Elogiu dragostei divine

Dragostea…

Dragostea este cel mai frumos cadou pe care l-a primit la naşterea sa omul…

Dragostea este singurul suvenir pe care omul l-a luat din Eden…

Ea este harta care ne arată drumul spre Paradis…

Este cea care l-a urmat pe om după căderea din Paradis pentru ca să-l aducă acolo  înapoi…

hosseinzare10 Continuă lectura

Publicat în Aforisme, maxime şi cugetări, Creaţii literare, Meditaţii, Religie, Toate postările, Viaţă | Etichetat , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Talentaţi şi mediocri

Lumea este plină de scriitori. Bibliotecile sunt pline de romane, de poezie, de milioane şi milioane de opere ce oglindesc atâtea veacuri şi epoci… S-ar părea c-am ajuns la un nivel de saturaţie în arta cuvântului scris. Aşa şi este dacă îi avem în vedere pe acei „scriitori de duzină” de ale căror opere suntem sătui… Dar niciodată nu ne săturăm de cuvintele care sunt aşezate rânduri-rânduri de către pana unui scriitor iscusit. Astfel de cuvinte ne aduc căldură în suflet, ne înviorează, ne hrănesc. Produc în noi trăiri atât de frumoase! De aceea, aşa scriitori să tot fie…

Lumea este plină şi de pictori. Sunt atâtea muzee, atâtea expoziţii! Atâţia oameni îşi trăiesc viaţa în faţa unor coli de hârtie şi nu pricep de ce opera lor nu este la fel de apreciată ca a altora. Ce nu înţeleg aceşti „pictori de duzină” este că noi îi preferăm pe cei care-şi trăiesc viaţa nu în faţa, ci în nişte coli de hârtie… În opera acestor maeştri este ceva greu de explicat, o scânteie care ne atrage privirea. Şi nu trebuie să vină un critic de artă să ne explice ce reprezintă combinaţia de culori folosită. Este acel fior care explică totul inimii noastre…

laurentpernot2 Continuă lectura

Publicat în Meditaţii, Muzică, Religie, Toate postările, Viaţă | Etichetat , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Întrebări şi răspunsuri existenţiale

Nu ţi s-a întâmplat niciodată să te opreşti brusc din gândurile tale, fără să fii neapărat într-o stare de tristeţe, ba chiar să te fi simţit mulţumit de viaţa ta cu câteva secunde mai înainte şi să începi să-ţi pui întrebări ciudate precum: De ce exist? Cândva n-am fost, azi sunt, oare ce va fi cu mine mâine? Şi dacă mâine nu voi mai fi aici, ce rost au avut toate câte au fost pentru mine? Care a fost ideea? Ce sens are tot acest mănunchi de trăiri pe care-l numim „viaţă”? Ce sens am eu în această lume?

Untitled

Desigur, unii încearcă să ucidă din faşă aceste gânduri spunându-şi că totul este rodul unor întâmplări. Ei trăiesc astăzi fiindcă aşa s-a întâmplat. Unde vor fi mâine? Tot aici sau în nefiinţă, în neantul din care au venit. Şi nimic într-un cadru spaţio-temporal nu capătă pentru ei un sens atemporal. Cu alte cuvinte, deviza lor este „să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri” (1 Corinteni 15:32). Sau, dacă vreţi, carpe diem. Trăieşte-ţi clipa, suflete, căci atât ai cât este aici… Continuă lectura

Publicat în Meditaţii, Religie, Toate postările, Viaţă | Etichetat , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cât de mare eşti, Doamne

Orice lovitură doare. Dar una e să te aştepţi, precum un boxer în ring, să mai încasezi câteva dintr-o parte sau alta şi cu totul altceva este să stai relaxat, liniştit şi de nicăieri, când ţi-e lumea mai dragă, să primeşti o lovitură puternică fulgerătoare. Şi când simţi că zâmbetul ţi s-a transformat instantaneu în grimasă, că peste privirea ta s-a lăsat ceaţa şi întreaga ta fiinţă a devenit ca o trestie plecată la pământ, mai ridică-te dacă poţi, suflete…

Ce rămâne de făcut, atunci? Vei rămâne acolo jos întrebându-te toată viaţa: De ce eu? Vei ridica pumnul către Dumnezeu şi vei aştepta cu înfrigurare să se tragă odată cortina şi peste piesa vieţii tale, care deşi a început bine, s-a dovedit una proastă? Sau vei accepta că Dumnezeu „face rana şi tot El o leagă; El răneşte şi mâna lui tămăduieşte” (Iov 5:18), vei accepta asta şi cu credinţă îţi vei aştepta tămăduirea?

4374-244923-picteaza Continuă lectura

Publicat în Meditaţii, Muzică, Religie, Viaţă | Etichetat , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Lacrimi

După ce ne-am născut, primul lucru pe care l-am făcut a fost să plângem. Şi bine am făcut! De ce? Pentru că aşa este viaţa noastră pe Pământ: nu putem vedea cu adevărat frumuseţile din jur dacă ochii nu ne-au fost mai întâi spălaţi de lacrimi şi nici zâmbet mai frumos nu există decât acela care urmează conturul trasat de atâtea lacrimi…

GunnarSmoliansky7Sursă foto: mymodernmet.com

Continuă lectura

Publicat în Meditaţii, Religie, Viaţă | Etichetat , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Scrisoarea lui Dumnezeu pentru tine

Cine poate cântări durerea unui părinte când vede că fiul său nu-l mai recunoaşte? A uitat chipul celei care l-a născut, a uitat pe cel care-l purta pe braţe, a uitat de parcă nu i-ar fi cunoscut niciodată… Şi totuşi tatăl nu renunţă, şi totuşi mama nu cedează. Poate, cândva, fiul îşi va aduce aminte de mâna bătătorită pe care o ţinea strâns când străbăteau împreună străzi întunecate, poate îşi va aminti de îmbrăţişarea lor caldă, poate că dragostea pe care n-au încetat să i-o arate va reuşi să-i facă din nou inima de carne… Dar fiul rămâne de piatră. Se comportă de parcă ei nu există şi nici n-ar fi existat vreodată… Continuă lectura

Publicat în Meditaţii, Religie, Viaţă | Etichetat , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Viaţa ca o carte

Viaţa omului este ca o carte: naşterea şi moartea îi sunt coperţile, anii îi sunt paginile, zilele trec rânduri-rânduri… Cu toţii citim o astfel de carte! Unii, ce-i drept, cu interes şi entuziasm, dar alţii nepăsători şi plictisiţi. Dacă ar fi după ei, ar sări de unele pagini, ar trece peste capitole, numai să dea de ceva mai interesant, dar nu se poate… Această carte trebuie citită toată, de la început şi până la sfârşit!

Fiindcă trăim într-o bibliotecă gigantică, care ne pune la dispoziţie atât cărţi complete, cât şi cărţi în curs de editare, din când în când mai aruncăm un ochi şi în cărţile altora. Privim la acele cărţi şi parcă totul este mai frumos în ele. Acolo personajele sunt mai bine conturate, subiectul mai interesant, abundând în metafore şi alte figuri de stil care încântă simţurile cititorului… Ce mai, ne spunem, aşa cărţi să tot citeşti! Apoi, ne întoarcem trişti la paginile noastre, sperând că vom citi şi la noi vreodată ce am văzut la alţii… Cu alte cuvinte, ne comportăm de parcă nu noi ne-am scrie cărţile, ci alţii… Continuă lectura

Publicat în Cărţi, Meditaţii, Religie, Toate postările, Viaţă | Etichetat , , , , , , , , , , , | 12 comentarii