Adevăraţii prieteni

Motto: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”. (Evanghelia după Ioan 15:13)

Se spune că în Grecia antică, în secolul V î.Hr., trăiau doi foarte buni prieteni, Damon şi Pythias. În călătoriile lor, aceştia au ajuns la un moment dat şi în Siracuza, o colonie greacă aflată pe teritoriul Siciliei de astăzi. Siracuza era condusă pe atunci de către Dionysios I, unul dintre cei mai cruzi despoţi ai vremii. Nu este prea clar cum anume s-au derulat lucrurile, cert este însă că Pythias intră în dizgraţia tiranului şi este condamnat la moarte pentru „trădare”. 

Resemnat, tânărul îi cere suspiciosului monarh o ultimă favoare: să i se mai ofere câteva zile de răgaz, ca să-şi pună familia în ordine şi să-şi ia rămas bun de la cei dragi. Evident că Dionysios a perceput o astfel de solicitare ca pe o glumă, mai ales că familia lui Pythias locuia destul de departe de Siracuza: Cine putea fi atât de „nebun” încât văzându-se din nou liber, să se întoarcă de bunăvoie la eşafod? În acest moment intervine însă Damon, bunul prieten al condamnatului, care-i cere regelui să-l ţină zălog până când Pythias avea să se întoarcă, iar dacă nu se va întoarce, să fie executat el în locul prietenului său. Dionysios, ca unul care nu avea încredere în nimeni, era convins că odată lăsat liber, Pythias nu avea să se mai întoarcă, dar provocat de încrederea oarbă a lui Damon, a fost de acord cu târgul propus de acesta.

Sursă photo

Numărul zilelor stabilite s-a scurs pe nesimţite, dar Pythias nu se mai întoarse… Cu toate acestea, încrederea lui Damon n-a fost deloc afectată. Îl cunoştea bine pe prietenul său şi ştia că este un om care niciodată nu şi-a încălcat cuvântul. Trebuia să fi intervenit ceva de nu s-a întors aşa cum promisese… Şi dacă în acest mod i-a fost dat să-şi încheie viaţa, gândea că pentru cineva ca Pythias se merita să şi mori… Dar chiar în clipa în care urma să fie dus la locul execuţiei, chiar atunci îşi făcu apariţia bunul său prieten…

Vizibil extenuat, abia răsuflând, dar radiind de bucurie văzând că Damon mai este încă în viaţă, Pythias se scuză că nu ajunse mai devreme. A avut o călătorie plină de peripeţii… După unele versiuni, a trecut printr-un naufragiu, după altele, piraţii i-au capturat corabia şi l-au aruncat peste bord. Cert este că a trebuit să treacă peste piedici foarte mari să poată ajunge la timp ca să fie… omorât! Dar el nu s-a dat bătut, n-a renunţat, ci a luptat până în ultima clipă. Şi toate acestea pentru amicul său Damon…

Priveliştea aceasta a reuşit să-l impresioneze până şi pe unul ca Dionysios, care i-a eliberat în final pe amândoi. Se spune că regele ar fi spus că şi-ar da toată bogăţia ca să aibă un prieten ca Damon sau Pythias şi le-ar fi cerut celor doi să fie şi prietenii săi.

Mi-a plăcut mult această legendă, de aceea am ţinut s-o reproduc aici pentru cei care n-o ştiu. Un adevăr trebuie să existe în ea, de vreme ce oameni ca Aristoxenus şi Cicero, ce-i drept în secolul următor, amintesc despre prietenia dintre Damon şi Pythias în scrierile lor…

Andre Kohn, Friends, sursă

Ne plac tuturor astfel de istorisiri care ilustrează idealul acelui tip de dragoste pe care grecii îl numeau „philia”, adică dragostea de oameni dezinteresată, liniştită, lipsită de pasiunea „erosului”, adică a iubirii conjugale sau de cuplu. De când mă ştiu am admirat prietenia dintre David şi Ionatan, prietenie care s-a manifestat chiar cu vreo 4 secole înainte de cea dintre Damon şi Pythias… La urma urmei, cine nu şi-ar dori asemenea prieteni? Până şi Dionysios I al Siracuzei a realizat că are nevoie să ţină lângă el astfel de oameni, dar oare câţi ne dorim să fim noi înşine astfel de prieteni pentru alţii?

Mulţi dintre noi avem mulţi „prieteni”. Ne mirăm poate şi noi cât de mare este lista de pe facebook. Există însă o vorbă care ascunde în ea un mare adevăr: „Prietenul la nevoie se cunoaşte”. Numai ceva să intervină şi să nu mai fim cum am fost înainte sau să nu mai avem ce aveam cândva şi abia atunci vom realiza cine ne sunt cu adevărat prieteni. Dar să avem grijă, de multe ori şi noi suntem testaţi în acest fel…

Adevărata dramă nu e când realizăm că am încercat să construim ceva, am pus suflet şi pur şi simplu am fost folosiţi pentru interesele egoiste ale unor persoane. Chiar dacă omul n-a văzut, chiar dacă omul n-a apreciat, există Cineva care a văzut şi a apreciat şi ferice de noi că nu de la om ne vom lua răsplata! Adevărata dramă este când noi am folosit oameni, când am dat de înţeles că suntem sinceri, dar noi am vrut doar să ne facem relaţii. Persoana cutare era un om cu stare, avea profesia cutare, era priceput în multe domenii, e bine să cunoaştem astfel de persoane, că în viaţă nu se ştie niciodată… Şi uite aşa ne-am gândit doar la noi, iar când a venit noaptea în viaţa lui, alţii i-au fost lună şi stele, noi ne-am făcut nevăzuţi… Dumnezeu să ne ierte dacă am procedat aşa şi să ne ajute să ne revanşăm faţă de acele persoane şi să nu mai greşim în acest fel niciodată!

Sursă foto

Drag cititor, dragostea faţă de cei din jurul nostru nu este doar un simplu ideal, ea este un mandat! Nu este o opţiune, este o poruncă! Dumnezeu este dragoste! Dacă credem că suntem ai Lui, şi noi trebuie să fim la fel…