Puterea de a te opune „curentului”

E uşor să faci pe „revoluţionarul” atunci când trăieşti într-un regim politic în care dreptul la opinie şi liberă conştiinţă este garantat. E uşor să te opui puterii şi să faci parte din opoziţie într-un regim democratic. Dar câţi mai au curajul să-şi păstreze convingerile după ce statul sau societatea începe să facă presiuni asupra ta, să-ţi încalce drepturile şi să ia măsuri represive?

Întotdeauna i-am admirat pe acei oameni care şi-au apărat idealurile şi demnitatea şi nu s-au lăsat ca majoritatea, în voia curentului. Că asta e situaţia, nu-i aşa? Astea-s timpurile. Le cântăm în strună şi aşteptăm o schimbare, dar până atunci ce putem face? Doar o viaţă avem… Chiar aşa să fie?

Trecutul ne arată multe exemple de oameni care au privit altfel lucrurile. Pentru asta au rămas pentru totdeauna la un loc de cinste în memoria urmaşilor lor din toate epocile. Oameni ca primii creştini, care au acceptat prigoane când puteau pur şi simplu să se dezică de propriile convingeri prin câteva cuvinte, filosofi sau oameni de ştiinţă ca Giordano Bruno, deţinuţi politici sau din motive religioase din vremea României Comuniste ca Richard Wurmbrand (şi câţi alţii) etc. etc.

Astăzi trăim într-o epocă în care îmi place să cred că într-un stat democratic nu mai au loc astfel de abuzuri, dar de multe ori când întreb pe tineri de ce fac anumite lucruri sau când iau parte din întâmplare la discuţiile unor persoane mai învârstă, de multe ori aud argumentul: „dacă toţi fac aşa, de ce nu aş face şi eu?”. Şi puţini îşi pun problema dacă ceea ce fac „toţi” e bun, contează doar argumentul cantităţii, a majorităţii. E incredibil cum „efectul de turmă” nu şi-a pierdut prea mult din putere în decursul vremii, deşi acum când avem acces la cultură ca niciodată ne-am aştepta la orizonturi intelectuale mai deschise.

De multe ori îmi vine să cred că în ciuda schimbărilor istorice, nivelul mental al multora rămâne acelaşi. Este nevoie doar de context şi acest adevăr crud ni se dezvăluie la fel cum perdelele dezvăluie cuştile în care se găsesc fiarele la un circ.

Mereu aceeaşi piesă, doar în decoruri diferite. Dar câtă vreme se vor găsi oameni ca August Landmesser, omenirea nu-şi va pierde speranţa.

Image

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Istorie, Meditaţii, Toate postările, Viaţă și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Puterea de a te opune „curentului”

  1. Marian zice:

    Cum spunea mai ” zilele trecute ” un bun prieten d-al meu : ” E usor a scrie ….versuri , cand NIMIC nu ai a spune ! ” A dat Dumnezeu sa cobori cu picioarele pe Pamant !!! Cheapeu mon cher , cheapeu !!!!

  2. Teonymus zice:

    Înseamnă că avem un „prieten” comun 🙂 . Salut iarăşi perspicacitatea dvs. Imediat aţi depistat paralela eminesciană folosită în final. Cu unul ca dvs. nu pot să plagiez 😀 .
    Cât despre mine, sunt realist de felul meu, dar mai am perioade când îmi place să visez la o lume utopică. Oricum, nu e rău să speri şi să încerci să schimbi ceva, fiindcă ştiţi cum se spune, încercarea moarte n-are.

  3. Marian zice:

    Hamlet act .3 scena 1 …cu ocazia asta afli ca …mai am un ” prieten ” 😉 pe care fireste nu ma grabesc inca sa-l intalnesc ! Fie de capul dusmanilor astfel de ….”intalniri ” 😦 !!!!!

  4. Teonymus zice:

    Numai prieteni pe „sprânceană” aveţi. Din ăştia mai vii aşa, nu în opere, ci în trup, nu aveţi? 😀

  5. Marian zice:

    Ba am …de ce sa n-am ? Dumneata esti unul dintre ei 🙂 !

  6. Teonymus zice:

    Mă bucur că am intrat în această „galerie” ilustră 🙂 .

  7. Marian zice:

    La o astfel d e ” galerie ilustra ” chiar era necesar si-un Dumnezeu ….anonim 😉 stimate TEO….NIMUS ! 🙂 🙂 🙂

  8. Teonymus zice:

    V-am spus că nu la asta m-am gândit când am ales acest pseudonim. Sunt un „amărât” de om, n-am pretenţii de zeu 🙂 .

    • Marian zice:

      Da …dar eu am posibilitatea sa ma laud cu relatiile mele { chiar si virtuale } de pe NET ! Ce crezi ca-i putin lucru sa te lauzi la ” bistro-ul ” din coltul strazii ca-l cunosti pe ….Dumnezeu 😉 🙂 si asta , treaz pe ” nemancate ” 🙂 🙂 🙂 ????

      • Teonymus zice:

        De lăudat nu e greu, de demonstrat mai greu :D. Pe unde o să mai scoţi cămaşa când ceilalţi o să afle că de fapt este vorba de un „amărât” care-şi spune Teonymus? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s