Moto: „Oricine va căuta să-şi scape viaţa o va pierde şi oricine o va pierde o va găsi”. (Luca 17:33)
Am înţeles că bogat cu adevărat nu este cel care are mult, ci acela care-i face pe mulţi să aibă…
Am înţeles că mai laşi nu sunt cei care se tem de moarte, ci aceia care se tem să mai trăiască…
Am înţeles că niciodată nu vezi mai bine decât atunci când privirea îţi este înceţoşată de lacrimi…
Am înţeles că fericirea vine doar dacă o aduci şi tu altora…
Am înţeles că banii nu aduc fericirea, dar fericirea întotdeauna aduce după sine bogăţia, adevărata bogăţie…
Am înţeles că doar oamenii cu adevărat nobili sunt dispuşi să-şi dea viaţa pentru realizarea unui vis. Dar mai nobili chiar şi decât cei care-şi dau viaţa pentru un vis sunt aceia care-şi dau/renunţă la visul lor pentru o viaţă, viaţa altora…
Am înţeles că cel mai greu nu e nici să mori, dar nici să trăieşti pentru cineva. Cel mai greu este să le faci pe amândouă… Şi toate acestea în fiecare zi…
Am înţeles că viaţa te învaţă totul, până şi să mori…
Am înţeles culmea gramaticii: să începi să conjugi verbul „a fi” şi să sfârşeşti prin a constata că, de fapt, de mult timp el te „conjugă” pe tine: eşti, erai, ai fost…
Am înţeles că moartea nu pune punct vieţii, ci îi pune două puncte…
Am înţeles că sunt oameni pe care-i plângem la înmormântări fără să ne dăm seama că de fapt ne plângem pe noi înşine…
Am înţeles că oamenii pot face transplant de inimă, dar inima, sărmana, nu poate face transplant de oameni. Cei dragi, odată plecaţi dintre noi, rămân pentru totdeauna de neînlocuit…
Am înţeles că tragic nu e să mori sărac neavând nimic, ci să mori bogat crezând că ai totul…
Am înţeles că cu mult mai trist decât să mori într-un pântece, fără să fi văzut vreodată lumina zilei, este s-o vezi nu o zi sau două, ci ani şi ani de zile fără să descoperi de ce ţi s-a dat acest har al vieţii…
Am înţeles că degeaba ai toată viaţa în faţă, dacă în spate-ţi suflă-n ceafă moartea. De aceea, la masa vieţii nu trebuie să las niciodată desertul la urmă…
Am înţeles că există două categorii de oameni: oameni însetaţi după absolut şi oameni însetaţi după… absolut nimic….
Am înţeles că omul însuşi este un paradox întrupat, iar dacă este vorba strict despre femeie, este şi cel mai mare dintre ele…
Am înţeles că sunt lucruri care pot fi vândute pentru bani, dar niciodată cumpărate înapoi cu bani…
Am înţeles că mulţi sunt dispuşi să dea tot ce au pentru lucruri care pe mine nu mă costă nimic…
Am înţeles că atunci când viaţa îţi dă o palmă, cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci e s-o iei şi să mângâi cu ea, iar când îţi dă pumni, să te ridici, să-i iei şi să-i ţii strânşi pentru succesul altora…
Am înţeles că nu-i mai mare răzbunare decât să-i faci bine celui care se aşteaptă să-i faci rău…
Am înţeles că povara recunoştinţei este singura povară care nu te apasă, ci te ridică…
Am înţeles că iertarea este medicamentul care vindecă atât pe cel care-l primeşte, cât şi pe cel care-l dă…
Am înţeles că viaţa este o tablă de şah, iar noi suntem şi jucători, şi piese…
Am înţeles că pentru a învinge, trebuie să învăţ mai întâi să pierd…
Am înţeles că dragostea este o dovadă că unu plus unu nu fac întotdeauna doi…
Am înţeles că dragostea este singurul sport în care învingător este declarat nu cel care se impune, ci acela care cedează primul…
Am înţeles că aşa cum nu poţi intra cu forţa în inima unui om, tot aşa nu poţi nici să ieşi din ea….
Am înţeles că glasul iubirii este atât de puternic încât până şi surzii îl pot auzi, chipul ei atât de luminos încât până şi orbii îl pot vedea, limbajul ei atât de simplu încât până şi muţii îl pot rosti…
Am înţeles că deşi iubirea este ca un copil, cu ea nu trebuie să ne jucăm niciodată…
Am înţeles că iubirea este cântecul cel mai vesel când este cântată în duet, dar şi cel mai trist când este cântată solo…
Am înţeles că inima unei femei cinstite este singura închisoare mai bună decât libertatea…
Am înţeles că cele mai frumoase declaraţii de dragoste sunt acelea când cei doi îndrăgostiţi, cu lacrimi de fericire în ochi, se privesc pur şi simplu şi nu-şi spun nimic…
Dar cel mai important lucru pe care l-am înţeles la un moment dat în viaţă este acesta: ca să folosesc o exprimare „socratică”, am înţeles că n-am înţeles nimic…
Şi m-aş fi oprit aici cu această enumerare a unora dintre paradoxurile vieţii dacă Dumnezeu nu mi-ar fi dat harul să-l înţeleg şi pe cel mai frumos dintre ele:
Am înţeles că nu există om mai liber decât acela care alege să fie rob al lui Dumnezeu…
Pot să spun acum că totul e numai flori, că totul e roz pentru mine? Nu, trăiesc în continuare în această lume plină de paradoxuri şi chiar dacă multe nu le înţeleg nici acum şi poate nici nu le voi înţelege în viaţa aceasta, ştiu că totul are un sens care va fi desluşit în veşnicie:
„Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin”. (1 Corinteni 13:12)
Lumea lui Teonymus 