Cugetare CXIV

Dragostea este ca o ninsoare: unde se aşterne ea, până şi cel mai mizerabil loc devine alb, alb imaculat…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Aforisme, maxime şi cugetări și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Cugetare CXIV

  1. Allexyanna zice:

    Superb, mai ales ca tocmai a nins.

    • Teonymus zice:

      Da, ar trebui să ne bucurăm de zăpadă cu atât mai mult cu cât mai este o săptămână de iarnă. Pe urmă va trebui să aşteptăm vreo 9 luni ca să vedem iar fulgi de zăpadă… 🙂

  2. Marian zice:

    Da , dar si cand acea ninsoare inceteaza iar zapada se topeste …revine in actualitate aceeasi mizerie . Parintele profesor Constantin Galeriu le spunea o data unor tipi pe care-i cununa ca : ” Dragostea seamana cu-n butoi ce are la suprafatza un strat mai gros sau dimpotriva , mai subtzire d e miere insa ….sub miere se gaseste INTOTDEAUNA ….” Nu vreau sa dau d e lucru moderatorului dumitale asa incat , te las sa ghicesti singurel ce expresie urma 😉 ! Parca si aia de la Die Straits interpretau aceasta melodie absolut exceptionala postata de dumneata : ” Nights In Withe Satin ” .

  3. loveisaname zice:

    Foarte frumos articol ❤

  4. Pingback: Elogiu dragostei divine | Lumea lui Teonymus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s