Despre prejudecată

Cred că fiecare dintre noi suntem cel puţin o potenţială victimă a prejudecăţilor celor din jur. Că nu ne-a înzestrat natura cu un fizic „de invidiat”, că facem parte dintr-o minoritate, fie ea etnică sau religioasă, că există câteva deosebiri între noi şi majoritatea, diferenţe de care poate nici măcar nu suntem „responsabili”, toate acestea sunt folosite de unii pentru a ne face un „portret-robot” la care probabil nu vor renunţa niciodată. Degeaba te vei strădui să le arăţi că nu eşti aşa cum cred ei, în mintea lor vor şti una şi bună: „lasă că ştim noi cum sunteţi voi”…

Dintre aceste prejudecăţi sau stereotipuri, unele au depăşit graniţele ţărilor respective şi s-au transformat într-o etichetă jignitoare pentru poporul în cauză. De pildă, italienii sunt „băieţii mamei” sau „macaronari”, francezii sunt „aroganţi”, scoţienii „zgârciţi”, africanii „primitivi”, asiaticii „mâncători de orez” etc. etc.

N-ar trebui să mai insist pe prejudecăţile pe care le îndură un român într-o ţară străină. Din păcate, acestea au devenit deja o „obişnuinţă”. Până şi din cei mai educaţi se vor pune în „gardă” sau vor plânge de mila ta pentru că i-ai spus că vii din România. Vei încerca să le explici că lucrurile nu stau chiar aşa, iar unii se vor mira de prostia/ignoranţa lor, în vreme ce alţii vor zâmbi îngăduitor şi se vor gândi că încerci să-i „îmbrobodeşti”. Adică, ei văd în fiecare zi români săvârşind infracţiuni şi tu vii să le spui că poporul român este unul cinstit…

Dar să lăsăm prejudecăţile străinilor faţă de români şi să privim în „ograda” noastră! M-am săturat de prejudecăţile capitalei faţă de provincie, de cele ale ortodocşilor faţă de neoprotestanţi şi invers, de ale românilor faţă de cei de etnie romă, de ale orăşenilor faţă de ţărani…

A caracteriza un grup pornind de la un caz singular ori este semnul unui intelect redus, ori al unei rele-voinţe. Pe pământ trăiesc 7 miliarde de oameni, dar nu vei găsi nici un individ care să fie „la fel” ca un altul. Până şi gemenii se deosebesc în ceea ce priveşte trăsăturile interioare. Iar tu ai întâlnit câteva persoane dintr-un anumit grup şi deja ai pretenţia că-i cunoşti pe toţi cei care fac parte din acel grup. Poţi să-i ştii pe fiecare în afară de unul şi tot nu vei avea dreptul să-l bagi şi pe acesta în aceeaşi „oală”. Nu e drept…

Până şi cel mai mare criminal se bucură de prezumţia de nevinovăţie, dar de multe ori noi nu o oferim semenilor noştri care nu ne-au făcut nimic. Singura lor vină este că sunt „altfel”, s-au născut sau au devenit aşa. Atât, dar este „de ajuns” pentru noi.

Ce bine ar fi dacă am fi drepţi şi nu ne-am mai lăsa conduşi de prejudecată…