre Ucraina si Rusia. E despre o mulțime de alte state. Din păcate, și despre noi…
      Nu mai știu despre ce am discutat ultima dată, a trecut ceva vreme, dar trebuie să fie de bine de ziceți că am avut dreptate. Cel puțin, așa sper. 🙂
      Ziceți că v-ați bucura să mai încrucișăm săbiile ca înainte. Să le mai încrucișăm, de ce nu, dar din păcate nu se mai poate ca înainte. După cum am spus la început, stau prost cu timpul.
      Am îmbătrânit, dar nu sunt totuși pensionar, ca să dispun de timp la discreție. Nu încă. 🙂
      Numai bine vă doresc!

  2. Pingback: Despre pace şi război | Lumea lui Teonymus

  3. Marian zice:

    Da , se vede c-ai mai imbatranit si ca ai si oarece responsabilitati : iti cam tremura mainile pe tastatura ! Daca nu esti totusi pensionar …ai grije ce-ti doresti Teonymusule caci , nu-i chiar o fericire sa stai cu mana intinsa . Asta-i una iar a doua … Bine onorabile dar pe unde ai invatat dumneata ca , pensionarii dispun de timp la discretie ? Ai uitat ca pensionarea reprezinta ultimii pasi facuti pe cararea vietii pana la cimitir iar timpul , acel ceva atat d e relativ la tinerete , devine extrem de pretios pentru ei….mai ales atunci cand s e prind ca nu-l mai au ? Seara cat mai buna iti doresc sa ai in continuare omule !

    • Teonymus zice:

      Nu îmi tremură încă nici o mână pe tastatură. 🙂 Poate vă referiți că scrisul în comentarii nu mai e așezat cu grijă, ca înainte. A mai avansat un pic tehnologia. Diferența e că acum scriu de pe telefon. Ma refer la comentarii. E mai comod așa, dar mai puțin elegant. E mai dificil aici să așez scrisul în pagină, să fac ca totul să fie „la patru ace”. Timpul e prețios și la urma urmei important e să mă fac înțeles.
      Nu îmi doresc să fiu pensionar. Nu îmi doresc să ajung bătrân, dar parcă e cum ne dorim noi? Toți trecem pe acolo și trebuie să luăm viața așa cum este. În concluzie, acele rânduri nu au fost enunțarea unei dorințe, ci acceptarea unei realități.
      De fapt, omul nu este sigur nici de ziua de mâine, de aceea nu are rost să privească atât de departe. Dar dacă Dumnezeu mă va ține cu viață până atunci, voi trece și eu pe acolo. Așa e viața…
      Când am zis că pensionarii au timp la discreție, i-am comparat cu cei care merg încă la job. Cel puțin o treime dintr-o zi e petrecută la job. A fi scutit de obligația aceasta înseamnă, dacă e mult spus timp la discreție, timp suficient pentru a-l investi în multe alte lucruri.
      Să aveți o seară frumoasă!

      • Marian zice:

        Tehnologia , o fi avansat nu zic nu insa , cu sigurantza dumneata n-ai reusit sa-ti adaugi nici macar un gram de umor la greutatea dumitale Teonymusule ! Chiar nu-mi pot da seama cum de-ai putut lua add literam chestia cu…” iti tremura mainile pe tastatura ” ? Din postura-mi de pensionar , te anuntz prietene Teonymus ca , acel pensionar care inca merge la…job , ala-i deja sters din Cartea Vietii deoarece , preferinta lui pentru a face bani si-asi petrece vremea cu oricine in afara strict a familiei sale , a celor dragi sau macar sa-si petreaca acea treime din zi facand fapte …laudabile , eventual stand pe genunchi la biserica sau admirand lucrarea Domnului , s-ar putea sa nu-i fie placuta jupanului care-i va deschide acea carte . Sti cum scrie acolo : oricine n-a fost gasit scris…la pucioasa cu el ! Spui dumneata : ” Timpul e prețios și la urma urmei important e să mă fac înțeles. ” Nu-ti fie teama ca nu vei fi inteles deoarece , ” important este ca tu sa intzelegi ceea ce doresti ca altii sa intzeleaga ” – George Bernard Shaw . Respect omule !

      • Teonymus zice:

        Eu chiar am simțul umorului, dar dacă nu puneți și dvs. măcar niște ghilimele, dacă nu emoticoane, de unde să mă prind că ați glumit?
        Scriu de pe telefon și m-am simțit „cu musca pe căciulă” 🙂 . Într-adevăr e mai puțin elegant așa, dar mai comod.
        Interesant citatul adus. Așa este, dar ideal e ca și alții să înțeleagă. E mai frumos așa.
        Cât despre bătrânețe, nu are rost să mă pronunț. Nu sunt în postura asta și aș vorbi despre lucruri pe care nu le cunosc. Dar vreau să cred că fiecare vârstă are farmecul ei. Ferice de cel care îl găsește și fie că e tânăr, fie că ajunge la senectute, se bucură din plin de acest farmec al vârstei!
        O seară binecuvântată vă doresc!

  4. Marian zice:

    Zilele acestea { zile de cosmar , pe viatza mea ca…nu credeam c-am s-ajung sa traiesc vreodata asa ceva } urmarind ceea ce prezinta astia la TV de prin Ucraina mi-am amintit de aceasta postare a dumitale . Fireste nu romantismele dumitale expuse la acel moment m-au facut sa caut postarea ci… POZA onorabile , poza ce seamana al dracului de bine cu ceea ce am tot vazut de cateva zile prin ograda ucrainienilor . Cum nu stiu nici azi cum sa fac pentru a copia si-a trimete fotografii cuiva de pe PC iti indic titlul postarii pe care , te rog s-o revezi : este atat de actuala ! ” Protestele din Ucraina sau cum să repeţi istoria
    Publicat pe februarie 25, 2014 de Teonymus .” Atentie : atunci nu erau multi bloggari care sa fi publicat asa ceva pe online , de teama ca s-ar fi putut sa…primeasca ” vizita ” cuiva deci , este cu atat mai laudabil gestul dumitale onorate Teonymus . Azi , nici n-ai avea nevoie sa postezi ceva nou referitor la Ucraina : istoria se repeta !

    • Teonymus zice:

      Va referiți la articolul de AICI ? A trecut ceva vreme de atunci, dar ideile rămân, din păcate, mereu actuale. Așa este, lumea nu se schimbă. Doar „măștile” se schimbă, nu și piesa.
      Vă referiți la acea poză care face trimitere la Delacroix?
      E ușor să copii imagini de pe net. Eventual dați click pe imagine, ca sa se mărească (asta pentru ca acea imagine descărcată apoi să aibă o calitate bună). Apoi direct pe imagine dați click dreapta si alegeți descărcarea imaginii în calculator.

  5. Marian zice:

    Pentru ca m-a facut curios acel pingback am dat clic pe el si…uite inca ceva 🙂 : ” Despre pace şi război
    Publicat pe februarie 28, 2014 de Teonymus ” iar pentru cazul in care te intereseaza fotografia no. 3 este cea mai elocventa caci SIGUR provine fie de la rusi fie de la ucrainieni si al dracului d e mult mi-ar place sa-i vad pe aia cu scuturile ,” operand ” fie pe strazile din Kiev fie la Harkov caci ma cam indoiesc de faptul ca acolo vor mai avea tot atata sange in instalatie sa stea in fatza unora inarmati pana-n dinti gata oricand sa-i umple cu plumb . O chestie inedita dupa umila mea parere : in vreme ce moartea este pe ucranieni cat casa , la frontiere se gasesc totusi trupe inarmate care , intorc din drum barbatii intre 18 si 60 de ani pentru a lua arme si-asi apara…patria mama …mama ei de patrie iar la noi , la frontiere Arafat si Rafila au desemnat echipe d e DSP-isti care sa…verifice starea de sanatate a ucrainiencelor scapate din Iad , sa nu aiva si COVID pe deasupa altor amaraciuni ! N-au venit cu intrebarea daca aia au unde se adapostii daca au hrana sau imbracaminte…au venit sa-ntrebe daca , au cumva COVID ! Sti ce-i culmea ? Chiar sunt de acord cu gestul lor !!! O Duminica binecuvantata iti doresc in continuare dumitale dar gandul meu bun se indreapta in special catre amaratii aia care fug de razboi deci DUMINICA BINECUVANTATA OAMENILOR AMARATI , DUMENZEU S A VA BINECUVANTEZE !

    • Teonymus zice:

      Articolul e AICI, pentru cei care poate urmăresc discuția noastră.
      De când a început criza aceasta din Ucraina, acel articol scris tocmai în 2014 a detronat, ca număr de vizualizări, pe toate celălalte scrise pe blog.
      În contextul de față, asta mă bucură. E o postare anti-război, în care am făcut un apel la pace. Poate-poate va avea ecou cumva, cândva, măcar în inimile unora, dar nu numai acel articol, ci și postarea de față, dar și celelalte de aici. Chiar m-aș bucura să se întâmple asta.
      În orice caz, important e să știu că am încercat și eu ceva, chiar dacă poate mulți ar fi considerat că un asemenea demers e din start sortit eșecului…
      Chiar mă întrebam cum de au încetat autoritățile să mai pună atâta importanță pe pericolul COVID-19. Se pare că sunt mai puțin informat decât dvs. în această privință. Ce să zic… Îmi amintesc de Camil Petrescu, care arăta un fapt psihologic interesant, și anume că o dramă poate fi vindecată cel mai ușor printr-o dramă mai mare. Așa s-a vindecat eroul romanului său „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, care suferea din dragoste. A ajuns pe front și „s-a lecuit”.
      Să înaintezi printre obuze și rachete, cui în acest context i-ar mai păsa că s-ar putea infecta cu COVID?
      Vă doresc o nouă săptămână binecuvântată!

      • Marian zice:

        Trezeste-te din visare Teonymusule : nu vezi c-ai luat-o pe aratura , àla , Gheorghidiu àla ” suferea ” din dragoste ? Ala „suferea ” din pricina fumurilor socialiste si-a parerii egocentriste pe care-o avea fatza d e persoana sa , nimic altceva ! Pai , altminteri crezi c-ar fi avut tupeul sa-i ia la refec pe camarazi…fix in cazemata…fix in preajunul inceperii primului macel mondial , cat d e prost s a fie cineva , incat sa nu se fi asteptat ca putea sa-si rupa gatul la o viitoare aplicatie mimand atacul impotriva cuiva ? Si-apoi Teonymusule , d e ce uiti faptul ca , Stefan Gheorghidiu n-a fost altceva decat un alter ego al autorului care era si filosof si la fel cu minte a plina d e fumuri socialiste ?Nu ” s-a lecuit” cum decretezi dumneata ci , s-a dovedit acelasi intelectual cu capul in nori si idei socialiste pe care i le picurase amicul Marchidan in constiinta astfel incat a ales glontul . Daca era in armata austro-ungara , al agatzau aia fara discutie de-o funie intr-o padure a spanzuratilor . Tipul chiar credea intr-o lume mai buna { desii era vorba despre…alta lume } asa ca , a ales marele final ! Cat despre ucrainienii care au reusit sa ajunga aici…dupa ce-au trecut prin IAD si reactia autoritatilor romane { repet sunt de acord cu ele } desii am fost indignat pe moderat aia de Arafat si tipii de la DSU , acum pe bune Teonymusule , abia scapasem de grija de-a auzii zilnic cati romani au mai trecut Styxul in ziua respectiva , abia scapasem de grija de-a mai iesii mascat pe strada si iarasi s-o iau d e la capat doar pentru niste ucrainieni pe care , oricum nu i-am putut suferii in viata mea !?! Glumesc stai linistit raman acelasi atunci cand este vorba despre suferinta umana . Intrebare : ce fac , te felicit azi sau…astept patru ani pentru asta ? Eu imi fac datoria si , PENTRU TEONYMUS { nu pentru omul din spatele ” numelui ” } : LA MULTI ANI CU SANATATE nu de alta insa , nu stiu daca peste patru ani…voi mai apuca sa fac acelasi gest ! P.S. Eu stiu , insa…daca este careva interesat care-i treaba cu firitiselile …n-ai decat s-o povestesti singur omule !

      • Teonymus zice:

        Nu înțeleg despre ce vorbiți legat de acest roman al lui Camil Petrescu. „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” chiar nu are nici o legătură cu regimul socialist. Nici nu avea cum, dat fiind că a fost publicat în 1930. Că scriitorul a ajuns spre sfârșitul vieții să fie acuzat că susține regimul comunist ajuns la putere, asta e altceva.
        Romanul respectiv nu are însă nimic de a face cu socialismul. E un roman psihologic, dar și un roman de război, unul destul de bun, având în vedere că autorul fusese pe front în primul război mondial și deci știa despre ce vorbește.
        Ștefan Gheorghidiu chiar suferea din dragoste. Era căsătorit cu o studentă la Litere, ajungând la un moment dat să creadă că este înșelat. De aici toată drama lui, dramă pe care experiența războiului o „lecuiește”.
        Acesta e subiectul pe scurt, dar romanul este destul de profund, încercând în stilul lui Dostoievski (de a cărui operă scriitorul a fost influențat) să pătrundă trăirile personajului principal.
        Dvs. observ că faceți o confuzie. „Pădurea Spânzuraților” e un alt roman, al unui alt autor, Liviu Rebreanu. Și acesta e un roman de război foarte bun, dar găsesc mai multă profunzime la Petrescu. Nu cred că în literatura română un alt autor a reușit să dezvolte în operele sale mai bine decât Camil Petrescu tema aceasta a inadaptatului, a intelectualului însetat de absolut.
        Vorbesc ca unul care am terminat un liceu de filologie și a trebuit să parcurg operele importante din literatura noastră. A trecut ceva ani de atunci, dar se pare că mi-au mai rămas lucruri în minte, semn că mi-a plăcut profilul pe care l-am urmat. : )
        Într-adevăr, trăim vremuri ciudate. Au fost doi ani de pandemie și acum s-a început cu războiul. În tot acest timp am cunoscut ce înseamnă să trăiesc eu însumi vremuri despre care am citit doar în cărți. Acum înțeleg mai bine unele lucruri, dar sincer să vă spun aș fi preferat să nu le știu. 🙂 Însă asta e viața, trebuie să o luăm așa cum este și să mergem mai departe.
        În altă ordine de idei, nu este ziua mea nici azi, nici pe 29 februarie. Știu că la început am completat pe facebook cu 29 februarie, fiindcă tot trebuia să completez cu ceva și 30 februarie nu se putea. 🙂 Dar într-adevăr am împlinit 34 de ani recent și vă mulțumesc pentru urări.

      • Marian zice:

        Bine ca mi-am amintit la vreme …inainte s a ma retrag s a visez la vremuri mai bune , vremuri de care…n-am pre a avut parte ! Referitor la Gheorghidiu { caci taman ce ti-ai amintit d e Camil Petrescu 🙂 } si la pretentia dumitale ca tipul era bolnav d e dragoste uite colea , ceva mi bun chiar nu puteam gasii : ” Ce înseamnă să iubeşti?
        Publicat pe iunie 27, 2014 de Teonymus ” Asta a fost de-a dreptul exceptionala alaturi de alte…vreo doua trei , pentru care ai primit la vremea respectiva osanalele damelor …nu ca nu le-ai fi meritat omule !

      • Teonymus zice:

        Sincer să vă spun, am uitat de articolul „Protestele din Ucraina sau cum să repeți istoria”. Dvs. mi-ați reamintit cu această ocazie de el. Mă bucur să văd că n-ați uitat de el, deși nu e dintre cele mai bune de pe blog.
        Cât despre „Ce înseamnă să iubești?” de AICI, pe acesta nu l-am uitat și nu cred că-l voi uita, la fel ca și altele în care am pus mult suflet.
        Dar să știți că am mai scris câte ceva pe aici de când a început pandemia și intenționez să mai scriu, doar că sunt foarte ocupat în ultima vreme.
        Mă bucur totuși că oamenii mai intră pe blog chiar și când nu postez. E frumos să știu că am lăsat ceva aici la care unii revin cu drag…
        O noapte și o nouă zi binecuvântată să aveți!

  6. Marian zice:

    Sincer sa fiu , a trebuit sa reinvatz cum se produc emotzicoane caci uitasem insa , pentru dumneata…orice , cu placere .

  7. Marian zice:

    tatal-si-fiu-Kiev-2

  8. Marian zice:

    ” „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” chiar nu are nici o legătură cu regimul socialist. Nici nu avea cum, dat fiind că a fost publicat în 1930. ” HUOOOOOOOOO !!! ” Dvs. observ că faceți o confuzie. „Pădurea Spânzuraților” e un alt roman, al unui alt autor, Liviu Rebreanu. Vorbesc ca unul care am terminat un liceu de filologie și a trebuit să parcurg operele importante din literatura noastră. ” HUIDEOOOOO , LA OASEEEEEE !!!! Etete unde era ….filologu’ … FILOZOFUUUU , HUOOOOOOOO !!!! Teonymusule…sigur n-ai dat iama prin vinul pentru seara de Inviere ??? Ce parere ai , eu nu stiu asta deoarece provin din aia de pe Ferentari colt cu Sebastian ??? 😦 Adica , deoarece romanul { EXCEPTIONAL PRIN INSASI EXISTENTA SA } a fost scris si-a aparut in 1930 , nu putea avea legatura cu socialismul fix pentru asta ca , nu exista socialismul pe-atunci ? HUOOOOOOOOO!!!!!!!!Pai n-am zis eu bine cand am zis c-ai luat-o pe … aratura ? Da’ ce mà desteptule { ne cunoastem de-atata vreme asa incat , imi pot permite niste libertatzi in ciuda faptului c-ai activat iarasi…CENZURA } cine ti-a spus ca , socialismul , ideologia socialista a aparut in anul…1931 ? Cum sa fac confuzie Teonymusule , chiar ai luat-o razna sau o faci la mishto ? Citeste mai atent bà desteptule ce m-am amarat sa tastez 😦 si te rog sa ma crezi ca mi-este greu ,si sa stau pe scaun in fatza PC-ului sa-ti raspund aiurelilor tale ca-mi fac sange rau si…nu-mi da voie medicul curant . ” În altă ordine de idei, nu este ziua mea nici azi, nici pe 29 februarie. Știu că la început am completat pe facebook cu 29 februarie, fiindcă tot trebuia să completez cu ceva și 30 februarie nu se putea. ” Stiu omule , si-ti amintesc / REAMINTESC faptul ca , cu ACEA ocazie ti-am povestit si eu , cum a fost dusa mama la maternitate c-o shenileta sovietica si cum , tata si niste polcovnici sovietici au baut un butoi cu tzuica si-au dat si medicilor sa bea astfel incat… etc etc , nu tii minte ca , ti-ai exprimat si niste indoieli asupra faptului c-au putut sa bea atat si nu asta ci faptul c-au putut face o asemena confuzie la declararea datei nasterii . Cine vrea s a afle urmarea n-are decat sa caute in istoricul blogului ! Chiar imi pare bine ca am abordat si acest subiect deoarece…taman ce mi-am amintit ca , MAINE 2 Martie este ziua de nastere a fiului meu cel mare face 42 de ani iar pe 20 Martie ziua d e nastere a ficei celei mai mari . La asta nu mai trec anii impliniti ca-mi fac nervi la creierul mintii din cap si nu-mi convine ! Pentru asta , pentru faptul c-am reusit sa-mi amintesc …al dracului Teonymus , tot matalutza trebuie sa-ti multumesc !!! 😀 ” Însă asta e viața, trebuie să o luăm așa cum este și să mergem mai departe. ” Teonymusule , viata n-o fi ea dreapta , corecta asa cum invatzam din carti sau cum ne invata altii insa , dac-o iei ” asa cum este ” atunci chiar meriti acea viata . ” O lupta-i viata deci , /Te lupta cu dragoste , cu dor de ea / etc spunea Cosbuc si , sa moara si el si ma-sa { NU MAI CENZURA BÀÀÃ !!! } de n-are dreptate ! In urma cu vreo treizeci si ceva de ani , n-aveai de ales insa AZI , AZI cand poti alege , dumneata spui asemenea prapastii taman dumneata omule ? Adica , amarastenii aia de ucrainieni ce trebuiau sa faca : sa stea in Ucraina si , fie sa lupte pana la moarte cu rusii , fie sa astepte linistiti sa fie ucisi in casele lor ? Au ales sa paraseasca acea tara care n-a facut vreodata NIMIC pentru ei dar care , le-a cerut TOTUL { le-a luat cu japca d e fapt } si , fac asta in plina iarna si cu prafu’ de pe toba si pe ei si-n traista . Mai mult decat laudabil : ASTA INSEAMNA CURAJ DE FAPT CACI DE MURIT POATE MURII ORICAND , ORICE PROST ! 😦 Deschide alta pagina frate Teonymus ca , dac-o mai tii p’asta…postam pe ea pana la Craciun , seara buna omule !

    • Teonymus zice:

      Văd că v-ați aprins tare. 🙂
      Am crezut că ați făcut aluzie la acuzele care i-au fost aduse mai târziu lui Camil Petrescu după ce s-a instaurat regimul comunist. Cu alte cuvinte, am crezut că vorbiți despre regim, nu despre curentul socialist, regim care firește că nu exista încă în 1930 la noi. Mea culpa! Dar chiar și așa, mie nu mi s-a părut că Gheorghidiu era adept al socialismului. Depinde însă ce înțelegeți prin asta, pentru că idealist era și încă unul hiper-sensibil.
      Îmi amintesc de discuția avută legat de 29 februarie. Am simțit nevoia să fac iar aceleași precizări de vreme ce văd că am fost felicitat iarăși în această zi. 🙂
      La mulți ani copiilor dvs. și multe împliniri!
      V-am recitit comentariul și ați făcut aluzie la un moment dat la „Padurea spânzuraților”. E drept, asta nu înseamnă că ați confundat romanele, probabil ați vrut să faceți o comparație. Se pare că am tras concluzii pripite.
      Nu vă pun la îndoială bagajul intelectual. Chiar dacă le comentați în stilul dvs., se vede că nu doar ați auzit de ele, ci ați și citit operele în discuție. Și nu doar atât, ci ce este cel mai important, v-au ramas în minte și după ani și ani de la lectură. Vă felicit pentru asta!
      Avea dreptate Coșbuc, viața chiar e o luptă. Așa că am spus ceva greșit când am afirmat că trebuie să o luăm așa cum e? Fiind o luptă, deci trebuie să acceptăm asta și să luptăm.
      Am ajuns la concluzia că sunt lucruri pe care le putem schimba și lucruri pe care cel mai bine e să le luăm așa cum sunt. Altfel riscăm să nu vedem pădurea, esența, din cauza copacilor. Cel puțin, așa văd eu lucrurile.
      Aș posta un nou articol cu cea mai mare plăcere, dar nu am timp. După cum v-am spus, muncă, responsabilități… Dacă blogul mi-ar fi fost și job ce bine ar fi fost să îmbin utilul cu plăcutul! 🙂
      Săptămâna aceasta sunt foarte ocupat.
      Chiar nu am timp. Abia vă răspund la comentarii. Dar sunt suficiente alte articole, mai ales cele scrise în ultimii doi ani, la care nu ați ajuns probabil niciodată. Așa că pentru moment puteți merge și acolo, nu este obligatoriu să rămâneți doar aici până la Crăciun. 🙂
      Seara liniștită!

  9. Marian zice:

    Da Teonymusule , ai avut dreptate : am trecut ” ca cu sania ” { nu-ti spusei ca-n Bucuresti ninge de azi de dimineata si-i o vreme d e tot rahatul } prin scrierile din Decembrie 2020 si-am finalizat periplul cu…Martie 2022 adica , prin locuri in care sincers , chiar n-am trecut in anii acestia . La fel de sincer : placerea mare a fost sa trec si sa si zabovesc prin vechile scrieri si…le- am ales pe acestea :
    ←1] Cu Dumnezeu în subterană
    2]Cugetare XX →
    3] Întrebări pentru femei
    Publicat pe aprilie 25, 2014 de Teonymus . ” Intrebarile ” cel putzin , au constituit un regal binevenit in cazul meu care , asa cum sti sau macar banuiesti …sunt nevoit sa fiu atent la semnalele doamnei prostata . Tot tie sunt nevoit sa-ti aduc multumiri prea plecate Teonymusule , tie si acelui noroc nesperat din Noiembrie 2013 de-ati gasii absolut intamplator blogul dar , mai ales acela de-a trece peste orice credinta ca-i un blog elitist cu texte doar pentru elite pudibonde si , a ma baga si eu in seama . Un Dumnezeu care-I oricum ANONIM , mi-a vegheat pasii indrumandu-ma de data asta bine . Multumescu-TI Doamne , MULTUMESC TEO…NYMUS 🙂 😀 ! P.S. Dar care-i job-ul care-ti haleste timpul omule : te ocupi d e mioarele alora batrani sau…” te-ai legat la cap ” iar acum ai copii mici { mici Teonymusi } in ingrijire ? Iata cum , c-o afirmatie pe care ai scapat-o POATE , intamplator ai reusit sa-mi trezesti curiozitati demult apuse asa incat….DA DIN CASA OMULE ! 😀 😀 😀 O seara si mai ales o dimineata cat mai linistite si pline d e binecuvantari iti doresc tie si neamului tau 😉 !

    • Teonymus zice:

      Ce pot să spun, ați dat de mine chiar de când am inceput să scriu aici. De atunci s-au adunat peste 400 de postari.
      Am deschis acest blog de prin 2010, dar am început să scriu abia din 2013, după ce am terminat facultatea. A fost un fel de provocare pentru mine.
      După atâția ani, pot să spun că blogul a fost și continuă să fie o experiență foarte frumoasă.
      Mă bucur că munca mea a fost apreciată de mulți. Vă mulțumesc și dvs. pentru aprecieri.
      Cât despre mine, n-am copii care să îmi ocupe tot timpul, așa cum ați bănuit. 🙂
      Cât despre job, n-are rost să „dau din casă”. 🙂 Ca majoritatea probabil, nu am genul de job pe care mi l-aș fi dorit. Asta e, pentru restul există hobby-uri.
      Zi binecuvântată!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s