Progresul tehnologic: reversul medaliei

Ne bucurăm cu toţii, mai mult decât oricine dinaintea noastră, de „binefacerile” tehnologiei.

Viaţa noastră a devenit într-adevăr mai uşoară. Nu mai transpirăm atât de mult după pâinea cea de toate zilele, pentru că am inventat maşini care să ne facă treburile mai grele. Totul stă în apăsarea unor butoane. Dacă vrem să aflăm ce se întâmplă în lume, deschidem televizorul sau folosim google-ul. Avem nevoie de o carte, nu mai trebuie să mergi neapărat până la librărie sau la bibliotecă, pentru că o poţi citi sau comanda online şi asta doar din câteva clickuri. Nu mai trebuie să ieşi în oraş pentru a „socializa”, e de ajuns să stai în faţa calculatorului şi să foloseşti mess-ul, skype-ul sau să vezi cine ţi-a mai comentat „profilul”. Copiii noştri se pot juca şi pe calculator sau se pot uita la desene, nu mai e nevoie să iasă neapărat afară şi să se „murdărească”.

Da, tehnologia ne oferă atât de multe alternative. Dar noi nu realizăm că într-o lume „robotizată”, riscăm ca încetul cu încetul şi noi să devenim „roboţi”.

Am devenit atât de dependenţi de tehnologie! Numai 10 minute dacă rămânem fără curent, stăm în faţa monitoarelor noastre fără să ştim ce să facem. Mersul pe jos a devenit şi el o „practică” a săracilor, pentru că ne-am învăţat atât de mult să folosim maşinile, încât le pornim şi pentru magazinul de peste drum. Iar copiii noştri în loc să se bucure de natură aşa cum am făcut-o noi, au devenit „sclavii” smartphone-urilor şi a consolelor de jocuri.

Iar în această „goană”, cuceririle tehnologice în loc să ne ofere mai mult timp liber, ni-l „fură” cu totul.

Nu mai avem timp să mirosim o floare sau să stăm pur şi simplu întinşi pe iarbă privind cerul şi gândindu-ne la tot şi la nimic fără să fim deranjaţi de apeluri şi sms-uri. Până şi copiii au ajuns să prefere să stea cu ochii în televizoare şi să admire „desenele frumoase”, când natura e cu mult mai frumoasă în realitate.

Asta nu înseamnă că tehnologia este „rea”. Trebuie să păstrăm un echilibru. Să ne bucurăm de ajutorul ei, dar să nu uităm şi că suntem oameni. Iar ca oameni, avem nevoie să ne desfătăm ochii cu frumuseţile naturii, urechile cu ciripitul păsărilor, mirosul cu parfumul florilor. Ca să ne bucurăm de viaţă, simţim nevoia prezenţei şi a altor vieţi în jurul nostru, şi aici nu mă refer doar la oameni, ci şi la animale sau plante. Astfel, ne hrănim sufletul la fel cum o floare se „hrăneşte” cu lumina care vine de la Soare.

Roboţii sunt şi vor rămâne doar nişte simple obiecte fără viaţă…