Despre artă (3)

Niciodată nu mi-a plăcut să pictez. În şcoală, aş fi dat oricând o oră de desen în schimbul uneia de matematică. Dar asta nu înseamnă că nu apreciez pictura. Dimpotrivă, doar că pur şi simplu simţeam că pensula nu este pentru mine. Aşa mi-a intrat în cap de la început şi aşa a rămas.

Dar studiind istoria artei, am ajuns să mă îndoiesc serios de „nepriceperea” mea în ale desenului. 🙂 De ce? Pentru că am aflat că astăzi pictura înseamnă mai mult decât acele curente clasice cu care obişnuiam s-o identific. Deci, înseamnă şi întreaga pleiadă de curente moderne şi contemporane, multe dintre ele extrem de nonconformiste. De pildă, oare n-aş fi şi eu în stare să desenez o „capodoperă” precum aceasta? 🙂

Mark Rothko, Portocaliu, Roşu, Galben, sursă foto

Ce ziceţi, cât aţi fi dispuşi să plătiţi pentru această „operă de artă”? Aţi da pe ea 86,9 milioane de dolari? Nu e o glumă, aceasta este suma cu care a fost cumpărat acest tablou în urma unei licitaţii…

Ce a fost arta odată şi ce a ajuns… Uneori îmi vine să cred că aceste „creaţii” sunt nişte „farse”. Şi unele dintre ele chiar aşa au fost la început. Mi-aduc aminte de „capodopera” dadaistului Marcel Duchamp, cu numele „Fântâna”. Probabil ştiţi povestea, Duchamp a cumpărat un „pişoar”, a scris pe el „R. Mutt 1917” şi l-a înscris la o expoziţie.

       Marcel Duchamp, „Fântâna”, sursă foto

Ca să realizaţi în ce lume trăiţi, această „capodoperă” a fost declarată „cea mai influentă operă de artă din secolul XX”, Duchamp fiind comparat de unii cu Leonardo da Vinci (???). Ce pot să mai spun? Vă daţi seama, „săracul” da Vinci, cum „s-a chinuit” el să picteze „Gioconda”, când putea pur şi simplu să arunce pe o planşă nişte culori, „săracul” Michelangelo Bounarroti, cum „s-a chinuit” el să realiezeze statuia lui David, când ar fi găsit şi el pe undeva un „bideu”… Încerc să nu fiu ironic, dar văd că nu prea reuşesc…

Mulţi adepţi ai artei contemporane vin cu argumentul că a apărut fotografia şi nu mai are sens să pictezi realist. De acord, dar cum rămâne cu cele trei principii ale artei despre care am vorbit în articolul precedent? Unde sunt frumuseţea, sufletul şi imaginaţia în astfel de opere? Numai în mintea „artistului” şi poate nici măcar acolo. După cum am mai spus, faptul că lipeşti pe un obiect o eticheta pe care scrii „artă”, asta nu-l va transforma în altceva decât ceea ce este. Faptul că Duchamp a scris ceva pe acel „pişoar” şi l-a expus public, nu a transformat acel „pişoar” în altceva. Nu sunt orb…

În pictură, există totuşi un curent modern care îmi place foarte mult. Este vorba despre suprarealism. Suprarealismul înseamnă într-adevăr artă. Creaţiile sale excelează prin originalitate şi imaginaţie. Orice s-ar spune despre Salvador Dali, un personaj destul de controversat, pentru mine a fost un geniu…

Salvador Dali, Persistenţa memoriei, sursă foto

Ca să nu credeţi că sunt „părtinitor”, că generalizez arta modernă şi contemporană, considerând toate creaţiile sale „o apă şi-un pământ”, am să ataşez câteva opere suprarealiste care o să vă stârnească imaginaţia cu siguranţă.

Lucrările aparţin artistului rus Vladimir Kush şi au fost preluate de aici.