Despre „sălbatici”

De obicei, oamenii „civilizaţi” adoptă o poziţie superioară faţă de oamenii care trăiesc izolaţi în triburi. Unii dintre ei aproape nici nu-i consideră oameni pe aceştia şi-i numesc „sălbatici”. Dar eu mă întreb: de ce „sălbatici”? Că nu se ghidează după deviza prostească „haina face pe om” (da, este „prostească”, nu haina-l face pe om), că se bucură de natură şi nu stau toată ziua între patru pereţi, că nu mănâncă „porcării”, ci doar ceea ce au cultivat ei sau au primit direct de la natură, că nu sunt „robii” unor invenţii? De ce „sălbatici”? Oare, din foarte multe puncte de vedere, nu suntem noi de fapt cei „sălbatici”?

Dar mulţi sunt oamenii unei singure perspective şi asta îi face să le plângă de milă unor oameni care nu ştiu ce este aia „facebook” şi tehnologia modernă. Eu mai degrabă aş plânge de milă celor care nu mai ştiu altceva decât tehnologia, celor care dacă rămân fără curent câteva minute nu mai ştiu ce să mai facă de parcă acel curent îi alimenta şi biologic. Astfel de oameni sunt într-adevăr de plâns. Dar tocmai astfel de oameni se găsesc să-i judece pe alţii.

Mi-aduc aminte că într-o discuţie despre triburile de canibali, o astfel de persoană şi-a manifestat dispreţul faţă de aceşti „sălbatici”. Nu am rezistat şi l-am şocat spunându-i că şi el dacă s-ar fi născut în acel trib, ar fi devenit canibal. Mulţi nu se gândesc la asta, cred că ne-am născut cu nişte „valori”, dar nu, multe ni le însuşim din mediul în care trăim, iar cum „efectul de turmă” este prezent în orice grup, chiar dacă aceste „valori” nu sunt bune, nu ni le vom schimba niciodată. Aşa că da, dacă nimeni nu ne-ar fi oferit o alternativă, un model, şi eu şi oricine ar fi devenit canibal dacă s-ar fi născut într-un astfel de trib şi asta fără să ne facă numaidecât şi „răi” sau „fiare”, ci pur şi simplu am fi consumat carne de om ca şi cum am fi consumat orice altă carne.

Şocant, dar adevărat. În orice caz, am citit că astăzi mai există doar un singur trib de acest gen, ceea ce arată că aceşti oameni pot fi „reabilitaţi” dacă primesc exemple pozitive sau „alternative” la ceea ce cred ei că este bine. Dar oamenii „civilizaţi” mai pot fi „reabilitaţi”? Omul „civilizat” nu a dus lipsă niciodată de „exemple” din care să înveţe, atât exemple contemporane cu el, cât şi din istorie, dar nu a învăţat mai nimic din ele. Deci stau şi mă întreb, cine sunt de fapt „sălbaticii” sau „fiarele”?

Triburile au o inocenţă pe care noi am pierdut-o încă din zorii civilizaţiei. Iar această inocenţă alături de liniştea şi frumuseţea naturii de care se bucură non-stop, nu le face viaţa mai uşoară, dar în orice caz o face mult mai frumoasă decât cea pe care o trăiesc majoritatea celor dintr-o civilizaţie avansată. Eu cel puţin, dacă n-aş mai avea nici o aşteptare de la viaţă, aş da oricând tehnologia pe o viaţă liniştită în mijlocul naturii, lipsită de stres şi orice griji…