Războinicul empatic

Motto: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12)

De când războiul, în toată hidoşenia lui, şi-a făcut din nou simţită prezenţa în Europa, ba încă se dezlănţuie chiar lângă graniţele noastre, îmi revin deseori în minte acele gânduri pe care le aveam când studiam despre marile conflagraţii prin care a trecut omenirea până în prezent: Ce-aş fi făcut eu în locul strămoşilor noştri care au fost obligaţi în atâtea rânduri să pună mâna pe armă şi să plece pe front? Aş fi supravieţuit acelei realităţi, aşa cum au reuşit unii dintre ei, sau aş fi intrat imediat în rândul victimelor, aşa cum s-a întâmplat cu mulţi dintre ei? Ce-aş face dacă un alt război ar izbucni în România zilelor noastre? Cât de pregătit aş fi din toate punctele de vedere şi cum aş putea supravieţui?

Sunt gânduri care ne pot pregăti pentru ce e mai rău sau ne pot face să intrăm în panică. Asta depinde doar de noi… Cât despre mine, la capătul acestui tunel de gânduri, mereu se întrevede o luminiţă. Da, se pot întâmpla lucruri remarcabile şi în vreme de război. De fapt, tocmai în astfel de vremuri întunecate se poate vedea cel mai bine lumina pusă de Dumnezeu în noi… 

Printre lucrurile remarcabile care s-au petrecut în vreme de război este şi povestea caporalului german Josef Schulz. În iulie 1941, naziştii au capturat 16 partizani iugoslavi la sud-est de Belgrad. I-au legat la ochi şi i-au aşezat în faţa unei căpiţe de fân. Din acel pluton de execuţie, care aştepta semnalul ca să ucidă cu sânge rece, făcea parte şi Schulz. Şi acel semnal a venit… Toţi şi-au ridicat arma şi au îndreptat-o spre partizani, după ordin… Toţi în afară de Schulz, care a rămas în poziţia de drepţi. Un astfel de gest l-a costat scump… Fiindcă a refuzat să execute un ordin primit din partea superiorului său, soldatul german Josef Schulz a fost executat şi el, chiar atunci, împreună cu acei partizani legaţi la ochi şi aşezaţi în faţa căpiţei de fân…

Fotografia surprinde execuţia partizanilor iugoslavi. Se presupune că persoana fără cască ar fi Josef Schulz, sursă foto

Este adevărat, unii istorici consideră povestea lui Schulz ca fiind un mit. În orice caz, am ţinut s-o împărtăşesc cu voi, fiindcă ea, alături de ceea ce se întâmplă astăzi în Ucraina, m-a ajutat să ajung la nişte concluzii importante în ceea ce priveşte natura umană şi războiul.

Consider că una dintre cele mai puternice arme împotriva violenţei de orice fel, inclusiv a războiului, este empatia. La urma urmei, de ce se ajunge la războaie? Războaiele pornesc totdeauna din cauza deciziilor unor lideri politici care ignoră empatia (asta pornind de la premisa că ar fi capabili să simtă empatie faţă de ceilalţi!). Pentru ei, nimic în afara „interesului naţional”, aşa cum îl percep ei, nu mai contează. Nu mai contează că pentru acel obiectiv mor oameni nevinovaţi, că rămân copii orfani, părinţi fără copiii lor, că sunt distruse oraşe şi chiar ţări întregi. Oricât de mult ar costa, preţul nu-i sperie pe aceşti agresori, de vreme ce va fi plătit de alţii, nu de ei…

Care şef de stat, când porneşte un război, se gândeşte la durerea mamelor recruţilor care vor muri ulterior pe front? Cine dintre ei se gândeşte la drama sufletească a omului care în viaţa lui n-a tăiat măcar un pui de găină, iar acum este obligat să taie vieţi omeneşti? Cine are în vedere soarta aşa-ziselor „victime colaterale”? Familii dintre cele mai frumoase şi armonioase să fie distruse, să vezi copii ucişi în bombardamente, alţii murind de foame pe străzi, unii supravieţuind, dar fără să rămână întregi fizic sau mental… Multe dintre acestea fiind posibile şi în curtea dvs., domnule şef de stat, care porneşti războiul. Dacă asta nu vă determină să renunţaţi la ideea războiului, cu atât mai mult v-ar lăsa rece orice fel de orori care vor avea loc în tabăra cealaltă…

Pe de altă parte, dacă înainte de desfăşurarea unui război ar fi prezentat tot acest preţ care trebuie plătit, câţi din poporul statului agresor ar mai fi de acord ca acel conflict militar să aibă loc? Nu toţi sunt psihopaţi, aşa cum sunt unii care ajung în fruntea unor state şi calcă mai apoi peste cadavre în numele „interesului naţional”. Or, regimul politic ştie foarte bine asta. De aceea are grijă, indiferent de obiectivul unui război, să nu dezvăluie supuşilor lor preţul plătit, nici înainte de „tranzacţie”, nici în timpul ei şi dacă ar putea, nici măcar după…

Aşa se face că, dintr-o dată, războiul nu mai este război, ci devine „operaţiune militară specială”, iar ocupanţii devin „eliberatori”. Informaţii compromiţătoare despre agresor sunt considerate automat „fake news”, iar realităţi care nu mai pot fi combătute, ca de exemplu distrugerile produse în clădiri civile, incredibil, dar adevărat, sunt puse pe seama statului atacat: acel popor pur şi simplu se bombardează pe sine! Trist este că totdeauna se mai găsesc unii care, oricât de absurdă ar fi, cred propaganda agresorului. Dar istoria a arătat că oricât de mult ar fi îngrădit, adevărul tot va ieşi la iveală mai devreme sau mai târziu…

Drag cititor, trăim vremuri cu adevărat dificile. Organizaţii internaţionale se întrunesc, au loc negocieri, persoane cu putere de decizie caută soluţii… Soluţia însă o ştim prea bine. Soluţia ne-a fost dată de Dumnezeu când ne-a poruncit să ne iubim aproapele ca pe noi înşine (vezi Matei 22:39). Ca să aibă efect însă, punând astfel capăt pentru totdeauna războiului, soluţia trebuie pusă în practică de către ambele tabere, mai ales că în cazul de faţă este vorba despre două naţiuni care se consideră creştine, Rusia şi Ucraina. Cât despre cei din afara conflictului, ca creştini, consider că în astfel de momente nu trebuie să folosim arma urii îndreptată împotriva unei tabere sau alta, ci arma empatiei: empatie pentru ucrainenii atacaţi, dar şi pentru ruşii care, fără voia lor, iau parte la acest război. 

Soldatul german Hans-Georg Henke, în vârstă de 16 ani, după ce a fost capturat de armata americană pe 3 aprilie 1945, sursă foto

Nu am răspunsuri la întrebările cu care am început acest articol. Nu ştiu cât de pregătit aş fi dacă războiul va deveni cândva o realitate tragică şi pentru România… Şi în vremuri bune, şi în vremuri grele, viaţa mea e în mâna lui Dumnezeu şi asta este tot ceea ce contează… Ştiu însă că şi dacă va fi mereu pace în ţară în timpul vieţii mele, aşa cum arată şi versetul pe care mi l-am ales ca motto, într-un război tot sunt şi acesta este de natură spirituală. 

Dumnezeu să ne ajute ca în acest război spiritual să devenim cu toţii nişte războinici empatici: să luptăm împotriva păcatului, dar în acelaşi timp să avem empatie faţă de păcătos!

În final, vă mai las aici un cântec sfâşietor într-o limbă dragă sufletului meu, ebraica…

Acest articol a fost publicat în Istorie, Meditaţii, Religie, Toate postările, Viaţă și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Războinicul empatic

  1. Marian zice:

    Povestea caporalului german Josef Schulz este doar o poveste : frumoasa nu zic nu , plina de invatzaminte despre , ceea ce dumneata numesti empatie iar altii…omenie , insa este doar o poveste , un mit sau , ceea ce se numeste de regula cultul propagandei care mentine liber spiritul de omenie . Fireste ca , oamenii sant unii cu altii , precum lupii… . Despre mitul propagandistic Schultz , luna si mai ales anul in care se pretinde a se fi intamplat chestia , contrazic din start orice poveste in acest sens . La vremea respectiva nici un soldat german { nu uita ca majoritatea veneau voluntari la incorporarea in marea armata a furerului Adolf } n-ar fi aratat vreo o farama de ezitare mai ales cand era vorba despre suboameni asa cum erau considerate majoritatea raselor exceptand-o pe cea germana/ARIANA .1] ” Nu ştiu cât de pregătit aş fi dacă războiul va deveni cândva o realitate tragică şi pentru România… ” NIMENI nu-i NICIODATA pregatit sau suficient de pregatit sa dea piept cu Moartea . Ti-o confirma subsemnatul care , chiar s-a intalnit cu doamna in negru , nu mai departe de septembrie anul trecut si…abia mi-am revenit cu chiu cu vai din acea experientza . 2] ” Şi în vremuri bune, şi în vremuri grele, viaţa mea e în mâna lui Dumnezeu şi asta este tot ceea ce contează…” Esti destept : al perii pe gagiu doar doar va avea tzinere d e minte cand à-ti va venii randul… 3] ” Dumnezeu să ne ajute ca în acest război spiritual să devenim cu toţii nişte războinici empatici: să luptăm împotriva păcatului, dar în acelaşi timp să avem empatie faţă de păcătos! ” Unde-ai auzit dumneata o astfel d e invatzatura servita in BOR sau in Biserica Ortodoxa…Rusa ? L-ai uitat pe Kirill ? Motto-ul dumitale …este bun si-i si profund biblic insa , ca te faci ca DUPA efeseni a mai venit unul { merg la pariu ca-l cunosti } care a propovaduit ascultarea de Cezar INDIFERENT DE CEEA CE FACE ACESTA …ascultarea de carnea si sangele despre care faci vorbire . Afara de asta , Teonymusule , dumneata sti foarte bine ca nu se baga Dumnezeu in treburile lumesti . La chestia asta , jupan este DRACU dupa credintza fratilor Yehovisti . Dumnezeu asteapta doar…cred ca nici EL nu stie ce asteapta de la rodul CREATIEI SALE ! ” Care şef de stat, când porneşte un război, se gândeşte la durerea mamelor recruţilor care vor muri ulterior pe front? ” Ca de obicei afisezi o falsa naivitate caci respunsul este clar : NICIUNUL ! Eu cred ca acest razboi si cele ce vor urma , a fost pornit si gandita desfasurarea lui fix ca la jocurile video avand ca subiect razboiul : Call of Duty { toata gama } si care-or mai fi iar subiectii/recrutii sant tipi ce ajungand la un anume nivel al stapanirii jocului , au siguranta ca , in caz real va fi la fel . Pe undeva au dreptate { celebrul : mie nu mi se poate intampla } exceptand fie un glonzt ce credeau ca nu le este destinat sau..o lovitura de tun ce ai face sa se transforme in faclii alaturi de tancul in care tipii se cred intangibili . Intrebare…mai mult sau mai putzin naiva : ortodoxia rusa este intransigenta cand vine vorba despre iubirea de aproape deci…cum dracu de accepta aceasta Biserica Ortodoxa Rusa ca FRATII SA SE OMOARE INTRE EI ? Si-nc-o intrebare aproape la fel de , mai mult sau mai putzin naiva : dupa final , caci va venii si finalul , cum se vor mai privii in ochi oamenii din cele doua tari surori , vorbitoare ale aceleiasi limbi si inchinatoare in acelasi fel aceluiasi Dumnezeu ? Ei bine asta m-ar interesa sa aud din partea unui lider ce-si mana poporul la macel , nu daca se gandeste sau nu la durerea cuiva ! Si cand mi-amintesc cum al laudam pe pragmaticul Vladimir Vladimirovici Putin…nu ca ar fi rau daca , in urma razboiului , nu va mai exista picior de rus sau vorba ruseasca langa granitele Romaniei .

    • Teonymus zice:

      Dvs. ziceți că soldatul german din vremea celui de-al doilea război mondial n-ar fi arătat nici o fărâmă de ezitare față de cei pe care statul îi considera nefiind „arieni”, dar numele de Wilm Hosenfeld vă spune ceva? A fost căpitanul german de armată care l-a hrănit pe evreul Wladislaw Szpilman. Presupun ca ati vazut filmul „Pianistul”, care a fost făcut dupa biografia acestui evreu.
      Vedeti deci ca au mai fost exceptii în rândul armatei germane.
      În ceea ce privește relația dintre stat și biserică, Hristos ne-a învățat acest principiu simplu: „să dăm cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Se înțelege deci că supunerea față de autorități nu este nelimitată…
      Mai ziceți că Dumnezeu „nu se bagă în treburile lumești”. Biblia vă contrazice. Dumnezeu nu este indiferent față de ceea ce se întâmplă în lume. Nimic nu se întâmplă fără știrea Sa și nu a scăpat niciodată lucrurile de sub control, chiar dacă de multe ori a părut unora c-ar fi făcut așa. Ideea e că noi, ca oameni, de multe ori nu înțelegem, dar niciodată nu vom greși dacă vom continua să mergem „pe mâna lui Dumnezeu”. Dimpotrivă, doar așa vom fi „învingători”. Este nevoie însă de multă credință, de aceea vă înțeleg scepticismul…
      Întrebările alea din articol sunt retorice. Se înțelege că acel șef de stat care ia calea războiului, nu stă să se gândească la implicațiile acestei decizii față de omul de rând. Se gândește doar la rezultat, nu și la costuri. Din păcate…
      Biserica Ortodoxa Rusă, mai exact patriarhul acestei biserici, fiindcă mă gândesc că totuși o fi având și biserica asta preoți care cunosc cu adevărat învățătura creștină și o urmează, justifică războiul cu Ucraina la fel cum, cu legea în mână, fariseii l-au condamnat pe Isus la moarte.
      Fără doar și poate, Occidentul are păcatele lui. Ucraina vrea totuși cu el, iar asta nu o mai poate accepta „maica Rusie”. De ce e fariseism în toată treaba asta? Pentru că acest Kiril nu se uită și la păcatele poporului lui. El nu face decât să se uite la „paiul” din ochiul occidentalilor și când colo, e ditamai bârna în ochiul Rusiei.
      Periculos lucru să te crezi mai bun decât alții! Asta fac rușii. Până și Putin, pe care nu l-aș considera naiv, declara la un moment dat că dacă vor fi atacați nuclear, ei, rușii, se vor duce în rai ca martiri, nu înainte de a riposta și a-i trimite pe aceștia din urmă direct în iad.
      Ce pot să mai spun când aud așa ceva?
      Putin prin această decizie de a ataca Ucraina pe 24 februarie practic și-a distrus într-o singură zi întreaga reputație pe care și-a clădit-o o viață întreagă.
      Dacă într-adevăr le păsa rușilor de ucraineni și îi considera frați, acest război a fost cea mai proastă mutare pe care ar fi putut s-o facă.
      După acest conflict, e clar, ucraineanul de rând, care a fost martor prăpădului produs de armata rusă, nu-l va mai vedea niciodată pe rus ca frate. La urma urmei nici nu sunt de fapt. Un frate adevărat niciodată nu va căuta să te distrugă. Faptul că ar fi vorba de același sânge este mai putin relevant…
      Vorbesc însă pe plan firesc. Din punct de vedere spiritual însă, pentru un creștin, fie el și ucrainean, nu e nici o problemă să-l vadă ca frate pe cineva din Rusia ales, la rândul său, de Dumnezeu sa fie lumină.
      Înaintea lui Dumnezeu, răscumpărații Săi, fie rus, fie ucrainean, fie român, cu toții au aceeași cetățenie și aparțin aceluiași popor, deci sunt frați. Asta este tot ce contează.
      E trist însă că s-a ajuns la acest război…

      • Marian zice:

        Bine frate , ai ajuns sa iei d e bun scenariul unor filme doar pentru faptul ca acolo scria , fie la inceput fie la final , ca este vorba despre ” un caz real ” ? Mai ramane sa crezi la virgula tot ce povestea „ziaristul „ala francez in cartea sa , despre Nici O Lae Ceausescu adica , inclusiv chestiile in care scria negru pe alb ca ” in multe localitati din Olt , si astazi exista case ce au instalatia electrica facuta de…actualul presedinte ” . Se referea fireste la perioada de pana in 1940 . Atentie : in judetul Olt nici azi nu-s electrificate TOATE locuintele ! „Wilm Hosenfeld căpitanul german de armată care l-a hrănit pe evreul Wladislaw Szpilman ” iar despre aceste fapte vorbeste filmul ” Pianistul ” . Iar vorbesti din auzite ? Fi serios omule , astazi nu mai traiesc multi dintre cei ce au paricipat la al doilea macel mondial insa, daca vei avea curiozitatea sa cauti ai sa vezi ca majoritatea si-au aparat viata cat au putut mai bine stiind precis ca o alta viata nu le mai da nimeni…cel putzin pe lumea asta astfel incat au dat dracului pana si ideea de-a incerca macar s a salveze pe cineva…exceptand rudele d e gr.I si nici macar acolo nu in permanentza . Fix ca-n perioada dintre 1947 si…1990 . ” Mai ziceți că Dumnezeu „nu se bagă în treburile lumești”. Biblia vă contrazice. ” Pe mine ? IM-PO-SI-BIL !!! Cat despre filme , de foarte multa vreme incoace , singurele filme despre vreun evreu viu sau mort , filme ce ma intereseaza cu adevarat , sant filmele acelea despre amicul acela comun al nostru , celelalte nu-s altceva decat gunoi sau cel putzin asa le consider eu , tipul care , in aceasta perioada de Post si Rugaciuni incearca sa devina un crestin…mai ceva decat sant altii ! Zi buna Teonimusule si sa ma ierti ca , abia azi am reusit sa-ti vizitez parohia . 🙂

      • Teonymus zice:

        Dacă tot nu v-a convins exemplul lui Hosenfeld, deși stau în picioare mărturiile lui Szpilman, ce puteți spune despre Schindler? E drept, nu e vorba despre un soldat, dar era totuși un german care s-a opus „curentului” într-o Germanie nazistă, antisemită. Deci mai existau și germani „normali” în vremea aia, așa cum cred că mai sunt și ruși „normali” astăzi, nu doar „putini”, „lavrovi”, „peskovi” și restul care au declanșat și întrețin acest război odios în Ucraina…
        Mă bucur să aud că v-ați propus să deveniți un creștin mai bun. Dumnezeu să ne ajute pe toți cei care ne numim creștini să și fim cu adevărat!

  2. Marian zice:

    Bine ca mi-am amintit la vreme : ” Consider că una dintre cele mai puternice arme împotriva violenţei de orice fel, inclusiv a războiului, este empatia. ” La violenta se raspunde cu violenta ca-ti place sau nu ! Degeaba incerci sa opresti glontzul cu flori …sau cu vorba buna . Deci n-ai decat sa propovaduiesti de la amvonul matale cata pace doresti caci , nebunii vor face tot cum le este firea ! Ma-ntreb , cum dracu vor mai manca ortodocsii rusi si ucrainieni pasca sfintzita si cum vor mai bea vinul { CARNEA SI SANGELE LUI IISUS CARE S-A JERTFIT SI PENTRU EI } in preziua Invierii ? O seara cat mai buna in continuare !

    • Teonymus zice:

      Hristos ne-a învățat să întoarcem și obrazul celălalt. Aceasta, adică dragostea, este cea mai puternică armă.
      Cu oricare alta poți cuceri locuri, țări, dar numai dragostea poate cuceri oameni. Și a și cucerit.
      Prin dragoste a cucerit Hristos omenirea, murind pe cruce de dragul nostru. Prin dragostea Lui putem birui și noi.
      Că mulți aleg altă cale nu are nici o relevanță, asta nu înseamnă că dragostea nu este o armă eficientă.
      Este acest conflict între Ucraina și Rusia, dar asta nu înseamnă că ucraineanul nu mai poate avea părtășie cu un rus. Dacă amândoi sunt cu adevărat creștini, nimic nu mai contează. Adevărata noastră patrie este sus, nu aici, iar cetățenii ei sunt aleși de Dumnezeu, nu de noi…
      Noapte binecuvântată să aveți!

  3. Marian zice:

    Nu stiu daca ai fost atent insa , n-am injurat , n-am blestemat si n-am vorbit urat despre nimeni . De ce ? Simplu : este Postul Pastilor si-n perioada Postului { macar acum } incerc sa fiu mai bun , incerc s a ma schimb sa devin mai…iertator , un adevarat crestin 😀 . Serios ? 😦 Chiar iti pare ca-n ACEST razboi dar si-n oricare altul , a interesat pe careva despre mesajul , despre PORUNCA lui Hristos ? Ce dracu Teonymusule , doar traim in secolul XXI !

    • Teonymus zice:

      În cazul asta, al conflictului dintre două țări nu doar „surori”, ci și creștin-ortodoxe, Rusia considerându-se chiar un fel de „ultimă redută” a creștinismului în lume, parcă te-ai aștepta să se pună preț pe porunca lui Hristos de a ne iubi unul pe altul cum ne-a iubit El. Nu de alta, dar Putin tocmai a citat din Ioan 15:13…
      Occidentul are și el păcatele lui, dar la fariseism pe ruși nimeni nu-i întrece.

  4. Marian zice:

    Prietene…o fi vorba despre alt Ioan sau , citatul este ala inscris pe Statuia Libertatii din USA , nu de alta dar in TOATE Scripturile detinute de subsemnatul , n-am vazut ceva care sa se apropie cat de cat de ceea ce doresti dumneata sa sugerezi . Putin…ala poate zice orice caci , este VLADIMIR VLADIMIROVICI PUTIN moderat DE TICALOS !

    • Teonymus zice:

      Eu am spus doar ce a declarat Putin în cadrul acelui miting de pe stadion vorbind despre „operațiunea militară8 specială” din Ucraina. Tipul a citat cu nonșalanță din Evanghelia după Ioan 15:13. Patriarhul Kiril, de asemenea, încearcă să transforme această barbarie intr-un mandat sfant al Rusiei…
      Asta nu inseamnă că Occidentul e „sfânt”, are și el stofă de fariseu ( și încă cum! )dar pe ruși nu-i întrece. Istoria i-a antrenat prea bine în acest din acest punct de vedere…

  5. Marian zice:

    Schindler { asta chiar a existat si-a reusit si performantza de-a insela natiunea israeliana } a fost doar un om de afaceri care-a vazut oportunitatile . Nu uita : rusii ” normali ” despre care vorbesti dumneata isi apara pielea de FSB , OMON si care moderat mai exista prin Rusia aia , iar Putin sau Lavrov n-au ajuns acolo unde au ajuns { adica fix precum Hitler si Joachim von Ribbentrop } fara sprijin masiv din Westul fariseu plus sprijin masiv , prietenesc si ” dezinteresat ” din partea amicului lui Hitler numit : Josef Vissarionovici Dughashvilli . Sa se jure pe ma-sa Trump si Biden si frau Merkel sau Emanuel Macron si Ursula van Der Lyen , ca-s straini de toate chestiile astea numite generic de noi prostimea : COVID 19 si Razboiul din Ucraina si , poate c-ai voi crede , praful sa se-alega moderat!! Nu-ti spusei ca in aceasta perioada ma pregatesc s a devin un crestin mai bun ? Reusesc bine , nu reusesc…iarasi bine : nu se supara Dumnezeu fix pe mine !

    • Teonymus zice:

      Nu știu care a fost motivația inițială a lui Schindler când a salvat evrei, dar știu rezultatul final și asta contează cel mai mult. Pentru un german din vremea aceea, a facut niște gesturi extraordinare pentru evrei și merită respectul posterității…
      Clar că în politica internațională, din păcate, nimeni nu este neprihănit și vă dau dreptate în sensul că și Occidentul își are partea lui de vină că lucrurile au degenerat în asemenea hal. Foarte bine ați amintit pe Merkel, au mai fost și alți șefi de stat împreună cu ea care prin politica lor l-au bătut pe umăr pe Putin și i-au dat mână liberă să ajungă în situația de acum. De ce? Un singur cuvânt: gaz… Rusia are o marfa și Europa are nevoie indispensabilă de ea. Dar chiar și așa, se puteau cauta alternative, pe care tot au ajuns până la urmă să le caute astăzi.

  6. Marian zice:

    Spui dumneata : ” Un singur cuvânt: gaz…” dar uiti sa adaugi si PRETZ PREFERENTIAL ca doar nu era din averea ma-sii !!! Fireste nu doar gaz-ul ci si acea idee ca , o natiune ca Rusia condusa de un tip precum Putin , va intzelege vreodata ce-nseamna democratia …chiar si acea democratie care exista in Romania si va incepe sa se comporte ca atare . Bine ca mi-am amintit la vreme , nu era cazul s a moderezi { doar ti-am spus ca doresc sa devin … mai bun } : era o gluma in stil Bucuresti -Berceni 🙂 😀 . Oricum , tot respectul caci dupa cum vad , nu ti-ai iesit din mana ! P.S. Moderat…RAHAT : CENZURA TOATA ZIUA !!! 😀 😀 😀 Un weekend cat mai apropiat de dorintele dumitale … ” asta ti-o doresc ” ! 🙂

    • Teonymus zice:

      Într-adevăr, Putin i-a dezamăgit pe mulți din Vest, care-l vedeau ca fiind un exemplu de șef de stat care știe să se facă respectat în lume. Personal, știam că de la un tip care a fost spion KGB te poți aștepta la orice. I-am observat de mult acel cinism specific al bolșevicilor, ironia și mândria cu care se uita la restul lumii, intr-un cuvânt: „fariseism”. De ce zic „fariseism”? Pentru că nu făcea mai întâi ordine în „ograda” lui, ca abia mai apoi să arate cu degetul în „ograda” altora. Dar și el e până la urmă un produs al sistemului sovietic, în care știți mai bine decât mine cat de importantă era propaganda, ascunderea celor negative și în lipsă de lucruri pozitive, inventarea lor sau distragerea atenției prin arătarea cu degetul spre problemele din SUA.
      Ziceam deci că l-am „citit” de multă vreme, de prin anii 2000 când a ajuns la putere. Ce pot să mai adaug e că a trebuit să recunosc că, spre deosebire de mulți șefi de stat sau simpli politicieni, Putin are o oarecare inteligență. Știe istorie, deși o interpreteaza mereu în favoarea „maicii Rusie” și ca discurs, ca folosire a logicii, nu știu câți i-ar fi făcut față. Și când părea că este încolțit de întrebările presei, era un adevărat maestru al ceea ce este astăzi denumit „whataboutism”: Ori de câte ori cineva îi atrăgea atenția că Rusia a făcut cutare abuz, imediat o întorcea aducând în atenție chestii negative din Vest. „Acolo cum se poate proceda așa? De ce lor li se permite, iar altora nu?”
      Nu știu totuși cum un om așa inteligent ca el a putut să facă o greșeală atât de mare atacând Ucraina. Așa cum spune și Biblia, mândria „merge înaintea căderii”. După părerea mea, mândria l-a împins aici. S-o fi gândit cum este posibil ca ucrainenii să lase „fratele” și să se ducă la „dușman”, în NATO, la Occident, la SUA? Așa ceva pentru el era inadmisibil, fiindcă era vorba de „măreața” Rusia. Dar privind realist, cine e Rusia? Fara gaz ar fi o țară de mâna a treia economic. Practic în afară de gaz, de aceste resurse energetice, Rusia nu prea mai are cu ce să se laude. Și din punct de vedere militar, fara armamentul ei nuclear, practic ar fi un nimeni pe plan internațional. Dovadă e și faptul că armata ucraineană, o armată mai mică, dar mai organizată, le-a rezistat până în prezent.
      Când zic că Rusia nu mai are cu ce să se laude în afară de resursele energetice și armamentul nuclear, nu includ aici și cultura rusă. Cultura nu este un factor economic, material, ci unul spiritual. Realitatea crudă o arată: degeaba îi ai pe Dostoievski și Ceaikovski, oameni de geniu, dacă te poți trezi în secolul XXI să constați că practic societatea a ramas la acel stadiu de acum sute de ani în urmă, în care om pe om se vâna pentru o bucată de pământ. Trist…
      Un weekend binecuvântat vă doresc și dvs.!

  7. Marian zice:

    Mi-am amintit foarte tarziu desi imi umbla prin minte chestia . Prin Mai 2014 mi-am mai spus parerea despre ” Lista lui Schindler ” iar azi constat cu bucurie c a nu mi-am schimbat opiniile . 2014…2015 anii cand aveai cate 10-15-20 de vizitatori fiecare avand comentariile sale TOATE fiind d e mare bun simt . Poate ti-o reamintesti pe Melanie cu ocazia asta …si parca tot atunci exprimasem si eu niste pareri { era perioada anexarii peninsulei Crimea } despre Putin si…poporul rus basca cel ucrainian . Eu nu am invatat nici astazi cu sa caut precis ceva in istoricul unui blog insa sa sti ca si atunci vorbeam fix ce spuneai { fireste folosindu-ma d e alte cuvinte } si dumneata in aceasta postare . Raman neschimbate urarile de-a avea mare placere si bucurie in acest weekend si…bine ca mi-am amintit : MI-AU INFLORIT CIRESII !!!

    • Teonymus zice:

      A trecut ceva de atunci, din anii 2014-2015, dar îmi amintesc de discuțiile avute cu dvs., dar și cu ceilalți care obișnuiau să mă abordeze aici.
      Păcat că mulți dintre cei care veneau aici nu mai sunt bloggeri activi. E drept, nici eu nu am mai fost activ prin postări vreo 3-4 ani, dar până la urmă nu am mai putut să stau departe de acest hobby. Poate se vor întoarce și ei, cine știe… Ar fi frumos.
      Așa este, cam aceleași discuții despre Rusia le-am avut și în 2014 când a anexat Crimeea. Cel mai simplu să găsiți un articol pe blog e să folosiți arhiva din dreapta, jos. Sunt acolo scrise toate lunile de când am început să postez. Dați click pe oricare dintre ele și vă apar acolo toate postările din luna respectivă.
      Blogul mai are o opțiune de „search”. Din păcate însă are pretenția să scrieți titlul exact, inclusiv diacritice, ca să vă dea articolul respectiv.
      Am dat de articolul în care am abordat același subiect. El poate fi accesat AICI.
      Mi-aș fi dorit ca „previziunile” noastre făcute pe acea pagină să nu se adeverească. Din păcate însă, lucrurile s-au întâmplat întocmai cum am intuit noi acolo… Eu atrăgeam atenția în acea postare și comentarii că Putin nu se va opri aici, nu se va opri nici măcar dacă ar obține și estul Ucrainei, ci că va căuta să ocupe toată Ucraina, dvs. mi-ați dat dreptate și ați intuit bine o înțelegere între China și Rusia.
      Iată ce scriam atunci într-un comentariu la acea postare despre anexarea Crimeei: „cred că Putin a și testat „apele”, a vrut să vadă cum reacționează restul, ca apoi să „viseze” la mai mult, la mult iubita lui URSS, pe care el o vrea „reînviată”…
      Dacă noi, niște simpli cetățeni, am putut atunci să înțelegem aceste lucruri, stau și mă întreb cum de s-a ajuns totuși în situația aceasta în care ne găsim astăzi. Clar că marile puteri își au vina lor, fiindcă Rusia a scăpat ieftin când a ocupat Crimeea și asta i-a permis să îndrăznească tot mai mult.
      Duminică binecuvântată să aveți!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s